“Cu buzunarul plin de bani, eşti înţelept, frumos şi mai şi cânţi bine”, spune un vechi proverb evreiesc. Este, poate, una din cele mai sugestive înfăţişări ale importanţei acordate banului, importanţă care se reflectă în lunga sa evoluţie. Practic, istoria banilor se confundă cu istoria oamenirii, cele două entităţi fiind greu de separat. Tot pe aceiaşi linie s-a pronunţat şi economistul american John Kenneth Galbraiht: "Banii sunt o creaţie unică. sunt egali cu dragostea, fiind cea mai mare sursă de bucurie pentru om, şi sunt egali cu moartea, prin grijile pe care le iscă". Mare adevăr! Cineva, în
zorii omenirii, s-a gândit să modifice greoiul sistem al schimburilor
comerciale bazat pe troc. Sarea, condimentele, ceaiul, vitele sau grânele au
fost primii "bani" ai omenirii, din păcate greu de mânuit şi
perisabili. Între anii 3000 şi 2000 Î.Hr., în Mesopotamia, s-au pus bazele
sistemului bancar de astăzi, templele şi palatele dovedindu-se locuri sigure
pentru depozitarea bunurilor, produselor agricole şi materialelor preţioase.
Câteva sute de ani mai târziu, în Babilon, Codul lui Hamurapi legifera
activităţile bancare. Ceva mai
la est şi mai târziu, în China, prin anii 1200 Î.Hr., pentru schimburile comerciale
erau folosite cochilii de scoici. În timp, scoicile s-au
dovedit extrem de rezistente pe pieţele monetare, în unele zone din Africa
fiind folosite până la jumătatea secolului XX.
Încă din zorii tranzacţiilor, banii au avut şi
adversari: o legendă greacă spune că legislatorul Solon (născut 640/638 Î.Hr. – decedat 560/558 Î.Hr.), faimos om de
stat atenian, legislator şi poet, considerat printre cei "şapte
înţelepţi" ai Greciei antice ar fi bătut monede cât roata carului, pentru
a-i dezvăţa pe cetăţeni de acumularea excesivă a acestora.
MATERIALE NEMETALICE
FOLOSITE LA
FABRICAREA MONEDELOR
FABRICAREA MONEDELOR
Carton: Deşi nu este un
material care să reziste în timp totuşi cartonul a fost utilizat pentru
emisiuni de monedă. Astfel în 1574 când oraşul Leyden era sub asediu,
conducătorii lui au hotărât să confecţioneze o monedă din carton cu valoarea
nominală de 20 stuiver. Moneda avea diametrul de 38 mm şi era inscripţionată cu
cuvintele: „Godt behoede Leyden” şi literele „N.O.V.L.S.G.I.P.A.C”.
Lemn: În anul 2005 Republica Congo a emis o monedă comemorativă de 5 franci din lemn
de arţar având imprimată pe una din feţe o gorilă (specie pe cale de dispariţie
datorită vânării excesive şi tăierii pădurii tropicale), iar pe cealaltă faţă
un leu în picioare. Moneda are diamentrul de 40 mm şi a fost emisă într-un
tiraj de 2000 de exemplare.
Plastic: În anul 2004 Congo a emis o monedă de
10 franci dintr-un plastic acrilic asemănător sticlei organice (transparentă)
cu diametrul de 50 mm şi grosimea de 21 mm. Moneda prezintă
imaginea tridimensională a celei mai mari corăbii din lume, construită de
chinezi în secolul XV, pentru a transporta girafe din Africa în China. Corabia avea circa 140 m lungime, 60 m lăţime şi
9 catarge. Dezavantajele acestei monede inedite este că prezintă pe ambele feţe
acelaşi desen. Tirajul acestei emisiuni neobişnuite a fost de 2000 de
exemplare. Aceste monezi încă se gasesc spre vânzare la preţul de 35 dolari dar
în stare perfectă. În anul 2006 congolezii au pus în circulaţie şi o altă
monedă din acelaşi material, valoarea nominală fiind de 25 de franci. Moneda
prezintă, tot tridimensional, fregata Shtandart, nava amiral a flotei ţarului
rus Petru cel Mare, construită de meşteri danezi în anul 1703.
Portelan: La începutul
secolului XVIII, în Thailanda au fost folosite monede din porţelan. În perioada
de colaps a economiei germane, de după primul razboi mondial, câteva oraşe au
emis monede din acelaşi material casant total impropriu pentru emisiunile
monetare. Multe dintre acestea monede au fost făcute din porţelan roşu şi
porţelan alb chinezesc la fabrica de porţelan din Meissen – Germania. Aceste
emisiuni germane se încadrează în categoria banilor de necesitate.
Fibre: La sfârşitul
celui de-al doilea război mondial, datorită lipsei acute de metale, în regiunea
Manchukuo, din nord-estul Chinei s-a emis o monedă de 5 fen dintr-un material
fibros roşu la fel de tare ca şi un metal. Aceasta monedă nemetalică are
valoarea de catalog de 60 de dolari, dar în stare foarte bună.
Piatră: Monedele din piatră de pe insula Yap, arhipelagul Carolinelor, Oceanul
Pacific erau găurite la mijloc şi puteau
fi transportate - înşirate pe o prăjină - de câţiva oameni. Cercetătorii nu
precizează cum erau cărate monedele cu valoare maximă, care aveau 3,5 metri în
diametru şi cântăreau până la cinci tone. Insula Yap nu are cariere de piatră,
materia primă pentru bani fiind adusă aici cu plutele, de la distanţe
impresionante. Insula Yap este situată la circa 400 mile sud-vest de Guam şi
250 mile de Palau. Deşi dolarul american este monedă de circulaţie, localnicii
încă utilizează pentru diverse tranzacţii (cumpărări de terenuri, daruri de
nuntă etc) nişte discuri din aragonit (un mineral alcătuit din carbonat de
calciu cristalizat avînd cristale mari de cuarţ, mineral care nu se găseşte pe
insulă) asemănătoare unor pietre de moară cu o gaură în mijloc (pentru a
facilita transportul lor cu ajutorul unor prăjini). Localnicii le numesc Rai.
În trecut erau folosite că mijloc de plată pentru cumpărarea de mâncare,
terenuri, case, construirea unei canoe sau ca daruri la diverse ceremonii. În
1910 o monedă cu diametrul de 3 palme (unitate de măsură utilizată pe insulă
Yap) valora 1000 nuci de cocos sau un purcel de 40-50 kg, ori 50 coşuri de
mîncare.
Aceste discuri au toate
caracteristicile monedei, fiind un mijloc de plată şi de tezaurizare. Aceste
"roţi de piatră" monede erau produse pe insulă Palau, situată la
peste 250 mile depărtare de Yap. Erau tăiate în stîncă şi prelucrate cu unelte
primitive confecţionate din cochilii de scoici. Abia în secolul 19 un
aventurier irlandezo-american a introdus unelte metalice pentru prelucrarea
"banilor". După confecţionare monedele erau transportate pe insulă în
canoe, într-o călătorie destul de periculoasă, în urmă căreia nu puţini
localnici şi-au pierdut viaţa. În anul 1882, circa 10% din populaţia adultă
masculină a insulei lucrau pe insulă Palau la confecţionarea şi transportul
"banilor". Valoarea unei monede Rai nu este dată doar de mărimea ei,
ci şi de aspectul, calitatea şi textură pietrei. Efortul depus pentru a extrage
discul, greutățile întâmpinate pentru
a-l aduce pe insulă (chiar decesele înregistrate în timpul călătoriei) sporeau
valoarea monedei. Astfel, o monedă mică putea valora mai mult decât una de
dimensiuni mari.
Banii
erau ţinuţi în faţa casei, ca semn al averii. Un purcel costa o monedă cu
diametrul de jumătate de metru, iar o nevastă - una cu diametrul de 1,3 metri
Bambus: La sfârşitul sec.19 şi începutul sec.20 comunităţile chinezeşti din provincia Jiangsu au folosit şipci de bambus pe rol de monede. Acestea erau marcate cu fel de fel de inscripţii, zgârâieturi, nomograme, decoraţiuni grafice şi ideograme diferite valoric conform unor valori standard, fiind valoric garantate de stat.
Piele: Pielea a fost utilizată în decursul istoriei ca material
pentru confecţionarea banilor, în special în timpul asediilor şi al situaţiilor
de urgenţă. În anul 743 împaratul bizantin Constantin V Kopromymos, în timpul
războiului civil, a emis monede din piele. Împăratul Friedrich II în anul 1241,
în timpul ocupaţiei provinciei Faenza (Ravenna-Italia), avea dificultăţi cu
procurarea de metale pentru monede aşa că a scos monede din piele. Cele mai
vechi monede din piele au fost confecţionate în China în timpul împăratului Wu (140-86 î.e.n.). Ele erau
din piele de cerb alb şi erau utilizate în cadrul palatului ca bani de joc. În
secolul XIX banii din piele au fost utilizaţi în ţările baltice între anii 1810
şi 1831 şi în timpul marii inflaţii din Germania. În anul 1923 în oraşul Poessneck (Germania) au circulat ca monede tălpi de pantofi purtând
semnătura oficialilor şi având valori de 25 şi 50 de pfennigi de aur. În
acelaşi oraş bancnota de 50 milioane de mărci a fost tipărita pe piele. În
insula Man se pare că au circulat între anii 1570 şi 1780 bani din piele. Toate aceste monede din piele, înlocuitori
temporari de monedă metalică, erau de fapt bucăţi din piele care purtau o
semnatură oficială şi insemne care sa le ateste valoarea nominală. Aduceau mai
mult a bancnote decât a monede, dar cum în secolul VIII nu se punea problema
existenţei bancnotelor le putem considera monede.
Cărbune:
În anul 1922, în timpul hiperinflaţiei din Germania , s-a emis un număr mic de monede şi bancnote de
necesitate, notgeld, din cărbune.
Lut: Îainte de sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în
Japonia s-au confecţionat monede cu valoarea nominală de 1 sen, din teracota.
Sticlă: Monedele din sticlă sunt foarte rare. În Egipt s-au descoperit mici
bucăţi de sticlă din secolul I-IV î.e.n. care se bănuieşte că au fost utilizate
ca monede. Se ştie precis că în Egipt, perioada 969 -
1171, se utilizau monedele din sticlă colorată, fiecare culoare desemnând o
anumită valoare a monedei. În lumea islamică primele greutaţi pentru
verificarea monedelor au fost confecţionate din sticlă. Se pare că aceste
etaloane din sticlă au fost utilizate şi ca monedă de schimb. În timpurile noastre, ducele Spremont din Maehren (regiune din estul
Boemiei) a emis monede din sticlă.
Alte
forme şi materiale neobişnuite de bani sunt colţii de câine, folosiţi în insulele Solomon din
Pacific; brăţările, folosite în Coasta de Fildeş; clopoţeii (Zimbabwe)
sau cuţitele (China).
METALE ŞI
ALIAJE
FOLOSITE ÎN
FABRICAREA MONEDELOR
FOLOSITE ÎN
FABRICAREA MONEDELOR
Aurul: Are calităţi monetare incontestabile. Cel curat
este galben ca lămâia, foarte dens şi are o duritate mai mică decât argintul.
Este un metal uşor de prelucrat fiind perfect maleabil. Este divizibil şi fără
pierdere de valoare. Aurul este inalterabil, aurul obţinut acum 5000 de ani
este similar cu cel extras astăzi. Aurul are o valoare mare într-un volum mic.
Cu câteva grame de aur se pot face plăţi importante, care ar necesita kilograme
din alte metale. Deoarece aurul pur este prea moale se aliază cu cupru sau
argint. Concentraţia aurului în aliaj se exprimă în karate. Aici se prezinta
moneda de aur de 1 krugerrand din anul 1979 Africa de sud.
Argintul: Este după aur cel mai ductil metal. A fost intens
utilizat pentru confecţionarea de monede. O lungă perioadă de timp argintul a
fost folosit mai mult decât aurul în funcţia de ban, deoarece a fost relativ
mai abundent şi mai puţin scump decât aurul. Spre deosebire de aur, argintul,
în prezenţa sulfului din atmosferă îşi pierde strălucirea. Pentru baterea de
monede se folosesc de obicei aliaje de argint cu 10-50% cupru. Un aliaj de
argint cu plumb a fost folosit în Bhutan. Alaturat se prezinta o drahma de
argint turnata la Histria, in Romania.
Electrum: Este un aliaj natural sau artificial de aur şi
argint. Monedele bătute în regatul Lydiei în sec 6-7 î.e.n. erau din electrum
natural (75% aur şi 25% argint).
Cupru (arama): Este un metal
moale, roşiatic cunoscut din cele mai vechi timpuri. În prezent este rar
folosit nealiat la monede. Este constituentul de bază pentru o multitudine de
aliaje (bronzuri, bronz aluminiu, alamă, alpaca etc). Alaturat este expusa
rubla ruseasca din cupru.
Potin: Este un alt aliaj de cupru, zinc, plumb şi cositor
folosit în antichitate pentru emiterea de monede. Alaturat se prezinta o moneda
celtă din potin.
Aluminiu: Este un metal uşor,
argintiu, maleabil şi cel mai răspândit metal în natura. Din 1920 se foloseşte
la fabricarea monedelor aluminiu simplu sau aliat. Sunt materiale foarte
ieftine, valoarea lor fiind de multe ori sub valoarea monedei. În anul 1921
apar primele monede româneşti din aluminiu: 25 şi 50 bani cu gaură centrală,
bătute la monetăria Huguenin din Elveţia. Prezint alaturat moneda de aluminiu
de 25 de bani 1921 din Romania.
Franklinium: Aliaj
de cupru-nichel similar alpaca, realizat de monetăria Franklin din SUA. Ai aici
in imaginea alaturata o moneda de franklinium turnata pentru insula Gardiner
Gun Metal: Este un
aliaj din familia bronzului, folosit pentru rezistenţa ridicată la uzură şi
coroziune. Alaturat se prezinta moneda englezeasca de gun metal 6 pence din
anul 1689.
Hafniu: Este un metal
alb-argintiu, similar titanului.
Molibden: Metal alb-argintiu,
este utilizat în principal ca element de aliere pentru oţeluri şi aliaje de
titan. Aici se prezinta o moneda de molibden emisa de Statele Unite ale
Americii.
Niobiu: Este un metal de culoare alb-argintiu (se poate colora în nuanţe de albastru
prin procedee electrochimice), numit în SUA Columbiu. În anul 2003 Austria a
emis o monedă bimetalică de 25 euro cu partea centrală din niobiu. O superbă
monedă bimetalica niobiu-argint a emis şi Letonia în anul 2004. Aici se poate
vedea o moneda de niobiu turnata in SUA.
Paladiu: Este un metal
puţin ductil din seria platinei. Prima monedă din paladiu s-a bătut în anul
1967 în Tonga cu valoarea nominală de 0,5 Hau, cu ocazia încoronării lui Taufa
Ahau Tupou IV ca rege. O poti admira in imaginea alaturata.
Platina: Metal alb-cenuşiu,
foarte dens, s-a folosit pentru emiterea de monede după cucerirea Siberiei de
către Imperiul Ţarist. Este mai scumpă decât aurul şi are calităţi monetare mai
slabe decât acesta. Platina se topeşte la temperaturi foarte înalte din care
cauză baterea monedelor din platina este costisitoare. Rusia a bătut monede din
platina de 3, 6 şi 12 ruble dar a renunţat să mai bată din anul1845. Poti
admira alaturat moneda jubiliara ruseasca de 150 ruble aur din anul 1979
ocazionata de editia a XXII-a a jocurilor olimpice de vara moderne de la
Moscova.
Tantal: Este un metal alb-argintiu cu punct de topire
foarte mare. Argentina a bătut recent pentru insulele Malvine o piesă jubiliară
de 5 australi noi din tantal.
Titan: Este un metal uşor şi
foarte rezistent la coroziune. Există emisiuni contemporane de monede de
colecţie din titan. Aici se prezinta monede de titan emise in insulele Virgine.
Wolfram (tungsten): Este un metal alb, foarte dur
şi sfărâmicios la temperatura camerei. Are cel mai mare punct de topire dintre
metalele cunoscute. Aici admiri o moneda emisa de SUA.
Zirconiu: Este similar
titanului. Cristalele mari de zirconiu seamănă cu diamantul, aşa că este
folosit mai mult ca piatră preţioasă. Există o monedă jubiliară de 5 australi
noi din zirconiu emisa de Argentina pentru insulele Malvine (in imagine).
Bronz: Aliajele cuprului cu staniu sau aluminiu (cele mai
utilizate), siliciu, mangan, plumb, beriliu constituie grupa de materiale
global denumite bronzuri. Bronzurile cu staniu, utilizate în mod frecvent
pentru emisiuni monetare, au o rezistenţă la coroziune, rezistenţă mecanică
mare, rezistenţă la uzură foarte bună, sunt maleabile la cald şi rece.
Majoritatea monedelor contemporane sunt din bronz cu staniu la care se adaugă
diverse alte elemente de aliere pentru a le îmbunătăţi proprietatile (ca de ex.
zinc, plumb, nichel etc).
Oricalc (orichalcum): Este un aliaj al cuprului cu zincul, asemănător
alamei. Monedele romane dupondius erau făcute din oricalc.
Iridiu: Este un
metal foarte greu, alb-argintiu, cu punct de topire foarte ridicat şi foarte
rezistent.
Magneziu: Este un metal
alb-argintiu, maleabil.
Tombac: Este numele generic al aliajului de
cupru cu zinc. Este un metal foarte maleabil, utilizat mai mult pentru medalii.
Antimoniu (stibiu): Este cunoscut din vechime. Este un metal argintiu şi foarte fragil, casant
şi fărâmicios, nerecomandat pentru monede. Totuşi, în anul 1931 în China s-a
emis o monedă din antimoniu. Antimoniu este utilizat mai mult ca element de
aliere cu staniu, cupru sau plumbul pentru obţinerea unui aliaj alb utilizat la
confecţionarea de medalioane.
Speculum: Este un aliaj antic, argintiu format din cupru cu o
cantitate mare de staniu, deci tot un bronz.
Aliaje cupru-nichel: Sunt în prezent unele dintre cele mai utilizate
aliaje monetare. Sunt asemănătoare argintului la culoare, rezistente la
coroziune şi uşor de obţinut.
Alpaca sau argentanul: Este un aliaj înrudit cu aliajele cupru-nichel. Seamănă
foarte mult cu argintul şi conţine între 40-75% cupru, 10-25% nichel şi 4-40%
zinc, uneori şi mangan. Alte denumiri pentru acest aliaj
sunt: german silver, virenium,
nickel-silver, franklinium.
Billon: Este un aliaj de cupru cu foarte puţin argint. O
mare cantitate de monede de bilon au fost bătute în Imperiul Roman
Acmonital: Este un oţel inoxidabil produs în Italia, acronim
pentru Aciaio Monetario Italiano. Vechile monede italiene (dinaintea
introducerii Euro) cu valoarea nominală de 50 şi 100 lire erau confecţionate
din acmonital.
Barthon's metal: Este de fapt
cupru acoperit cu un strat subţire de aur.
Bath metal : Este un bronz ieftin folosit pentru realizarea unor monede în insula
Man.
Bronz-aluminiu: Este un aliaj
de cupru şi aluminiu, uneori conţinând mici cantităţi de mangan sau nichel. Are
culoarea galbenă şi este rezistent la uzură. O varietate numită "aur
nordic" (89% cupru, 5% aluminiu, 5% zinc si 1% staniu) a fost folosită
pentru câteva monede scandinave şi pentru noile monede de 10, 20 şi 50 euro
cenţi.
Crom: Este un metal alb dur, casant şi cu temperatura de topire ridicată. Nu
este utilizat pentru confecţionarea de monede ci doar pentru placarea monedelor
din oţel cu scopul de a le mări rezistenţa la coroziune.
Crown Gold: Este un aliaj
obţinut din aur de 2 carate şi aur de 22 carate, numit astfel după tipul
aurului utilizat în anul 1526 la coroana regală a Marii Britanii.
Fierul: Este unul
dintre cele mai abundente elemente chimice din scoarţa pământului. Fierul pur
este alb şi nu s-a folosit prea des, deoarece rugineşte uşor şi este casant.
Totuşi au existat în decursul istoriei monede din fier : în cetatea Argeş, în
timpul dinastiei Liang din China, în Japonia secolul 18-19. În prezent fierul
se utilizează sub formă aliată pentru confecţionarea miezului monedelor.
German silver: Aliaje
argintii de cupru, nichel şi zinc în diverse proporţii.
Gilt-copper: Este cupru
aurit. S-au emis probe de 5 şi 10 bani 1905 din cupru aurit, dar şi 25 lei
1906.
Mangan: Este un
metal cenuşiu asemănător oţelului lustruit. Nu este folosit ca atare pentru
monede deoarece reacţionează cu apa, dar se întâlneşte în diverse aliaje.
Nichel: Este un metal care
oxidează greu, este uşor şi are un aspect plăcut, alb-argintiu. Este folosit ca
element de aliere cu cuprul sau fierul. Pentru a preveni coroziunea este
utilizat pentru acoperiri ale miezului din oţel ale multor monede contemporane.
În România, primele monede din nichel care au fost puse în circulaţie sunt: 100
lei 1936 şi 1938 şi 50 lei 1937 şi 1938. Deoarece unele persoane sunt alergice
la nichel s-a evitat utilizarea acestuia la noile monede euro.
Zinc: Metal uşor,
cenuşiu-albăstrui şi cu punct de topire scăzut. Se oxidează foarte repede fiind
nesatisfăcător pentru emisiuni monetare. În România s-a emis monedă din zinc în
timpul celui de-al doilea război mondial: 2 lei 1941; 5 şi 20 lei 1942 şi 20
lei 1943 şi 1944. Zincul este utilizat ca element de aliere pentru multe aliaje
utilizate la confecţionarea monedelor
Nikel silver: Este numele
generic dat aliajelor gri-argintii, asemănătoare argintului dar care nu conţin
argint. Sunt aliaje de cupru cu nichel şi zinc şi care mai pot conţine stibiu,
staniu, plumb sau cadmiu. Mai este denumit şi german silver. La noi este cunoscut sub denumirea de
alpaca.
Vanadiu: Este un metal moale, toxic şi plastic, cu aspect de oţel.
Pewter (Britannia Metal): Iniţial a fost numit astfel aliajul de staniu cu 15% plumb şi uneori
antimoniu şi cupru. Pewter-ul modern nu mai conţine plumb. Monede din aliaj
pewter au fost piesele de 1 creiţar 1757 emise în Bohemia şi cele de 5 franci
francezi 1831.
Pinchbeck (Gilding Metal): Este similar tombacului, a fost inventat în secolul XVIII de Christopher
Pinchbeck şi are circa 83% cupru şi 17 % zinc. În prezent, se foloseşte mai
mult pentru medalii.
Plumbul: Este cel mai
moale metal uzual, putând fi zgâriat cu unghia sau tăiat cu cuţitul. Tăiat
proaspăt, plumbul apare lucios cenuşiu, albăstrui. La aer luciul dispare rapid
acoperindu-se cu un strat de oxid protector. Este utilizat mai mult în aliaje.
Totuşi, a fost folosit pentru monede în sudul Indiei, China şi Burma.
Rheniu: Este un metal foarte
rar, cu densitate şi punct de topire foarte mare.
Ormolu (Gilt bronze): Este un bronz aurit.
Staniu (Cositor): Are culoarea argintului, temperatura de topire foarte joasă şi este
foarte maleabil. A fost folosit foarte rar pentru emiterea de monedă. Anglia
fiind bogată în cositor a emis în secolul 17 moneda de staniu cu miez de cupru.
Virenium: Este un aliaj conţinând cupru, zinc şi nichel. A fost utilizat prima
dată pentru emisiuni ale insulei Man. Este sinonim cu german silver (vezi şi
alpaca).
White metal: Nume dat la mai multe
tipuri de aliaje argintii care conţin antimoniu aliat cu staniu, cupru sau
plumb.
Alama: Este un aliaj de cupru şi zinc în
diverse proporţii. Cu creşterea conţinutului de zinc, culoarea se deschide şi
rezistenţa la coroziune scade. Exist. alamă galbenă care conţine până la 80% cupru
şi alamă roşie sau tombac, cu un conţinut de cupru de peste 80%. Alamele
care conţin mici cantităţi de nichel, mangan, fier, staniu, plumb au
proprietăţi mecanice şi rezistenţă la coroziune superioare alamelor obişnuite.
Din alamă cu o cantitate mică de nichel sunt confecţionate actualele lire
englezesti. Diverse tipuri de alame s-au utilizat pentru a falsifica monedele
din aur, pentru a înşela colecţionarii naivi. Alama este, totuşi, mult mai
uşoară decât aurul. Alama cu 15% zinc este cunoscută în SUA ca goldine, ceva
în genul aurul proştilor, aşa cum este cunoscută alama la noi.
FORME DE MONEDĂ
Monedele sunt piese metalice care, în
general, au formă rotundă, fiind uşor de manipulat şi utilizat în automate
pentru vânzarea unor produse. Cu toate acestea au existat şi emisiuni monetare
comune cu forme diferite de cea rotundă: pătrate, dreptunghiulare, rombice,
hexagonale, pentagonale, evantai (acestea erau fragmente de monedă obişnuită
tăiate pe lungimea razelor cu scopul de a suplini lipsa de monedă măruntă), sau
monede discoidale, cu gaură pătrată sau rotundă în centru. In zilele noastre
pentru ca piesele comemorative să fie mai atractive pentru colecţionari
designerii monetari au schimbat aspectul clasic al monedelor alegând uneori
forme destul de stranii ce dau preţul ridicat al acestora.
Moneda rotundă a rămas etalonul pentru sistemele monetare actuale. Aici admiri o monedă din Regatul româniei, din argint, de 1 leu din anul 1901.
Moneda rotundă a rămas etalonul pentru sistemele monetare actuale. Aici admiri o monedă din Regatul româniei, din argint, de 1 leu din anul 1901.
Monede rotunde cu gaură centrală rotundă, pătrată, excentrică ovală sau rotundă. Singurele monede româneşti având forma clasică de cerc dar dotate cu gaură rotundă centrală au fost emisiunile de 5, 10, 20 bani 1905-1906 şi cele din 25 şi 50 bani din 1921.
Monede bimetalice: Prima monedă bimetalică din timpurile
moderne a fost piesa de 500 lire italiene emisă în 1982. În prezent, circa 105
ţări emit monede bimetalice. Monedele bimetalice clasice sunt formate din două
piese: una având forma de coroana circulară (inel) şi cealaltă, piesa din
mijloc, de formă rotundă care se potriveşte perfect în coroana circulară. Cele
două piese sunt din metale şi culori diferite. Aici admiri o monedă bimetalică din India.
Monede trimetalice. Este vorba despre monedele confecţionate din trei piese din metale diferite şi îmbinate asemănător binecunoscutelor monede bimetalice. Franţa a emis în 1994 prima monedă trimetalică cu valoarea nominală de 20 franci, care celebra 100 de ani de la înfiinţarea jocurilor olimpice moderne de către Pierre de Courbertin. În anul 2001 Somalia emite o piesă trimetalică color din aur şi argint cu valoarea nominală de 250 şilingi pentru a-l celebra pe Mozart.
Monede ovale: În anul 2005 pentru a comemora 20 ani de la descoperirea epavei Titanicului, Liberia a emis o monedă de 10 dolari din argint, de formă ovală. Tot în 2005, Mongolia a emis o monedă ovală din argint cu valoarea nominală de 500 tugrik având pe una din feţe imaginea unui leopard de zăpadă.
Monede triunghiulare: Pot avea si laturile arcuri de cerc. În anul 2002 România a emis 3 monede triunghiulare de argint cu valoarea nominală de 50 de lei “Rezervaţii şi parcuri naţionale ale României – Retezat, Pietrosul mare şi Piatra craiului”.
Monedele pătrate: În 2002 România emite 3 monede de aur 24 K
de formă pătrată colţuri rotunjite Monetăria Statului ne răsfaţă cu un set de
trei monede de formă pătrată cu colturile rotunjite cu valoarea nominală de 500
lei: “Monumente de artă feudală creştină” – Mănăstirea Bistriţa, Palatul
Mogoşoaia şi Biserica Colţea. Aici admiri monede pătrate emise de vechea colonie germană - insulele Palau.
Monedele rombice: Myanmar, India, Bhutan, Bahamas,
Pakistan. Aici admiri o monedă din statul Bhutan.
Monedele dreptunghiulare: Înainte de 1868 în Japonia predominau monedele pătrate sau dreptunghiulare.
Monede poligonale: Sunt monede a căror formă geometrică este de poligon cu un număr de laturi variind între 5 şi 12. Cu cât moneda are mai multe laturi cu atât se apropie mai mult de forma rotundă crescând astfel stabilitatea la eroziune. În general, monedele poligonale au unghiurile rotunjite.
Monede pentagonale: 1940 -1950 în Yemen.
Monede hexagonale: Myanmar în 1986 şi 1991.
Monede heptagonale: Moneda britanică de 50 pence are această formă.
Monede octogonale: 2001 – România, monede comemorative pentru colecţionari, setul de 3 monede argint “Pionierii aviaţiei româneşti”
Monede eneagonale (cu 9 laturi): Tuvalu - 1 dolar 1985.
Monede decagonale: 2004 - România 2 piese 500 lei
argint Monumente de arta feudala crestina - Biserica Trei Ierarhi din Iaşi şi
Biserica Cotroceni din Bucureşti.
Endecagon (poligon
cu 11 laturi): dolarul Canadian din 1987.
Dodecagon: România 2001 aluminiu
5000 lei
Monede
cu marginea festonată (monedele floare): Între anii 1973-1984 în Bangladesh a circulat
piesa de 10 poisha care avea marginea festonată.
Monede
stea: Principele transilvănean Mihai Apafi
(1661-1690) a emis monede având forma de stea cu 8 colţuri şi cu valoarea
nominală de 6 ducaţi.
Monede semilună: Acelaşi principe transilvănean Mihai Apafi a emis monede din aur cu valoarea nominală de 10 ducaţi în formă de semilună.
Monede semilună: Acelaşi principe transilvănean Mihai Apafi a emis monede din aur cu valoarea nominală de 10 ducaţi în formă de semilună.
Monedele
chitară:
În 2004
Somalia a emis un set de 6 monede comemorative multicolore de forma chitarelor
electrice de circa 45 mm lungime, în valoare de 1 dolar, placate cu argint sau
emailate pentru a comemora 50 de ani de rock'n roll.
Monedele
motocicletă: Tot Somalia a
emis în 2008 un alt set inedit de 6 monede color, emailate, cu valoarea
nominală de 1 dolar, cu forme de motociclete. Preţul acestor monede este de
49,99 dolari /set.
Monedele
hartă: În 2002 republica insulară, Nauru, din
vestul Oceanului Pacific scoate o monedă care sa celebreze introducerea euro în
Europa. A emis o monedă cu valoarea nominală de 10 dolari având forma
conturului hărţii Europei Unite.
Monede
cu încastrări: Sunt monede
comemorative. Pe ele sunt încastrate diverse obiecte: perle, bucăţi de cărbune
de pe Titanic, fragmente de meteorit, safire, rubine, smaralde, cristale
Swarovski etc.
Moneda
busolă şi moneda cadran solar: Cel mai neobişnuit set de monede comemorative metalice intitulat "Time
is money" include 3 piese care formează un cadran solar şi o busolă.
Cadranul solar este format dintr-o monedă de argint de 10 dolari liberieni cu
diametrul de 39mm. Pentru a alinia ceasul solar este nevoie de alte două monede
care compun o busolă. Baza busolei o constituie o monedă de argint de 10 franci
Republica Democrată Congo. Acul indicator al busolei este o monedă de fier de 5
franci Congo având forma unei linguri. Toate cele trei monede sunt datate 2004.
Monedele
inimioară: În 2005 Republica Democrata Congo a emis dintr-un
aliaj de cupru-nichel o monedă color de 5 franci având forma unei inimioare.
Monede
evantai: În 2005 pentru a celebra expoziţia mondială Expo 2005 care s-a ţinut în
Japonia, Polonia a emis o monedă de argint de 10 zloţi de forma unui evantai
sau sfert de cerc.
Moneda “Piele de bou”: În anul 2000, pentru a celebra încheierea
mileniului 2, Cipru a emis o monedă cu valoarea nominală de 2 pound din bronz
şi argint având forma unei piei de bou în miniatură (44,5mm/25mm). În trecut
pieile de bou erau utilizate în insulă ca monedă de schimb.
Moneda
cu imagini dinamice: Australia a emis în 2004, pentru a comemora 35 de ani de la primul pas pe lună făcut
de om, o monedă cu "imagini dinamice", prima din lume. Ce face
moneda? Dacă schimbi unghiul sub care te uiţi la ea îşi schimbă imaginea.
Moneda
orbitală: O altă monedă emisă de Australia în 2007 este moneda orbitală, pentru a
celebra 50 de ani de la zborul orbital al Sputnikului rusesc din 1957. Pe această
monedă este reprezentat Sputnikul care se roteşte la propriu în jurul Terrei.
Moneda euroconvertor: Insula Man a emis în 2002 o moneda de bronz cu valoarea nominală de
60 Pence, numită "Euro currency converter". Moneda are pe revers harta
Europei, care se poate roti în jurul unui ax. În jurul hărţii sunt trecute
ţările care au adoptat la acea dată euro. În interiorul unei săgeţi practicate
în hartă apare factorul de conversie euro/moneda naţională atunci când piesa
centrală cu harta este rotită în dreptul unei ţări.
Monede cu hologramă: Republica Congo a emis în 2004 un set de 3 monede, având ca tematică
protecţia animalelor sălbatice, cu valoarea nominală de 5 franci dintr-un aliaj
de cupru şi nichel care au pe revers câte o hologramă. Aceste holograme creează
iluzia unei imagini tridimensionale atunci când le priveşti.
Monede tridimensionale: Normal ca toate monedele sunt tridimensionale dar unele
sunt mai tridimensionale decat celelalte.
Prima moneda tridimensionala este din aur si argint si a fos emisa de Somalia
in 2001 fiind dedicata piramidei lui Keops si implinirii a 3333 ani de la
urcarea pe tron a faraonului Tutankamon. aceasta moneda are pe una din fete
piramida care se poate desprinde din planul monedei asezandu-se pe suprafata
sa.
Exista
insa si alte monede cu forme neconventionale: biserica, luminare sau cu
cristale Swarovsky demonstrandu-se astfel ca imaginatia omului in acest domeniu
este fara limite. Aici admiri moneda lumânare.
Monedele cruce din
Handa sunt nişte lingouri din cupru având formă de
cruce. Ele variau ca dimensiuni şi greutate. Aveau, în general, între 13 şi 26
cm lungime, circa 1,5-2 cm grosime iar greutatea era între 0,5 kg şi până la
2,5 kg. Se obţineau prin turnarea cuprului topit direct în mulaje făcute în nisip,
lut sau piatră. După ce erau scoase din mulaj uneori crucile erau şlefuite.
Crucile Katanga au fost utilizate în decursul istoriei pentru scopuri politice,
comerciale sau sociale. Cercetările arheologie efectuate în provincia Katanga
au scos la iveală faptul că până în secolul XIV lingourile de cupru se turnau
în doua forme: H şi X.
Astfel
de handa s-au găsit în morminte, fiind legate de gâtul morţilor ca simbol al
prestigiului şi bogăţiei defunctului. Aceste handa erau mai mici, având maxim
15 cm lungime. Au fost descoperite exemplare şi de câţiva milimetri lungime. În
secolul XV misionarii portughezi au introdus în zona creştinismul bineînţeles
simbolul crucii, astfel că handa a luat forma de cruce, fiind asociată cu noua
religie şi căpătând noi semnificaţii mistice. În secolele XVIII-XIX crucile
Katanga erau simboluri ale puterii diverselor regate care se luptau pentru
controlul resurselor de cupru, dar erau utilizate şi pentru cumpărarea unei
neveste sau a unei capre ori un pistol. Valoarea de schimb a crucilor Katanga a variat funcţie de perioada
istorică, regiune şi context. La sfârşitul secolului XIX, cu o cruce obişnuită
puteai cumpăra 10 kg de făină, 5-6 găini, 6 topoare sau 4 kg de cauciuc. Un
pistol se cumpăra cu 10 cruci iar pentru o soţie trebuia să plăteşti circa 14
cruci mari. În prezent, preţul de achiziţionare a unei astfel de cruci-monedă
cu lungimea de 24 cm variază între 125 şi 200 dolari USA.
În anul 1961 în Katanga s-au emis doua monede din
cupru de 1 şi 5 franci care aveau pe ele, ca un omagiu, vechile simboluri
handa.
EVOLUŢIA MONEDEI METALICE
Cine ar
fi putut să semnaleze apariţia monedelor metalice, apropiate de forma modernă,
dacă nu Herodot, părintele istoriei? El critica spiritul mercantil al locuitorilor
Lidiei, colonie grecească din Asia mică: aceştia nu numai că nu s-au mulţumit
să bată monedă, dar au şi inventat magazinele. Primele monede au apărut în
640-630 Î.Hr., fiind fabricate din electrum (un aliaj din aur colectat din
râurile actualei Anatolii şi din argint, combinate în proporţii egale).
Apariţia monedei, repede adoptată în variate forme de restul civilizaţiei
antice, a dus la apariţia primului bancher. Acesta a fost Pithius, care, la
începutul celui de-al cincilea secol Î.Hr., opera în Asia Mică. Tot din
acea perioadă, monedele şi-au făcut apariţia în China, având formă rotundă şi
fiind realizate din metal; nu încorporau o valoare foarte mare şi s-au dovedit
incomode în tranzacţii costisitoare, spune Glyn Davis în lucrarea sa
"Istoria banilor". Apariţia
monedelor duce inevitabil la ceea ce, peste secole, în presa financiară se va
numi "success stories"; prima astfel de poveste a fost cea a
sclavului atenian Pasion, care în anii 394-371 Î.Hr., a devenit cel mai
înstărit şi faimos bancher grec, recâştigându-şi, totodată, libertatea. În timp
ce Pasion îşi dezvoltă pasiunea pentru bani, pe alte meleaguri, la Roma,
gâştele se dovedeau paznici vigilenţi al Capitoliului (unde se păstrau
rezervele monetare ale cetăţii). Preveniţi de gâşte asupra atacurilor galilor,
romanii i-au mulţumit zeiţei Moneta, din al cărei nume derivă cuvântul money. Cetăţile
greceşti Atena şi Corint au început să bată monedă proprie în 575-570 Î.Hr.,
iar un sfert de veac mai târziu, legendarul rege Cressus s-a apucat să producă,
în Lidia, monede de aur şi argint. Capturat de persani, Cressus a deschis drum
primilor bani spre Persia.
Alexandru
cel Mare poate trece drept unul dintre primii mari cheltuitori ai lumii:
întreţinerea uriaşei sale armate costa o jumătate de tonă de argint pe zi. Dar
cuceririle şi prăzile sale bogate au stimulat schimburile comerciale; drept
urmare, Alexandru a simplificat cursul de schimb, fixând o rată de schimb de 10
monezi de argint pentru una de aur.
Pe
măsura trecerii timpului, sistemul financiar mondial - pentru că putem vorbi
deja despre aşa ceva - se dezvoltă: egiptenii pun bazele unui sistem bursier,
romanii se confruntă, în timpul celui de-al doilea război punic (dintre Roma şi
Cartagina), cu inflaţia generată de enorma cerere de bani necesari pentru plata
trupelor, în vreme ce insula grecească Delos devine un important centru bancar.
Spiritul novator chinez se manifestă şi el: apar banii din piele de cerb care
valorau de 40.000 de ori mai mult decât monedele de bază.
Romanii
au reacţionat cu o relativă întârziere la baterea de monede, dar au adoptat ca
materii prime, pe lângă aur şi argint, metale mai puţin preţioase, cum ar fi
arama. Împăratul Octavian August (33 î.Hr. - 14 d.Hr.) a reformat atât sistemul
monetar, cât şi pe cel al taxelor, impozitând tranzacţiile comerciale,
deţinerea de terenuri şi câştigurile.
În toată această perioadă, la greci, cele mai folosite unităţi monetare
erau halcousul (confecţionat din aramă, el echivala cu o treime de
obol), obolul (o şesime de drahmă), drahma (din argint), staterul
(din aur, echivalent cu patru drahme) şi talantul (600 de drahme).
Romanii foloseau libra şi uncia, ambele din aramă, denarii
din argint şi aureus-ii din aur.
Alungarea
cămătarilor din templul Ierusalimului de către Iisus nu a fost decât un episod
minor al dezvoltării sistemul monetar, cu bunele şi relele sale: în anul 250 d.
Hr., conţinutul în argint al monedelor romane a scăzut la 40%, iar în 270 d.
Hr. la doar 4% - consecinţe ale inflaţiei accelerate. Aurelian (214-275 d.Hr.)
a încercat să contracareze acest flagel printr-o emisiune de noi monede de aur
pur, cărora le-a ridicat valoarea de două ori şi jumătate. O iniţiativă fără
prea mare succes, pentru că inflaţia a rămas o problemă şi pentru Diocleţian (240-311
d.Hr.). Acesta a fost învins de forţele pieţei, chiar dacă a instituit
controlul preţurilor şi al dobânzilor, motiv pentru care, în cele din urmă, a
abdicat. Pe de altă parte, însă, tot Diocleţian a introdus de această dată cu
succes, primul sistem de buget anual.
Inflaţia
nu s-a lăsat învinsă nici de trecerea la creştinism a Imperiului Roman, deşi,
cu această ocazie, împăratul Constantin cel Mare (272-337 D.Hr.) a confiscat
enormele comori acumulate în templele "păgâne". Trebuie remarcat faptul
că în anul 306, împăratul Constantin a emis o monedă de aur, solidus,
care a fost produsă ulterior, fără a i se schimba greutatea sau puritatea,
vreme de 700 de ani. O măsură
a inflaţiei acelor timpuri este evoluţia valorii aurului: în anul 307 D.Hr.,
preţul era dublu faţă de cel stabilit de Diocleţian cu şase ani mai devreme,
iar în 324, urcase de şase ori. Ceva mai târziu, în Egipt, o măsură de aur care
valora 300.000 de denari a ajuns să coste 2.120.000.000 de denari. Invaziile
barbare au frânat evoluţiile monetare, activităţile bancare au fost abandonate,
iar monedele emise de episcopul Mellitus la Londra (secolul VII) au fost
folosite mai mult ca bijuterii decât pentru scopuri comerciale. Evul Mediu a fost o
perioadă în care moneda s-a diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem monetar. Monedele
bizantine şi-au păstrat puterea de circulaţie - în special cele bătute pe
timpul domniei lui Constatin cel Mare: milliarense, siliqua şi solidus -, la
mijlocul secolului al IX-lea apărând, pe lângă monedele plane, şi unele concave
(skeyphate). În secolul XII, statele germanice au emis piese noi, aşa-numitele bactreate
- bani de tinichea, foarte subţiri, care foşneau. În secolul XIII, în Anglia a
apărut sterlingul, o monedă din argint, în Austria - creiţarul (cu o cruce, kreutz,
pe revers) iar la Florenţa - florinul, realizat din aur. Cruciadele şi sumele
importante de bani necesare finanţării acestora au constituit un stimul
puternic pentru sistemul bancar european.
MONEDA REA ŞI MONEDA BUNĂ
În jurul
anului 900, în China au apărut banii de hârtie, iar în 960, emisiunile de bancnote au
devenit regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie, cămătărie, dar
şi primul tratat despre monetărie, al împăratului Hung Tsun (1149). Banii de
hârtie au fost folosiţi şi de Imperiul Mongol, care, după 1230, includea şi
China, În următoarea sută de ani, hârtia a devenit ban în India, Japonia şi
Persia. După anul 1400, putem vorbi deja de hiperinflaţie - o bancnotă cu
valoarea nominală de 1.000 de monede ajunge să valoreze doar trei.
Europenii
au aflat despre banii de hârtie de la navigatorul veneţian Marco Polo (1254 -
1324) care, între 1275 şi 1292, a trăit în China. În 1355, Nicole Oresme, cel
mai important economist al Evului Mediu, a publicat De Origine Natura Jura et
Mutationibus Monetrum, unde a făcut conexiunea dintre cantitatea de metal
preţios aflat în circulaţie şi valoarea banilor. În 1370, Oresme a devenit
consilier al regelui Charles V al Franţei..
Din
1400, au început să apară băncile, la Barcelona şi Genova, în timp ce la
Florenţa a fost legalizată modificarea dobânzilor.Anul 1440 a însemnat
inventarea tiparului, fapt datorat inventatorului german Johannes Gutenberg
(1398-1468). Pentru a putea fi folosită la producerea banilor, tiparniţa a fost
modificată, printre alţii şi de către omul de ştinţă italian (pictor, sculptor
şi arhitect) Leonardo da Vinci (1452-1519), cu 200 de ani înainte de apariţia
primelor bancnote în lumea occidentală. Cincisprezece
ani mai târziu, chinezii au renunţat la banii de hârtie, după 500 de ani de
folosire a acestora. La baza deciziei pare să fi stat inflaţia. Pentru
europeni, a
urmat perioada marilor descoperiri geografice - Americile,
drumul spre India - iar dezvoltarea comercială aferentă lor a fost cât se poate
de benefică pentru evoluţia sistemului financiar.
În
Anglia, regina Elisabeta I (a trăit 1533 – 1603, a condus 1558 – 1602) a
început, la 1560, reforma monetară menită să cureţe sistemul de numeroasele
tipuri de monede care circulau atunci. Acţiunea s-a derulat sub supravegherea comerciantului
şi bancherului Thomas Gresham (1519 - 1570), care a devenit celebru prin legea
sa "Moneda
rea alungă din circulaţie moneda bună"), cât şi prin
faptul că a întemeiat bursa londoneză - Royal Exchange. Au
apărut tot mai multe bănci (Amsterdam, Bank of Middleburg, Hamburg Girobank,
Bank of Nuremberg), dar şi companii importante - London East India, Dutch East
India, Dutch West India, perioada fiind, în general, una de efervescenţă şi
permiţând aurarilor britanici să evolueze în bancheri. De altfel, certificatele
de depozit emise de aceştia au căpătat, dup 1600, putere de circulaţie, fiind
acceptate şi recunoscute în tranzacţiile comerciale. Poate un
anacronism (pentru acea vreme) sau poate nu: tutunul a devenit monedă în
Virginia. Tot în coloniile americane a mai avut loc o premieră: în 1690,
Massachusetts Bay a emis în mod oficial bani de hârtie, folosiţi pentru plata
soldaţilor care efectuaseră o expediţie în Quebec. Pe Noul Continent începeau
deja revoluţia industrială şi nebunia capitalismului modern: căi ferate, maşini
cu aburi, fabrici şi nori de fum, revoluţie americană, crize bancare,
dezvoltări fără precedent şi eşecuri răsunătoare, inflaţie şi dispute economice
şi politice, totul pe fondul sonor al clinchetului banilor. În perioada 1860 -
1921, numărul băncilor americane a crescut de 19 ori, ajungând la 30.000.
Economistul John Kenneth Galbraith a rezumat secole de dezvoltare monetară în
câteva cuvinte: "Banii sunt o creaţie unică. Sunt egali cu dragostea,
fiind cea mai mare sursă de bucurie pentru om. Şi sunt egali cu moartea, prin
grijile pe care le iscă".
BANII LA ROMÂNI
Primele
monede au apărut pe teritoriul României la malul Mării Negre, în cetăţile
greceşti. Au circulat atunci drahme de bronz ori argint, stateri de aur şi
tetradrahme de argint. Geto-dacii au imitat monedele greceşti, dar tehnicile de
batere a acestora erau primitive.
În
secolul II după Hristos, cucerirea romană a făcut din denar moneda oficială,
ulterior trecându-se la monedele bizantine, care au susţinut schimburile
comerciale până în secolul al XIV-lea. După anul 1000, au început să apară şi
monede locale - dinari, ducaţi, taleri de argint şi şilingi de bronz în Ţara
Românească, groşi, dinari, taleri de argint şi şilingi de bronz în Moldova,
ducaţi de aur, taleri, dinari de argint şi şalăi de aramă în Transilvania. În
Ţările Române au circulat şi monede străine: dinarul de argint, asprul de
argint, grosul de argint, ducatul de aur, florinul de aur, dinarul unguresc de
argint, altîn-zlotul turcesc de aur, leul olandez de argint, ducatul olandez de
aur, talerii olandezi de argint, testonul de argint, piastrul turcesc de
argint, mahmudeaua de aur, icosarul de aur, ducatul unguresc de aur, ducatul austriac
de aur.
Leul a devenit monedă
naţională odată cu adoptarea, în 1867, a legii pentru înfiinţarea unui sistem
monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale, guvernul român din
vremea respectivă comandând baterea monedelor, în valoare totală de 4 milioane
de lei, la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham. În lege se
preciza că unitatea monetară, leul, se compune din cinci grame argint, din care
835/1.000 argint fin, iar restul aliaj. La 27 februarie 1880, guvernul I. C.
Brătianu depunea la Cameră proiectul pentru întemeierea Băncii Naţionale a
României, după modelul Băncii din Belgia. Prin Legea monetară din 1867 s-au
stabilit normele emisiunii şi circulaţiei monedelor naţionale de aur şi argint
şi ale monedelor divizionare, iar prin legea biletelor ipotecare din 1877, s-au
introdus temporar în circulaţie banii de hârtie.La 27 octombrie 1890 sistemul
bănesc al ţării s-a axat exclusiv pe aur, urmând tendinţele băncilor străine.
Monedele de aur româneşti aveau o valoare egală cu cea a monedelor corespunzătoare
din Franţa, Italia, Belgia, Elveţia, Grecia. După primul Război Mondial, în
România circulau în paralel mai multe monede, iar în vederea unificării
monetare, prin înlocuirea acestora cu leii emişi de BNR, s-a decis retragerea
din circulaţie a coroanelor şi a rublelor.
După preluarea puterii politice
de către comunişti, guvernul a trecut la etatizarea băncilor, la data de 11
august 1958 procesul culminând cu dizolvarea şi trecea în stare de lichidare a
băncilor şi instituţiilor de credit, singurele exceptate fiind BNR şi CEC.
ORIGINEA DENUMIRILOR
MONEDELOR DIN CÂTEVA
STATE ALE LUMII
MONEDELOR DIN CÂTEVA
STATE ALE LUMII
Nr.
crt.
|
Moneda
|
Ţări în care a
circulat sau circulă
|
Originea
etimologică a denumirii
|
1
|
Afgan
|
Afganistan
|
De la numele ţării.
Subdiviziunea este pulul care în limba persană înseamnă bani
|
2
|
Aksa
|
Republica Tuvaniană
(republică sovietică) |
În limba tuvaniană aksa
înseamnă bani
|
3
|
Ariary
|
Madagascar
|
De la o monedă
(sec.17), denumită variraiventy
|
4
|
Auksinas
|
Lituania
|
Derivat din auksas,
adică aur în lituaniană
|
5
|
Austral
|
Argentina
(1985-1991) |
Derivat din latinescul
"australis" care înseamnă sudic.
|
6
|
Baht
|
Thailanda
|
Unitate de măsură a
greutăţii aurului (1 baht = 15,244 grame)
|
7
|
Birr
|
Etiopia
|
În limba amharică, o
limbă vorbită în regiunea central-nordică a Etiopiei, birr înseamnă "a
fi alb", dar şi argint.
|
8
|
Cedi
|
Ghana
|
În limba populaţiei
akan, cedi este denumirea dată unei specii de scoică, folosită în timpuri
străvechi ca bani.
|
9
|
Cent
|
Multe ţări ale lumii
|
Subdiviziune monetară
al cărui nume provine din latinescul "centum" adică sutime. Centul
este deci a suta parte a euroiului, dolarului şi a multor altor bancnote ale
lumii.
|
10
|
Colon
|
Salvador
Costa Rica
|
De la Cristobal Colon,
numele spaniol al lui Columb, descoperitorul Americii.
|
11
|
Cordoba
|
Nicaragua
|
De la numele
exploratorului spaniol Francisco Fernandez Cordoba, descoperitorul
pensinsulei Yucatan
|
12
|
Cruzado
|
Brazilia
(1988-1990)
|
De la verbul portughez
"cruzar"- a purta/a avea o cruce. Au existat mai multe monede
portugheze care au circulat pe teritoriul Braziliei şi care aveau pe revers o
cruce.
|
13
|
Cruzeiro
|
Brazilia
|
De la cuvântul
portughez "cruz"- cruce
|
14
|
Dalasi
|
Gambia
|
Denumirea dolarului în
limba mandinka din vestul Africii
|
15
|
Dinar
|
Multe ţări ale lumii
|
De la cuvântul latinesc
"denarius", ce se traduce prin: "care conţine 10". A fost
o monedă romană compusă din 10 aşi.
|
16
|
Dirham
|
Maroc, EAU,
uniatate monetară de bază, în alte state ca subdiviziune |
Este forma arabă a
cuvântului grecesc drahma care provine din grecescul “dratto” ce înseamnă “a
înşfăca o mână de…”
|
17
|
Dolar
|
SUA şi alte multe ţări
|
Totul a plecat de la
thaler, prescurtare de la cuvântul Joachimsthaler o celebră monedă de argint
emisă la 1519 în oraşul Joachimsthal din Boemia Occidentală. “Tal” în limba
germană se traduce prin "vale". Astăzi, Joachimsthal, devenit
Jachymov, se află pe teritoriul Cehiei.
|
18
|
Dong
|
Vietnam
|
Ad literram, în
vietnameză înseamna cupru.
|
19
|
Drahma
|
Grecia şi alte state
din antichitate
|
De la verbul
"dratto" care în limba greacă veche însemnă "a înşfăca o mână
de…”
|
20
|
Euro
|
Uniunea Europeana
|
Derivat de la numele
continentului nostrum. Acest nume a fost ales în urma unui concurs organizat
în anul 1966 şi propus de un grup de elevi din Spania.
|
21
|
Escudo
|
Portugalia - până la
trecera pe euro
|
De la latinescul:
"scutum" ce însemnă scut cu blazon
|
22
|
Forint
|
Ungaria
|
De la numele oraşului
italian Firenze-Florenta, unde în 1252 s-a emis o monedă de aur "fiorino
d'or" numită în Ungaria florentinus şi mai târziu forint.
|
23
|
Franc
|
Franţa - până la
trecerea pe euro şi alte state foste colonii
|
De la inscripţia în
latină: "Francorum Rex Johannes Dei Gratia", imprimată pe o monedă
de aur bătută la 1360 de către regele Jean II cel Bun. Acest rege este
capturat la 1356 de către englezi şi apoi, în urma unei răscumpărări, revine
în ţara sa “franc” adică liber.
|
24
|
Gourdi
|
Haiti
|
Gourde în limba
băştinaşă însemnă dovleac. Acesta, crescând din belşug, s-a folosit o vreme
drept unitate de schimb.
|
25
|
Guaran
|
Paraguay
|
De la numele unei
populaţii care trăieşte aici şi în Bolivia
|
26
|
Gulden
|
Olanda şi alte state
|
Gulden însemnă aur.
|
27
|
Gribna
|
Ucraina
|
De la rusescul “grivna”
ce înseamnă “inel de gât”. Aceste inele din aur sau argint, cu valoare precis
stabilită, s-au folosit un timp ca mijloace de schimb.
|
28
|
Inti
|
Peru
|
Un regionalism ce înseamnă
soare, zeul supreme în cultura incaşilor.
|
29
|
Kip
|
Laos
|
În limba lao înseamnă
lingou.
|
30
|
Koruna şi derivatele
sale
|
Polonia, Austria şi
alte state
|
De la cuvântul coroană
, probabil regală.
|
31
|
Kuna
|
Croaţia
|
În croată kuna însemnă
jder. Blana acestui animal a fost folosită cândva ca mijloc de schimb.
|
32
|
Kyat
|
Myanmar
|
Ad literram, în limba
burmesă kyat înseamnă "rotund" şi "plat"
|
33
|
Kwacha
|
Malawi, Zambia
|
În limba bemba (vorbită
în Zambia) înseamnă "zori de zi". Îşi are originea în sloganul
naţionalist zambian "New dawn of freedom" - adică "noii zori
ai libertăţii".
|
34
|
Kwanza
|
Angola
|
Provine de la numele
râului Kwanza.
|
35
|
Lari
|
Georgia
|
Vechi cuvânt georgian
ce însemnă comoară, avere.
|
36
|
Lat
|
Letonia
|
Denumirea ţării în
letonă
|
37
|
Lempira
|
Honduras
|
Numele unui şef de trib
care s-a opus stăpânirii spaniole.
|
38
|
Leone
|
Sierra Leone
|
De la denumirea ţării
|
39
|
Leka
|
Albania
|
De la numele prescurtat al lui Alexandru Macedon – Leka i
Madh
De la numele prinţului albanez Lek Dukagjini (1410-1481) |
40
|
Leva
|
Bulgaria
|
De la leu, vezi România, imediat mai jos.
|
41
|
Leu
|
România
|
De la leul de pe
reversul taleriilor de argint ai Ţărilor de Jos, care au circulat în ţările
române, în special, între anii 1650-1700. Subdiviziunea leului, banul este
cel mai vechi termen monetar folosit şi astăzi în limba noastră, prima
atestare documentară pare a fi în 1413. Ban îşi are originea în numele
monedelor voivodatelor Croaţiei şi Sloveniei: "dinarii banales",
sau simplu bani, care au circulat şi în ţinuturile locuite de români începând
cu anul 1270.
|
42
|
Lira
|
Italia, Turcia, Malta,
San Marino
|
Originea este în
unitatea de greutate libra/livra.
|
43
|
Loti
|
Lesotho
|
Are originea în
denumirea lanţului muntos Maloti din Lesotho
|
44
|
Manat
|
Azerbaidjan
|
Din rusescul manyeta ce
înseamnă monedă.
|
45
|
Marka
|
Germania, Polonia,
Austro-Ungaria, alte ţări |
O unitate de aur pentru
aur şi argint
|
46
|
Metical
|
Mozambic
|
Cuvânt portughez cu
origine arabă ce
denumea o unitate de greutate pentru aur şi alte metale preţioase |
47
|
Mongo
|
Mongolia
|
În limba mongolă
înseamnă argint.
|
48
|
Naira
|
Nigeria
|
Forma modificată a numelui ţării
|
49
|
Nakfa
|
Eritrea
|
De la numele unui oraş
din Eritrea
|
50
|
Ngultrum
|
Bhutan
|
În limba tibetană
dzongkha ngultrum înseamnă argint.
|
51
|
Ouguiya
|
Mauritania
|
Are originea în
cuvântul "ugya" care în limba arabă înseamnă uncie
|
52
|
Para
|
Ţările fostei
Iugoslavii
|
Cuvântul vine din limba
turcă (desemnând o monedă de valoare mică) fiind împrumutat din persană unde
înseamnă fragment sau particică.
|
53
|
Pa-anga
|
Tonga
|
În limba tongană
înseamnă boabe de fasole care au fost utilizate cândva ca bani.
|
54
|
Peseta
|
Spania şi alte ţări
|
Este diminutivul lui
peso ce înseamnă greutate
|
55
|
Piastru
|
Egipt, Siria, Liban
|
Din italienescul
piastra care însemnă placă subţire de metal
|
56
|
Pula
|
Botswana
|
În limba setswana
înseamnă ploaie.
|
57
|
Quetzal
|
Guatemala
|
Denumirea unei păsări
autohtone care a devenit simbol naţional.
|
58
|
Rand
|
Africa de Sud
|
Numele vine de la
"Witwatersrand", cuvânt african (care se traduce prin "munţii
apelor albe"). Witwatersrand este un lanţ muntos din Africa de Sud, lung
de circa 100 km, unde se găsesc circa 40% din resursele de aur ale planetei.
|
59
|
Real
|
Brazilia
|
În limba portugheză
înseamnă "regesc", dar şi autentic/veritabil.
|
60
|
Riel
|
Cambodgia
|
În limba khmeră
înseamnă "ceva care străluceşte.
|
61
|
Ringgit
|
Malaezia
|
În limba malay înseamnă
"crestat"
|
62
|
Rubla
|
Rusia
|
Din rusescul rubl care
înseamnă bară de argint.
|
63
|
Rupia
|
India, Pakistan,
Nepal, Indonezia |
Din cuvântul sanscrit
"rupya" care se traduce "argint".
|
64
|
Shekel
|
Israel
|
Înseamnă greutate.
|
65
|
Shiling
|
Kenya, Uganda,
Tanzania, Austria, |
De la englezescul
scililing care înseamnă a împărţi, a divide.
|
66
|
Sol
|
Peru
|
În incaşă înseamnă
soare.
|
67
|
Som
|
Kyrghistan
|
În kirghiză înseamnă
pur, curat, cu referire la aur.
|
68
|
Somoni
|
Tadjikistan
|
În onoarea lui Ismail
Somoni, fondatorul primului stat tadjik.
|
69
|
Sucre
|
Ecuador
|
Revoluţionar sud
american care a luptat împotriva spaniolilor şi primul preşedinte al
Boliviei.
|
70
|
Sum
|
Uzbekistan
|
În uzbekă înseamnă pur,
curat, cu referire la aur.
|
71
|
Tala
|
Samoa de vest
|
Dolar în limba spaniolă
|
72
|
Taka
|
Bangladesh
|
De la moneda antică
tanka care a circulat pe aceste teritorii o vreme.
|
73
|
Tenghe şi
variantele sale |
Kazahstan, Uzbekistan,
Turkmenista
|
În limba kazakă, uzbekă
dar şi în alte limbi turcice înseamnă balanţă/cântar.
|
74
|
Tugrik
|
Mongolia
|
În mongolă înseamnă
rotund.
|
75
|
Yen
|
Japonia
|
Se trag dintr-un cuvânt
chinezesc ce înseamnă rotund.
|
76
|
Zair
|
Congo
|
În limba kikongo
înseamnă râu.
|
77
|
Zlot
|
Polonia
|
În polonă şi rusă
înseamnă aur.
|
- EURO –
MONEDA UNICA EUROPEANĂ
MONEDA UNICA EUROPEANĂ
Moneda europeană a fost lansată la începutul anului
1999, dar a fost
pusă în circulaţie la începutul anului 2002. Producerea bancnotelor a început
în iulie 1999, procesul implicând 15 imprimerii, aflate pe teritoriile tuturor
celor 12 state afiliate atunci la zona euro: Belgia, Germania, Grecia, Spania,
Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia şi Finlanda. Imprimeriile
au tipărit 14,89 miliarde de bancnote şi au bătut 52 de miliarde de monede,
folosind 250.000 de tone de metal.
Mai jos îţi prezint componenţa
actuală a Uniunii Europene şi anul aderării fiecărui stat.
În 1996,
Uniunea Europeană a decis ca - spre deosebire de cele şapte bancnote euro,
identice pentru toate ţările – toate monedele să aibă "feţe
naţionale". Grecia a
ales ca simbol grafic o cucuvea - în fapt, reproducerea celei gravate în
secolul V Î.Hr. pe moneda ateniană de patru drahme. Ultima sosită în zona euro,
dar bătând cea mai veche monedă din lume, drahma, Atena a făcut astfel
referinţă şi la personajul mitologic care şi-a împrumutat numele continentului:
tânăra Europa răpită de Zeus împodobeşte moneda de 2 euro. Italia
şi-a adus pe monedă cele mai mari talente şi cele mai glorioase dintre epoci:
de la Colosseum şi "Proporţiile ideale ale corpului uman" de Leonardo
da Vinci, la "Naşterea lui Venus" de Botticelli. În
acelaşi registru, Austria a reţinut în metal monumente ale Vienei (Catedrala
Sfântul Ştefan, Belvedere), iar Spania faţada catedralei Santiago de Compostela
şi chipul lui Miguel de Cervantes, autor al universalului "Don Quijote de
la Mancha". Alte
ţări au ales să îşi afişeze altfel suveranitatea: cele trei ţări Benelux şi-au
reprezentat monarhii pe toate monedele: regina Beatrix a Olandei, regele Albert
II al Belgiei şi Marele Duce Henri de Luxembourg. Suveranul
spaniol Juan Carlos, simbol al tranziţiei democratice din perioada 1975-1981,
este prezent pe monedele de 1 şi 2 euro, în timp ce Portugalia a ales să pună
în lumină secolul al XII-lea (cel al independenţei), cu sigiliile regale de la
1134 (primul an din istoria sa), 1142 şi 1144. Germania
a imprimat pe moneda de 1 şi 2 euro vulturul său tradiţional, Franţa a
păstrat-o pe tânăra Marianne, iar Irlanda nu a renunţat la harpa celtică.
Austria a făcut apel şi la "datoria ecologică", reproducând cele trei
flori ale Alpilor: floarea de colţ, genţiana şi ciuboţica-cucului. Pentru a
întreţine continuitatea cu monedele lor naţionale, Germania, Franţa şi Finlanda
au reluat motivele deja binecunoscute: ramura de stejar, semănătoarea şi leul
heraldic. Austria
a făcut alegerea cea mai simbolică, deşi în detrimentul notorietăţii: monedele
de 2 euro o prezintă pe Bertha von Suttner, prima femeie care a primit, în
1905, premiul Nobel pentru Pace. Daca
reversul monedei europene diferă de la ţară la ţară,
bancnota europeană este identică în toate ţările europene care au adoptat
mijlocul de plata «euro». Totuşi ceva diferă şi la bancnota europeană. Litera
din faţa seriei bancnotei este specifică fiecarei ţări. Exemplific la câteva
dintre ţări: Y-Grecia, Z-Belgia, L-Finlanda, M-Portugalia, X-Germania,
N-Austria, P-Olanda, R-Luxemburg, S-Italia, T-Irlanda, U-Franţa, V-Spania şi
J-rezervat Marea Britanie, K-rezervat Suedia, W-rezervat Danemarca. Ce, când
şi dacă va alege şi Romania vreun simbol şi vreo literă pentru moneda euro,
acum când se pune tot mai des problema renunţării la moneda unică europeană?
CE URMEAZĂ?
De la bolovani, scoici şi colţi
de câine, la bani virtuali şi conturi bancare accesibile prin intermediul unui
card de plastic, e drum lung, nu glumă - o evoluţie formidabilă, parcursă în
doar 4000 de ani. Ce ne aşteaptă?
În prezent, vorbim deja despre posibilitatea
de a ne lipsi chiar şi de cardul din plastic. Încet dar sigur îşi face apariţia
plata prin intermediul "portofelului electronic" încorporat în
telefonul mobil. Banii devin tot mai puţin palpabili, tot mai departe de
material, dar îşi păstrează aceeaşi importanţă pe care au dobândit-o pe vremea
când erau obiecte şi nu doar numere abstracte.
***
DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ
DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ
LĂMURIRE
DE
EUGEN POP - Cluj
Când dările te-apasă
Şi viaţa e sub nivel,
Când boii nu-ţi sunt acasă,
Caută-i pe la …guvern!
PRECIZARE
DE GEORGE CORBU
Toamna veşnic mă uimeşte
Şi-aş cânta-o cu poeţii,
Cu condiţia, fireşte,
Şă nu fie toamna …vieţii
_____________xxXxx_____________
CÂTEVA MEDALII
ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică
şi subiectul ei de studiu, medalia,
poţi citi în articolul
LE HAVRE - FRANŢA
Crucea "Elisabeta" sau "Alinare şi mângâiere"
1877 - 1878
Crucea "Elisabeta" sau "Alinare si Mangaiere" s-a conferit doamnelor care au organizat ambulanţe şi spitale de campanie, au
sprijinit prin donaţii sau activităţi directe îngrijirea răniţilor şi a
bolnavilor din campanie, dar şi medicilor care au acţionat în
aceste ambulanţe private. Ea a fost instituita prin Înaltul Decret Regal nr.227/1878. Crucea
Elisabeta avea panglica albastru deschis cu câte o dungă aurie la
margini, pentru doamne, se purta pliată sub formă de fundă iar pentru
domni sub forma clasica.
Coroana României - pentru civili - ordin
Prin noi înşine - 14 martie 1881
10 maiu - 1866 - 1877 - 1881
Coroana României - cu spade - pentru militari - ordin
Prin noi înşine - 14 martie 1881
10 maiu - 1866 - 1877 - 1881
50 de ani de la întemeierea Castelului Peleş la Sinaia
1883 - 1933
"Eu Carol, cu al meu popor,
Clădit-am într-un gând şi dor,
În timp de lupte al său regat,
În timp de pace al meu palat"
Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.
Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.
_____________ooOoo______________
Brazilia - Bond - Împrumut 5 % - Empire of Brazil
Câteva vignete de pe bonduri şi certificate americane
con_dorul@yahoo.com
Un comentariu:
Oportunitate de împrumut oferită de dl, Benjamin care îmi salvează familia de la robie financiară {lfdsloans@lemeridianfds.com}
Bună toată lumea, sunt mamă singură Putri Adiratnaa, din Jakarta, aș dori să împărtășesc această mărturie grozavă despre cum am primit un împrumut de la dl, Benjamin, când am fost alungați de acasă când nu mai puteam să-mi plătesc facturile, după fiind înșelat de diverse companii online și refuzat un împrumut de la banca mea și o altă uniune de credit pe care am vizitat-o. Copiii mei au fost luați de asistență maternă, eram singură pe stradă. În ziua în care am pășit rușinos într-un vechi coleg de școală care m-a prezentat la Daisy Maureen. La început i-am spus că nu sunt mai pregătit să-mi asum niciun risc de a solicita un împrumut online, dar m-a asigurat că îmi voi primi împrumutul de la ei. În al doilea rând, din cauza casei mele, am fost nevoit să iau un proces și am solicitat împrumutul, din fericire pentru mine am primit un împrumut de 80.000,00 USD de la domnul Benjamin. Sunt fericit că am asumat riscul și am solicitat împrumutul. Copiii mei mi-au fost returnați și acum dețin o casă și o afacere proprie. Toate mulțumirile și recunoștința se adresează Serviciului de finanțare Le_Meridian și pentru ajutorul domnului, Benjamin, pentru că mi-a dat un sens vieții, când pierdusem orice speranță. Dacă în prezent căutați un ajutor de împrumut, le puteți contacta prin: {lfdsloans@lemeridianfds.com} sau WhatsApp + 1-989-394-3740
Trimiteți un comentariu