MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI - COMUNA PADINA

Padina este unul dintre cele mai vechi sate de câmpie din județul Buzău, cu o istorie scrisă de cinci secole, care începe odată cu prima atestare documentară cunoscuta, prin hrisovul lui Radu Paisie din 28 mai 1536. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Pogoanele din regiunea Buzău și apoi (după 1952) în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În anul  1968, a redevenit parte a județului Buzău, reînființat, având în componență satele Padina și Tătulești, ultimul fiind un sat care a dispărut înainte de 1989. Singurul obiectiv de pe teritoriul comunei Padina inclus în lista monumentelor de interes local este Crucea Curiganului (figurată și pe stema comunei), un monument votiv creat în 1836 pe un vechi drum de poștă între Buzău și Călărași. Ea este clasificată drept monument memorial sau funerar.

În centrul localităţii Padina a fost ridicat de către Căminul Cultural, în anii 1920- 1921, un monument ce imita un templu antic, aşezat pe un piedestal în trepte. Acesta a fost inaugurat în anul 1923. Între coloanele cu numele eroilor era pictat un soldat al armatei române. Nu se cunoaşte autorul acelui monument. Monumentul a fost dedicat “Eroilor pădineni care şi-au dat viaţa pentru mărirea şi întregirea neamului. Pildă urmaşilor”. Pe o placă erau înscrise numele eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă şi în Războiul de Reîntregire. Monumentul s-a deteriorat în urma cutremurelor şi a fost refăcut în anul 2003, din iniţiativa preotului satului, Caloian, în forma unui obelisc cu o cruce în vârf (monumentul iniţial a avut un vultur masiv din bronz) şi susţinut de un postament în trepte. Pe laturile monumentului au fost fixate plăci de marmură pe care au fost înscrise numele eroilor: Monumentul este dedicat memoriei “Eroilor pădineni, 1877, 1916-1918”, cum spune inscripţia fixată pe faţadă.

După anul 1990, din iniţiativa Primăriei comunei, în apropierea şcolii din localitatea Padina, la şosea, a fost ridicat un impunător monument sub forma unei coloane cu un vultur în vârf, placată cu marmură, decorată cu însemnul crucii, pe toate laturile fiind înscrise numele eroilor. În faţa coloanei, pe un soclu în plan pătrat se găseşte statuia unui soldat în poziţie de repaos. Soclul şi postamentul care susţin ansamblul sunt placate cu marmură. De o parte şi alta a monumentului au fost instalate tunuri. Inscripţia aflată pe postament arată că acesta a fost ridicat în memoria “Eroilor din Padina” care s-au jertfit în Războiul de Independenţă, Primul Război Mondial şi Al Doilea Război Mondial. În Cabinetul de Istorie al Şcolii nr. 1 Padina se păstrează un tablou editat în anul 1897 şi care reprezintă o cunună de lauri deasupra căreia se găseşte steagul tricolor şi un vultur cu aripile desfăcute. În spaţiul liber din interiorul coroanei se află următorul înscris: “În amintirea vitejilor ARAMĂ ION, soldat Reg. 8 Dorobanţi, SPĂTARU ION, soldat Reg. 6 Linie, din comuna Padina, judeţul Buzău, morţi pentru ţară în Războiul de Neatârnare din 1877-1878. Patria recunoscătoare”.

În curtea bisericii cu hramul “Cuvioasa Parascheva” din cartierul Satu Nou a fost ridicat de către un grup de credincioşi, în anul 1994, un monument în formă de obelisc ce susţine o cruce greacă din marmură. Numele eroilor satului din cele două războaie mondiale şi Revoluţia din decembrie 1989 sunt înscrise pe plăci de marmură.
 

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O INSIGNĂ 

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL BRAȘOV 

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa". 

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Matrița - D (Dinamo) Brașov

Una din primele mari unităţi sportive ce a apărut curând după încheierea războiului în peisajul specific românesc, a fost Clubul Sportiv Dinamo Bucureşti, club departamental, subordonat Ministerului de Interne. El a fost înfiinţat în primăvara anului 1948 şi de la început s-a dorit să devină o replică pe măsură a celuilalt club departamental militar – Clubul Central al Armatei (C.C.A.), care mai târziu îşi va adăuga şi numele de Steaua – concentrând în special sporturile pe echipă. Curând, conducătorii clubului dinamovist şi-au dat seama că le era imposibil să coordoneze un număr aşa de mare de sportivi, exemplul cel mai elocvent fiind cei ce practicau sporturile de iarnă pe zăpadă, sporturi al căror centru de greutate se afla departe de Bucureşti, pârtiile – ca şi majoritatea sportivilor ce practicau aceste sporturi, în speţă, schiul – fiind pe Valea Prahovei şi în Poiana Braşov. Aşa s-a născut ideea, care – timpul a arătat că a fost deosebit de inspirată – de a înfiinţa şi la Braşov un club dinamovist, care să înglobeze secţiile de performanţă unde se practicau sporturile pe zăpadă (schiul alpin, schiul fond şi săriturile cu schiurile). Conducerea clubului bucureştean n-a stat prea mult pe gânduri şi l-a chemat pe căpitanul Ştefan Ionescu, dându-i ordin ca în a doua parte a anului 1949 în care se aflau, dar înainte de începerea sezonului hibernal, să înfiinţeze în oraşul de la poalele Tâmpei, Clubul Sportiv Dinamo Braşov. În paranteză fie spus – şi comandantul clubului bucureştean ştia asta – Ştefan Ionescu nu era un ofiţer oarecare, ci un fost sportiv de performanţă, component, la Jocurile Olimpice de la St. Moritz (1948), al patrulei militare („strămoşul” biatlonului de azi) a României, împreună cu Cornel Crăciun, Constantin Vlădea, Gheorghe Epuran, clasată pe locul 7. Deci, nu se putea persoană mai potrivită pentru a îndeplini acest ordin, fiind în plus cunoscut de superiorii săi şi ca un bun organizator. Aşa se face că în vara anului 1949 a coborât din trenul de Bucureşti pe peronul gării Braşov – ce nu-şi ştersese complet urmele bombardamentelor – cu o mică valijoară în mână, cu actele înfiinţării clubului în portmoneu şi cu mult curaj şi dorinţă de a îndeplini cât mai bine, dispoziţiile primite de la Bucureşti. Sus am postat logo-ul Clubului sportiv Dinamo Braşov.

Expoziția ucenicilor - Corporația industrială Brașov 1929 

Produsul  medalistic de mai sus este o medalie bătută în anul 1929 în municipiul Brașov, în amintirea Expoziției ucenicilor din acest oraș (anul 1929). Este o medalie trilingvă cu toartă, confecționată din argint, de formă rotundă și având diametrul de 29 milimetri. În centrul câmpului aversului este reprezentată o coroană din două ramuri de lauri, legate la partea inferioară cu o panglică, cuprinzând în mijloc inscripția pe două rânduri orizonatele: “BRAȘOV / 1929”. Periferic circular, urmând conturul medaliei este aplicată inscripția trilingvă româno-maghiară- germană: “CORP. INDUSTRIALĂ. GEW. KORPORATION. IPARTESTULET”. În câmpul central al reversului este aplicată o inscripție în limba germană, pe două rânduri orizontale, despărțite de un ornament decorativ simplu, linie, punct, linie (_ . _): “LEHRLINGS / AUSTELLUNG” ceea ce se traduce tot Expoziția ucenicilor. Deasupra și sub această inscripție sunt redate două ornamente decorative identice, mai elaborate, dar postate în oglindă. Periferic circular, urmând conturul medaliei este aplicată inscripția bilingvă româno - maghiară: “EXPOZIȚIA UCENICILOR. TANONCMUNKA-KIALLITAS”.

30 kilometri - locul I - 1935 Brasso (Ciclism)

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene de biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid velodrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Insigna sportivă - Fotbal Club Brașov - România

Fotbal Club Brașov, cunoscut și sub numele de FC Brașov sau pur și simplu Brașov, a fost un club de fotbal din municipiul municipiul Brașov, fondat în 1936 și desființat în 2017. Fondată în 1939 sub numele de Uzinele Astra Brașov, echipa și-a petrecut mai mult de jumătate din istoria sa (46 de sezoane) în prima ligă națională. Cel mai bun rezultat al acestora în această competiție a fost un loc doi în campania 1959 -1960. Uzinele Astra Brașov a debutat în sistemul ligii românești în sezonul 1939-1940, când a concurat în Campionatul Raional Brașov, terminând pe locul 3 în Grupa 2. Clubul a obținut promovarea la Divizia B în sezonul viitor câștigând finala Campionatului raional, dar competiția a fost amânată din cauza celui de-al doilea război mondial. În timpul campionatelor de război (statut neoficial), UAB s-a luptat pentru promovare la Divizia A la sfârșitul anilor 1942–1943, pierzând playoff-urile în fața clubului Uzinele Metalurgice Cugir. Sezonul 1943-1944 a fost oprit la jumătatea drumului din cauza misiunilor de bombardament aliate asupra României. Cel mai mare rival al lui Uzinele Astra Brașov în perioada 1940-1950 a fost CFR Brașov. După câștigarea finalei împotriva CFR în 1950, clubul aflat sub comanda fostului atacant pre-război și internaționalul român Silviu Ploieșteanu a continuat printr-o lungă serie de playoff-uri ca până la urmă să promoveze în Divizia B. A urmat o nouă generație de jucători: Nicolae Pescaru, Stere Adamache și Mihai Ivăncesu, sportivi ce au cochetat cu echipa națională a anilor ’70. Generația anilor 1980 a readus echipa pe prima scenă, după cinci ani de penitență în divizia a doua.  După evenimentele din decembrie 1989, generația următoare l-a trimis pe Marin Ivan la Campionatul mondial de fotbal din anul 1994. Echipele de juniori ale FC Brașov au început să producă talente tinere. Au urmat retrogradări și promovări repetate pentru ca în anul 2017 echipa să se desființeze din cauza lipsei de finanțare. În vara anului 2017 suporterii vechii echipe a anunțat înființarea SR Brașov. În vara anului 2021, Coroana Brașov a fuzionat cu ACS Scotch Club (purtătorul mărcii FC Brașov) și a înființat FC Brașov Steagul Renaaște. Suporterii au refuzat să susțină noul proiect. Stadionul Tineretului, cu 8800 locuri, a fost arena oficială a echipei. Aceasta a fost construită în 1936 și s-a numit Stadionul "Regele Carol al II-lea". Extinderea tribunelor și construirea peluzelor s-a produs la începutul anilor '70, în urma acestor modificări arena fiind desemnată să organizeze doar meciuri de fotbal, renunțându-se la pista de atletism. În urma lucrărilor din 2008, stadionul are instalație de nocturnă, în plan fiind și reconstruirea peluzelor și acoperirea tuturor locurilor, însă renovarea s-a oprit. Echipa a mai jucat și pe stadionul Municipal, în prezent demolat pentru că se dorește construirea unei arene moderne pe locul său. În afară de locul doi în campionatul sezonului 1959 – 1960 această echipă  a fost și de șapte ori semifinalistă în Cupa României. De-a lungul timpului echipa a fost poreclită: Stegarii, Galben-negrii, Copiii orașului, Echipa de sub Tâmpa. Echipamentul tradițional de joc al echipei a fost următorul: în meciurile de acasă - șort negru, tricou și jambiere galbene; în meciurile din deplasare – echipament complet alb.  

Concursul de vinuri - Brașov 1991 

Domeniul viticol și produsele sale sunt în primul rând rezultatul unei munci cu standarde ridicate. Controlul calității este crucial, atât în îngrijirea podgoriilor cât și în procesul de fabricație, de la culesul strugurilor până la metodele de depozitare a vinului. Întrebarea este: cine anume decide care vinuri sunt cele mai bune și cum? Un profesionist în domeniu va știi ce caracteristici determină calitatea unui vin dar, în același timp, există și varietăți premiate pe care orice sommelier le va recomanda. Anual în România au loc concursuri ale vinului organizate în diferite localități din țară desigur aflate în vecinătatea celor mai mari podgorii. Este o ocazie prin care se fac cunoscute pe plan național marile podgorii dar și centrele de preparare și îmbuteliere a vinurilor. În afara concursurilor naționale se organizează și concursuri cu participare internațională și plus vinuri românești participă la concursurile  organizate peste hotare. Nenumărate sunt premiile câștigate de vinurile românești în concursuri internaționale. Enumăr aleatoriu doar trei mari podgorii românești care anual câștigă premii internaționale: Cotnari, Jidvei și Dealu Mare.

Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din orașul Brașov din vremuri diferite.

Biserica Neagră

Spitalul de Stat nr. 2

Vila Kuschmann

Uzina de apă

Biserica Sfântul Nicolae - cartier Șchei

Cartierul muncitoresc Steagul Roșu

Restaurantul Cerbul carpatin

Universitatea Transilvania

Tribunalul (azi Prefectura)

Vila Foispani

Fabrica de celuloză

Gimnaziul mare greco ortodox

Institutul biblic

Liceul romano catolic

Vederi 

Brașov este un judeţ din România aflat în sud-estul Transilvaniei, care include regiunile istorice Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului şi Altland-ul săsesc. Situat în partea centrală a țării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului Carpatic, judeţul Braşov deține 2,3% din suprafața țării, adică 5351 kilometri pătrați, numără aproximativ 630000 de locuitori şi are capitala în oraşul cu acelaş nume - Braşov. Ca subunităţi administrative judeţul are în compunere 4 municipii - Brașov, Făgăraș, Săcele și Codlea, 6 oraşe - Predeal, Zărnești, Râșnov, Victoria, Rupea, Ghimbav şi 43 de comune. Deasupra am postat stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Brașov, dar și vechi trimiteri poștale ilustrate.  

Vedere - Făgăraș

Granița - Predeal  

Vedere - Bran

Piața Principele Carol - Cernatu (Săcele)

Piața centrală - Codlea

Gara - Dârste (Săcele)

Cimitirul - Hălchiu

Hotelul Sport - Poiana Brașov

Vedere - Dumbrăvița

Vedere - Feldioara

Vedere - Poiana Mărului

Biserica și Școala - Paloș

Gara - Noua

Vedere - Ghimbav

Vederi - Homorod

Biserica evanghelică - Măieruș

______________ooOoo______________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII

Intelectual reformist german Philippus Melanchthon,

a trăit între anii 1497 - 1560

Detaliu vignetă de pe o fotografie românească

Detaliu vignetă de pe un set de cupoane 

de raționalizare a bunurilor de larg consum

din vremea războiului civil spaniol

MOUSAIOS - 24.03.2022