EUGEN NICOLICEA: P.S.D.
“Onestitatea fără logică
este o chestiune foarte gravă.“
ALINA GORGHIU: P.N.L.
“Ne vom intensifica eforturile în străinătate,
unde avem diaspora dezvoltată.“
CORNELIU VADIM TUDOR: P.R.M.
“Să nu te pui cu omul primitiv
că-ți crapă capul fără de motiv.“
că-ți crapă capul fără de motiv.“
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O PASTILĂ DE UMOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
__________xxx__________
CÂTEVA
INSIGNE ȘI MEDALII
DIN JUDEȚUL CLUJ
INSIGNE ȘI MEDALII
DIN JUDEȚUL CLUJ
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane
la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Insigna Schlaraffia - Claudiopolis
Schlaraffia este o uniune socială, fondată la Praga în anul 1859, care propăvăduia
prietenie masculină, umorul și arta în limitele formei tradiționale, cu
excluderea totală a politicii. Devizele uniunii au fost: In arte volputas (în latină) și In der Kunst liegt Veergnugen (în
germană) ceea ce în românește ar putea însemna aproximativ – Arta este plăcere.
Simbolurile uniunii sunt: UHU – bufnița vultur, ce simbolizează înțelepciunea virtutea și umorul; LULU (ludum ludate- tradus
Joacă jocul!), care este salutul
membrilor folosit ca aprobare sau laudă și ULUL – strigăt de respingere și de
reproș. În lumea Schlaraffia se foloșește limba convențională
Schlaraffenlatein. Redarea anilor se făcea prin reducere cu 300 pentru a da
activității un iz medieval – de vechime. Unitățile locale (localități propriu
zise) purtau denumirea de REYCH și erau numerotate în ordinea înființării:
Nr.100
– Timișoara – TEMESIA (1889 – 1939)
Nr.170
– Sibiu – VILLA
HERMANNI (1909 - 1939)
Nr.220 – Cluj – CLAUDIOPOLIS
(1921 - 1941)
Nr.254
– Bistrița – NOSSEN (1925 - 1941)
Nr.259
– București – VILLA BUCURIANA (1926 - 1936)
Nr.290
– Brașov – CORONA (1930 - 1939)
Al IV-lea Congres numismatic și arheologic - Cluj 1936 - Dacia Felix
Insigna de mai sus
a fost bătută în amintirea celei de-a IV-a
ediții a Congresului numismatic și arheologic, ce a avut a avut loc la Cluj în
anul 1936. Este o insignă rară de formă rotundă, cu diametrul de 27
milimetri. În câmpul central al insignei este reprezentată o femeie care
reprezintă Dacia și care stă pe o stâncă, având în mâna dreaptă un copil iar în
cea stângă o acvilă. Pe insignă se distinge și un stindard al unei legiuni
romane, este posibil să fie o aluzie la Legiunea a V-a Macedonica, care a
staționat o vreme în zona Turda, lângă Cluj. Alături de femeie, pe aceiași
stâncă, mai este reprezentat un copil având un strugure în mână. Sub acest
ansamblu de reprezentări este aplicată inscripția: “DACIA
FELIX”. Între două lini pe marginea insignei este aplicată inscripția: „AL
IV-LEA CONGRES NUMISMATIC ȘI ARHEOLOGIC – CLUJ 1936”.
Numismatica este știința auxiliară a
istoriei, având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor,
descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate,
raporturile dintre diferitele categorii de monedă, circulația monetară. O
ramură a numismaticii, este medalistica care se ocupă cu studiul medaliilor.
Substantivul românesc numismatică este împrumutat
din franceză - numismatique, care, la rândul
său își are originea în substantivul din latină – numisma. Invenție
foarte veche, originea monedelor este totuși imposibil de situat geografic și
de datat cu precizie. Se poate specula desigur că, încă de la apariția
schimburilor comerciale regulate și specializarea sarcinilor sociale, trocul s-a
dovedit ineficace și o anumită formă primitivă de monedă a văzut lumina zilei. Probabil
constituită la origine din mici obiecte prețioase naturale (ex. cochilii) sau
artizanale, moneda s-a perpetuat sub această formă în numeroase regiuni. Totuși,
a trebuit să se aștepte progresul metalurgiei și apariția civilizației grecești pentru a vedea apărute
primele monede metalice, în secolul al VII-lea Î.Hr. Dacă trebuie să dăm
crezare istoricului roman Suetonius (70-140 d.Hr.), împăratul Augustus a
fost unul dintre primii colecționari de „monede reale și străine”, cu peste
2000 de ani în urmă. Au fost raportate și alte cazuri de colecții și de
colecționari în perioada romană; spre deosebire de alte opere de artă, în
colecțiile de monede centrul de interes nu cădea doar pe aspectul estetic. Primele
încercări de studiere științifică a monedelor datează din secolele al
XIV-lea – al XV-lea. Din această perioadă au ajuns până la noi notițele
despre Franceso Petrarca și despre episcopul Stefan Mathias von
Neidenburg, care posedau ample colecții de monede istorice, sau, cum se numeau
pe atunci, „monede din toate țările”. Primul periodic consacrat monedelor
metalice a văzut lumina zilei în Germania cu Blätter für Munzkunde care
a apărut la Hanovra între anii 1834 – 1844.
Arheologia este studiul activităților
umane în trecut și se aplică prin recuperarea și analiza culturii
materiale și datelor de mediu pe care le-au lăsat în urmă, care
includ artefacte, arhitectura și peisajele culturale. Deoarece
arheologia are o gamă largă de proceduri diferite, acesta poate fi considerată
știință, iar în Statele Unite, este considerată ca o ramură a
antropologiei, deși în Europa este privită ca o disciplină separată. Cuprinde
studiile arheologiei asupra preistoriei și istoriei; de la dezvoltarea primelor
instrumente de piatră din Africa de Est în urmă cu 4 milioane de ani până
în ultimii zeci de ani. Arheologia nu include ca disciplină paleontologia.
Arheologia este foarte eficientă și utilă atunci când sunt cercetate
societățile preistorice, atunci când nu există înregistrări scrise. 99% din
istoria omenirii cuprinde intervalul dintre paleolitic până la
apariția scrierii. Arheologia are mai multe obiective, care variază
de la studierea evoluției umane la evoluția culturală. Disciplina implică
topografie, excavare și în cele din urmă, analiza datelor colectate pentru a
afla mai multe despre trecut. În domeniul de aplicare larg, arheologia se
bazează pe cercetare trans-disciplinară. Se bazează pe antropologie, istoria
artei, etnologie, geografie, geologie, lingvistică, semiologie,
fizică, științe informaționale, chimie, paleoecologie , paleontologie ,
paleozoologie și paleobotanică.Arheologia s-a dezvoltat din antichitate până în
Europa secolului al XIX-lea , și a devenit o disciplină practicată în
întreaga lume . De la dezvoltarea sa timpurie, diverse sub- discipline
specifice arheologiei s-au dezvoltat , inclusiv arheologia maritimă, arheologia
feministă și arheo-astronomie , și numeroase tehnici științifice diferite au
fost dezvoltate pentru a ajuta la investigațiile arheologice . Cu toate acestea
, în prezent , arheologii se confruntă cu multe probleme, cum ar fi
pseudoarhologia, jefuirea de artefacte, lipsa interesului
public, precum și opoziția față de excavarea rămășițelor umane. Arheologia este știința
ce studiază civilizațiile și culturile umane vechi și relațiile acestora cu
mediul înconjurător, prin documentare și prin căutarea, culegerea, analizarea
și interpretarea urmelor materiale rămase. Flavio Biondo , Umanistul
istoric italian renascentist Flavio Biondo a creat un ghid sistematic la
ruinele și topografia Romei antice , în secolul al XV-lea pentru care a fost
numit și fondatorul timpuriu al arheologiei. Unul dintre primele site-uri în
care au fost făcute săpături arheologice a fost Stonehenge și alte monumente
megalitice din Anglia.
Insigna - Campion regional - Cluj (canotaj)
Istoria canotajului romanesc
a inceput in secolul XIX, in anul 1864 cand un grup de tineri studenti din
Timisoara, intorsi din strainatate de la studii au infiintat pentru placerea
lor, "Societatea de luntrisoare". In anul 1925 se infiinteaza la
Arad, Comisia de Sporturi Nautice din Romania. Aceasta depune, in anul 1927,
cererea de afiliere la Federatia Internationala de Canotaj. Congresul din 19
august 1927 aproba afilierea Federatiei Societatilor Sportive din Romania ca
membru extraordinar al FISA. Prima participare romaneasca la o competitie
oficiala internationala este semnalata in anul 1932 la Campionatul European de
la Belgrad, ca apoi in 1933 la Campionatul European de la Budapesta, Romania a
fost prezenta prima data la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952. Sus am postat
logo-ul Federaţiei române de canotaj.
Caiacul este o ambarcațiune de sport pentru o persoană
sau mai multe,ascuțită la ambele capete, cu suprafața de alunecare netedă sau
în clinuri. Sportivii stau pe fund în ambarcațiune, pe care o propulsează cu
una sau două padele (vâsle). Canoea este o ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor. În canoe pot fi unul sau mai mulți sportivi stând în genunchi. Disciplina sportivă care cumulează cele două sporturi se numește caiac-canoe.
Expoziția națională FILTEM 2002 de filatelie tematică
Cluj Napoca 2 -15 septembrie 2002
Associația filateliștilor din județul Cluj - România
Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice,
în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă
preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt
doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din
lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din
preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea
sportului şi a altor persoane din viaţa publică.
Filatelia este un hobby foarte
personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă
de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile
livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci
poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a
timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul
timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi
principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o
anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de
celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai
presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei,
culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă
libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate
colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o
plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de
tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi,
deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar
mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a
apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.
Catedrala română ortodoxă din Cluj - 1933
Cu noi este Dumnezeu
Medalia de mai sus a fost bătută cu ocazia sfințirii Catedralei
ortodoxe române din municipiul Cluj. În câmpul central al aversului
medaliei este prezentată silueta frumoasei catedrale clujene, privită dinspre
intrarea principală, dedesubt inscripția: “1933” (anul sfințirii
catedralei) și de jur împrejur pe marginea medalia se poate citi înscrisul:
“CATEDRALA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN CLUJ”. În câmpul central al reversului este aplicată o cruce
în interiorul unui ornament decorativ de forma trifoiului cu patru foi având în
centrul alt ornament de aceiași formă dar mai mic. Periferic și circular, între
două cercuri continue este aplicată inscripția: “CU NOI ESTE
DUMNEZEU”.
Catedrala Ortodoxă din Cluj-Napoca, este un monument istoric situat în Piața Avram Iancu ce a fost ridicată în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Lăcașul poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1973 odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcașul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului și Clujului, care este totodată și mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului. Este în prezent a treia catedrală din România ca înălțime, după cea ortodoxă din Timișoara și cea evanghelică din Sibiu. Inițiativa ridicării acesteia a aparținut episcopului Nicolae Ivan. Acesta s-a adresat încă din 1919 Consiliului Dirigent al Transilvaniei pentru a solicita un ajutor financiar necesar ridicării unei catedrale ortodoxe la Cluj. Consiliul a aprobat cererea episcopului, oferind pentru început suma de 2 milioane de coroane austro-ungare. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din fața Teatrului Național să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost și ea acceptată. A fost organizat un concurs de proiecte, câștigat de către arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu, aceiași care au definit și planurile mausoleului de la Mărășești. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Țării Românești, fiind foarte evidentă influența bizantină. Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv la data de 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan și episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent și regele Carol al II-lea, prințul moștenitor Mihai, membri ai guvernului României și numeroase personalități. Lucrările de construcție au fost inițiate la 10 septembrie 1923, iar pe 7 octombrie 1923, a fost pusă piatra de temelie a catedralei, festivitate la care au participat prințul moștenitor Carol al României și primul ministru Ion I.C.Brătianu. Construcția a durat zece ani, în prima fază, între anii 1923 – 1926 folosindu-se un schelet de beton armat în care s-a zidit cărămidă, în exterior montându-se piatră de Baciu și Bompotoc. La subsol a fost construită la final o criptă, în care au fost înmormântați ulterior episcopul Nicolae Ivan, arhiepiscopul Teofil Herineanu si mitropolitul Bartolomeu Anania. Au fost efectuate lucrări de o specialitate ridicată pentru acele vremuri, cum ar fi construirea celor 4 turle care înconjoară turla centrală, sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, medalioane sculptate în piatră, arce de piatră pe fațadele laterale. Catedrala a fost înzestrată cu 4 clopote, aduse din Ungaria, cel mai mare dintre ele cântărind aproape 2 tone. Pictarea edificiului a fost realizată de profesorii Anastasie Demian și Catul Bogdan, de la Academia de Artă, în perioada 1928 – 1933.
Catedrala Ortodoxă din Cluj-Napoca, este un monument istoric situat în Piața Avram Iancu ce a fost ridicată în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Lăcașul poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1973 odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcașul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul servește drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului și Clujului, care este totodată și mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului. Este în prezent a treia catedrală din România ca înălțime, după cea ortodoxă din Timișoara și cea evanghelică din Sibiu. Inițiativa ridicării acesteia a aparținut episcopului Nicolae Ivan. Acesta s-a adresat încă din 1919 Consiliului Dirigent al Transilvaniei pentru a solicita un ajutor financiar necesar ridicării unei catedrale ortodoxe la Cluj. Consiliul a aprobat cererea episcopului, oferind pentru început suma de 2 milioane de coroane austro-ungare. În 1920 episcopul Nicolae Ivan a solicitat Primăriei clujene ca parcul din fața Teatrului Național să fie cedat pentru zidirea catedralei, cerere care a fost și ea acceptată. A fost organizat un concurs de proiecte, câștigat de către arhitecții George Cristinel și Constantin Pomponiu, aceiași care au definit și planurile mausoleului de la Mărășești. Planurile au înglobat o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Țării Românești, fiind foarte evidentă influența bizantină. Sfințirea catedralei s-a făcut într–un cadru festiv la data de 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României, Miron Cristea, împreună cu Mitropolitul Transilvaniei, Nicolae Bălan și episcopul de Cluj, Nicolae Ivan. La festivitate a fost prezent și regele Carol al II-lea, prințul moștenitor Mihai, membri ai guvernului României și numeroase personalități. Lucrările de construcție au fost inițiate la 10 septembrie 1923, iar pe 7 octombrie 1923, a fost pusă piatra de temelie a catedralei, festivitate la care au participat prințul moștenitor Carol al României și primul ministru Ion I.C.Brătianu. Construcția a durat zece ani, în prima fază, între anii 1923 – 1926 folosindu-se un schelet de beton armat în care s-a zidit cărămidă, în exterior montându-se piatră de Baciu și Bompotoc. La subsol a fost construită la final o criptă, în care au fost înmormântați ulterior episcopul Nicolae Ivan, arhiepiscopul Teofil Herineanu si mitropolitul Bartolomeu Anania. Au fost efectuate lucrări de o specialitate ridicată pentru acele vremuri, cum ar fi construirea celor 4 turle care înconjoară turla centrală, sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, medalioane sculptate în piatră, arce de piatră pe fațadele laterale. Catedrala a fost înzestrată cu 4 clopote, aduse din Ungaria, cel mai mare dintre ele cântărind aproape 2 tone. Pictarea edificiului a fost realizată de profesorii Anastasie Demian și Catul Bogdan, de la Academia de Artă, în perioada 1928 – 1933.
Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară Kolozsvár, în dialectul
săsesc Kleusenburch,
în latină Claudiopolis)
este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului
Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința
comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale
Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din
latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea
pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are
semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care
înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui
topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând
«trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima
atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost
făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre
cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi
atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de
cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară,
descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic
imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie
1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit
numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări
- mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste
meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și
fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură clujene, din vremuri
diferite.
Carbochim
Comandamentul Bazei 4 logistice Transilvania
Stadionul CFR
Biblioteca universitară
Biserica Sfântul Mihail
Calea Victoriei
Căminul studențesc Diak
Casa natală a lui Matei Corvin
Cazinoul și Parcul
Clinica Univeristății
Gara
Hotelul Belvedere
Hotelul New York
Grupul statuar - Matei Corvin
Statuia Lupa capitolina
Monumentul eroilor sovietici
Palatul Justiției
Piața Gheorghi Dimitrov
Teatrul național
Întreprinderea Terapia
Palatul Szeky
Prefectura
Primăria
Statuia lui Mihai Viteazu
Sinagoga neologă
Universitatea tehnică
Județul Cluj este un județ situat în
partea central-vestică a României, în
centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și
numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul
Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din
5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin
și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și
actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și
arhitectură din județul Cluj, din vremuri diferite, alte frumoase locuri de
vizitat în acest județ și câteva trimiteri poștale ilustrate.
Castelul - Bonțida
Salina - Turda - interior
Primăria - Turda
Vedere - Apahida
Vedere - Gherla - Băile Băița
Vedere - Borcea
Vedere - Bucea
Vila Dr.Feder - Turda
Fabrica de cuie - Câmpia Turzii
Biserica reformată - Căpușu Mare
Vederi - Ciucea
Castelul Boncza - Ciucea
Baia sărată - Cojocna
Școala - Câțca
Vedere - Câțcău
Vedere - Dej
Cazarma - Dej
Cinema și Teatrul - Dej
Palatul Sfântul Francisc - Dej
Gara - Dej
Cetatea - Dăbâca
Vedere - Gherla
Biserica romano catolică - Gherla
Penitenciarul - Gherla
Vedere - Gilău
Vederi - Huedin
Vedere - Iara
Vedere - Jichișul de Jos
Vedere - Mănăstireni
Vedere - Mociu
Vedere - Ocna Dej
Castelul Banffy - Răscruci
Intrarea în salină - Turda
_________ooOoo_________
POLIȚĂ
ROMÂNEASCĂ DE ASIGURĂRI
ÎN LIMBA MAGHIARĂ
Societatea FRANCO ROMÂNĂ de asigurări București - 1933
Detaliu vignetă de pe un nodgeld austriac
(bancnotă locală de necesitate)
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni olandeze
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 03.04.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu