Epaminonda's Blog.....: MITTELFROHNA

***

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ

DE EFIM TARLAPAM - Rep.Moldova

FEMEII

Îţi iert, femeie, tot:

Păcate, minciuni şi infidelitate;

Un lucru nu ţi-l iert, o, nu!

Că şi pe proşti îi naşti …tot tu!

DEMOGRAFICĂ

Nu e bai că se sărută

Azi, în public, slut cu slută;

Baiu-i că, după sărut,

Se mai naşte încă-un ... slut

_______xxXxx________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia,

poţi citi în articolul

LE HAVRE - FRANŢA

Oraşul cetate în sec. XV

Sebus - Muhlbach - Sebeş * 1245 - 1995

Sebeş, mai demult Sebeşul Săsesc, Șebişul săsesc, Sebeş-Alba, (în dialectul săsesc Melnbach, în germană Mühlbach, Mühlenbach, în traducere Pârâul morii, în maghiară Szászsebes, în latină Sabesium) este un municipiu din judeţul Alba, România. Are o populaţie de aproximativ 27000 de locuitori. În Antichitate, pe locul Sebeşului de astăzi s-a aflat o aşezare dacică, încorporată în Imperiul Roman. Oraşul a fost întemeiat în secolul al XII-lea de coloniştii saşi veniţi la chemarea regelui Ungariei.

Federaţia Lazăr Edeleanu

5 ani de la înfiinţare

fondată 31 mai 1990

Federaţia naţională a sindicatelor

Chimie - Petrochimie

Lazăr Edeleanu

Federaţia naţională a sindicatelor din chimie şi petrochimideleanu "Lazăr Edeleanu" are sediul central în municipiul Ploieşti. Ea reprezintă şi apără interesele tuturor acelor care muncesc în domeniile chimie şi petrochimiei ale economiei naţionale. Lazăr Edeleanu (născut 1 septembrie 1862 în Bucureşti şi decedat la data de 7 aprilie 1941 tot în Bucureşti) a fost un chimist român, evreu la origini, autor al procesului de rafinare selectivă a fracţiunilor de petrol pe baza solubilităţii specifice a diverselor clase de hidrocarburi în dioxid de sulf lichid. Principalele sale direcţii de cercetare au fost în domeniile derivaţilor acidului fenilmetacrilic si fenilizobutiric, acizilor nesaturaţi din seria aromatică, acţiunii clorurii de sulf asupra anilinei, acţiunii cloratului asupra oxiacizilor, sintetizării fenilizopropilaminei (benzedrinei), chimiei rafinării şi chimizării petrolului. În anul 1960, existau 80 de „instalaţii Edeleanu”, pentru rafinarea a petrolului cu bioxid de sulf lichid, în diferite ţări ale lumii. Edeleanu a obţinut 212 brevete de invenţii în România, dar şi în SUA, Germania, Franţa, Austria, Suedia, Oalnda, etc.

Constantin I. Istrati * 1850 - 1918

Societatea de chimie din România

fondată în 1919

Constantin I. Istrati (născut la data de 7 septembrie 1850 în Roman şi decedat la data de 17 ianuarie 1918 în Paris) a fost un academician român, chimist, medic, ministru în mai multe guverne, membru titular (1899) şi preşedinte al Academiei Române în perioada 1913 - 1916. Constantin I. Istrati a devenit doctor în medicină de la Bucureşti în 1877, devenind colaboratorul lui Carol Davilla, pe care îl suplinea uneori la cursul de chimie medicală. În 1885 Constantin I. Istrati a obţinut şi doctoratul în chimie, la Paris. În 1883 Constantin Istrati a fost numit profesor de fizică la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. În 1889 devine membru corespondent al Academiei Române. Constantin I. Istrati a fost numit comisarul general al organizării parcului Carol I, inaugurat în anul 1906. A întemeiat şcoala de chimie organică de la Universitatea din Bucureşti, unde era profesor. A fost membru de onoare al mai multor societăţi ştiinţifice străine. A făcut cercetări asupra bogăţiilor naturale ale României (sare, petrol, chihlimbar, ozocherită, etc. Studiind derivaţii halogenaţi ai benzenului, a descoperit o nouă clasă de coloranţi, pe care i-a numit franceine. Pentru această invenţie i s-a acordat Medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1889. C. I. Istrati a fost şi un colecţionar împătimit de documente istorice. Documentele vechi adunate cu migală de doctorul Constantin I. Istrati sunt reunite în prezent în Colecţia Dr. Constantin I. Istrati, păstrată de Direcţia Judeţeană Mehedinţi a Arhivelor Naţionale. Documentele au fost create în perioada 1429 - 1945. Documentele se referă la diferite regiuni şi zone ale ţării, însă cele mai multe privesc Moldova istorică şi Basarabia, deosebit de importante fiind actele de cancelarie emise în vremea lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Bogdaa al III-lea cel Chior,Petru Rareş, Despot Vodă, Petru Şchiopul, Ieremia Movilă, Simion Movilă, Constantin Movilă, Ştefan al II-lea Tomşa şi a altor domni moldoveni, sau cele privind evenimente fundamentale privind istoria ţării, cum ar fi Revoluţia de la 1848, pregătirea şi înfăptuirea Unirii de la 1859 şi altele. Există în colecţie şi o serie de documente privitoare la personalităţi şi familii, precum Asachi, Donici, C. I. Istrati, Paladi, Rosetti, Bibescu, Densuşianu etc.

In anul 1919 un grup de entuziasti chimisti din Romania se intruneau la Laboratorul de Chimie Analitica al Universitatii din Bucuresti pentru a pune bazele unei societati stiintifice care avea sa aiba o rodnica activitate timp de 2 decenii şi care va purta numele Societatea de Chimie din România . Au venit apoi anii razboiului si o perioada postbelica in care societatea a avut o lunga perioada de hibernare. Fara a fi nici un moment desfiintata ea nu a existat de facto, autoritatile din acea perioada neagreeand astfel de organizatii. Faptul a fost posibil si pentru ca Academia Romana si-a asumat o buna parte din obiectivele si sarcinile specifice ale unei societati stiintifice. Abia dupa 1992 viata stiintifica a Societatii de Chimie din Romania a fost resuscitata: au fost definite obiective, au fost intreprinse actiuni organizatorice, au fost stabilite si dezvoltate contacte internationale. Intorcandu-ne la inceputuri, exista insa motive temeinice sa ne asumam ca adevarata origine o data sensibil mai indepartata in timp. Intr-adevar, la Bucuresti exista inca din 1890 “Societatea Romana pentru Stiinte” care avea o puternica Sectie de Chimie. De fapt organizatorul acelei societati, Constantin Istrati era el insusi unul dintre cei mai renumiti chimisti romani ai secolului. O dovada a pozitiei solide a chimiei in cadrul societatii consta in insasi viabilitatea ei: chiar daca o buna parte dintre membrii sai au aderat la nou infiintata Societate, o alta parte a continuat, in paralel, activitatea traditionala a sectiei de chimie a “Societatii Romane pentru Stiinte”, cu rezultate remarcabile, pana in anul 1948. Pe de alta parte, la Iasi exista inca de la inceputul secolului XX “Societatea de Stiinte” si ea infiintata de un eminent chimist, Petru Poni. Intelegand avantajele oferite de faptul ca noua societate avea sa contina in mod specific cuvantul “chimie” in titlul sau a aderat total la Societatea de Chimie din Romania devenind de altfel presedinte de Onoare al acesteia.

Liceul "Onisifor Ghibu" - Oradea - 1995

Onisifor Ghibu * 1883 - 1972

Onisifor Ghibu s-a născut la Sălişte, în apropiere de Sibiu în 1883. Studiază întâi la Sălişte (ciclul gimnazial) şi apoi la Sibiu (la actualul Colegiu Gh. Lazăr) şi la Braşov. Revine la Sibiu pentru a studia teologia iar de aici a plecat la Bucureşti, Budapesta, Strasbourg şi în cele din urmă la Jena. Acolo îşi va da examenul de doctor în filosofie şi istorie universală în 1909. Revine la Sibiu unde va fi profesor la Institutul Teologic dar şi inspector şcolar al şcolilor din Transilvania. În timpul războiului se va refugia în România, mai întâi la Bucureşti şi apoi la Iaşi şi Chişinău, fiind condamnat de autorităţile austro – ungare la moarte. Rămâne în Basarabia, ajutând mişcarea românească în emancipare şi apoi în obţinerea unificării cu România. Va fi unul dintre fondatorii Partidului Naţional Moldovenesc. Tot în timpul episodului basarabean se va ocupa de înfiinţarea primelor şcoli de predare în limba română. Revine în Transilvania, unde este numit secretar general al resortului de instrucţie din Consiliul Dirigent şi deputat în Marele Sfat al Transilvaniei. Se implică în reorganizarea sistemului de învăţământ universitar din Transilvania, coordonându-l cu cel din România. Va fi alături de Emil Racoviţă, fondator al institutului de speologie din Cluj, acesta fiind primul din lume.Odată cu instaurarea regimului comunist în ţară, va fi arestat (studiile sale fiind interzise) întâi la Caracal, apoi la Sighetu Marmaţiei. Este eliberat, dar nereabilitat, în 1958. Revine la Sibiu, unde va lucra şi locui până la moartea sa. Va locui pe actuala stradă Ion Raţiu. Devine în 1919 membru corespondent al Academiei Române. Publică prima lucrare în 1905, „Limba nouălor cărţi bisericeşti”, continuând a scrie şi publica până la moartea sa. A redactat studii de administraţie publică şi administraţie a învăţământului, studii biografice, memorialistică. Importantă este şi activitatea sa jurnalistică, fondând ziarul „Ardealul” în 1917 şi „România Nouă” în 1918.

(blog - Răzvan Pop)

Liceul teoretic "Onisifor Ghibu" este o instituţie de învăţământ preuniversitar din Oradea. Liceul a fost construit pe locul fostei Şcoli nr.3 din cartierul Nufărul, cu ajutorul fiului pedagogului Onisifor Ghibu şi inaugurat în anul 1995. Liceul este cea mai mare unitate de învăţământ preuniversitar din judeţul Bihor.

__________ooOoo_________