Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO COMEMORATIVE

Această monedă euro comemorativă din Vatican a fost emisă în anul 2010, într-un tiraj de 115000 de exemplare pentru a celebra Anul Sfintei Preoţii, proclamat de către Papa Benedict al XVI-lea. Pe monedă este reprezentat un păstor care scoate un miel din gura unui leu.

Acţiunea “Anul Sfintei Preoţii – 19 iunie 2009 – 11 iunie 2010” a contribuit la promovarea angajării unei reînnoiri interioare a tuturor preoţilor pentru o mărturie evanghelică mai puternică şi mai incisivă a lor în lumea de astăzi". Tema acţiunii a fost "Fidelitatea lui Cristos, fidelitatea preotului". Anul Sfintei Preoţii a pus în lumină slujirea miilor de preoţi care le oferă credincioşilor creştini şi lumii întregi propunerea umilă şi zilnică a cuvintelor şi a gesturilor lui Cristos, căutând să adere la el cu gândurile, voinţa, sentimentele şi stilul întregii lor existenţe. Cu această ocazie au fost amintite valorile esenţiale ale preoţiei şi s-a încercat să se scoată în evidenţă importanţa rolului şi a misiunii preotului în Biserică şi în societate.

Această monedă euro comemorativă din Vatican a fost emisă în anul 2011, într-un tiraj de 115000 de exemplare pentru a celebra cea de-a 26-a ediţie a Zilelor internaţionale a tineretului.

Cea de-a 26-a ediţie a Zilelor internaţionale ale tineretului s-a desfăşurat la Madrid, în Spania în perioada 16 – 21 august 2011. Acest eveniment este organizat annual de către Biserica Catolică mondială şi este considerat cel mai mare eveniment din lume, care adună tinerii de pe întreg mapamondul pentru a construi poduri de prietenie şi speranţă între continente , oameni şi culturi. Aici tinerii au posibilitatea să se alăture unui pelerinaj deosebit, pelerinaj de credinţă, unde vor putea întălni şi experimenta ospitalitatea şi iubirea lui Dumnezeu.

Această monedă euro comemorativă din Vatican a fost emisă în anul 2011, într-un tiraj de 115000 de exemplare pentru a celebra cea de-a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor. În partea centrală a monedei figurează o familie, iar pe fundal Domul din Milano, oraşul-gazdă al celei de-a VII-a Întâlniri Mondiale a Familiilor. Evenimentul are loc o dată la trei ani, având scopul de evidenţiere a familiei ca patrimoniu uman comun, şi reflectă caracterul universal al acesteia, precum şi contribuţia acesteia la latura umană a vieţii oriunde în lume.

Cea de-a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor, cu tema "Familia: munca şi sărbătoarea", s-a desfăşurat la Milano, în Italia, în perioada 30 mai - 3 iunie. La liturghia de încheiere a acţiunii au participat aproximativ un milion de persoane, printre care şi 100 de familii din România. În centrul atenţiei, reflecţiilor şi rugăciunii trebuie să stea ritmul de fiecare zi al vieţii de familie, drept cale de realizat în cadrul societăţii şi al lumii. Munca şi sărbătoarea devin modalităţi privilegiate prin care familia, leagăn al relaţiilor între membrii ei, ocupă spaţiul social al vieţii şi muncii, reuşind să umanizeze timpul în atmosfera sărbătorii. Pe aceste linii majore se redescoperă familia ca patrimoniu al umanităţii, al Bisericii şi întregii societăţi.

Domul din Milano este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Milano. Cu o suprafață de 1200 m.p., catedrala milaneză, una dintre imaginile emblematice ale Italiei și ale Europei, este cel de-al treilea edificiu bisericesc romano-catolic ca mărime din lume, după Bazilica San Pietro din Roma - Italia şi Catedrala din Sevilla - Spania. Podoabă cu totul unică a arhitecturii gotice, domul milanez are o capacitate de peste 40000 de locuri și o lungime de 157 m. Este una dintre catedralele occidentale a căror construcție s-a întins pe durata a câtorva secole, din 1386 până în anul 1887. Domul are 135 de turle din care cea mai înaltă măsoară 109 m şi peste 2000 de statui atent executate.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

de Mihai Moleşag - Tulcea

PRECIZARE

Când sătui de viaţa grea

Toţi îl baga undeva,

Prim ministrului, să ştii,

Numai mamă să nu-i fii.

DE DRAGOSTE

Deşi draga-mi nu-i prea-naltă,

Mă-nroşesc şi mă inhib,

Când văd pieptul cum îi saltă

Ca procentele din P.I.B.

_________xxXxx__________

O INSIGNĂ, O PLACHETĂ

ŞI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEŢUL IAŞI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insignă - Sfinţirea Catedralei

"Sfânta fecioară Maria, Regina"

1 noiembrie 2005 - Iaşi

Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iași este o biserică romano-catolică construită în perioada 1992-2005 în municipiul Iaşi, cu rolul de a servi drept catedrală episcopală. Ea se află situată pe Bd. Ștefan cel Mare nr. 26. Clădirea este opera arhitectului Gheorghe Hereș, fiind construită între anii 1992 - 1998. Catedrala are o formă circulară, cu 24 de ogive și cu o cruce înaltă de 10 m în vârf, în partea centrală a cupolei. Dimensiunile sale de gabarit sunt: diametrul exterior - 38 m, diametrul cupolei centrale - 24 m, înălţimea maximă - 36 m.

Grupul şcolar CFR "Unirea" Paşcani * 1920 - 1975

75 de ani de la înfiinţarea primei şcoli de ucenici din Paşcani

16 decembrie 1995

Această medalie este confecţionată

din aluminiu şi are diametrul de 60 mm.

Prezint mai jos câţiva paşi în devenirea acestei unităţi de învăţământ tehnic din Paşcani - Iaşi - Romînia;

1 oct 1920 - ia fiinţă Şcoala de ucenici "Instrucţiunea atelierelor CFR"
1924 - Şcoală profesională de elevi meseriaşi de pe lângă Atelierele Uzinei Paşcani
1946 - Şcoală elevi meseriaşi CFR Paşcani
1954 - Şcoala profesională nr.5 Material Feroviar Paşcani
1955 - Şcoala profesională nr.5 Metalurgică filiala Paşcani
1971 - Şcoala profesională UMMR Paşcani
1972 - Liceul industrial Căi Ferate Paşcani
1977 - Liceul industrial nr. 1 Paşcani
1992 - Grupul şcolar industrial de material rulant Paşcani
1995 - Grupul şcolar CFR "Unirea" Paşcani
2001 - Grupul şcolar CF "Unirea" Paşcani
1 sept 2008 - Colegiul tehnic de Căi Ferate "Unirea" Paşcani

Sus am postat logo-ul şi o poză cu clădirea actualului Colegiu tehnic de Căi Ferate "Unirea" Paşcani

Alexandru Ioan Cuza

România recunoscătoare marelui domnitor român

Cuza Vodă - Iaşi - 1912

Această medalie este confecţionată din

argint şi are diametrul de 34 de mm.

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la data de 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania), a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România. A participat activ la Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări româneşti. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur govern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţiei, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iaşi este un monument de bronz realizat de sculptorul italian Rafaello Romanelli (1856-1928) şi închinat primului domnitor al Principatelor Române Unite. Statuia a fost amplasată în piaţa centrală a oraşului, denumită simbolic Piaţa Unirii, locul unde s-a jucat pentru prima dată Hora Unirii în anul 1859, înainte chiar ca numele colonelului Cuza să fie câştigător în alegeri, în mod unanim, la Iaşi şi la Bucureşti. Ideea ridicării la Iaşi a unui monument în cinstea lui Cuza Vodă a fost vehiculată încă din 1873. După moartea fostului domnitor la 15 mai 1873, un grup de tineri studenţi a avut iniţiativa realizării unei subscrieri pentru realizarea unui monument al domnitorului. Iniţiativa a fost reluată şi de către boierul Grigore Ghica-Deleni, urmaş al unei mari familii boiereşti cu moşii prin zona Hârlăului. În anul 1904, s-a format un comitet de iniţiativă alcătuit din: dimitrie Greceanu, Nicolae Iorga, Petru Poni, A.D. Holban, N. Cananău, G. D. Șerban şi alţii, sub preşedinţia lui Grigore Ghica-Deleni. Acesta îi adresează o scrisoare deschisă lui Xenopol invitându-l să sprijine ridicarea monumentului. Iniţiatorii subscripţiei doreau ca monumentul să fie inaugurat în anul 1909, când se împlinea o jumătate de secol de la „Unirea cea Mică” (24 ianuarie 1859). Desigur s-au resimţit şi piedici în ridicarea monumentului, se credea că acest monument va pune în umbră personalitatea regelui Carol I. În timp de 6 ani de subscrieri, s-au adunat abia 70000 de lei. În plus, guvernul a încercat să contracareze iniţiativa realizării statuii lui Cuza Vodă prin alocarea sumei de 300000 lei pentru realizarea la Iaşi a unui monument al Unirii din 1859, care să nu conţină figura lui Alexandru Ioan Cuza. Statuia lui Cuza Vodă a fost contractată cu sculptorul italian Romannelli. După cum povesteşte Xenopol, „norocul vru ca sculptorul italian, căruia comitetul se adresase pentru a executa statuia, să fie artist tot atât de mare, pe cât de desinteresat. El primi a executa monumentul pentru un preţ care depăşea cu puţin suma adunată”. Romanelli era un sculptor agreat de Curtea Regală a României, el executând înainte şi bustul regelui Carol I de la Castelul Pelişor. Pentru realizarea monumentului, Romanelli s-a documentat, citind cărţi ale unor istorici români şi străini. „Pentru monumentul naţional care va fi ridicat la Iaşi mă documentez mereu, considerându-l una din acele lucrări de care un artist îşi leagă numele pentru posteritate”, a scris el. Autorităţile au continuat să pună piedici în calea realizării monumentului, refuzând să permită amplasarea statuii în Piaţa Unirii şi oferind piaţeta din faţa actualului Hotel Continental. Profesorii ieşeni Nicolae Iorga, A.D. Xenopol şi A.C.Cuza au mobilizat tineretul universitar, provocând la 14 septembrie 1910 o manifestaţie de protest a cetăţenilor Iaşului şi a studențimii ieşene în care s-a cerut hotărât amplasarea statuii lui Cuza în faţa „hanului Petru Bacalu", unde, pentru prima dată, s-a jucat Hora Unirii. În cele din urmă, cu prilejul audienţei din anul 1910 a lui A.D. Xenopol la regele Carol I, soţia lui A.D. Xenopol a reuşit să-l înduplece pe monarh să subscrie şi el pentru construirea monumentului cu suma de 10000 de lei „spre marele necaz al partidului liberal”. Într-un articol din „Opinia” din 24 septembrie 1910 se relatează că: „... Augustul nostru suveran a binevoit sã subscrie cu zece mii de lei pentru monumentul marelui său predecesor, spulberând astfel toate zvonurile cã ar fi contra comemorării în bronz a marelui Domnitor ...”. Astfel, autorităţile locale au acceptat amplasarea statuii în Piaţa Unirii. Statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost dezvelită la data de 27 mai 1912 în prezenţa regelui Carol I, a principilor Ferdinand şi Carol. Regele Carol I a rostit cu acest prilej următoarele cuvinte: „Primul rege al României îşi îndeplineşte o sfântă datorie către primul Domnitor al ţărilor surori unite, aducând în faţa acestui monument prinosul de cinstire ce se cuvine memoriei lui Cuza Vodă, care vă rămâne de-a pururi nestinsă în amintirea poporului". În ziua dezvelirii au participat o mulţime de locuitori, mulţi în costume naţionale, s-au pavoazat clădirile din jur cu steaguri şi covoare populare, s-au ţinut discursuri înflăcărate de către mai mulţi istorici ai neamului românesc precum Xenopol şi Iorga. În numele sătenilor a vorbit Dumitru Solomon. În Evenimentul din 14 iunie 1912, poeţii George Topârceanu şi Mihai Codreanu au publicat versuri ocazionale sub titlul Odă la statuie, versuri adresate regelui Carol I :

Sire, Alteţe Regale,
Va sta în cartea vremii, cu aurite slove,
Că voi, prezentul falnic şi mândru viitor,
Venit-aţi în cetatea cucernicei Moldove
Să salutaţi p-al ţării întâiul Domnitor..."

(...)Mulţi voievozi purta-vor cununa asta încă,
Dar Tu, pe soclul vremii, întâiul străluceşti,
Căci Tu ai dus întâiul, pe umăru-ţi de stâncă
Zidirea întregistă a Ţării Româneştii!".

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza este reprezentată în mărime supranaturală, fiind aşezată pe un soclu şi un piedestal de piatră albă de granit de Italia, având împreună 6,5 metri înălţime. Statuia este realizată din bronz şi are o înălțime de 3,5 metri. Domnitorul este înfăţişat în celebra sa uniformă de ofiţer şi învăluit de mantia princiară. O replică a statuii se află în Piaţa Unirii din Craiova. În grupul statuar de la baza soclului sunt reprezentați în mărime naturală de către acelaşi sculptor: Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Nicolae Kretzulescu şi generalul Ioan Emanuel Florescu. La baza soclului, pe toate cele patru laturi, sunt amplasate coroane de bronz în interiorul cărora se află câte o placă cu o dată istorică:

- pe latura din faţă - 5/24 januare 1859 - alegerea ca domnitor a lui Cuza în

Moldova

şi în Ţara Românească

- pe latura din dreapta - 17 decemvrie 1863 - Cuza promulgă "Legea secularizării averilor mânăstireşti"; în urma aplicarii ei, 25% din teritoriul ţării devenea patrimoniul statului

- pe latura din spate - 2 mai 1864 - Cuza dizolvă dizolvă Adunarea Legiuitoare şi promulgă o nouă constituţie, care întărea puterea domnului în detrimentul legislativului şi o nouă lege electorală care sporea considerabil numărul alegătorilor

- Pe latura din stânga - 11 fevruarie 1866 - detronarea lui Cuza

În partea superioară a spatelui soclului se află un hrisov de bronz pe care sunt înscrise meritele lui Cuza. Peste hrisov se află stema Principatelor Române, realizată tot din bronz.

Plachetă - Spitalul clinic de recuperare - Iaşi

Construcția Spitalului clinic de recuperare din Iaşi a început în anul 1974 în urma adresei M.S. nr. 367 / 1974, care a aprobat indicatorii tehnico-organizatorici ai lucrării "Spital de Recuperare" cu 500 paturi, cu o valoare a investiției de 43,6 milioane. Termenul de dare în folosință a fost trimestrul al IV-lea al anului 1977. Spitalul impresionează prin arhitectura sa deosebită, care constă în retragerea succesivă a nivelurilor. Spre terminarea lucrărilor de construcție se impunea amenajarea unui spațiu verde în jurul spitalului, generos ca dimensiuni, precum și a unui parc terapeutic ce urma să fie la dispoziția bolnavilor în sezonul călduros, pentru reeducare funcțională și readaptare la efort. În acest scop, cu sprijinul autorităților locale, au fost transportate 380 de camioane de pământ vegetal, plantându-se și peste 100 de arbori ornamentali, trandafiri și flori. Baza de tratament a spitalului este unică prin diversitatea de proceduri pe care o oferă. Este singurul spital din țară care are saună proprie de apă minerală sulfuroasă cu concentraţie de sulf mai mare decât Izvoarele de la Băile Herculane. Se adaugă piscinele recent modernizate cu apă sulfuroasă, piscina pentru înot terapeutic (cea mai mare din laşi până în prezent), sectorul de hidrotermoterapie cu băi de plante, băi galvanice, duşuri subacvale, jacuzzi, sauna, sectorul de fizioterapie, electroterapie, aerosoli şi masaj, sălile de kinetoterapie. Sectorul de tratament a fost încadrat la toate nivelele de personal de specialitate: profesori de cultură fizică medicală, asistenţi kinetotetapeuţi, maseuri, iar în sectorul de electrofizioterapie şi explorări functionale, au fost încadrate cu pesonal sanitar mediu, care a fost specializat în unităţi de profil (Bucureşti, litoral și Herculane). Sus am postat logo-ul şi o poză cu imaginea de astăzi a Spitalului clinic de recuperare din Iaşi.

Municipiul Iași este reședința județului Iași și principalul centru urban din nord-estul României. Iașii au fost capitala Moldovei în perioada 1564 - 1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 - 1862 și capitala României între 1916 - 1918. Conform datelor recensământului din anul 2011 municipiul Iași număra 263410 locuitori și era astfel al patrulea oraș ca mărime din România. Iașii sunt centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Peste 60000 de studenti trec pragul universitatilor din oras. Aici a fost fondată și funcționează prima universitate din România, Universitatea Al. I. Cuza, astăzi una dintre cele mai prestigioase instituții academice din țară, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu presupusa Biserică armeană construită în anul 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel puțin cu câteva decenii înainte de această dată. Sus am postat stemele interbelică, comunistă, iar dedesubt pozele câtorva clădiri inconfundabile pentru arhitectura orașului Iași.

Primăria

Vama veche - Turnul

Sinagoga mare

Iași este un județ în Moldova, cu reședința în orașul cu același nume. Orașul Iași își trage numele de la vechiul trib al iașilor. Județul Iași se întinde pe suprafața de 5476 km.p. și numără aproximativ 826000 de locuitori. Județul are următoarele subdiviziuni administrative; 2 municipii - Iași și Pașcani, 3 orașe - Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei și 92 de comune. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală, harta județului Iași, iar dedesubt pozele câtorva monumente reprezentative pentru arhitectura ieșeană.