Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Calvini este o comună din județul Buzău care mai include satele: Bâscenii de Sus, Bâscenii de Jos, Frăsinet și Olari. Comuna se află în nord-vestul județului, aproape de limita cu județul Prahova, pe cursul inferior al pârâului Bâsca Chiojdului, aproape de vărsarea sa în râul Buzău. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ102B care o leagă spre est de Cislău și DN10 care duce spre Buzău și spre vest de Vălenii de Munte. La recensământul din anul 2011 comuna număra 4536 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 55,77%, romi – 40,38% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Calvini astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,68%, adventiști de ziua a șaptea – 1,34% și restul – nedeclarată sau altă religie. Comuna își trage numele de la niște coloniști sași din Ungaria, reformați de confesiune calvină, refugiați din cauza persecuțiilor de acolo, care au fondat satul prin secolul al XVII-lea, după care în timp au fost asimilați cultural de localnici și au devenit moșneni, formând ceata moșnenilor săseni. Dintre atracțiile turistice ale comunei amintesc: Situl arheologic „În loturi” din zona satului Calvini, Biserica Sfântul Nicolae din Bâscenii de Jos, datând din 1775; Casa Săseanu din Bâscenii de Jos și casa Bocănescu (de la sfârșitul secolului al XIX-lea) din Bâscenii de Sus.

În apropierea şcolii din satul Bâscenii de Sus, comuna buzoiană Calvini, “Din iniţiativa d-lui Gh.N. Ionescu, primar, cu largul concurs al fiilor acestei comuni”, donatori, în număr de 28, printre care generalul Constantin D. Ionescu, sa înălţat un monument de formă piramidală, aşezat pe un soclu masiv, din piatră, operă a meşterului “Stănescu Toma cu fiii Aurel şi Nicu, Pătârlagele”, în cinstea eroilor care sau jertfit pentru întregirea ţării. Ca elemente decorative, în partea superioară, sunt redate în relief capete de soldaţi, chipurile lui Traian şi Decebal, frunze de laur şi steagul României Mari. Pe monument sunt înscrise marile bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, numele eroilor din Primul Război Mondial şi cel al donatorilor pentru ridicarea monumentului.

În apropierea şcolii din satul Calvini, comuna buzoiană cu același nume, pe un loc viran, în stânga şoselei Cislău- Vălenii de Munte, s-a ridicat un monument din piatră în memoria “Eroilor din 1916- 1918”. Iniţiativa ridicării monumentului a aparţinut învăţătorului D. D. Pietraru şi unui comitet local. Iniţial, monumentul a avut în vârf un vultur care a fost înlocuit ulterior cu o cruce din metal. O placă de pe faţadă reprezintă o scenă de luptă deasupra căreia este scrisă lozinca “Pe aici nu se trece”. Pe laturi, în partea superioară, sunt înscrise numele vestitelor bătălii din 1917, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. Numele eroilor din războiul reîntregirii sunt înscrise pe laturi, iar în partea din faţă îndemnul acestora către urmaşi; “Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am dat suprema jertfă pe câmpul de luptă”. În spate, o inscripţie arată că monumentul reprezintă “Recunoştinţa văduvelor, orfanilor şi invalizilor” pentru cei jertfiţi şi că a fost “Ridicat din iniţiativa dlui D.D. Pietraru, învăţător, cu largul concurs al dlor Ion C. Andronescu, Ion D. Pascu, C.I.Catrina, P.N. Andronescu, familia I.I.Petcu, Gheorghe Constantinescu, învăţător, Pr. C. Bocănescu, Pr. D. Constantinescu, Ion C. Constantinescu, Gr. M. Săseanu, fraţii A. şi G. Tomescu, Maria Bâtu, învăţătoare, Dochiţă Predescu, Aurora Pr. C. Bocănescu, Const. I. Săseanu, Nicolae C. Andronescu, Ilie C. Andronescu, Dumitru M. Pasăre, Pavel Chiriţescu, P.N. Săseanu”. Monumentul a fost “Renovat (de) S.C. SERCONS S.A. Braşov, mai 1995”, într-un mod nu prea reuşit. S-a adăugat în faţă inscripţia, “În memoria eroilor din cel de-al II-lea război mondial 1941-1945”, fără a fi înscrise numele acestora.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Un an împlinit de Dialog

În anul 1996 Ministerul Comunicațiilor anunța organizarea unei licitații publice în vederea acordării licențelor de operare pentru primele două rețele de telecomunicații mobile din sistemul GSM. Momentul marchează practic începutul telefoniei mobile în România. Spre finalul anului, pe 15 noiembrie, au fost anunțați cei doi câștigători ai licitației – consorțiile Mobil Rom și Mobifon, care urmau în anul viitor să furnizeze servicii de telefonie mobilă GSM, o afacere despre care mulți spuneau la acel moment că nu va avea prea mari șanse de reușită. Cu toate acestea, introducerea fenomenului a început latent cu atragerea noii generații.

În data de 15 aprilie 1997 a început activitatea primul operator GSM din România, MobiFon, operând sub brandul Connex. Lansarea tehnică a rețelei de telefonie mobilă digitală Connex a constituit un record mondial, fiind prima rețea de telecomunicații dezvoltată în numai 135 de zile. După 18 săptămâni, Connex își lansa serviciile în nouă orașe importante din România: București, Bacău, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Timișoara și Sibiu. Pe 21 aprilie 1997, MobilRom a lansat numele şi logo-ul serviciului său de telefonie mobilă, iar la 16 mai 1997 s-a realizat primul apel în reţeaua Dialog, fiind operațional în toate orașele în care s-a lansat Connex, minus Sibiul. Dialog a lansat câteva servicii noi pe piaţa din România: la 1 iulie s-a lansat servicul de Roaming cu 7 ţări din Europa, iar la 3 noiembrie serviciul ALO GSM pe bază de cartele preplătite. Perioada 2000-2002 a fost una explozivă pentru Dialog, ajungând în septembrie 2000 la 1 milion de clienţi. În această perioadă Dialog a obţinut certificatul de calitate ISO9001, o noutate pentru o companie de telecomunicaţii şi a lansat noi servicii precum: accesul la un portal wap personalizat, serviciul de roaming pentru cartelă preplătită, serviciul de GPRS şi serviciul de mesaje multimedia. După achiziţionarea, în anul 2000, a Orange UK de către France Telecom, aceştia au hotărât ca toate subsidiarele sale să îşi schimbe denumirea în Orange. Acest lucru s-a realizat şi în România la 5 aprilie 2002, când s-a făcut trecerea de la denumirea de Dialog la Orange.

Prețuindu-ți profesia te prețuiești pe tine și pe alții

A.A.M. - Asociația asistenților medicali din România

România * 15.10.1900 - 18.05.1992

"Folositoare sunt cunoașterile și învățăturile,

dar mai presus de toate ele trebuie să aibă omul,

în ființa lui, cumpănă a înțelepciunii și a inimii."

(Mihail Sadoveanu)

Asociația asistenților medicali din România (A.A.M.) a fost o formă de organizare a personalului cu calificare medicală medie din instituțiile spitalicești românești. Astăzi interesele acestei categorii de personal sunt reprezentate de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Această nouă structură organizatorică este organizaţie profesională şi de reglementare cu rol de a elabora norme şi reguli de practicare a profesiei de asistent medical generalist, moaşă şi asistent medical, astfel încât profesioniştii să asigure pacienţilor servicii de calitate, în condiţii de siguranţă şi securitate. Ordinul autorizează exercitarea profesiei, îi înregistrează în baza sa de date pe toţi asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali din România şi, de asemenea, judecă abaterile de la regulile de etică şi deontologie.

Campionatul european de cadete

România 1980 - ediția a VIII-a - baschet

Baschetul este unul dintre cele mai răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea, precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și rezistență nervoasă. Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii (ochire) prin coș de sus; echipa care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive sunt penalizate și există restricții asupra modului în care este folosită mingea. De-a lungul timpului, în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire, pasare și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite țări, baschetul este un sport popular, cu mulți spectatori.

Regele Ferdinand I și Regina Maria

Ferdinand I de Hohenzolern * 1865 - 1927 * Întregitorul României

Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit urmîtorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrnd armata bulgară, România a reintrat în razboi. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma înfrangerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întoarcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormantat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit pănă atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și știintei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).

Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria,
din Casa de Saxa – Coburg și Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a

României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria (devenit după 1893 duce de Saxa-Coburg-Gotha), şi a marii ducese ruse Maria Alexandrovna. Maria, principesă de Edinburgh, s-a căsătorit cu Ferdinand, principele moştenitor al coroanei României, în decembrie 1892. A avut şase copii: Carol (1893 - 1953), Elisabeta (1894 - 1961), Mărioara (1899 - 1961), Nicolae (1903 - 1978), Ileana (1908 - 1991) şi Mircea (1913 - 1916). Personalitate puternică, femeie foarte frumoasă, extrem de iubită de armată, se pare că Maria a îndrăgit cu adevărat România. În al doilea război balcanic a îngrijit în lagărul de holerici de la Zimnicea bolnavii întorşi din Bulgaria. Se pare că a avut un rol important în luarea deciziei României din 1916 de a intra în război alături de Antantă. Regina Maria a încetat din viaţă pe 18 iulie 1938, inima ei fiind depusă la Balcic iar trupul în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş. Înainte de a fi condusă de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutată de militari cu baionetele înfipte în pământ şi cu patul armei în sus, gest unic pe care Armata nu l-a oferit niciodată unui alt om.

Set 3 insigne CFR (Căile ferate române)

Căile Ferate Române (C.F.R.) este compania națională de transport feroviar a României. CFR administrează infrastructura, transportul de călători și marfă pe calea ferată din țară. Rețeaua este integrată semnificativ cu alte rețele feroviare europene, oferind servicii paneuropene de transport de pasageri și marfă. CFR, ca instituție, a fost fondată în anul 1880, după ce prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în anul 1854. Sus am postat logo-ul Companiei naţionale CFR. Compania națională CFR se compune din opt Sucursale Regionale de Cale Ferată, cu sedii în București, Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Galați și Constanța. În cadrul programului de restrucutrarea a Companiei naționale CFR se are în vedere o organizare nouă, pe patru regionale, prin desființarea regionalelor CFR Galați, Constanța, Craiova și Brașov.

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII