Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO DE COLECTIE

Moneda austriaca de colectie 50 euro, din aur, din imagine, a fost emisa in anul 2011 pentru a celebra trecerea a 200 de ani de la fondarea Muzeului Joanneum din Graz. Aversul iti prezinta Muzeul Joanneum din orasul austriac Gratz, iar reversul, armura cavalerului Michael Witz cel Tanar din Innsbruch. Moneda cantareste 10 gr, are calitatea proof si s-a emis intr-un tiraj de 50000 de exemplare.

Joanneum Universalmuseum este un muzeu multidisciplinar din orasul Gratz, provincia Styria, Austria. Este cel mai vechi muzeu austriac, precum și cel mai mare muzeu universal din Europa Centrală, cu peste 4,5 milioane de obiecte în 13 departamente și 12 cladiri din diferite orase. A fost inființat în anul 1811 de către arhiducele Johann, in prezent fiind un important centru pentru educație și cercetare științifică.

Moneda austriaca de colectie 50 euro, din aur, din imagine, a fost emisa in anul 2012, intr-un tiraj de 30000 de exemplare, pentru a celebra personalitatea lui Gustav Klimt. Aversul monedei iti prezinta personalitatea lui Gustav Klimt, iar reversul portretul lui Adele Bloch Bauer, sotia industriasului Ferdinand Bloch Bauer.

Gustav Klimt (1862 – 1918) a fost un pictor și decorator austriac, lider al avangardei vieneze. Arta lui a contribuit în mare măsură la izbucnirea uneia din cele mai mari revoluții din istoria artei.

Adele Bloch Bauer a fost sotia industriasului Ferdinand Bloch Bauer. Ferdinand Bloch-Bauer (nascut 1864 la Praga - decedat 1945 la Zurich, nascut Ferdinand Bloch) a fost un producător de zahăr din Austria si Cehia, precum si mare iubitori de arta.

Moneda austriaca de colectie 50 euro, din aur, din imagine, a fost emisa in anul 2013, intr-un tiraj de 30000 de exemplare, pentru a celebra trecerea a 150 de ani de la nasterea pictorului si decoratorului Gustav Klimt. Ea prezinta doua lucrari ale marelui artist austriac, pe avers lucrareaAsteptare iar pe revers lucrarea Arborele vietii (vezi dedesubt) din Palatul Stoclet - Bruxelles.

Casa sau Palatul) Stoclet este o vilă privată construită de catre arhitectul Josef Hoffman între anii 1905 și 1911 la Bruxelles, Belgia, pentru bancherul și iubitorul de artă Adolphe Stoclet.

Considerată capodopera lui Hoffman, casa lui Stoclet este una dintre cele mai rafinate și mai luxoase vile private construite în secolul al XX-lea. Aceasta casa a fost inclusa in patrimoniul UNESCO in luna iunie, anul 2009.

În 1904, Adolphe Stoclet și soția sa Suzanne l-au angajat pe arhitectul și designerul austriac Joseph Hoffman și firma Wienner Werkstatte pentru a proiecta, construi și decora o casă și o grădină. Casa și grădina au fost concepute ca un singur tot arhitectural. Interiorul este decorat cu blocuri de marmură, inclusiv frize în mozaic, realizate de catre Gustav Klimt și picturi murale realizate de catre Ludwig Heinrich Jungnickel.

***

DOUA PASTILE

DE UMOR ROMANESC

_______xxXxx_______

CATEVA INSIGNE

DIN JUDETUL TIMIS

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

100 ani * 1868 - 1968

Fabrica de produse chimice "Solventul" - Timisoara

"Solventul" Timișoara a fost o companie producătoare de spirt și solventi din Romania. Prima fabrică de pe platforma Solventul a fost construită în anul 1869. Compania avea în perioada comunistă peste 3000 de angajați, iar în 1997 avea circa 1400 de salariați. Compania a intrat în lichidare în 1998, iar în ultimii zece ani combinatul a fost demolat. Ca efect al sanctiunilor impuse sarbilor, activitatea fabricii a fost stopata in anul 1997, in conditiile in care cea mai mare parte a productiei, etilena si propilena, era furnizata catre HIP Pancevo, din Serbia. Criza din Iugoslavia a provocat concedieri masive la Solventul, din cei aproape 2000 de angajati fiind pastrati doar 150 de muncitori necesari la conservarea si paza instalatiilor. Combinatul și-a încetat activitatea în 1998, după un faliment răsunător.

1951 - 1974 * D.R.D.P - Timisoara

(Directia Regionala de Drumuri si Poduri)

Zona geografica acoperita de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara se afla in partea de vest a Romaniei si se intinde de la Dunare pana pe Valea Crisului Alb si din muntii Parang si Retezat pana in campiile din vestul tarii. Acest teritoriu cuprinde judetele Arad, Timis, Caras-Severin, Hunedoara, partial Mehedinti si Gorj. Dupa crearea statului roman modern in 1919, pentru administrarea si intretinerea drumurilor de stat si nationale in aceasta zona a tarii functionau in continuare, pe baza vechii legislatii, Sectiile Edile la Arad, Deva, Lugoj si Timisoara. In aprilie 1921 Sectiile Edile au primit denumirea de “Servicii de poduri si sosele subordonate Directiei de Poduri si sosele din Transilvania, din cadrul Directiunii Generale de Poduri si sosele, infiintata la inceputul anului 1919. Dupa ce de-a lungul anilor se infiinteaza mai multe structuri de administrare a drumurilor care isi schimba frecvent denumirea, la 6 aprilie 1951 ia fiinta Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara, care administra 537 km de drumuri. In anul 1952 se desfiinteaza Directia Regionala de Drumuri si Poduri Sibiu, ocazie cu care Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara preia Sectiile de Drumuri si Poduri Alba Iulia si Deva, cu o retea de 334 km. Astfel la sfarsitul anului 1952 reteaua administrata de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara creste la 1027 km. In anul 1958 Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara pierde in favoarea DRDP Cluj Sectia de Drumuri Alba Iulia, ce administra 245 km de drum. La sfarsitul anilor 60 drumurile administrate de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara se intindeau pe 1297 km. Ca urmare a dezvoltarii unor noi centre industriale, economice si social culturale in Romania si a cresterii traficului rutier, se trec drumuri de interes local in categoria celor nationale, astfel incat la sfarsitul anului 1970 reteaua de drumuri administrata de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara era de 1576 km. In perioada 1977-1979 s-au executat lucrari de modernizare a drumurilor de pamant, astfel ca la sfarsitul anului 1979 in cadrul DRDP TM nu mai existau drumuri de pamant. La sfarsitul anului 1980 lungimea totala de drumuri nationale administrate de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara era de 1940 km, iar pana in anul 2000 nu se mai produc modificari esentiale ale lungimii retelei de drumuri nationale prin predari sau preluari de drumuri.In anul 2000 s-au preluat in administrare 59 km, astfel incat reteaua de drumuri administrata de Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara este de 1985 km.

Poli T. - (Politehnica Timisoara)

FC Politehnica Timișoara (cunoscut anterior și sub alte nume, printre care FC Politehnica AEK Timișoara, FCU Politehnica Timișoara, Poli Timisoara și FC Politehnica 1921 Știința Timișoara) este un club de fotbal din Romania, fondat in anul 1921, care evoluează în a doua divizie a fotbalului românesc, în urma deciziei Comisiei de Licențiere a Ligii Profesioniste de Fotbal din mai 2011. Sus am postat siglele clubului de fotbal Poli Timisoara, de-a lungul timpului.

ELBA

In anul 1884 Timisoara devenea primul oras din Europa cu strazile iluminate electric. Nu este deci o intamplare infiintarea in Timisoara in anul 1921 a unei firme ca DURA, care avea ca si obiect principal de activitate fabricarea reperelor destinate corpurilor de iluminat. Aceasta firma a constituit punctul de plecare al existentei firmei ELBA de astazi. In perioada crizei interbelice are loc fuziunea firmei "DURA" cu alte firme cu profil asemanator, iar in anul 1948 firma este nationalizata, tot de atunci urmand sa fie recunoscuta sub numele de ELECTROBANAT.Din 1990, firma activeaza sub titulatura de S.C. ELBA S.A., iar in anul 1995 ELBA se privatizeaza integral, prin metoda MEBO.In anul 1997 ELBA se manifesta pentru prima data ca investitor, participand la constituirea unei firme mixte in domeniul iluminatului stradal, impreuna cu concernul olandez Philips, noua firma numindu-se Philips and Elba Street Lighting SRL.trei ani mai tarziu, un nou proiect investitional ia nastere - ELBA, impreuna cu compania franceza Plastique du Val de Loire, constituie firma ELBROMPLAST, domeniul fiind cel al realizarii de repere prin injectie de mase plastice in regim OEM pentru clienti internationali – mari branduri in electrocasnice. In 2008 incepe proiectarea si in 2010 lucrarile la noul site de productie din Parcul Industrial Freidorf al Primariei Municipiului Timisoara. In 2011 se finalizeaza transferul activitatilor de productie pentru produsele auto pe noua locatie. Definitivarea transferului activitatilor de productie este prevazut pentru 2012, odata cu aducerea pe noul amplasament de productie si a activitatilor legate de productia de corpuri pentru iluminat general, reunindu-se astfel cele doua principale ramuri de activitate ale ELBA.

Constructorul - Timisoara

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni Timišvár; în traducere (lb. maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de arhitectură din frumosul oraș de pe Bega.

Primăria

Piața "Victoria" - noaptea

Opera

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 km.p,, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara.Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ceacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente arhitectonice reprezentative ale județului.

Prefectura

Universitatea Politehnică (Palatul Lloyd)

Muzeul de artă

____________ooOoo___________

LIDERI POLITICI

PE BANCNOTELE LUMII

1000 leke 1994 - Albania

Gerge Kastrioti (Gjergj Kastrioti) (1405 - 1468), cunoscut mai ales sub numele de Skanderbeg, este cea mai proeminentă figură a istoriei Albaniei și, totodată, eroul național al acestei țări și al poporului albanez. A condus între anii 1443 - 1468 lupta împotriva Imperiului Otoman, obținând victorii la Torvioll - 1444, Oranik - 1456 si Mokra - 1462, eliberând în mare parte teritoriul albanez.