MONEDE EURO FRANCEZE DE COLECȚIE 14

1.  Moneda euro franceză de colecție de mai jos marchează existența de 100 ani a autoturismelor Bugatti. În centrul aversului monedei, în interiorul unui cerc periferic continuu, este redat chipul lui Ettore Bugatti, privind ușor spre stânga. În dreapta este redată emblema uzinei de automobile Bugatti, având deasupra inscripțioante literele mari de tipar RF (inițialele numelui statului francez – Republique Francaise) și dedesubt anul emiterii monedei – 2009. Sub an abia se disting două ornamente decorative ce par a fi logo-urile monetăriei statului francez și ale gravorului monedei. Periferic circular, la partea superioară, este aplicată inscripția cu numele personajului “Ettore BUGATTI”. În câmpul central al reversului este aplicată pe două rânduri orizontale inscripția “1909 - 2009 / 100-e Anniversaire”. Deasupra acestei inscripții este reprezentată partea din față a unui automobil Bugatti, iar sub ea este un automobil Bugatti din profil, orientat spre dreapta, condus de un șofer.. Sub automobil este aplicată pe două rânduri inscripția: “10 / EURO”.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria - Mari industriași, anul emiterii – 2009, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție – aliaj argint, tiraj – 10000 exemplare și calitate – proof.

Ettore Arco Isidoro Bugatti a fost un constructor de automobile italian, care a realizat cele mai cunoscute modele ale sale în Franța. El s-a născut la data de 15 septembrie 1882 la Milano și a decedat la data de 21 august 1947 la Paris. S-a născut într-o familie de artiști, tatăl său, Carlo Bugatti, și-a dorit să devină și el artist, designer și tâmplar de mobilă. Ettore însă s-a decis pentru o carieră de inginer.

Compania Bugatti a fost fondată în anul 1909, în localitatea franceză Molsheim din Alsacia (Germania la acea vreme) ca producător de automobile de înaltă performanță. Compania originală este legendară pentru producția unora dintre cele mai exclusiviste automobile din lume, precum și unele dintre cele mai rapide. Firma inițială Bugatti a dat faliment din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial dar și a morții fondatorului ei. Astăzi marca Bugatti este deținută de Grupul Volkswagen, care l-a revigorat ca un constructor de automobile de serie limitată, exclusiv de modele sport. Compania a fost cunoscută pentru atenția pe care o acorda ingineriei mașinilor sale și pentru modul artistic în care proiectele au fost executate, având în vedere caracterul artistic al familiei lui Ettore (tatăl său a fost un important designer Art Nouveau de mobilă și bijuterii). Compania s-a bucurat de succes la începutul Marelui premiu, câștigând primul Marele premiu Monaco. Succesul companiei a culminat cu câștigarea de pilotul Jean-Pierre Wimille a Cursei de 24 de ore de la Le Mans de două ori (în 1937 cu Robert Benoist și 1939 cu Pierre Veyron).
2.  Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează personalitatea lui Marcel Dassault. În centrul aversului monedei, în interiorul unui cerc periferic continuu, este redat chipul lui Marcel Dassault, privind frontal. În dreapta sunt inscripționați pe două rânduri orizontale anii de viață ai personajului “1892 / 1986” și sub ei sunt redate siluetele a trei avioane. În stânga sunt inscripțioante literele mari de tipar RF (inițialele numelui statului francez – Republique Francaise). Periferic circular, la partea superioară, este aplicată inscripția cu numele personajului “Marcel DASSAULT”. În câmpul central al reversului sunt reprezentate suprapus două modele de avioane, văzute din profil spre dreapta. Deasupra și orizonatal este aplicată inscripția: “20 EURO” (valoarea monedei). Sub burta avioanelor este aplicată inscripția cu litere de mână: “Mirage III”. Periferic circular, la partea cea mai de jos a monedei este inscripționat anul emiterii acesteia: “2010”, încadrat de două ornamente decorative abia vizibile, ce par a fi logo-urile monetăriei statului francez și ale gravorului monedei.  

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria - Mari industriași, anul emiterii – 2010, valoarea – 20 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 44,4 grame, material compoziție –  argint, puritatea 92,5%, tiraj – 2000 exemplare și calitate – proof. 

Marcel Dassault, născut Marcel Bloch, a fost un industriaș francez care și-a petrecut cariera în industria de avioane. El s-a născut la data de 22 ianuarie 1892 la Paris, Île-de-France, într-o familie de evrei, și a decedat la data de 17 aprilie 1986 la Neuilly-sur-Seine, Île-de-Fance. A studiat la Liceul Condorcet din Paris. După studii superioare în inginerie electrică a absolvit Școala Breguet și Supaero. La cea de-a doua școală, Bloch a fost coleg de clasă cu un elev rus numit Mihail Gurevici, care va fi ulterior instrumental în crearea seriei de aeronave rusești MiG. În timpul celui de-al doilea război mondial a refuzat să lucreze pentru germani și în cele din urmă a fost trimis în lagărul de concentrare de la Buchenwald. Dassault a fost deputat în Adunarea Națională Franceză din 1951 până în 1955 și din 1958 până la moartea sa.

Mirage este un nume dat mai multor tipuri de avioane cu reacție proiectate de compania franceză Dassault Aviatioan (fostă Avions Marcel Dassault – fondată în anul 1929), dintre care unele au fost produse în diferite variante. Aici s-a produs primul avion supersonic de luptă în anul 1956. Majoritatea erau avioane supersonice cu aripi delta. Cel mai de succes a fost Mirage III, în numeroasele sale variante, care au fost produse și modificate pe scară largă atât de Dassault, cât și de alte companii. Unor variante li s-au dat alte nume, în timp ce unor tipuri altfel neînrudite au primit numele Mirage. În anul 1967, compania lui Dassault a fuzionat cu Breguet Aviation, un producător de avioane de transport, pentru a forma compania Avioane Marcel Dassault–Breguet Aviation.
3.  Moneda euro franceză de colecție de mai jos celebrează existența de 100 de ani a Institutului Curie. În centrul aversului monedei, în interiorul unui cerc periferic continuu, este redat chipul Mariei Curie, privind frontal. În dreapta e aplicată pe patru rânduri orizontale inscripția: “Institut / Curie / cent ans / d’innovation” (Institulul Curie – 100 de ani de inovare). Sub această inscripție sunt gravate literele mari de tipar RF (inițialele numelui statului francez – Republique Francaise). În câmpul central al reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentat logo-ul Institutului Curie. Pe centru, orizontal, este aplicată inscripția: “Institut Curie”, sub aceasta este gravată valoarea monedei: “10 EURO” și dedesubt anul emiterii monedei: “2009”. La partea cea mai de jos a reversului se disting două ornamente decorative abia vizibile, ce par a fi logo-urile monetăriei statului francez și ale gravorului monedei. Periferic, circular, pe părțile superioară și dreapta este inscripționată deviza Institutului Curie: ”Ensemble, prenons le cancer de vitesse” (Împreună depășim cancerul). 

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria - Mari cauze, anul emiterii – 2009, valoarea – 10 euro, forma – rotundă, diametrul – 37 milimetri, greutatea – 22,2 grame, material compoziție –  argint, tiraj – 10000 exemplare și calitate – proof.

Marie Curie, născută Maria Salomea Skłodowska (1867 - 1934) a fost o savantă poloneză stabilită în Franța, dublu laureată a Premiului Nobel. A fost prima femeie care a primit un premiu Nobel și singurul savant care a primit două premii Nobel în două domenii științifice diferite (fizică și chimie). A introdus în fizică termenul de radioactivitate. Este cunoscută pentru cercetările sale în domeniul elementelor radioactive, al radioactivității naturale și al aplicațiilor acestora în medicină. A fost soția unui laureat al Premiului Nobel, fizicianul Pierre Curie, și mama unei laureate a Premiului Nobel (Irene Joliot Curie). Cu excepția fiicei sale Eve Curie (scriitoare), toți descendenții săi vor urma cariere științifice.

Institut Curie din Paris, Strada d’Ulm, nr. 26, este unul dintre cele mai importante centre de cercetare medicală, biologică și biofizică din lume. Este o fundație privată non-profit care operează un centru de cercetare în biofizică, bilogie celulară și oncologie și un spital specializat în tratamentul cancerului. Aici își desfășoară activitatea de cercetare câteva sute de persoane. Institutul nu oferă diplome de licență, dar acordă doctorate și angajează mulți studenți post doctorali alături de personalul său permanent. Institutul a fost fondat în 1909 de Universitatea din Paris și Institutul Pasteur. Încă de la început laboratorul d efizică și chimie a fost condus de Maria Skłodowska-Curie. Maria Skłodowska-Curie și Claudius Regaud au înființat Fundația Curie în 1920, instituție de interes public. Scopul Fundației a fost de a finanța activitățile Institutului de Radium și de a contribui la dezvoltarea componentei sale terapeutice. Fundația Curie a devenit un model pentru centrele de cancer din întreaga lume. În anul 1970 Institutul de Radium și Fundația Curie au fuzionat fondând Institut Curie care și-a arondat următoarele trei misiuni: cercetarea, predarea și tratarea cancerului. 
 

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".      

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Insigna - Mecanică fină - București

Întreprinderea Mecanică fină București este o companie românească 

specializată în producția aparatelor de măsură și control. Societatea activează în domeniul producției de aparatură și instrumente de măsură, verificare și control, producând diferite tipuri de manometre, presostate, termostate, conectori. Mecanica Fina a fost infiintata în anul 1923 sub numele de "Societatea de Exploatari Tehnice (S.E.T.) avand ca scop organizarea productiei de avioane. In acesta perioada se executa mai multe prototipuri de avioane, dintre care, in anul 1930, al patrulea prototip al avionului "SET 4" de conceptie proprie, inregistreaza un mare succes. După război trece la fabricatia masiva de piese de schimb pentru material rulant contribuind la repunerea in functiune a parcului de vagoane C.F.R., distruse de razboi. 

În perioada 1947-1948 - Mecanica Fina produce instrumente medicale, material pentru linii telefonice, reductoare pentru tuburile de oxigen si altele. Din anul 1953 compania a fost complet restructurata tehnologic si organizatoric pentru productia de aparate de masura si de control, devenind prima in topul intreprinderilor din tara. În anul 1991 întreprinderea s-a divizat in patru societati comerciale independente: Diasfin, Sigmafina, Carmesin si Mecanica Fina care preia o suprafata construita de 55.000 m.p. si continua productia industriala de aparate de masura si control. În anul 2000 compania se privatizează iar în anul 2009, avand in vedere locatia centrala a imobilelor, oprește complet producția industrială, devenind Property Company. Actualmente vechile clădirile sunt in curs de demolare-transformare, aici deschizându-se spatii comerciale noi.

Insigna - Regia autonomă Monetăria statului

Monetăria Statului a demonstrat, pe parcursul celor aproape un secol și jumătate de existență, rolul și importanța acestei instituții în istoria țării. Istoria Monetăriei este marcată de două repere esențiale: 24 februarie 1870 – inaugurarea primei Monetării în sediul de pe Șoseaua Kisselef și 20 decembrie 1935 – reînființarea Monetăriei Statului în sediul actual din Dealul Filaret. Cu aproape un secol şi jumătate de experienţă, Regia Autonomă Monetăria Statului doreşte să demonstreze încă o dată, aşa cum s-a dovedit şi după momentul înfiinţării, că este rentabil să produci monedă în ţară, atât din considerente economice, cât şi din raţiuni politice, baterea monedei în ţară promovând ideea suveranităţii şi unităţii statale. Importanţa Monetăriei Statului pentru ţara noastră este incontestabilă din punct de vedere cultural, social şi financiar. “Monetele” şi celelalte produse fabricate în cadrul acestei instituții (bijuterii, obiecte de cult, medalii, insigne, decoraţii etc.) sunt purtătoare de sensuri şi simboluri, istorie şi cultură. La data de 22 aprilie 1867 – se promulga Legea Monetara a României, care stabilea moneda nationala – LEUL. Diviziunea se numea și se numește ban si este egala cu a suta parte din leu. Prima Monetarie a fost infiintata la data de 24 februarie 1870 intr-un sediu de pe Soseaua Kisselef, eveniment desfasurat in prezenta domnitorul Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu si a lui I.C. Bratianu. Pîna la sfârsitul anului, aici se bat 5000 de piese din aur de 20 LEI si 400000 de piese din argint de 1 LEU, cu efigia domnitorului pe avers. Moneda 1 leu 1870 este prima moneda româneasca pe care apare numele monedei nationale – “leu”. Aflata sub suzeranitate turceasca, Romania reuseste sa faca primul pas in incercarea de a emite o moneda nationala cu efigia principelui roman pe avers. Din cauza protestului  Imperiului Otoman, activitatea monetara a incetat dupa citeva luni, iar monedele din argint prevazute in lege au fost executate în Belgia. Portretul domnitorului nu mai apare pe nici una din ele. Activitatea monetariei se pare totusi ca a continuat si dupa 1870, pentru ca în 1871 se mentioneaza o medalie batuta aici, medalie dedicata aniversarii a 400 de ani de la ctitorirea manastirii Putna Dupa recunoasterea independentei de stat a Romaniei la Congresul de la Berlin, Monetaria isi reia baterea de moneda in 1879, de data aceasta fara nici o ingradire. Asa-numita perioada de aur a Monetariei este considerata cea cuprinsa intre anii 1879-1885. Dupa 1890, exceptand emisiunea de monede din aur 20 lei, timp de 45 de ani moneda romaneasca se comanda in strainatate, desi tentative de reinfiintare a Monetariei au existat in 1924 si 1929. Monetaria a continuat sa existe o perioada, ocupandu-se doar cu baterea de medalii. Din datele istorice nu reiese data exacta de cand n-a mai functionat aceasta prima Monetarie, insa se cunoaste anul demolarii sediului - 1912. Legea nr. 391 din 22 februarie 1935 corecteaza si completeaza sistemul monetar existent în scopul armonizarii si a acordarii sale la necesitatile de schimb ale pietei. De data aceasta ideea reînfiintarii Monetariei este bine primita, iar Decretul regal nr. 392 din aceeasi zi hotaraste înfiintarea Monetariei Nationale. Cu finantare din partea Bancii Nationale, lucrarile de constructie a sediului incep pe 25 mai. 7 luni mai tirziu lucrarile sunt terminate iar constructia se preda Ministerului de Finante, în subordinea caruia urma sa functioneze monetaria. Pe 20 decembrie 1935, se inaugureaza într-un nou local din strada Fabrica de Chibrituri nr. 30 Monetaria Nationala ca administratie publica comerciala cu personalitate juridica proprie si gestiune autonoma. Prima moneda batuta la Monetaria Statului dupa reinfiintarea ei este 250 Lei 1935. În poza de deasupra este reprezentat vechiul local al Monetăriei Statului, care era pe şoseaua Kisselef, iar jos este reprezentat noul local, cel actual, din strada Fabrica de chibrituri,  inaugurat la data 15 decembrie 1935, din iniţiativa regeleui Carol II al României.

Societatea agrară

Primul congres agricol 14-15-16 dec.1902 - București

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1902 în amintirea primului congres agricol din România, organizat de către Societatea agrară. Este o medalie cu toartă din bronz aurit, rotundă cu diametrul de 30 milimetri, ce a fost realizată de renumitul gravor român M. Carniol Fiul. În centrul aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentată o țărancă în mijlocul unui câmp de grâu. La picioare are o seceră și snopi de grâu, iar în mâna dreaptă întinsă ține o cunună de lauri. Deasupra capului, în semicerc, este aplicată inscripția: SOCIETATEA AGRARĂ. În centru și tot în interiorul unui cerc periferic continuu, este reprezentată o coroană formată din două ramuri de stejar și laur, legate jos cu o fundă, completată sus cu un grupaj de unelte agricole (greblă, sapă, coasă, cazma și seceră). Central, pe cinci rânduri orizontale, ultimul în arc, este aplicată inscripția: PRIMUL CONGRES / AGRICOL / 14. 15. 16. DEC. / 1902 / BUCURESCI.

Insigna - Dinamo (București)

Dinamo (la fel ca și Steaua) sunt un caz tipic de rescriere a istoriei si un exemplu ca spalarea creierelor a dat rezultate. Nu am nimic cu cei care sustin dezinteresat aceste echipe, chiar daca cei mai multi o fac din oportunismul si comoditatea de a tine cu cel mai tare la un moment dat. De altfel, sunt echipele cu cei mai multi suporteri de conjunctura. Vreau sa vorbesc despre ele nu din fanatism pentru alta echipa ci pentru ca mi se par exemple flagrante de falsificare a istoriei. Scopul infiintarii celor doua cluburi ale regimului comunist in Romania a fost acela de a arata ca intre tara noastra, proaspat anexata de blocul sovietic si “fratele mai mare”, U.R.S.S., exista legaturi “trainice”. “Masele” si-au insusit aceasta aluzie mai bine decat ar fi putut spera ocupantul sovietic si au inceput cu timpul chiar sa iubeasca sincer bocancul care le strivea. Ma rog, in cazul de fata, echipele purtatoare de bocanc. Minciuna cea mai draga a laudatorilor acestor corpuri straine din fotbalul romanesc e ca istoria sportiva incepe cu ei, respectiv ca aceste cluburi au adus glorie tarii. De doua ori fals. In primul rand, in Romania exista o miscare fotbalistica efervescenta inainte de al doilea razboi mondial. Cel putin la data infiintarii celor doua grupari exista nu numai un campionat cu traditie dar si ligi inferioare. Infiintarea Stelei si, anul viitor, a lui Dinamo direct in prima divizie constituie un pacat originar si o incalcare limpede a regulilor jocului. Imaginati-va ca ati infiinta acum un club de fotbal pe care ati cere sa il inscrieti direct in Liga Campionilor! Inca de la bun inceput se dadea semnalul ca nu avem de-a face cu simple echipe de fotbal ci cu echipele sistemului. Anul 1947, anul in care era infiintat Asociatia Sportiva a Armatei (viitoarea Steaua – nume pe care l-a primit abia in 1961) e unul dintre cei mai nefasti ani din istoria Romaniei. Cam care era atmosfera in tara? In februarie 1947, Consiliul de Ministri il proclama pe Stalin cetatean de onoare al Romaniei; Partidul National Taranist era desfiintat in urma unei inscenari comuniste, iar liderul sau Iuliu Maniu era condamnat la moarte si executat in acelasi an in care Regele Mihai era obligat sa abdice. Asocierea numelui Stelei cu cel al armatei e o manipulare grosolana, care dorea sa alipeasca aceasta echipa de un element propriu natiunii. De altfel, nicaieri in lumea libera nu exista echipe ale armatei sau ale politiei, aceasta fiind o absurditate cum ar fi existenta unei echipe a Guvernului sau a altor institutii ale statului. In anul 1947 trebuie retinut ca era vorba in fapt de o armata de ocupatie. Conducatorii militari care dusesera greul razboaielor fusesera asasinati sau marginalizati sub pretextul colaborarii cu aliatul german, locul lor la comnda fiind luat de membrii diviziei Tudor Vladimirescu. Acestia erau comunisti slab instruiti din punct de vedere militar dar indoctrinati prin stagii de pregatire la Moscova, multi alogeni, veniti literalmente pe tancurile sovietice in tara. Oricum, in acel an si aproape un deceniu dupa, in tara ultimul cuvant il avea o alta armata, armata rosie, care ocupase tara si isi impusese un guvern-marioneta. Ca si Dinamo, Steaua are si ea surate in tari din fosta Uniune Sovietica si imprejurimi, gen TSKA Sofia sau TSKA Moscova, de asemenea, club al armatei. Ca Steaua era de fapt un club care avea mai multe in comun cu armata rosie decat cu armata romana o dovedesc primele sale sigle, pe care sta la loc de cinste steaua rosie in cinci colturi de pe caschetele si tancurile sovietice. Abia in anii 60 aceasta stea va fi schimbata cu una de culoare galbena care sa induca ideea de patriotism, iar dupa Revolutie, steaua bolsevica avea sa fie denumita cu tupeu ca fiind „steaua crestina” de catre analfabetul care a devenit patronul clubului. Primele sigle ale clubului Steaua poarta nu doar steaua in cinci colturi ci si steagul rosu sau cununa cu spice din heraldica bolsevica. Tot rosul comunist e culoarea de baza si pentru Dinamo. 

Putini isi mai aduc aminte acum ca pana in 1989 si pe sigla clubului din Stefan cel Mare a figurat la loc de cinste o stea rosie in cinci colturi, ingalbenita mai apoi. Dupa Revolutie, conducatorii clubului Dinamo au mai renuntat la cateva simboluri definitorii, cum ar fi spicele de grau si litera D in grafia kirilica, aflat multi ani pe blazon. Anul in care Stalin dicta infiintarea unui club cu numele Dinamo si la Bucuresti (1948) e unul la fel de sumbru ca si precedentul, fiind anul deplinei comunizari a tarii. Parlamentul era inlocuit cu Marea Adunare Nationala, aleasa printr-un simulacru democratic, iar conducerea tarii era preluata in mod brutal si dictatorial de Gheorghe Gheorghiu-Dej. In cazul lui Dinamo, intentia lui Stalin de a arata ca exista legaturi multiple intre statele din imperiul comunist e mult mai vizibila. Echipe cu acelasi nume se vor regasi aproape in toate marile orase comuniste. De altfel, acestea se vor intalni periodic in competitii denumite dinamoviade si ramase in istorie prin aranjamentele proverbiale in urma carora castigatoarele erau stabilite in culise. Impunerea prin influenta politica in competitiile sportive va deveni marca acestor doua grupari asociate cu sistemul. Totul era permis. Jucatorii care nu puteau fi tentati de conditiile financiare excelente erau adusi prin cea mai sigura metoda de transfer imaginabila: recrutarea! Cum tot trebuiau sa-si satisfaca undeva stagiul militar obligatoriu nu avea decat de ales: la armata, la militie sau la puscarie. Diferenta nu era oricum prea mare. Steaua si Dinamo au inventat si sistemul cu false competitoare, umpland campionatul cu echipe satelit. Fata de Gloria Buzau de azi, inainte de 89, acele echipe purtau chiar in titulatura una din cele doua denumiri. Asa era cazul cu mai multe echipe gen ASA (Asociatia Sportiva a Armatei) Targu Mures, Steaua Mizil, Dinamo Pitesti, Dinamo Bacau, asta pentru a aminti exemple din „perioada romantica”. Spre sfarsitul anilor 80 in prima liga si-au facut intrarea triumfal FC Olt (echipa lui Piturca din satul natal al lui Ceausescu, Scornicesti) sau Victoria Bucuresti (echipa Securitatii, condusa de Mitica Dragomir). Prima a reusit promovarea in prima liga dupa un meci de pomina in care a reusit sa isi refaca golaverajul necesar. Scorul inregistrat, unul care nici nu batea la ochi in acele vremuri: 18-0 ! Cand toate aceste metode murdare nu erau suficiente se intervenea direct de catre „patronii” de facto ai cluburilor, respectiv Valentin Ceausescu pentru Steaua si Tudor Postelnicu (ministru de interne in 89) pentru Dinamo. De pomina a ramas episodul in care Steaua si-a trecut in palmares o Cupa a Romaniei pe care o pierduse pe teren cu un scandal monstru, printr-un decret semnat a doua zi de insusi Nicolae Ceausescu. De obicei, nici nu era nevoie sa se mai recurga la asemenea metode, dat fiind ca echipele reusisera sa devina adevarate representative nationale in conditiile in care isi alegeau practic orice jucator de pe piata interna. Sa te mandresti in asemnea conditii cu performante europene e o dovada de tupeu. Asemenea ispravi, gen castigarea Cupei Campionilor de catre Steaua in 1989 starneau doar ironii din partea presei straine care se amuza pe marginea hobby-ului beizadelei dictatorului de la Bucuresti. Sa fim seriosi, o echipa adunata cu forta de fiul unui Saddam sau Mobutu nu ar starni nimanui admiratia, ci ar intregi imaginea de tara subdezvoltata. Cum Steaua si Dinamo erau intr-o foame de trofee si medalii, trebuiau recuperate cam multe decenii in care alte cluburi adunasera performante si simpatizanti. Prin urmare, cele mai lovite au fost cluburile cu traditie. Unele, gen Ripensia Timisoara – primul club profesionist de fotbal din tara – au fost chiar desfiintate. Altele, ca Poli Timisoara, UTA Arad, Rapid Bucuresti, fortate sa retrogradeze. Gesturile de fronda costau si ele scump gruparile cu fani adevarati, pentru ca foarte multi ani cele doua cluburi au avut reale dificultati in a-si umple tribunele. Daca veti vedea imagini de la semifinala de Cupa Campionilor din 1986 veti vedea cadre bizare cu tribune intregi in verde. Asta pentru ca aducerea de autocare cu soldati chiar si la meciurile din cupele europene era o practica uzuala din lipsa de sustinatori. Sa nu uitam, privind acum numarul de fani oportunisti ai acestor doua echipe, si ca in anii 80 televiziunea de stat (singura existenta) nu mai transmitea meciuri din campionat decat daca una dintre competitoare era Steaua sau Dinamo. In 1990, ministrul sportului Angelo Niculescu a propus desfiintarea celor doua grupari care aduceau aminte de ocupatia comunista. Masura a fost luata in mai multe state care s-au rupt cu adevarat de acest sistem. Nume ca Dinamo Zagreb sau Varsovia au fost abandonate rapid pentru conotatia lor rusinoasa. La noi, insa, cum la putere ramasesera oameni din aceleasi structuri simpatizante ale echipelor cu epoleti, s-a optat, dupa cum se poate observa doar pentru unele cosmetizari ale unor sigle din care au fost sterse „discret” urmele trecutului.

Sursa -  NET - Blogul lui Schmoukiz

Dinamo Bucureşti este unul dintre cele mai vechi cluburi sportive din capitală, fondat 1948, şi este împărţit în mai multe departamente sau discipline sportive. Palmaresul general al clubului se prezintă astfel:
JOCURILE OLIMPICE (1956 - 2008)
·       122 medalii (35 aur, 38 argint, 49 bronz)
·       CAMPIONATE MONDIALE
·       797 medalii ( 243 aur, 260 argint, 294 bronz )
CAMPIONATE EUROPENE
·       880 medalii ( 248 aur, 301 argint, 331 bronz )
CAMPIONATE BALCANICE
·       3675 medalii ( 1254 aur, 1567 argint, 854 bronz )
JOCURI MONDIALE UNIVERSITARE
·       179 medalii (70 aur)
CUPA CAMPIONILOR EUROPENI
·       9 locuri I ( 3 volei masculin, 1 handbal, 1 rugby, 3 scrimă , 1 tenis )
·       5 locuri II (scrimă)
·       1 loc III (scrima)
CUPA CUPELOR
·       1 loc I (volei masculin) 
RECORDURI OLIMPICE : 5
RECORDURI MONDIALE : 4
RECORDURI NAŢIONALE : 2632
TITLURI DE CAMPIONI NAŢIONALI : 10751
Sus am postat emblemele clubului Dinamo de-a lungul timpului. 

Fotbal club Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club profesionist de fotbal din București, fondat în anul 1948, care evoluează în Liga I. Echipa își dispută meciurile importante de acasă pe Arena Națională iar celelalte meciuri pe arena Dinamo. Din punct de vedere al numărului de trofee, Dinamo este al doilea cel mai prestigios club de fotbal din România, având în palmares 18 titluri naționale, 13 cupe naționale și 2 super cupe. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu alt mare club bucureștean, Steaua, echipa Ministerului Apărării Naționale, întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, adesea decisive pentru câștigarea campionatului. Sus am postat logo-ul actual al clubului de fotbal Dinamo București.

Jeton - Casino Phoenicia Bucharest - 50 lei

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. 

Piesa postată aici este un jeton de joc cu valoarea de 50 lei folosit la Cazinoul Phoenicia ce este situat în incinta Hotelul Grand Phoenica din București, Bulevardul Alexandru Șerbănescu, nr. 87, sectorul 1.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură ale capitalei din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Expoziția generală română 1906

Pavilionul Direcției generale a penitenciarelor

Piața Lahovary

Muzeul național al țăranului român Dimitrie Gusti

Casă din localitatea Șuici, județul Argeș

Interior Muzeul Simu

Biserica Stavropoleus

Biserica Sfântul Dumitru - Colentina

Camera deputaților

Cercul militar național

Cazarma Regimentului nr.21 Ilfov

Facultatea de medicină

Fântâna arteziană din șoseaua Kiseleff 

Fântâna Miorița

Fundațiunea universitară Carol I 

Gara de Nord

Palatul societății de asigurări Generala

Hipodromul Băneasa

Institutul de arte grafice Carol Gobl 

Institutul național zootehnic

Lacul Băneasa

Lacul din Parcul Carol

Calea Griviței

Liceul Cantemir Vodă

Liceul Ion Luca Caragiale

Mitropolia

Monumentul eroilor aerului

Monumentul Ion C. Brătianu

Monumentul Infanteriei

Monumentul Rosetti

Mormântul eroului necunoscut din Parcul Carol

Moscheea din  Parcul Carol

Muzeul militar - Parcul Carol I

____________ooOoo____________

PERSONALITĂȚI CULTURALE 

PE BANCNOTELE LUMII

Pictor și arhitect german Karl Friedrich Schinkel,

 a trăit între anii 1781 - 1841

Detaliu vignetă de pe un calendar românesc

Detaliu vignetă de pe un set de cupoane de

raționalizare a bunurilor de larg consum

din vremea războiului civil spaniol

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 19.03.2022