Mo - M - oN 52

1.  În data de 26 august 2021 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial trei monede comemorative pentru a marca 30 de ani de la Proclamarea Independenței  Republicii Moldova. Setul de trei monede reprezintă un parcurs istoric de 30 de ani – trecutul, prezentul și viitorul. Fiecare monedă a preluat câte un titlu celebru al unei poezii, puse pe muzică, și devenit șlagăr național.

Eu vă prezint aici moneda comemorativă de 50 lei cu genericul "O libertate, sfântă libertate". În planul central al aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu,  este reprezentată Stema Republicii Moldova, în partea de sus este inscripționat anul emiterii monedei “2021”, în partea de jos este inscripționată valoarea monedei “50 LEI” și periferic circular, pe părțile laterale, sunt gravate inscripțiile”REPUBLICA” - în stânga și  ”MOLDOVA” – în dreapta. În câmpul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este redată imaginea stilizată a trei mâini în culorile tricolorului pe fundalul unei mulțimi de mâini. În partea superioară, cu majuscule, este gravată inscripția: “O LIBERTATE SFÂNTĂ LIBERTATE”, iar în partea inferioară este gravat anul proclamării independenței Republicii Moldova: “1991”. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală – 50 lei, data emiterii – 26 august 2021, seria – evenimente istorice, material (compoziție) – argint, puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 32 milimetri, greutatea – 20 grame, cant – zimțat, calitate – proof și tiraj – 500 exemplare. 

Ziua Independenței este ziua națională a Republicii Moldova. Mișcarea de eliberare națională din anii 1989 – 1991 a culminat cu Marea Adunare Națională, de la care a început o nouă cronologie de renaștere a celor mai de preț valori care dau amprenta unui popor – istoria, limba ;i identitatea națională. Astfel la 27 august 1991, sute de mii de cetățeni au purces din toate colțurile țării spre capitală pentru a se reuni în piața care poartă astăzi numele evenimentului de neuitat. A fost un cuget și o manifestare unică de spirit național care și-a dat votul istoric pentru Declarația de Independență a Republicii Moldova, adoptată apoi de către deputații din primul parlament. 

Redau mai jos Declarația de Independență a Republicii Moldova:

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere și democratice,
AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru și statalitatea sa neîntreruptă în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale;
CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului național de la 1775 și 1812 ca fiind în contradicție cu dreptul istoric și de neam și cu statutul juridic al Țării Moldovei , acte infirmate de întreaga evoluție a istoriei și de voința liber exprimată a populației Basarabiei și Bucovinei;
SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric și etnic al poporului nostru;
LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declarațiile lor consideră înțelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul URSS și Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio și cer lichidarea consecințelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat și de Conferința internațională „Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele sale pentru Basarabia” prin Declarația de la Chișinău, adoptată la 28 iunie 1991;
SUBLINIIND că fără consultarea populației din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, ocupate prin forță la 28 iunie 1940, precum și a celei din RASS Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al URSS, încălcînd chiar prerogativele sale constituționale; a adoptat la 2 august 1940 „Legea URSS cu privire la formarea RSS Moldovenești unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniței între RSS Ucraineană și RSS Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absența oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii și apartenența noii republici la URSS;
REAMINTIND că în ultimii ani mișcarea democratică de eliberare națională a populației din Republica Moldova și-a reafirmat aspirațiile de libertate, independență și unitate națională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naționale de la Chișinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 și 27 august 1991, prin legile și hotărîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat și reintroducerea alfabetului latin, 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, și schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;
PORNIND de la Declarația suveranității Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, și de la faptul că populația Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale URSS, la referendumul asupra menținerii URSS;
ȚINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa și în lume de democratizare, de afirmare a libertății, independenței și unității naționale, de edificare a statelor de drept și de trecere la economia de piață:
REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei ONU, Actului final de la Helsinki și normelor de drept internațional;
APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrșirii unui act de justiție, în concordanță cu istoria poporului nostru, cu normele de morală și de drept internațional,
PROCLAMĂ solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populații a Republicii Moldova și în fața întregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ȘI NĂZUINȚELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAȚIUL ISTORIC ȘI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAȚIONALE.
În calitatea sa de STAT SUVERAN și INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITĂ tuturor statelor și guvernelor lumii recunoașterea independenței sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, și își exprimă dorința de interes comun cu țările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relații diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internațional și practicii existente în lume în această materie.
ADRESEAZĂ Organizației Națiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizația mondială și în agențiile sale specializate;
DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki și la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitând, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa și la mecanismele sale:
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupație a acesteia și să retragă trupele sovietice de pe teritoriul național al Republicii Moldova;
HOTĂRĂȘTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituția, legile și celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;
GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale și a libertății politice ale tuturor cetățenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparținînd grupurilor naționale, etnice, lingvistice și religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki și ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
***
Lansarea acestei monede în circuitul numismatic mondial s-a făcut pe acordurile melodiei “Libertate” a compozitorului Anatol Dumitraș, pe versurile lui Ion Hadârcă și interpretată de Angela Bucico. Dacă vreți să ascultați această melodie o gasiți pe youtube la adresa:

https://www.youtube.com/watch?v=uOLvaC_GmGs

2.  În data de 26 august 2021 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial trei monede comemorative pentru a marca 30 de ani de la Proclamarea Independenței  Republicii Moldova. Setul de trei monede reprezintă un parcurs istoric de 30 de ani – trecutul, prezentul și viitorul. Fiecare monedă a preluat câte un titlu celebru al unei poezii, puse pe muzică, și devenit șlagăr național.

 

Eu vă prezint aici moneda comemorativă de 50 lei cu genericul "Inima mea e Moldova". În planul central al aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu,  este reprezentată Stema Republicii Moldova, în partea de sus este inscripționat anul emiterii monedei “2021”, în partea de jos este inscripționată valoarea monedei “50 LEI” și periferic circular, pe părțile laterale, sunt gravate inscripțiile”REPUBLICA” - în stânga și  ”MOLDOVA” – în dreapta. În câmpul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este redată imaginea stilizată a unei inimi în culorile tricolorului. În partea superioară, cu majuscule, este gravată inscripția: “INIMA MEA E MOLDOVA”, iar în partea inferioară este gravată inscripția: “30 DE ANI DE INDEPENDENȚĂ”. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală – 50 lei, data emiterii – 26 august 2021, seria – evenimente istorice, material (compoziție) – argint, puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 32 milimetri, greutatea – 20 grame, cant – zimțat, calitate – proof și tiraj – 500 exemplare.

Ziua Independenței este ziua națională a Republicii Moldova. Mișcarea de eliberare națională din anii 1989 – 1991 a culminat cu Marea Adunare Națională, de la care a început o nouă cronologie de renaștere a celor mai de preț valori care dau amprenta unui popor – istoria, limba și identitatea națională. Astfel la 27 august 1991, sute de mii de cetățeni au purces din toate colțurile țării spre capitală pentru a se reuni în piața care poartă astăzi numele evenimentului de neuitat. A fost un cuget și o manifestare unică de spirit național care și-a dat votul istoric pentru Declarația de Independență a Republicii Moldova, adoptată apoi de către deputații din primul parlament.
***
Lansarea acestei monede în circuitul numismatic mondial s-a făcut pe acordurile melodiei “Inima mea e Moldova” a compozitorului Ion Aldea-Teodorovici, pe versurile lui Simion Gimpu și interpretată de Ion Suruceanu. Dacă vreți să ascultați această melodie o gasiți pe youtube la adresa:

https://www.youtube.com/watch?v=N5shGyTAkWE&feature=youtu.be

3.  În data de 26 august 2021 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial trei monede comemorative pentru a marca 30 de ani de la Proclamarea Independenței  Republicii Moldova. Setul de trei monede reprezintă un parcurs istoric de 30 de ani – trecutul, prezentul și viitorul. Fiecare monedă a preluat câte un titlu celebru al unei poezii, puse pe muzică, și devenit șlagăr național.

Eu vă prezint aici moneda comemorativă de 50 lei cu genericul "Cât trăim pe acest pământ". În planul central al aversului, în interiorul unui cerc periferic continuu,  este reprezentată Stema Republicii Moldova, în partea de sus este inscripționat anul emiterii monedei “2021”, în partea de jos este inscripționată valoarea monedei “50 LEI” și periferic circular, pe părțile laterale, sunt gravate inscripțiile”REPUBLICA” - în stânga și  ”MOLDOVA” – în dreapta. În câmpul reversului, în interiorul unui cerc periferic continuu, este redată imaginea stilizată a unui curcubeu în culorile tricolorului, inclusiv diverse elemente grafice tot în culorile curcubeului. În partea superioară, cu majuscule, este gravată inscripția: “CÂT TRĂIM PE ACEST PĂMÂNT”, în partea de mijloc este gravată inscripția: “TOTUL VA FI BINE”, iar în partea de jos este gravat anul emiterii monedei: ”2021”. Mesajul de speranță “Totul va fi bine” este preluat din campania internațională cu același nume, la care au aderat copiii din Republica Moldova, el fiind transmis către toate generațiile. Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea nominală – 50 lei, data emiterii – 26 august 2021, seria – evenimente istorice, material (compoziție) – argint, puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 32 milimetri, greutatea – 20 grame, cant – zimțat, calitate – proof și tiraj – 500 exemplare.

Ziua Independenței este ziua națională a Republicii Moldova. Mișcarea de eliberare națională din anii 1989 – 1991 a culminat cu Marea Adunare Națională, de la care a început o nouă cronologie de renaștere a celor mai de preț valori care dau amprenta unui popor – istoria, limba și identitatea națională. Astfel la 27 august 1991, sute de mii de cetățeni au purces din toate colțurile țării spre capitală pentru a se reuni în piața care poartă astăzi numele evenimentului de neuitat. A fost un cuget și o manifestare unică de spirit național care și-a dat votul istoric pentru Declarația de Independență a Republicii Moldova, adoptată apoi de către deputații din primul parlament.
***
Lansarea acestei monede în circuitul numismatic mondial s-a făcut pe acordurile melodiei “Cât trăim pe acest pământ” a compozitorului Tudor Chiriac, pe versurile lui Nicolae Dabija și interpretată de Alex Calancea Band. Dacă vreți să ascultați această melodie o gasiți pe youtube la adresa:

https://www.youtube.com/watch?v=s_GBntMDaGw

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Mihai Viteazul 1558 - 1601 Șelimbăr 1599 - 2019

Mihai Viteazul, primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti, a trăit între 1558 şi 1601. Domnitorul a avut un caracter dârz şi şi-a folosit de toate mijloacele, inclusiv de cuceririle amoroase, pentru a-şi duce la îndeplinire năzuinţele. Mihai Viteazul a rămas în istorie ca primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti: Moldova, Ardealul şi Ţara Românescă. Pentru a-şi realiza scopurile, Mihai Viteazul s-a folosit de oricine, chiar şi de ibovnicele sale. Istoricii sunt de părere că s-a căsătorit cu Doamna Stanca pentru a reuşi să acceadă la putere. Nu se cunoaşte cu exactitate locul naşterii. Mihai Viteazul s-a născut, după unele surse, în Oraşul de Floci sau Târgul de Floci (n.r. - denumire care vine de la târgul de lână care funcţiona aici) situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, localitate azi dispărută. Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum şi specificaţiile din Condica episcopiei Rîmnicului, atestă că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoeşti, localitate aflată pe partea stîngă a Oltului, judeţul Vâlcea. Mihai Viteazul a crescut fără tată. Potrivit unor istorici, Mihai Viteazu este fiul nelegitim al lui Pătraşcu cel Bun, domnitor al Ţării Româneşti. Argumentul principal împotriva acestei variante este acela că Mihai Viteazu s-a născut în anul 1558, la un an după moartea lui Pătraşcu cel Bun. Astfel, este greu de crezut că acesta a avut relaţii extraconjugale în anul morţii sale, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli.Mama lui Mihai Viteazul, de viţă nobilă sau comerciantă de rachiu. Există două versiuni care circulă cu privire la mama lui Mihai Viteazul, Teodora Cantacuzino. Potrivit celor mai mulţi istorici, ea este de neam grecesc şi se trage din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor, fiind soră cu Iane Epirotul, care a ajuns ban al Olteniei şi reprezentantul domnului Munteniei la Constantinopol, o persoană foarte influentă. „Un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Şaitanoglu sau Şeitanoglu, adică, în turceşte, „fiul Satanei”. Se zice că mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui Şeitanoglu. În orice caz, e aproape sigur acum, după documente recent descoperite, că a fost o Cantacuzină venită să facă mare negoţ în Ţara Românească, iar cu banii şi insistenţele rudelor ei pe lângă marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor“, notează istoricul Neagu Djuvara în lucrarea „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“. Conform altor surse, Teodora era vânzătoare de rachiu, originară din Târgul de Floci, iar tatăl lui Mihai era grec. Cert este că s-a călugărit spre sfârşitul domniei fiului ei, luând numele monahal de Teofana, şi a murit în anul 1605 sau 1606, fiind înmormântată în biserica mănăstirii Cozia. Domnitorul era un om dintr-o bucată şi foarte hotărât în toate deciziile pe care le lua. De asemenea, se folosea de toate mijloacele pentru a-şi duce la îndeplinire scopurile, de multe ori parafând alianţe cu parteneri pe care nu-i agrea. Mihai Viteazul a fost comerciant de vite. La început, domnitorul a făcut comerţ cu vite şi, apoi, cu giuvaieruri. A cunoscut, astfel, lumea comerţului şi a avut multe de învăţat. A deprins limbile greacă şi turcă, dar a intrat în contact cu marea boierime munteană. Ajunsese să deţină o avere imensă. Cumpărase din 44 de sate, în timp ce un boier obişnuit avea 8-9 sate. Mihai Viteazu s-a căsătorit la vârsta de 27 de ani cu doamna Stanca, descendenta unei mari familii de boieri. Ea era nepoata banului Dobromir al Craiovei şi a logofătului Gheorghe din Corbi. Provenea din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului sau, conform altor surse, dintr-o familie înruditã cu fraţii Buzeşti. Căsătoria cu Doamna Stanca i-a deschis tânărului Mihai drumul spre putere. Astfel, unii istorici contemporani au suspectat o căsătorie din interes. Domnitorul şi Doamna Stanca au avut doi copii, Florica şi Nicolae, cel care avea să ocupe, o perioadă, cât marele voievod era în Ardeal, tronul Ţării Româneşti. Florica avea un farmec special, care a ajuns să-l copleşească chiar şi împăratul Rudolf al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Cei doi ajunseseră chiar în pragul căsătoriei. Numai intervenţia energică a mamei acestuia, Maria de Spania, a oprit căsătoria dintre cei doi. Mihai Viteazul a mai avut o fiica, Marula, care s-a născut în anul 1599, dintr-o relaţie a domnitorului cu o ţiitoare cunoscută drept „Tudora din Târgşor“. Mihai nu îşi ascundea relaţiile extraconjugale şi chiar se afişa cu amantele. Astfel, nu a făcut nici un secret din naşterea fiicei sale nelegitime. Domnitorul şi-a vizitat iubita şi fiica în vârstă de doar un an şi i-a oferit un hrisov prin care-i lăsa moştenire, după moartea mamei sale mai multe sate.Relaţia dintre Mihai Viteazul şi soţia, Doamna Stanca, se degradează, astfel că domnitorul îşi îndreaptă afecţiunea în altă direcţie. Surorile Zamfira şi Velica, fiicele lui Ivan Norocea, i-au atras atenţai lui Mihai Viteazul atunci când a ajuns la Alba Iulia. Acestea deveniseră sfătuitoarele apropiate ale domnitorului şi apăreau mereu în preajma lor. Dacă despre, Zamfira istoricii susţin că nu există informaţii certe cu privire la o legătură amoroasă cu Mihai Viteazul, în privinţa Valicăi lucrurile sunt certe. Domnitorul se afişa cu aceasta, iar femeia nutrea speranţa că va deveni Doamnă. Mihai Viteazul apare într-o pictură realizată la Praga de Frans Franken alături de Maria Christierna, Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Unii istorici sugerează că între cei doi a avut loc o poveste amoroasă. A divorţat de acesta, iar succesorul la tronul Transilvaniei, Andrei Báthory, vărul lui Sigismund, îi face avansuri din ce în ce mai agresive. Astfel, Maria Christierna se refugiază la curtea regală de la Pragă. Aceasta i-ar fi pus o vorbă bună lui Mihai la regele Rudolf, pentru a-l sprijini să lupte împotriva lui Andrei Báthory. SURSA – NET Adevărul.ro Târgu Jiu 

Bătălia de la Șelimbăr a avut loc pe data de 28 octombrie 1599 și s-a dat între oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazu și oastea Transilvaniei condusă de cardinalul Andrei Bathory. Bătălia s-a terminat cu victoria clară a armatei condusă de Mihai Viteazu care și-a deschis astfel drumul spre cetatea Alba Iulia, unde a înfăptuit prima unire a Transilvaniei cu Țara Românească. Bilanțul bătăliei a fost impresionant: din rândurile oștirii transilvănene au căzut peste 3000 de oameni, alții 1000 fiind răniți și prizonieri. Pierderile armatei lui Mihai Viteazu au fost de asemenea mari, trupurile celor căzuți, din ambele tabere, fiind adunate de locuitorii Sibiului și depuse într-o groapă comună. Locul înhumării se cheamă și astăzi „Movila lui Mihai”.

Statuia lui Mihai Viteazul din București este o statuie ecvestră din Piața Universității, sectorul3, operă a sculptorului francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse (1824-1887) și este primul monument de această factură din Capitală. Materialul documentar necesar pentru realizarea lucrării i-a fost trimis sculptorului de către Alexandru Odobescu și Theodor Aman. În anul 1873, statuia de bronz finalizată și soclul de marmură au fost aduse de la Paris la București. Pe fiecare dintre cele patru cornișe ale soclului este plasată câte o stemă confecționata din bronz, două așezate în fața și în spatele acestuia, evidențiind simbolul heraldic al Țării Românești: vulturul.  Pe cele două părți laterale sunt expuse stema Moldovei cu bourul ;i stema Transilvaniei. Deoarece amplasarea statuii lui Mihai însemna, în optica guvernelor imperiale de la Viena și Istanbul, o manifestare de independență a României, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu a trebuit să adopte o atitudine de tărăgănare a luării măsurilor în urma cărora statuia urma să fie inaugurată, pentru a evita o posibilă încordare diplomatică între România și cele două imperii. După lungi controverse, statuia lui Mihai Viteazul a fost dezvelită la data de 8 noiembrie 1874, în ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în piața din fața Academiei (în prezent  Palatul Universității) pe locul altarului fostei mănăstiri Sfântul Sava (ctitorită în secolul al XVI-lea de către Ștefan Canatacuzino), în prezența familiei domnitoare, a membrilor guvernului, a corpului diplomatic, a Mitropolitului Nifon, a primarului Gheorghe Manu și a unui numeros public. În timpul războiului pentru cucerirea independenței de stat din anii 1877 – 1878, la 30 august 1877 a fost cucerită reduta otomană Grivița I și armata română a capturat un drapel și trei tunuri. Prin Ordinul de zi din 5 / 17 septembrie 1877 dat și semnat de Domnitorul Carol I, a dispus ca două din tunurile capturate să fie amplasate lângă statuia lui Mihai Viteazul. La 11 / 23 septembrie, tunurile au fost amplasate lângă statuie, în prezența Principesei Elisabeta de Neuwied, soția Domnitorului Carol I. În septembrie 2010, statuia lui Mihai Viteazul a fost mutată în Parcul Izvor, de lângă Palatul Parlamentului din București. Tot aici au fost mutate și celelalte trei statui de la Universitate, pentru a se putea realiza o parcare subterană în centrul Capitalei. După terminarea lucrărilor la parcarea subterană, statuia a fost reinstală la locul ei la 5 mai 2012.

Insigna - Cupa U.T.C. '84 (badminton)

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. 

Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României. 

Badmintonul este un sport în care doi jucători sau două perechi de jucători joacă plasându-se fiecare de câte o parte a unui fileu care împarte terenul dreptunghiular în două jumătăți egale. Cei doi jucători sau două perechi câștigă puncte lovind un fluturaş (minge) cu racheta astfel încât acesta să treacă peste fileu și să aterizeze în terenul advers. Terenul de joc are mărimea de 13,4 x 5,18 m la meciurile de simplu și de 13,4 x 6,1 m la meciurile de dublu. Același teren este folosit și pentru meciurile de simplu și dublu, cu diferența că se trag niște linii despărțitoare vizibile. Terenul este împărțit în două părti egale de un fileu (plasă) cu înălțimea de 1,524 m la mijloc și 1,55 m la capete. Jocul se termină când sportivul (sportivii) câștigă două seturi de 21 puncte.

C.C.P.N. locul 2 - DF (demi-fond) (Clubul Ciclist Principele Nicolae)

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).
Conform DEX, semifond este denumirea generală a probelor sportive sin atletism, natațe, ciclism, schi, etc desfășurate pe distanțe medii, provenind din cuvintele franceze demi-fond).

Mărturie de botez - Radu Dan Cara-Thasse, născut 20 septembrie 1930,

botezat de Elena și Radu Car-Thasse la 9 noiembrie 1930

Botezat în Isus Hristos 

Mărturiile de botez (în special cele vechi) sunt piese metalice de forma unor monede, medalii, sau jetoane care se conferă copilului și nașilor săi de botez, însemn de respect și amintire. Adeseori acestea sunt confecționate din argint și au forme diferite (în general rotunde, dar si ovale sau chiar poligonale). Mai întotdeauna pe aceste piese este consemnat numele copilului botezat, al nașilor săi de botez, dar și data nașterii și botezului copilului. Adeseori pe mărturiile de botez se gravează și unele imagini (chipul unui bebeluș dezbrăcat, un preot care scufundă bebelușul în scăldătoare sau un porumbel (reprezentând sfântul duh) care se coboară asupra scăldătorii în care este scufundat (botezat) copilul.

Insigna - Mecanizator fruntaș

În timpul regimului comunist s-a instituit un amplu sistem de insigne și medalii prin care se încerca mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii, pentru obținerea de rezultate și mai bune în activitatea fiecăruia. Aici se încadrează și insigna Mecanizator fruntaș. Baterea și conferirea acestui gen de insigne era una din căile și mijloace la îndemână pentru convingerea-impunerea-schimbarea conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului. Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate din metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Aici este redat un soare care semnifică speranța românilor într-o viață mai bună.

__________ooOoo__________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

10 acțiuni nominative în valoare de

trei mii șapte sute cinci zeci lei

SOCIETATEA MARILOR HOTELURI DIN ROMÂNIA

Detalii vignetă de pe bilete spaniole de loterie

Detalii vignetă de pe o acțiune românească

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 19.09.2021