***
DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ
MEDICAMENTUL
MIRACULOS
de NICOLAE ZĂRNESCU
Femeia-i lucru evident,
Exact ca un medicament,
Dacă ai putea ce bine-ar fi,
Să iei şi de trei ori ...pe zi!
TEMERI
de ALEXANDRU BĂETAN - Cluj
Mi-e teamă c-o să mor curând,
Şi n-o să mă mai văd fumând,
Dar teamă-mi este şi mai mare,
Că nu pot bea la-nmormântare.
__________xxXxx_________
CÂTEVA MEDALII
ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
poţi citi în articolul
LE HAVRE - FRANŢA
Medalia comemorativă rusă
a războiului de independenţă naţională * 1877 - 1878
In anul 1878, prin Decretul nr.2141, se include printre decoraţiile de război
româneşti şi Medalia comemorativă rusă a războiului din 1877-1878 care a fost
conferită de ţar tuturor militarilor români care au participat
la operaţiunile de la Plevna. De
asemenea este de amintit că ea a fost dată “la schimb” deoarece
anterior, trupelor ruse care au acţionat la Plevna sub comanda supremă a
domnitorului Carol, le-a fost conferită o altă decoraţie comemorativă
românească, Crucea Trecerea Dunării. Traducea aproximativă a textului de pe revers ar "Fără nume, fără nume, în numele tău!" adică necunoscuţi s-au sacrificat pentru ţară.
Crucea Trecerea Dunării
Crucea Trecerea Dunării, a fost instituită de către regele Carol I al României prin Înaltul Decret nr.617/1878. Ea s-a conferit trupelor sau funcţionarilor civili
care le-au deservit, medicilor civili şi personalului sanitar
care au acţionat la sud de Dunăre, precum şi trupelor ruse care au acţionat la Plevna sub comanda supremă a domnitorului Carol. În centru aversului se prezintă nomograma regelui Carol (două litere C, mari, de tipar, întrepătrunse şi cifra unu roman - I, între ele) iar pe revers înscrisul "Trecerea Dunării - 1877"
Crucea comemorativă a războiului 1916 - 1918
În
timpul primului război mondial, în Franţa şi, apoi, în Belgia,
s-au instituit nişte cruci comemorative care aveau în comun atât forma,
amplasarea simbolurilor în medalioanele centrale, cât şi culorile
generale ale panglicii, verde cu dungi galbene. Preluându-se, pe de-o
parte, tradiţia românească a războiului de independenţă, pe de alta parte şi decoraţiile aliaţilor noştri, se instituie prin Decretul Regal nr. 1744
din 8 iulie 1918 medalia “Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”.
Noua distincţie era tot o cruce cu braţe egale, de câte 40 mm, terminate
în “vârf de săgeată”; ca şi la crucile din 1878, bordura era
proeminentă şi lisă iar mijlocul era haşurat sau granulat iar în
medalionul central era plasată, pe avers, cifra încoronată a regelui
Ferdinand iar pe revers, milesimul “1916-1918”. Crucea 1916-1918 a fost acordata tuturor militarilor mobilizati in acest razboi.
50 de ani de la proclamarea independenţei naţionale
1877 - 1927
Carol I - Ferdinand I
Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.
__________ooOoo___________
Bolivia - Acţiune - Compania Huanchaca de Bolivia
Valparaiso - 1921
Câteva vignete de pe bonduri şi certificate americane
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu