CHATELET - BELGIA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea belgiană CHATELET, provincia

HAINAUT, regiunea VALONIA, din vremuri diferite, câteva 

vederi generale, vechi trimiteri poștale ilustrate, dar și o 

medalie emisă de această localitate   

Biserica Sfinții Petru și Pavel

Piața centrală

Casa Margritte

Strada Neuve

Strada Loverval

Strada Bisericii

Casa Trempoline

Strada Eudore Pirmez

Strada Couillet

Piața Pirnay

Monumentul Belgia

Piața Primăriei

Gara

Monumentul comemorativ francez 

22 August 1914

Piața Albert I

Mănăstirea

Vederi generale

Trimitere poștală

O medalie locală

 xxx

    O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx_________

CÂTEVA 

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".      

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Mecanică Fină - București

Spre amintirea anilor de atașament 

față de întreprindere din partea colectivului

Întreprinderea Mecanică Fină București este o companie românească 

specializată în producția aparatelor de măsură și control. Societatea activează în domeniul producției de aparatură și instrumente de măsură, verificare și control, producând diferite tipuri de manometre, presostate, termostate, conectori, cronotahografe. Mecanica Fina a fost infiintata în anul 1923 sub numele de "Societatea de Exploatari Tehnice (S.E.T.) avand ca scop organizarea productiei de avioane. In acesta perioada se executa mai multe prototipuri de avioane, dintre care, in anul 1930, al patrulea prototip al avionului "SET 4" de conceptie proprie, inregistreza un mare succes. După război trece la fabricatia masiva de piese de schimb pentru material rulant contribuind la repunerea in functiune a parcului de vagoane C.F.R., distruse de razboi. 

În perioada 1947-1948 - Mecanica Fina produce instrumente medicale, material pentru linii telefonice, reductoare pentru tuburile de oxigen si altele. Din anul 1953 compania a fost complet restructurata tehnologic si organizatoric pentru productia de aparate de masura si de control, devenind prima in topul intreprinderilor din tara. În anul 1991 întreprinderea s-a divizat in patru societati comerciale independente: Diasfin, Sigmafina, Carmesin si Mecanica Fina care preia o suprafata construita de 55.000 m.p. si continua productia industriala de aparate de masura si control. În anul 2000 compania se privatizează iar în anul 2009, avand in vedere locatia centrala a imobilelor, oprește complet producția industrială, devenind Property Company. Actualmente vechile clădirile sunt in curs de demolare-transformare, aici deschizându-se spatii comerciale noi.

Insigna - Regia autonomă Monetăria

Monetăria Statului a demonstrat, pe parcursul celor aproape un secol și jumătate de existență, rolul și importanța acestei instituții în istoria țării. Istoria Monetăriei este marcată de două repere esențiale: 24 februarie 1870 – inaugurarea primei Monetării în sediul de pe Șoseaua Kisselef și 20 decembrie 1935 – reînființarea Monetăriei Statului în sediul actual din Dealul Filaret. Cu aproape un secol şi jumătate de experienţă, Regia Autonomă Monetăria Statului doreşte să demonstreze încă o dată, aşa cum s-a dovedit şi după momentul înfiinţării, că este rentabil să produci monedă în ţară, atât din considerente economice, cât şi din raţiuni politice, baterea monedei în ţară promovând ideea suveranităţii şi unităţii statale. Importanţa Monetăriei Statului pentru ţara noastră este incontestabilă din punct de vedere cultural, social şi financiar. “Monetele” şi celelalte produse fabricate în cadrul acestei instituții (bijuterii, obiecte de cult, medalii, insigne, decoraţii etc.) sunt purtătoare de sensuri şi simboluri, istorie şi cultură.

La data de 22 aprilie 1867 – se promulga Legea Monetara a României, care stabilea moneda nationala – LEUL. Diviziunea se numea și se numește ban si este egala cu a suta parte din leu. Prima Monetarie a fost infiintata la data de 24 februarie 1870 intr-un sediu de pe Soseaua Kisselef, eveniment desfasurat in prezenta domnitorul Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu si a lui I.C. Bratianu. Pîna la sfârsitul anului, aici se bat 5000 de piese din aur de 20 LEI si 400000 de piese din argint de 1 LEU, cu efigia domnitorului pe avers. Moneda 1 leu 1870 este prima moneda româneasca pe care apare numele monedei nationale – “leu”. Aflata sub suzeranitate turceasca, Romania reuseste sa faca primul pas in incercarea de a emite o moneda nationala cu efigia principelui roman pe avers. Din cauza protestului  Imperiului Otoman, activitatea monetara a incetat dupa citeva luni, iar monedele din argint prevazute in lege au fost executate în Belgia. Portretul domnitorului nu mai apare pe nici una din ele. Activitatea monetariei se pare totusi ca a continuat si dupa 1870, pentru ca în 1871 se mentioneaza o medalie batuta aici, medalie dedicata aniversarii a 400 de ani de la ctitorirea manastirii Putna Dupa recunoasterea independentei de stat a Romaniei la Congresul de la Berlin, Monetaria isi reia baterea de moneda in 1879, de data aceasta fara nici o ingradire. Asa-numita perioada de aur a Monetariei este considerata cea cuprinsa intre anii 1879-1885. Dupa 1890, exceptand emisiunea de monede din aur 20 lei, timp de 45 de ani moneda romaneasca se comanda in strainatate, desi tentative de reinfiintare a Monetariei au existat in 1924 si 1929. Monetaria a continuat sa existe o perioada, ocupandu-se doar cu baterea de medalii. Din datele istorice nu reiese data exacta de cand n-a mai functionat aceasta prima Monetarie, insa se cunoaste anul demolarii sediului - 1912. Legea nr. 391 din 22 februarie 1935 corecteaza si completeaza sistemul monetar existent în scopul armonizarii si a acordarii sale la necesitatile de schimb ale pietei. De data aceasta ideea reînfiintarii Monetariei este bine primita, iar Decretul regal nr. 392 din aceeasi zi hotaraste înfiintarea Monetariei Nationale. Cu finantare din partea Bancii Nationale, lucrarile de constructie a sediului incep pe 25 mai. 7 luni mai tirziu lucrarile sunt terminate iar constructia se preda Ministerului de Finante, în subordinea caruia urma sa functioneze monetaria. Pe 20 decembrie 1935, se inaugureaza într-un nou local din strada Fabrica de Chibrituri nr. 30 Monetaria Nationala ca administratie publica comerciala cu personalitate juridica proprie si gestiune autonoma. Prima moneda batuta la Monetaria Statului dupa reinfiintarea ei este 250 Lei 1935. În poza de deasupra este reprezentat vechiul local al Monetăriei Statului, care era pe şoseaua Kisselef, iar jos este reprezentat noul local, cel actual, din strada Fabrica de chibrituri,  inaugurat la data 15 decembrie 1935, din iniţiativa regelui Carol II al României.   

Universitatea de științe agronomice 

și medicină veterinară - București - 1852

U.S.A.M.V. București 

100 de ani de învățământ agronomic românesc 1852 - 2012

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 2012 pentru a marca aniversarea a 160 de ani de învăţământ agronomic românesc. Medalia este confecționată din tombac, este rotundă și are diametrul de 60 milimetri. Pe avers este plasat un vultur cu aripile desfăcute, având în gheare trei spice de grâu şi o ramură de laur, iar pe piept o carte deschisă pe care este scris anul 1852.  Periferic circular este aplicată inscripția: UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ - BUCUREŞTI. Pe revers este reprezentată clădirea universităţii, sub care sunt inscripționați anii 1852 - 2012 şi o eşarfă cu înscrisul EX • TERRA • AVRVM. Deasupra clădirii este aplicată inscripția U.S.A.M.V. (curbat) și / BUCUREŞTI(orizontal), iar periferic circular, pe părțile stângă, inferioară și dreaptă este aplicată inscripția 160 DE ANI DE ÎNVĂŢĂMÂNT AGRONOMIC ROMÂNESC.

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București este una din cele mai vechi și mai mari instituții de învățământ superior din România. În prezent are șapte facultăți, fiecare dintre ele asigurând studii universitare de lungă și scurtă durată, studii postuniversitare și de doctorat. În anul 1852, domnitorul Barbu Ştirbei a semnat actul de organizare al Institutului de Agricultură de la Pantelimon, care şi-a început activitatea în anul 1853. După aprobarea acestei cereri, la 12 ianuarie 1835 este aleasă conducerea: președinte banul Mihai Ghica, vicepreședinte colonelul Arnold Iacobson și secretar Scarlat Rosetti. După aprobarea statutelor s-a trecut la organizarea fermei-model de la Pantelimon unde s-a creat Școala de Agricultură. Datorită faptului că nu erau cadre cu pregătire specială și erau elevi puțini, în perioada 1848-1853 școala a fost închisă. Școala a fost redeschisă de Alexandru Slătinenau care era absolventul unei școli de specialitate în Franța. La conducerea școlii a urmat Constantin N. Racotă,  văr primar cu Ion Heliade Rădulescu, care avea studii de specialitate tot în Franța. Și perioada 1853-1865 a fost una foarte dificilă. În urma apariției Legii din 1864 școala a fost reorganizată. Având în vedere că vechiul local nu mai corespundea nevoilor a fost aprobat un credit pentru construirea unui nou local. Noua construcție a fost realizată la Herăstrău în perioada 1868-1869 unde a și fost mutată școala. În 1867, prin includerea în programul de studiu a disciplinelor silvice, învățământul agronomic se dezvolta sub numele de Școala Centrală de Agricultură și Silvicultură. În cadrul ei s-a înființat prima fermă didactică experimentală din țară (1873), iar în 1886, prima instituție de cercetări agricole din România, cunoscută sub denumirea de Stațiunea Agronomică București. În anul 1893, prin separarea învățământului silvic, căpăta denumirea de Școala de Agricultură de la Herăstrău. În anul 1915, se pun bazele învățământului superior agronomic la București, sub denumirea de Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău, iar în anul 1921, are loc transformarea Școlii Superioare de Medicină Veterinară în Facultatea de Medicină Veterinară din București. În anii următori, învățământul agronomic s-a dezvoltat iar titulaturile sale au fost pe rând: Academia de Înalte Studii Agronomice din București (1929), Facultatea de Agronomie – integrată Școlii Politehnice din București (1938). În anul 1948, ia ființă Institutul Agronomic București, cu patru facultăți (Agricultură, Horticultură, Zootehnie și Medicină Veterinară), căruia, din 1952, i se atribuie numele marelui patriot Nicolae Bălcescu. În anul 1970, se înființează Facultatea de Îmbunătățiri Funciare, care devine, din anul 1990, Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului. Din 5 octombrie 1992 primește titulatura de Universitatea de Științe Agronomice, iar din 1995, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară are în prezent șapte facultăți (agricultură; horticultură; zootehnie; medicină veterinară; biotehnologii; îmbunătățiri funciare și ingineria mediului precum și management, inginerie economică în agricultură și dezvoltare rurală). Adresa de corespondență a instituției este: București, Bulevardul Mărăști, nr.59.

Insigna - Dinamo 50 ani

Dinamo (la fel ca și Steaua) sunt un caz tipic de rescriere a istoriei si un exemplu ca spalarea creierelor a dat rezultate. Nu am nimic cu cei care sustin dezinteresat aceste echipe, chiar daca cei mai multi o fac din oportunismul si comoditatea de a tine cu cel mai tare la un moment dat. De altfel, sunt echipele cu cei mai multi suporteri de conjunctura. Vreau sa vorbesc despre ele nu din fanatism pentru alta echipa ci pentru ca mi se par exemple flagrante de falsificare a istoriei. Scopul infiintarii celor doua cluburi ale regimului comunist in Romania a fost acela de a arata ca intre tara noastra, proaspat anexata de blocul sovietic si “fratele mai mare”, U.R.S.S., exista legaturi “trainice”. “Masele” si-au insusit aceasta aluzie mai bine decat ar fi putut spera ocupantul sovietic si au inceput cu timpul chiar sa iubeasca sincer bocancul care le strivea. Ma rog, in cazul de fata, echipele purtatoare de bocanc. Minciuna cea mai draga a laudatorilor acestor corpuri straine din fotbalul romanesc e ca istoria sportiva incepe cu ei, respectiv ca aceste cluburi au adus glorie tarii. De doua ori fals. In primul rand, in Romania exista o miscare fotbalistica efervescenta inainte de al doilea razboi mondial. Cel putin la data infiintarii celor doua grupari exista nu numai un campionat cu traditie dar si ligi inferioare. Infiintarea Stelei si, anul viitor, a lui Dinamo direct in prima divizie constituie un pacat originar si o incalcare limpede a regulilor jocului. Imaginati-va ca ati infiinta acum un club de fotbal pe care ati cere sa il inscrieti direct in Liga Campionilor! Inca de la bun inceput se dadea semnalul ca nu avem de-a face cu simple echipe de fotbal ci cu echipele sistemului. Anul 1947, anul in care era infiintat Asociatia Sportiva a Armatei (viitoarea Steaua – nume pe care l-a primit abia in 1961) e unul dintre cei mai nefasti ani din istoria Romaniei. Cam care era atmosfera in tara? In februarie 1947, Consiliul de Ministri il proclama pe Stalin cetatean de onoare al Romaniei; Partidul National Taranist era desfiintat in urma unei inscenari comuniste, iar liderul sau Iuliu Maniu era condamnat la moarte si executat in acelasi an in care Regele Mihai era obligat sa abdice. Asocierea numelui Stelei cu cel al armatei e o manipulare grosolana, care dorea sa alipeasca aceasta echipa de un element propriu natiunii. De altfel, nicaieri in lumea libera nu exista echipe ale armatei sau ale politiei, aceasta fiind o absurditate cum ar fi existenta unei echipe a Guvernului sau a altor institutii ale statului. In anul 1947 trebuie retinut ca era vorba in fapt de o armata de ocupatie. Conducatorii militari care dusesera greul razboaielor fusesera asasinati sau marginalizati sub pretextul colaborarii cu aliatul german, locul lor la comnda fiind luat de membrii diviziei Tudor Vladimirescu. Acestia erau comunisti slab instruiti din punct de vedere militar dar indoctrinati prin stagii de pregatire la Moscova, multi alogeni, veniti literalmente pe tancurile sovietice in tara.  Oricum, in acel an si aproape un deceniu dupa, in tara ultimul cuvant il avea o alta armata, armata rosie, care ocupase tara si isi impusese un guvern-marioneta. Ca si Dinamo, Steaua are si ea surate in tari din fosta Uniune Sovietica si imprejurimi, gen TSKA Sofia sau TSKA Moscova, de asemenea, club al armatei. Ca Steaua era de fapt un club care avea mai multe in comun cu armata rosie decat cu armata romana o dovedesc primele sale sigle, pe care sta la loc de cinste steaua rosie in cinci colturi de pe caschetele si tancurile sovietice. Abia in anii 60 aceasta stea va fi schimbata cu una de culoare galbena care sa induca ideea de patriotism, iar dupa Revolutie, steaua bolsevica avea sa fie denumita cu tupeu ca fiind „steaua crestina” de catre analfabetul care a devenit patronul clubului. Primele sigle ale clubului Steaua poarta nu doar steaua in cinci colturi ci si steagul rosu sau cununa cu spice din heraldica bolsevica. Tot rosul comunist e culoarea de baza si pentru Dinamo.  Putini isi mai aduc aminte acum ca pana in 1989 si pe sigla clubului din Stefan cel Mare a figurat la loc de cinste o stea rosie in cinci colturi, ingalbenita mai apoi. Dupa Revolutie, conducatorii clubului Dinamo au mai renuntat la cateva simboluri definitorii, cum ar fi spicele de grau si litera D in grafia kirilica, aflat multi ani pe blazon. Anul in care Stalin dicta infiintarea unui club cu numele Dinamo si la Bucuresti (1948) e unul la fel de sumbru ca si precedentul, fiind anul deplinei comunizari a tarii. Parlamentul era inlocuit cu Marea Adunare Nationala, aleasa printr-un simulacru democratic, iar conducerea tarii era preluata in mod brutal si dictatorial de Gheorghe Gheorghiu-Dej. In cazul lui Dinamo, intentia lui Stalin de a arata ca exista legaturi multiple intre statele din imperiul comunist e mult mai vizibila. Echipe cu acelasi nume se vor regasi aproape in toate marile orase comuniste. De altfel, acestea se vor intalni periodic in competitii denumite dinamoviade si ramase in istorie prin aranjamentele proverbiale in urma carora castigatoarele erau stabilite in culise. Impunerea prin influenta politica in competitiile sportive va deveni marca acestor doua grupari asociate cu sistemul. Totul era permis. Jucatorii care nu puteau fi tentati de conditiile financiare excelente erau adusi prin cea mai sigura metoda de transfer imaginabila: recrutarea! Cum tot trebuiau sa-si satisfaca undeva stagiul militar obligatoriu nu avea decat de ales: la armata, la militie sau la puscarie. Diferenta nu era oricum prea mare. Steaua si Dinamo au inventat si sistemul cu false competitoare, umpland campionatul cu echipe satelit. Fata de Gloria Buzau de azi, inainte de 89, acele echipe purtau chiar in titulatura una din cele doua denumiri. Asa era cazul cu mai multe echipe gen ASA (Asociatia Sportiva a Armatei) Targu Mures, Steaua Mizil, Dinamo Pitesti, Dinamo Bacau, asta pentru a aminti exemple din „perioada romantica”. Spre sfarsitul anilor 80 in prima liga si-au facut intrarea triumfal FC Olt (echipa lui Piturca din satul natal al lui Ceausescu, Scornicesti) sau Victoria Bucuresti (echipa Securitatii, condusa de Mitica Dragomir). Prima a reusit promovarea in prima liga dupa un meci de pomina in care a reusit sa isi refaca golaverajul necesar. Scorul inregistrat, unul care nici nu batea la ochi in acele vremuri: 18-0 ! Cand toate aceste metode murdare nu erau suficiente se intervenea direct de catre „patronii” de facto ai cluburilor, respectiv Valentin Ceausescu pentru Steaua si Tudor Postelnicu (ministru de interne in 89) pentru Dinamo. De pomina a ramas episodul in care Steaua si-a trecut in palmares o Cupa a Romaniei pe care o pierduse pe teren cu un scandal monstru, printr-un decret semnat a doua zi de insusi Nicolae Ceausescu. De obicei, nici nu era nevoie sa se mai recurga la asemenea metode, dat fiind ca echipele reusisera sa devina adevarate representative nationale in conditiile in care isi alegeau practic orice jucator de pe piata interna. Sa te mandresti in asemnea conditii cu performante europene e o dovada de tupeu. Asemenea ispravi, gen castigarea Cupei Campionilor de catre Steaua in 1989 starneau doar ironii din partea presei straine care se amuza pe marginea hobby-ului beizadelei dictatorului de la Bucuresti. Sa fim seriosi, o echipa adunata cu forta de fiul unui Saddam sau Mobutu nu ar starni nimanui admiratia, ci ar intregi imaginea de tara subdezvoltata. Cum Steaua si Dinamo erau intr-o foame de trofee si medalii, trebuiau recuperate cam multe decenii in care alte cluburi adunasera performante si simpatizanti. Prin urmare, cele mai lovite au fost cluburile cu traditie. Unele, gen Ripensia Timisoara – primul club profesionist de fotbal din tara – au fost chiar desfiintate. Altele, ca Poli Timisoara, UTA Arad, Rapid Bucuresti, fortate sa retrogradeze. Gesturile de fronda costau si ele scump gruparile cu fani adevarati, pentru ca foarte multi ani cele doua cluburi au avut reale dificultati in a-si umple tribunele. Daca veti vedea imagini de la semifinala de Cupa Campionilor din 1986 veti vedea cadre bizare cu tribune intregi in verde. Asta pentru ca aducerea de autocare cu soldati chiar si la meciurile din cupele europene era o practica uzuala din lipsa de sustinatori. Sa nu uitam, privind acum numarul de fani oportunisti ai acestor doua echipe, si ca in anii 80 televiziunea de stat (singura existenta) nu mai transmitea meciuri din campionat decat daca una dintre competitoare era Steaua sau Dinamo. In 1990, ministrul sportului Angelo Niculescu a propus desfiintarea celor doua grupari care aduceau aminte de ocupatia comunista. Masura a fost luata in mai multe state care s-au rupt cu adevarat de acest sistem. Nume ca Dinamo Zagreb sau Varsovia au fost abandonate rapid pentru conotatia lor rusinoasa. La noi, insa, cum la putere ramasesera oameni din aceleasi structuri simpatizante ale echipelor cu epoleti, s-a optat, dupa cum se poate observa doar pentru unele cosmetizari ale unor sigle din care au fost sterse „discret” urmele trecutului.

Sursa -  NET - Blogul lui Schmoukiz

Dinamo Bucureşti este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive din capitală, fondat 1948, şi este împărţit în mai multe departamente sau discipline sportive. Palmaresul general al clubului se prezintă astfel:

• JOCURILE OLIMPICE (1956 - 2008)
• 122 medalii (35 aur, 38 argint, 49 bronz)
• CAMPIONATE MONDIALE
• 797 medalii ( 243 aur, 260 argint, 294 bronz )
• CAMPIONATE EUROPENE
• 880 medalii ( 248 aur, 301 argint, 331 bronz )
• CAMPIONATE BALCANICE
• 3675 medalii ( 1254 aur, 1567 argint, 854 bronz )
• JOCURI MONDIALE UNIVERSITARE
• 179 medalii (70 aur)
• CUPA CAMPIONILOR EUROPENI
• 9 locuri I ( 3 volei masculin, 1 handbal, 1 rugby, 3 scrimă , 1 tenis )
• 5 locuri II (scrimă)
• 1 loc III (scrima)
• CUPA CUPELOR
• 1 loc I (volei masculin) 
• RECORDURI OLIMPICE : 5
• RECORDURI MONDIALE : 4
• RECORDURI NAŢIONALE : 2632
• TITLURI DE CAMPIONI NAŢIONALI : 10751

Sus am postat emblemele clubului Dinamo de-a lungul timpului. 

Fotbal club Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club profesionist de fotbal din București, fondat în anul 1948, care evoluează în Liga I. Echipa își dispută meciurile importante de acasă pe Arena Națională iar celelalte meciuri pe arena Dinamo. Din punct de vedere al numărului de trofee, Dinamo este al doilea cel mai prestigios club de fotbal din România, având în palmares 18 titluri naționale, 13 cupe naționale și 2 super cupe. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu alt mare club bucureștean, Steaua, echipa Ministerului Apărării Naționale, întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului. Sus am postat logo-ul actual al clubului de fotbal Dinamo București.

Jeton băuturi - Casa de cultură București

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Piesa postată aici este un jeton pentru procurarea băuturilor de la automatele instalate în incinta Casei de cultură din municipiul București, cu ocazia manifestărilor cultural-artistice ce au loc aici.  

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din București, precum și câteva trimiteri poștale ilustrate.

Expoziția generală română - București 1906

Hotel și restaurant de ctg I - Casa Grigore Capșa

Marele premiu la Expoziția mondială - Paris 1900

Piața Ghica

Hotel Bulevard

Hotel Princiar

Hotel de Franța - Calea Victoriei

Ministerul de externe

Prefectura Poliției

Ministerul Lucrărilor Publice

Monumentul Domniței Bălașa

Șoseaua Kiseleff

Muzeul național al țăranului român Dimitrie Gusti

Casa de Depuneri

Troița - Strada 13 Septembrie  

Spre Strada Șelari

Piața Bibescu Vodă

Palatul regal Cotroceni

Palatul Justiției

Palatul Telegrafico-Poștal

Piața I.C.Brătianu

Universitatea

Piața C.A. Rosetii

Palatul Regal

Vechiul Teatru Național

Parcul Carol

Parcul Cișmigiu

Piața Academiei

Piața Victoriei

Podul Senatului

Turnul lui Vlad Țepeș din Parcul Carol I

Școala de arhitectură

Biserica Colțea

Strada Lipscani

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE 

PE BANCNOTELE LUMII

Compozitorul german Ludwig Erk, a trăit între anii 1807 - 1883.

Detaliu vignetă de pe un calendar japonez

Detaliu vignetă de pe un set de cupoane

de raționalizare a bunurilor de larg consum

din vremea războiului civil spaniol

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 10.03.2022