EL SALVADOR

100 colon 1997

 

EL SALVADOR  

Este o republică situată în America Centrală,

care și-a câștigat independența față de Spania

la data de 15 septembrie 1821 și față de

Republică Federală a Americii Centrale

în anul 1842.

Statul El Salvador are capitala la San Salvador,

numără aproximativ 6,7 milioane de locuitori

și se întinde pe 21040 kilometri pătrați.

Bancnota oficială în circulaţie este Colonul. 

Deviză națională unanim recunoscută este:

Dumnezeu, unitate, libertate 

Stema:

 Steagul:

Pe aversul bancnotei postate mai sus este redat chipul exploratorului Cristofor Columb, iar pe revers este reprezentat complexul arheologic-arhitectural Tazumal

 

Cristofor Columb, în limba italiană - Cristoforo Colombo, în limba spaniolă -  Cristóbal Colón, a fost un navigator italiano-spaniol, care s-a născut în anul 1451 la Genova (Italia de azi) și a decedat la data de 20 mai 1506 la Valladolid (Spania de azi). A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, denumit mai târziu, America. În anul 14176, Columb a navigat cu un convoi spre Anglia, dar în dreptul coastei portugheze convoiul a fost atacat de pirați și nava pe care se afla Columb s-a scufundat, însă acesta a înotat până la țărm și a găsit adăpost la Lisabona, la fratele său Bartolomeu, care era cartograf. Bazându-se pe informațiile acumulate de-a lungul călătoriilor sale și studiind cărțile și hărțile din vremea sa, Cristofor a ajuns la concluzia că Pământul este cu 25% mai mic decât se credea până atunci. Pornind de la această premiză, Columb credea că se poate ajunge în Asia mai repede, navigând spre vest. În anul 1484, și-a prezentat ideile lui Joao al II-lea, regele Portugaliei, cerând finanțare pentru o călătorie spre vestul Oceanului Atlantic, dar propunerea i-a fost respinsă. Ulterior s-a mutat în Spania tot pentru obținerea finanțării expediției sale, dar degeaba. În aprilie 1492 i se acordă sponsorizare de către regele Aragonului- Ferdinand al II-lea și regina Castiliei-Isabela. Contractul semnat menționa că navigatorul devenea vicerege asupra tuturor teritoriilor descoperite și în plus i se acorda o zecime din toate metalele prețioase descoperite sub jurisdicția sa. A întreprins vreo 4 expediții dar cel mai mare succes a fost descoperirea Americii. Către sfârșitul vieții a intrat în dizgrația regelui Ferdinand. Ultimele luni ale vieții sale au fost marcate de boală și de încercări nereușite de a-și recupera privilegiile de la regele Ferdinand, deși pe atunci Cristofor era destul de bogat. A murit pe data de 20 mai 1506 în localitatea Valldolid.

Situl arheologic Tazumal este un complex arhitectural din zona mai mare a vechiului oraș mezoamerican Chalchuapa, în vestul statului El Salvador, la o altitudine de 720 metri. Între anii 1940 – 1950 situl a fost minuțios cercetat și restaurat de către arheologul Stanley Boggs. S-a constatat că situl a fost locuit din perioada clasică până în perioada postclasică (anii 250 – 900 D.Hr.) și că avea legături până în centrul Mexicului, nordul Peninsulei Yucatán și America Centrală inferioară.S-a aflat că după 1200, Tazumal a fost în mare parte abandonat. Toate clădirile din complexul Tazumal sunt orientate spre vest. Complexul este organizat pe mai multe structuri și temple, fiecare cu specificiul lor. Ultima cercetare științifică a complexului a avut loc în anii 2003 – 2004.

Marcă poștală salvadoriană

Bond salvadorian

Acțiune de bancă salvadoriană

Cec de bancă salvadoariană

Insignă salvadoriană

Medalie salvadoriană

Mai sus am postat câteva piese salvadoriene de filatelie, numismatică 

și medalistică iar mai jos se pot admira trei monumente salvadoriene de cultură și arhitectură din capitala statului.

Palatul Național

Monumentul Salvatorul divin al lumii

Catedrala mitropolitană națională

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINATAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

____________xxx____________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI 

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".      

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Produsul medalistic de mai sus este o Insignă buton, Însemn de gradul 32, de forma unui cruci peste care este prezentat un vultur bicefal. Insigna parvine dintr-o colecție particulară, este confecționată din argint, are dimensiunile de 25 x 20 milimetri și cântărește 4,81 grame. Există și alte simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:

• Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritu
• Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
• Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
• Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
• Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice. 

Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale României. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului britanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.

 Profesor doctor Marin Drăcea

Institutul de cercetări și amenajări silvice 1933 - 1993

Această medalie este opera gravorului

Constantin Dumitrescu

de la Monetăria națională a statului român

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1993 pentru a marca trecerea a 60 de ani de la înființarea I.C.A.S. (Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice). Medalia, operă a gravorului Constantin Dumitrescu, bătută la Monetăria Statului într-un tiraj de 100 de exemplare, este confecționată din tombac, are forma rotundă, cu diametrul de 60 milimetri. În câmpul central al aversului este reprezentat bustul lui Marin Drăcea, cu pălărie pe cap, privind spre dreapta și undeva sub gât și puțin în dreapta este aplicată inscripția cu litere mari mărunte: “C. DUMITRESCU - 1993” (numele gravorului și anul realizării medaliei). Periferic circular, între două cercuri liniare continuie este aplicată inscripția: “INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞI AMENAJĂRI SILVICE ● PROF. DR. ING. MARIN DRĂCEA ●”. În centrul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu este reprezentat un stejar având în centrul coroanei o carte deschisă pe care sunt inscripționații anii: “1933 și 1993”.

În anul 1933, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 561 din 16 mai 1933, este înființat Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră (ICEF), denumire sub care a funcționat ICAS în primii săi ani de activitate. Organizarea ICEF ca instituție de cercetare forestieră de sine stătătoare a fost precedată de înființarea, în anul 1922 în cadrul Casei Pădurilor Statului, a Stațiunii de Cercetări Silvice de la Sinaia, iar din anul 1930 a Oficiului de Studii și Documentare în cadrul Casei Autonome a Pădurilor Statului (CAPS). Conducerea institutului a fost încredințată profesorului Marin Drăcea, care s-a dovedit un inovator și organizator de excepție. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” (fost ICAS) este persoană juridică de drept public care îşi desfăşoară activitatea în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare (ANCSI), organ de specialitate, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, specializată în cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică, proiectare de investiţii, acordarea de consultanţă tehnică de specialitate, precum şi pentru implementarea de tehnologii noi în vederea gestionării durabile a pădurilor. Institutul naţional are în principal ca obiect de activitate:

• cercetare fundamentală şi aplicativă, dezvoltare tehnologică în domeniul silviculturii; 
• elaborare de studii, strategii, prognoze şi reglementări tehnice şi economice de interes public şi naţional privind dezvoltarea şi amenajarea fondului forestier;
• realizează inventarul forestier naţional, cadastrul funciar pentru îndeplinirea obiectivelor de gestionare durabilă şi valorificare raţională a resurselor fondului forestier naţional şi amenajarea pădurilor;
• acordare de asistenţă tehnică, consultanţă şi alte servicii ştiinţifice şi tehnologice specializate în domeniul propriu de activitate;
• formare şi specializare de personal în domeniul silviculturii şi amenajării fondului forestier;
• desfăşoară activităţi comerciale şi de producţie conform regulamentului propriu de organizare şi funcţionare.

Institutul are sediul central pe Bulevardul Eroilor, la nr.128, în  orașul Voluntari, Sectorul agricol Ilfov.

Marin Drăcea a fost un silvicultor român, profesor la Facultatea de silvicultură a Politehnicii din București, promotorul introducerii în România a silvo tehnicii moderne, care s-a născut la data de 14 octombrie 1885 în satul Izvoru, județul Giurgiu de astăzi, și a decedat la data de 14 iunie 1958. A fost întemeietorul și timp de 15 ani directorul Institutului național de cercetări forestiere. În anul 2010 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Școlile primare și gimnaziale le-a urmat în satul natal și apoi la Giurgiu. Cursurile liceale le-a urmat la liceele bucureștene Matei Basarab și Sfântu Savu, după care care trece ca bursier la Liceul Gheorghe Lazăr, urmând secția real. În toamna anului 1905 s-a înscris la Școala Superioară Silvică de la Brănești unde se clasifică primul la examenul de admitere și pe care o absolvă în anul 1910 cu deosebit succes, fiind reținut ca asistent universitar. În toamna anului 1912 i se acorda un concediu de studii pentru specializare în Germania. S-a înscris pentru doctorat la Universitatea din München cu tema ,,Contribuțiii la cunoașterea salcâmului din România, cu o privire specială asupra culturii sale din Oltenia”. Din cauza primului război mondial Drăcea nu și-a putut prezenta teza de doctorat decât în ianuarie 1923, când a obținut titlul de doctor cu calificativul ,,Summa cum laude”. În anul 1923 Marin Drăcea a fost numit profesor titular la Școala Politehnică din București - Secția Silvică. În februarie 1927 a obținut o bursă a fundației Rockefeller pentru studii de specializare în Statele Unite ale Americii pe timp de un an.  Întors în țară și-a continuat activitatea didactică fiind profesor titular de silvicultură și tehnologia lemnului la Facultatea de Silvicultură a Politehnicii din București, până în anul 1947 când a fost forțat să se pensioneze. În anul 1933 lui Marin Drăcea i s-a oferit conducerea ICAS pentru ca apoi să înceapă opera de creare a științei silvice românești, ajutat de 14 ingineri silvici cercetători și 10 cadre ajutătoare. Timp de 12 ani cât Marin Drăcea a condus institutul acest număr a crescut la 173. În această perioadă I.C.E.F. a avut o contribuție esențială pentru știința silvică românească ale cărei rezultate sunt consemnate în 12 volume de Anale (Seria I) și 68 de broșuri (Seria II-a -Referate). Profesorul Drăcea are meritul de a fi fost gânditorul care a sesizat problemele mari ale economiei noastre forestiere, aducând cea mai mare contribuție la progresul științei silvice. Pe timpul unuia din cele patru mandate ale academicianului Gheorghe Ionescu-Sisești ca ministru al Agriculturii și Domeniilor, în anul 1939, Marin Drăcea a fost numit în cea mai mare funcție de profil forestier în administrația de stat: secretar al ministerului de resort. În această funcție a acționat ferm asigurând performanțe silvice neegalate în alte perioade nici în prezent, după cum urmează: suprafața împăduririlor terenurilor degradate în afara fondului forestier a atins cote de 10.000-12.000 de hectare în anii 1939-1940, ca efect al demersurilor de conștientizare forestieră s-a redus ritmul defrișărilor, s-a pus în aplicare interdicția pășunatului în pădurile statului, s-au redus tăierile ilicite. Marin Drăcea a reușit să întregească patrimoniul național cu noi plantații. A avut în vedere ca în zece ani să împădurească majoritatea terenurilor degradate și să realizeze perdele forestiere de protecție. Planurile și progresele realizate în acest domeniu i-au creat lui Drăcea o faimă de legendă, făcând din știința silvică temelia unui apostolat pentru apărarea pădurilor și integritatea lor. În anul 1939 a ajuns senator, nefiind înscris în niciun partid politic. Opera lui Marin Drăcea referitoare la întemeierea, organizarea și dezvoltarea administrației silvice și cercetării științifice forestiere din România constituie un eveniment de referință în istoria silviculturii românești. Marin Drăcea a reușit să elaboreze o doctrină forestieră națională de nivel european, o operă care a privit deopotrivă modernizarea învățământului superior silvic, cercetării științifice, legislației forestiere și, nu în ultimul rând, silviculturii românești.

În cadrul modelismului sunt mai multe secții; navomodelism, aeromodelism, rachetomodelism, a se vedea pozele de mai sus.

Insigna - Fruntaș în inițiativa proprietar - gospodar- producător

În timpul regimului comunist s-a instituit un amplu sistem de insigne și medalii prin care se încerca mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii, pentru obținerea de rezultate și mai bune în activitatea fiecăruia. Aici se încadrează și insigna Fruntaș în inițiativa – proprietar – gospodar – producător. Aceste insigne se băteau și confereau anual, aici am prezentat o insignă cu coroana circulară exterioară roșie, dar se cunosc insigne cu coroana exterioară și în alte culori. Baterea și conferirea acestui gen de insigne era una din căile și mijloace la îndemână pentru convingerea-impunerea-schimbarea conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”  Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate din metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Prin sloganul: proprietar – gospodar – producător – se încerca să se insufle în conștiința oamenilor că ei sunt proprietarii mijloacelor de producție și deci acestea trebuiau, păstrate, exploatate cu mare grijă. Insigna este încărcată cu câteva simboluri foarte interesante: roata dințată și cele două coșuri de fabrică simbolizau “industrializarea masivă a țării”, cele două clădiri – simbolizau “grija partidului și statului pentru asigurarea unor bune condiții de trai tuturor oamenilor muncii și spicele de grâu – simbolizau agricultura intensivă a României.

Jetonul - D JIABIROS - 20 LEI

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Produsul medalistic de mai sus este un jeton românesc cu valoarea de 20 lei emis pentru DJABIROS (sau DJIABIROS). Nu putem ști cum se scrie corect și nici ce reprezintă această entitate și, cu atât mai mult, cum și la ce s-a folosit jetonul. Este un jeton metalic, confecționat din alamă, de formă rotundă și având diametrul de 28 milimetri. Pe una din fețele jetonului, în interiorul unui cerc perlat exterior este aplicată orizontal inscripția: “DJIABIROS”, deasupra și dedesubtul ei este aplicat câte un ornament decorativ simplu de forma linie, punct, linie ( _ . _ ). Pe cealaltă față a jetonului, pe două rânduri orizontale este marcată mare, vizibil valoarea jetonului: “20 / LEI”.

Federația română de modelism

Campionatul internațional - navo-modele veliere  

Federaţia Română de Modelism s-a înfiinţat în 1968 în cadrul fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport şi a funcţionat fără întrerupere sub această denumire, ca federaţie sportivă naţională subordonată Ministerului Tineretului şi Sportului. Scopul principal al F.R.Md. este organizarea şi controlul practicării modelismului în România, extinderea modelismului pe întreg teritoriul ţării, precum şi aplicarea unui sistem organizat de selecţie, pregătire şi participare în competiţii în vederea dezvoltării activităţii de performanţă şi obţinerea de rezultate de prestigiu pe plan naţional şi internaţional. Modelismul este activitatea de construcție a unor modele (machete) de mașini și aparate (în special la demonstrațiile din cadrul unor discipline școlare). 

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI CULTURALE 

PE BANCNOTELE LUMII

Poetul grec țăran Hesiod, a trăit în secolul al VII-lea I.Hr.

Detaliu vignetă de pe o felicitare românească 

Detaliu vignetă de pe un set de cupoane

de raționalizare a bunurilor de larg consum

din vremea războiului civil spaniol 

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 16.03.2022