LUMEA BANCNOTELOR LUMII 100

LIBERIA

LIBIA

***

DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ

ÎN TON CU TIMPURILE

de Florina Dinescu

Bătrân şi cu dureri în plex,

La minte încă foarte-abil,

Ar vrea şi el un schimb de sex,

Cu altceva… util.

CLENCIUL

de Ioan Diviza - Rep. Moldova

Românul are-un clenci vădit

Şi iată sensul lui ascuns:

El e mereu nemulţumit,

Că nu e mulţumit …de-ajuns.

__________xxXxx___________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

 Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia, 

poţi citi în articolul 

LE HAVRE - FRANŢA

Apărătorii independenţei în resbelul 1877 - 1878 

Medalia Apărătorii independenţei a fost instituită la 2 iunie 1878 şi acordată iniţial civililor care au sprijinit în mod semnificativ armata în timpul Războiului de Independenţă din anii1877-1878. Ulterior, prin Decretul din 27 septembrie 1878, această medalie s-a conferit la aproximativ 5000 de membri ai miliţiilor orăşeneşti, care au luptat alături de armată. Ea este opera gravorului E. Palot. Pe revers se prezintă nomograma regelui Carol I (cei doi C, îmbârligaţi). Medalia se găseşte foarte greu pe piaţa colecţionarilor.

100 de ani de la punerea pietrei de temelie a

Catedralei Sfântul Haralmbie - Turnu Măgurele

1901 - 2001

Sfântul Sfinţitul Mucenic Haralambie  

Frumosul si impunatorul  locas de cult inchinat Sfântului Haralambie se află în centrul orasului Turnu Magurele. Catedrala a fost ridicata in memoria eroilor razboiului de indepedenta din anii 1877 - 1878. Regele Carol I al României a solicitat planuri pentru o Catedrala frumoasa in amintirea obtinerii independentei, care să fie amplasata in oraşul Turnu Magurele. Lucrările au început în anul 1879, Catedrala preluând foarte multe elemente de la Manastirea Curtea de Arges. Ea se distinge prin armonia perfecta a elementelor de constructie. A fost gata in 1902, iar pictura a fost facuta intre anii 1903 - 1905, folosindu-se copii după picturile de la Basilica San Marco din Venetia. Sfintirea s-a facut in anul 1905, data la care a fost batuta o medalie comemorativa din argint aurit cu macheta Catedralei, pe verso fiind marcata pisania Catedralei. Vizitând-o în 1913, pentru grandoarea şi frumuseţea sa, Nicolae Iorga o cataloga ca fiind cea de a treia din tara, dupa Curtea de Arges şi Sf. Trei Ierarhi din Iasi.    

Centenarul sistemului monetar naţional

1867 - 1967

Republica Socialistă România 

În secolul 17 în statele româneşti se foloseau ca monedă talerii olandezi („Lowenthaler”) care aveau imprimat pe revers un leu ridicat în două labe. Chiar şi după ieşirea din uz a talerilor (pe la 1750) numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani. Încă din 1859, în încercarea de a crea o monedă naţională, Alexandru Ion Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iaşi, Victor Place, să negocieze baterea unor monede româneşti la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuşi o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată şi s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe avers efigia domnului şi inscripția Alecsandru Ioan I. Însă ele nu au fost puse în circulaţie niciodată. 

O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti. Această problemă avea să se soluţioneze abia în 1867, când a fost adoptată Legea pentru influenţarea sistemului monetar naţional şi pentru fabricarea monedelor naţionale. Prin această lege, în Principatele Unite s-a adoptat sistemul monetar zecimal şi metric – al Uniunii Monetare Latine. Unitatea monetară adoptată era leul divizat în 100 de bani.

Construcţia actualului Palat CEC a fost terminată în anul 1900 şi de atunci CEC-ul a funcţionat în această clădire fără a se face modificări notabile. Palatul este construit în stil eclectic, terminându-se cu o cupolă de sticlă şi metal. Intrarea este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit. Cele patru volume de colţ, decorate cu frontoane şi steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. O cupolă mult mai mare acoperă  holul central al edificiului, în care funcţionează diferite ghişee ale instituţiei. Decoraţia judicioasă a faţadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură al oraşului. CEC-ul ca instiţutie a fost înfiinţat în anul 1864 printr-o lege iniţiată de către Alexandru Ioan Cuza. La inceput a funcţionat în diverse imobile, după care în anul 1875 s-a început construirea unui sediu propriu. Pe locul în care se află azi CEC-ul se găsea atunci biserica Sfântul Ioan cel Mare, care a fost demolată pentru a face loc primei construcţii. CEC-ul se dezvoltă rapid, astfel încât vechiul sediu devine neîncăpător. Se hotărăşte demolarea lui şi pe acelaşi loc începe construcţia actualului sediu, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Începutul lucrărilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc în data de 8 iunie 1897. Printre participanţi se număra familia regală, membri ai guvernului, membri ai consiliul de administratie CEC şi arhitectul  Paul Gottereau.

Bene Merenti - 1876 - Carol I  - ordin

Ordinul Bene Merenti a fost instituit de regele Carol I prin Decretul Regal nr. 314 din din 20 februarie 1876, pe vremea când era numai domnitor. Ordinul era prima medalie civilă şi avea la bază modelul Ordinul Casei de Hohenzollern din anul 1857. Ordinul avea patru clase pentru bărbaţi şi trei clase pentru femei. Din data de 26 noiembrie 1937 oricare dintre clase putea fi acordată şi în versiunea cu spade. Ordinul a fost acordat civililor şi militarilor pentru servicii aduse regelui. Decoraţiile au fost confecţionate de firma Souval din Austria (marcaj RS), Heinrich Weiss din România (marcaj HW sau BW) şi Monetăria Naţională (fără marcaj). Panglica ordinului era argintie cu trei dungi negre echidistante. Versiunea de război avea margini aurii de 3 mm. Ordinul era decernat pentru merite în domeniile cultură, ştiinţă, industrie şi agricultură. Decoraţiile puteau fi conferite cetăţenilor români şi străini. Ordinul a fost desfiinţat şi înlocuit cu Ordinul Sfântul Gheorghe prin Înaltul Decret nr.1 din 8 martie 1940. A fost reînfiinţat de descendenţii Casei de Hohenzollern în 1951 şi continuă să fie acordat, împărţit în trei clase.

Mai sus admiri variantele ordinului Bene Merenti cu panglică,cu spade şi pentru femei.

________ooOoo__________

Germania - Lagărul de la Salzwedel 

10 mărci 1916 

Câteva vignete de pe bonduri şi certificate americane 

con_dorul@yahoo.com