Epaminonda's Blog.....: BERGAMO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din orașul italian BERGAMO, provincia BERGAMO,

regiunea LOMBARDIA, din vremuri diferite, câteva trimiteri

poștale ilustrate, un jeton, o insignă și o medalie locale.

Palatul Bibliotecii

Monumentul Gaetano Donizetti

Poarta nouă

Vedere generală

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Insignă locală

Jeton local

Medalie locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx_________

CÂTEVA

INSIGNE DIN JUDEȚUL TIMIȘ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna sportivă - Ripensia

Ripensia, denumire actuală FC Ripensia Timișoara este un club de fotbal din Timișoara, care evoluează în prezent în Liga a II-a. Ripensia este primul club de fotbal cu statut profesionist din România, ce a fost înființat în noiembrie 1928 și a dispărut în 1948. Ripensia Timișoara a fost înființată de Dr. Cornel Lazăr, unul dintre cei mai faimoși promotori ai fotbalului bănățean și fost președinte al unei alte echipe legendare din România, Chinezul Timișoara. Din comitetul director al clubului a făcut parte și pionierul aviației române, inginerul Traian Vuia. Din cauza statutului de echipă profesionistă, Ripensia nu a putut evolua în campionatul național până în 1932. Prima participare, în sezonul 1932-1933, a adus și primul titlu de campioană. Au urmat alte trei, la finalul sezoanelor 1934-1935, 1935-1936 și 1937-1938. Ripensia a mai câștigat și două Cupe ale României în anii 1934 și 1936. În 1938 Ripensia va evolua în Cupa Europei Centrale eliminând marele Milan după un 3-0 în tur, dar cedând ulterior în fața lui Ferencvaros Budapesta. Alte rezultate obținute pe plan european: 2-0 cu Ujpest în 1931, 4-2 cu Gradzanski în 1932, 2-1 cu Ferencvarfos Budapesta în 1933, 4-2 cu Admira Viena în 1935, 3-0 cu Ferencvaros Budapesta în 1936 și 2-1 cu Leicester în 1937. După reluarea campionatului ăn urma celui de-al doilea război mondial echipa a activat doar în diviziile inferioare. Ripensia a propulsat 2 golgheteri ai României. Ștefan Dobay a fost de 4 ori golgheter al primei ligi (de 3 ori consecutiv în sezoanele 1932-1933-16 goluri,1933-1934-25 de goluri,1934-1935-24 de goluri, iar în sezonul 1936-1937-21 de reușite a împărțit titlul de golgheter cu Traian Iordache de la Unirea Tricolor București). Al doilea golgheter pe care echipa l-a dat țării s-a numit Adalbert Marksteiner cu 21 de goluri în sezonul 1938-1939. După anul 1948 clubul Ripensia a fost absorbit de" Electrica Timișoara ". La data de 12 iulie 2012, Asociația Sportivă “Fotbal Club Ripensia Timișoara” redobândește personalitate juridică prin Hotărârea definitivă și irevocabilă a Judecătoriei Timișoara. Ripensia Timișoara a revenit pe scena fotbalistică în liga a VI-a, clubul fiind refondat după modelul socios, cu membri asociați. La 24 septembrie 2013, "Ripi" a eliminat U Cluj, echipă din Liga I, scor 2-1, într-un meci din șaisprezecimile Cupei României, devenind prima echipă din Liga a V-a care reușește calificarea în optimi. E important de reținut că echipa Ripensia Timișoara este prima din România care a câștigat Cupa România și tot prima care a câștigat eventul (Cupa și Campionatul României). Insigna postată aici are forma a două cercuri, unul galben și unul roșu, parțial suprapuse. Înălțimea insignei este de 17 milimetri, diametru cercului roșu, mai mare, este de 13,5 milimetri, iar a cercului galben, mai mic, de 5 milimetri, insigna cântărind 2,93 grame. În partea mediană a cercului roșu este aplicată în galben inscripția RIPENSIA, având litera R în stil cursiv, prima literă I cu un punct mare de 2,5 milimetru și litera S în forma cheii sol din muzică, creând un echilibru și aspect artistic.

Matrița - C.S.M. (Clubul sportiv muncitoresc) Lugoj

C.S.M. (Clubul sportiv muncitoresc)Lugoj este un club de fotbal din Lugoj, care astăzi care evoluează în Liga a IV-a. Clubul a fost înființat în anul 1920 sub numele de Vulturii Lugoj, ulterior transformat în Vulturii Textila Lugoj după numele fabricii din oraș pe lângă care activa. Echipa a jucat în campionatul regional din Banat până în 1934 când a fost fondată Divizia B. Sezonul 1936-1937 a fost unul foarte bun pentru Vulturii Lugoj, aceștia reușind să învingă în sferturile de finală ale Cupei României pe mult mai titrata Sportul studențesc București. Totuși, echipa fost eliminată în faza următoare de către prim-divizionara Juventus București. În vara anului 1937, lugojenii au promovat în Divizia A, dată fiind creșterea numărului de echipe de la 12 la 20. Cu toate acestea, echipa nu a rezistat decât un singur sezon, deoarece Federația română de Fotbal a decis revenirea la o serie unică cu 12 cluburi. În următorii ani, Vulturii Lugoj nu au mai fost capabili să progreseze și au rămas o formație poziționată mereu la mijlocul clasamentului. Al doilea război mondial a dus la întreruperea competițiilor sportive din România. După încetarea războiului, clubul a jucat tot mai slab și a retrogradat în Divizia C, iar ulterior înapoi în ligiile regionale. Clubul s-a desființat în anul 2002 și o nouă echipă, Auxerre Lugoj, a luat ființă. Și aceasta și-a găsit sfârșitul în vara anului 2009, iar Vulturii Lugoj a fost reînființată sub numele de CSM Lugoj. Denumirea clubului a oscilat astfel: Vulturii Lugoj (1920 – 1934, 1989 – 2002 și 2012 - 2015), Vulturii Textila Lugoj (1934 – 1984) și CSM Lugoj (1984 – 1989, 2009 – 2012 și 2015 - prezent). Meciurile de acasă se jucau pe Stadionul Tineretului ce avea 6000 de locuri. Echipamentul tradițional de joc a echipei era colorat astfel: acasă - șort alb, jambiere și tricou albastre; în deplasare - șort alb, jambiere și tricou roșii.

Lugoj, în limba maghiară Lugos, în limba germană Lugosch, este un municipiu din județul Timiș, care include și satele: Măguri și Tapia, fiind situat în vestul țării, pe malurile răului Timiș. La 59 kilometri depărtare de Timișoara. De-a lungul vremii localitatea a făcut parte din Regatul Ungariei (- 1570), Principatul Transilvaniei (1570 - 1658), Imperiul Otoman (1658 - 1718), Imperiul habsburgic (1718 - 1867), Austro-Ungaria (1867 - 1918) și România (1918 -). Lugojul a fost centrul unui district românesc care și-a păstrat și prin privilegiile și diplomele regilor maghiari autonomia până în secolul al XVI-lea. Prima atestare documentară a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea, a poposit cu armata sa la Lugoj. La recensământul din anul 2011 municipiul Lugoj număra 40361 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 44636 locuitori), dintre care: români – 78,99%, maghiari – 6,81%, romi – 2,29%, ucrainieni – 1,28%, germani – 1,85% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Lugoj, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 71,66%, romano catolici – 7,62%, reformați – 3,02%, penticostali - 3,64%, greco catolici – 1,83%, baptiști – 2,49% și restul – nedeclarată sau altă religie. Actualmente, în Lugoj sunt înregistrate 1692 de societăți comerciale cu capital privat dar s-au stabilit aici și filiale ale unor concerne industriale, renumite în Europa: Villeroy și Boch - în domeniul ceramicii, Rieker - confecții de încălțăminte, Werzalit - prelucrarea lemnului, Honeywell - sisteme de siguranța vieții, Mondila- obiecte sanitare ceramice (armături, căzi de baie și cabine de duș), Autoliv - sisteme de siguranță a pasagerilor (airbaguri, centuri, volane, senzori ș.a.m.d.). Pe piața de retail, supermarketurile existente sunt operate de concerne naționale și internaționale precum Lidl, Kaufland, Carrefour, Penny Market, Profi, Unicarm și La doi pași. Pe segmentul leisure & DIY există magazinele și reprezentanțele Dedeman, Altex, Flanoc, LEM’S, DM Drogerie Markt, eMAG, etc. Lugojul este străbătut de trei importante rute comerciale: autostrada A1, DN68 către Deva și E70 către București. În ceea ce privește transportul feroviar, gara Lugoj se află pe magistrala CFR 900. Instituțiile de cultură ale orașului sunt: Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Lugoj, Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu“ Lugoj, Casa de Cultură a Municipiului Lugoj, Biblioteca Municipală Lugoj,Galeria Pro Arte și Căminele culturale din localitățile Măguri și Tapia. Dintre obiectivele turistice ale orașului enumăr:

Piața I.C.Drăgan - ansamblul arhitectural central
Hanul Poștei - clădirea datează în forma actuală din anul 1726 și adăpostește în prezent sediul protopopiatului ortodox român;
Biserica și fosta mănăstire franciscană, edificată 1733
Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, construită întrea nii 1759 – 1766 în stil baroc ctitorie a oberkneazului Gavril Gurean;
Catedrala greco catolică “Coborârea Sfântului Spirit” a Episcopie de Lugoj, realizată ăn stil neoclasic între anii 1843 – 1854
Turnul fostei Biserici “Sfântul Nicolae”
Mozaicul Sfântul Vasile cel Mare de pe fațada fostei școli de fete, operă a pictorului academic Virgil Simionescu.
Teatrul vechi, construit la 1903
Statuile Coriolan Brediceanu, Traian Grozăvescu, Ion Vidu și Ion Dragalina
Casa scriitorului Ion Popovici Bănățeanu
Casa poetului Victor Vlad Delamarina
Casa tenorului Traian Grozăvescu
Casa compozitorului Ion Vidu
Casa familiei Atanasievici – Bejan

Orașul are două colegii naționale, două grupuri școlare, trei școli și două grădinițe. Enumăr mai jos câteva dintre personalitățile care s-au născut sau a trăit măcar o vreme pe aceste meleaguri:

Eftimie Murgu (1805-1870) - jurist și profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848
Coriolan Brediceanu – (1849 - 1909) - avocat, politician
Ion Vidu (1863 - 1931) - compozitor și dirijor
Valeriu Braniște (1869 - 1928) - publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române
Tiberiu Brediceanu (1877 - 1968) - compozitor, folclorist, membru corespondent al Academiei Române, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia – 1918
filaret Barbu (1903 - 1984) – compozitor
Iosif Constantin Drăagn (1917 – 2008) - profesor univ. dr., om de afaceri
aristide Buhoiu (1938 - 2006) - reporter, realizator de televiziune și scriitor
Lavinia Miloșovici (n. 1976) - gimnastă, multiplă campioană mondială și olimpică
Radu Paraschivescu (n. 1960) - prozator, traducător, jurnalist și redactor de carte român;

Insigna schlaraffe - 100 Temesia

Schlaraffia este o uniune socială, fondată la Praga în anul 1859, care propăvăduia prietenie masculină, umorul și arta în limitele formei tradiționale, cu excluderea totală a politicii. Devizele uniunii au fost: In arte volputas (în latină) și In der Kunst liegt Veergnugen (în germană) ceea ce în românește ar putea însemna aproximativ – Arta este plăcere. Simbolurile uniunii sunt: UHU – bufnița vultur, ce simbolizează înțelepciunea virtutea și umorul; LULU (ludum ludate- tradus Joacă jocul!), care este salutul membrilor folosit ca aprobare sau laudă și ULUL – strigăt de respingere și de reproș. În lumea Schlaraffia se foloșește limba convențională Schlaraffenlatein. Redarea anilor se făcea prin reducere cu 300 pentru a da activității un iz medieval – de vechime. Unitățile locale (localități propriu zise) purtau denumirea de REYCH și erau numerotate în ordinea înființării:
Nr.100 – Timișoara – TEMESIA (1889 – 1939)
Nr.170 – Sibiu – VILLA HERMANNI (1909 - 1939)
Nr.220 – Cluj – CALUDIOPOLIS (1921 - 1941)
Nr.254 – Bistrița – NOSSEN (1925 - 1941)
Nr.259 – București – VILLA BUCURIANA (1926 - 1936)
Nr.290 – Brașov – CORONA (1930 - 1939)

Set 2 insigne - U.M.T. (Uzina Mecanică Timișoara)

20 de ani 1960 - 1980

La data de 3 noiembrie 1867 din inițiativa primarului Timișoarei, Carol Kutel, s-a constituit o Societatea pe acțiuni, în scopul construirii unei linii ferate pentru transportul călătorilor cu tramvaiul tras de cai, pe traseul Fabric – Cetate – Gara de Nord. Linia a fost inaugurată la data de 8 iulie 1869. Treizeci de ani mai târziu, tramvaiul cu cai este înlocuit de tramvaiul electric iar societatea primește numele Tramvaie Comunale Electrice – Timișoara. Consiliul local Timișoara a cumpărat apoi Uzinele electrice Timișoara și Societatea de tramvaie pentru suma de 200000 florini. Prin contopirea acestor două societăți a luat ființă societatea Uzinele Mecanice Timișoara (anul 1960). Uzinele Mecanice Timișoara (U.M.T.) este astăzi o companie specializată în proiectarea, producția și vânzarea de utilaj minier, metalurgic, de construcții, precum și în producția și montarea confecțiilor metalice Compania a fost privatizată în anul 1996. Acționarul majoritar al UMT este firma Prompt SA, cu 54,47% din acțiuni, iar SIF Banat-Crișana și SIF Oltenia dețin 6,97%, respectiv 15,52% din titluri. Prompt SA este controlată de Mihai Olariu, cu un pachet de 52,08% din capital. În anul 2004, UMT avea o cifră de afaceri de peste 10 milioane de euro. Dacă în anul 1989 aici munceau 8900 de oameni în anul 2004 mai lucrau doar 1000. Sediul central al societății este situat pe Strada Avram Imbroane, la nr. 9. Uzinele au o capacitate anuală de producție de: 800 tone echipament minier, 600 tone echipament metalurgic și 50 bucăți poduri rulante sau macarale. În cadrul uzinelor se execută următoarele grupe de operațiuni: debitare tablă, turnătorie fontă, turnătorie oțel, forjă, prelucrări mecanice, tratamente termice și construcții sudate. Insignele postate aici sunt confecționate din alamă emailată, au forma unor dreptunghiuri cu laturile mari rotunjite și câmpul colorat în roșu sau albastru. Insignele au pe margine o bandă în email galben și în centru câmpului pe două rânduri inscripțiile 1960 X 1980 și UMT. Insignele au dimensiunile de 16 x 12 milimetri și cântăresc 2,3 – 2,6 grame.

Insigna - R.G.T.T.E.

(Rekesz Gyakorlat Temesváry Torna Egyesület)

Secția Asociaţiei de Practicare a Gimnasticii din Timişoara

În data 12 februarie 1875 trei funcţionari de bancă, Alpenheim M., Bruckl C. şi Subarici S. organizează prima asociaţie sportivă de amploare a oraşului Timişoara care este vizată în 1876 sub denumirea de R.G.T.T.E. (Rekesz Gyakorlat Temesváry Torna Egyesület - Secția Asociaţiei de Practicare a Gimnasticii din Timişoara). Pe lângă gimnastică în cadrul asociației se mai practicau: atletismul, tirul, ciclismul, tenisul de câmp şi scrima. R.G.T.T.E.-ul a organizat multe concursuri mari la care pe lângă sportivii din Timişoara au participat sportivi din alte oraşe şi ţări; astfel că primul meci demonstrativ de fotbal s-a organizat la sfârşitul anului şcolar 1899 între elevii Liceului Piarist clasele superioare, participând un numeros public, fapt consemnat în presa vremii. Menţionăm că jocul cu balonul rotund era pus în afara legii în instituţiile de învăţământ din Timişoara, dar datorită energicului profesor Carol Müller această interdicţie a fost surmontată, cu implicarea şi participarea R.G.T.T.E. Trebuie menţionat că activităţile sportive în Timişoara au fost de anvergură având la un moment dat 9 terenuri de fotbal practicabile. Insigna postată aici este de format mic, rotundă, cu diametrul de 14 mlimetri, este confecționată din alamă presată, având două planuri. În primul plan este redat un scut stilizat, având frunze de laur pe margini, traversat în diagonală de un cartuş sinistra sus-dextra jos emailat în alb cu un rând de litere aurii în relief: R.G.T.T.E., una dintre litere ,,T” mijlociu iese din cartuş deasupra. În plan secundar este un fond colorat în albastru, care deasupra cartușului conține inscripția: ”1875” și sub cartus este reprezentat un triunghi care pe fiecare latură are câte trei linii perpendiculare de 1 milimetru.

Municipiul Timișoara (în graiul bănățean Cimișoara, în germană

Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară

Temesvár, în sârbă Темишвар/Temišvar, în limba bulgarilor bănățeni

Timišvár; în traducere (limba maghiară): „Cetatea de pe Timiș”) este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României. În anul 2010, având 303708 locuitori, era al treilea oraș, ca număr de locuitori, din România. Numele localității vine de la râul Timiș (trecând actualmente la sud de municipiu), numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Începând din anul 553 teritoriul actual al Timișoarei a fost timp de două secole sub dominație avara. Aceștia au construit pe ruinele fostei fortărețe romane Zambara o nouă așezare cu numele de Beguey, poziționată strategic intre râurile Timiș si Bega (Tisa). După avari teritoriul a fost invadat de pecenegi, cumani, bulgari, valahi și apoi maghiari. Fortăreața Timișoara a fost foarte probabil construita în sec. X, în stil avar, înconjurată de un canal cu apă, fiind situata pe locul actual al Operei. După invaziile tătare și distrugerea completă din 1241, regele maghiar Bèla al IV-lea a colonizat zona cu germani, care au reclădit cetatea. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști în anii 1212 sau 1266. În anul 1175 este menționat comitatul Timiș, dar sursele nu menționează care este centrul economic și administrativ al acestuia. Deasupra am postat stemele veche, interbelică, comunistă și actuală ale municipiului Timișoara, iar dedesubt pozele câtorva inconfundabile monumente de cultură și arhitectură din frumosul oraș de pe Bega, din vremuri diferite.

Piața Coronini

Bănăția și Seminarul romano-catolic

Biserica ortodoxă română Iozefin

Piața Sfântul Gheorghe

Piața veche

Piața Sfânta Maria

Banca agrară de economii

Canalul Bega și Fabrica de țigări

Biserica catolică și Sinagoga

Gara

Biserica Millenium

Barajul ecluzei de pe Bega

Piața Losonczy

Liceul piaristic

Hotel Carlton

Domul

Biserica reformată

Canalul Bega și Palatul Ancora

Județul Timiș este situat în vestul țării, în regiunea istorică Banat, România. Numele său provine de la râul Timiș care îl traversează. Județul se întinde pe o suprafață de 8697 kilometri pătrați, fiind cel mai mare din țară, numără aproximativ 660000 de locuitori și are reședința în municipiul Timișoara.Din punct de vedere administrativ județul se compune din 2 municipii - Timișoara și Lugoj, 8 orașe - Sânnicolaul Mare, Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Gătaia, Recaș, Ciacova și 89 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Timiș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite din acest județ.