1. Hagia
Sophia, cunoscută
oficial ca Marea Moschee "Ayasofya", este o moschee
din orașul
Istanbul, Turcia. Lăcașul a fost la
origine o biserică construită din ordinul împăratului Iustinian (527-565)
și a servit drept catedrală a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, până
în anul 1453, când a fost transformată în moschee. În anul anul 1935 regimul
Ataturk a transformat edificiul în muzeu.
Ca un monument de mare valoare
istorică și arhitectonică, Hagia Sophia a fost inclusă pe lista monumentelor
patrimoniului mondial UNESCO, în 1985. Statutul clădirii a stârnit
ulterior discuții, iar în iulie 2020 Consiliul de Stat al Turciei a decis că
transformarea în muzeu ar fi fost ilegală. La scurt timp s-a anunțat că muzeul
va fi reconvertit în moschee, stârnind numeroase critici din partea
reprezentanților UNESCO, dar și a unor state precum Grecia. Prima
rugăciune a avut loc într-o vineri, pe data de 24 iulie 2020, adunând mii de
participanți, inclusiv președintele Turciei – Erdogan. Planul bisericii
lui Iustinian cuprindea un atrium perpendicular pe axa
longitudinală a edificiului, un nartex exterior (pronaos),
un nartex interior, nava centrală, acoperită cu o
cupolă gigantică, două nave laterale și galeriile
superioare, de la etaj, galerii care înconjoară nava centrală din trei
părți, sub formă de potcoavă deschisă spre altar. Din atriumul astăzi dispărut
se pătrundea în nartexul exterior (exonartex) prin șapte porți gigantice, iar
mai departe în nartexul interior (esonartex) prin cinci porți bătute în bronz
și decorate cu cruci aurite. Din nartexul interior, alte nouă porți asigură
comunicația cu spațiul central al bisericii. Trei porți de la sud erau
destinate accesului poporului, iar altele trei de la nord erau destinate celor
care solicitau adăpost spiritual. Porțile centrale, tot în număr de trei, erau
rezervate împăratului și suitei sale. În mijloc, cea mai înaltă era Poarta
împărătească, placată cu argint aurit, decorație jefuită de apuseni în
1204. Cele două nartexuri sunt săli transversale alăturate și succesive,
perpendiculare pe axa mediană a locașului și lungi cât toată latura acestuia.
Au lungimea de 60,90 metri și lățimea de 6,03 metri, cu plafoane sub formă de
bolți alternative întrepătrunse. Nartexul exterior era încăperea rezervată
celor care nu fuseseră botezați și cărora nu li se permitea intrarea în
biserică. La extremitățile lui de nord și de sud otomanii au practicat niște
uși de acces spre minaretele ridicate de ei. Bolțile sale întrepătrunse sunt
decorate cu frescă. Nartexul interior are bolțile decorate cu mozaic pe fond
auriu, iar zidurile placate în partea de jos cu marmură de diverse nuanțe,
străbătută de vinișoare de culoare mai închisă în aceeași nuanță. Păstrează
mozaicurile originale cu caractere geometrice și florale și avea menirea de a-i
impresiona pe credincioși. Spațiul imens din nava centrală stupefiază și nu
poate fi cuprins dintr-o singură privire. Centrul cupolei se înalță la 55,60
metri (echivalentul unui bloc modern cu 15 etaje), având un diametru la bază de
31,36 metri (echivalentul unui bloc modern cu 9 etaje, așezat de-a latul).
Cupola parcă plutește pe cele 40 de ferestre care o înconjoară la bază. Ea pare
a pluti, a se înălța, purtată de lumina ferestrelor ce-i înconjoară baza.
Spațiile de la parter erau rezervate bărbaților, iar cele de la galeriile
etajului erau destinate femeilor. Spațiul central al bisericii, cel mai
luminat, era destinat clericilor și este mărginit pe două nivele de șiruri
grațioase de coloane. La dreapta și la stânga navei centrale, la parter, se
aliniază câte un rând de coloane din granit, aduse de la Efes. Nișele circulare
de la colțurile spațiului central posedă opt coloane de porfir provenite de
la Baalbek. Cea mai mare parte a coloanelor se termină cu capiteluri
bizantine composite, ornate cu frunze de acant. Monogramele cuplului imperial,
Justinian și Theodora sunt gravate pe fața și spatele capitelurilor. În total,
biserica posedă 107 coloane, din care 40 la parter și 67 la etaj, la galerii.
Cele mai înalte coloane de la parter măsoară 20 de metri înălțime, au un
diametru de aproape 1,5 metri și o greutate de circa 7 tone. Galeriile de la
etaj s-au construit deasupra navelor laterale și deasupra nartexurilor, având
un plan de potcoavă cu unghiuri drepte, potcoavă deschisă spre altar. Accesul
de la parter spre etaj se făcea pe la capetele nartexului interior, urmând
niște serpentine largi, pavate cu cu piatră bolovănoasă, serpentine
asemănătoare unei scări încolăcite, dar fără trepte. Acele căi se numeau kihlias.
Cea din sud a dispărut cu ocazia lucrărilor pentru un minaret. Galeria
centrală, poziționată în fața altarului, adică partea vestică a potcoavei
galeriilor, era destinată numai împărătesei și suitei sale. Partea nordică a
galeriei, a potcoavei, era destinată ca ginaeceum sau matroneum,
fiind destinată numai femeilor care asistau la slujbe. Cea mai atractivă este
galeria sudică la care se ajunge după ce se trece printr-o deschidere a unui
perete subțire de marmură. Acel perete a fost adăugat mai târziu pentru a
delimita Sala conciliilor, iar deschiderea a primit numele de „Poarta
Paradisului și a Infernului”. Uimitoarea cupolă este unită la răsărit și la
apus cu câte o semicupolă cu dimensiuni asemănător de ample, acelea concurând
la amplificarea grandioasă a spațiului. Cupola centrală este unită cu alte trei
semicupole mai mici, dintre care cea din mijloc acoperea absida altarului.
Lungimea navei centrale, incluzând absida altarului, măsoară 79,30 metri,
astfel că împreună cu nartexurile edificiul atinge lungimea de circa 100 de
metri. Nava centrală măsoară 32,27 metri, iar împreună cu navele laterale oferă
edificiului o lățime de 70 de metri. În total, construcția acoperă, cu unele
anexe, suprafața de 7500 de m2, fără a pune la socoteală atriumul
pierdut. Este o suprafață o dată și jumătate mai mare decât a unui stadion
modern. Din mărturiile a numeroși autori creștini reiese că centrul cupolei era
acoperit cu un imens mozaic reprezentând pe Iisus Pantocrator, iar
pe cele patru pandantive de la baza cupolei erau reprezentați patru îngeri
magnifici, cei de la răsărit executați în mozaic, iar cei de la apus în frescă.
Până în sec. al XIX-lea toată decorația superioară a bisericii rămăsese
neatinsă, dar niște restauratori din occident, frații Fosatti din Elveția, au
pus la dispoziția turcilor mijloacele de a ajunge la înălțimile maxime ale
bisericii. Turcii și-au realizat visul dea înlătura imaginea lui Iisus
Pantocrator, înlocuind-o cu un verset din Coran. Tot atunci reprezentările
îngerilor au fost înlocuite cu niște medalioane mari cu caligrafii arabe aurite
pe fond negru. Zidurile laterale ale edificiului, la nord și sud, cuprinse sub
arcuri mărețe, sunt străpunse de mulțime de ferestre dispuse pe mai multe
rânduri. Prin ele se revarsă lumina zilei spre spațiul central de jos și spre
cel de la galerii. Întregul perimetru al spațiului central, până la galerii, și
nartexul interior, până la bolțile cu mozaic, sunt placate cu marmură într-o
paletă coloristică discretă inimitabil de diversă. Unii autori vorbesc de peste
60 de nuanțe de marmură, cu incredibile jocuri de nervuri. Plăcile de marmură
sunt prinse în panouri, cu desenele nervurilor așezate simetric.
În navele
laterale există panouri de marmură gravată, asemănătoare cu cele de deasupra Porții
imperiale. Gravurile reprezintă delfini stilizați și Tridentul zeului Poseidon,
simboluri emblematice ale Imperiului
Roman de Răsărit. În diverse puncte ale bisericii s-au păstrat mozaicuri
splendide cu vârstă milenară. Pe semi cupola absidei altarului se găsește o
magnifică reprezentare a Fecioarei cu Pruncul în brațe încadrată
de cei doi Arhangheli, dintre care numai Gabriel este foarte bine păstrat.
Frumusețea chipurilor din acest tablou este încântătoare. Partea stângă a navei
centrale este prevăzută cu nișe la înălțime. În acele nișe sunt reprezentate,
în mozaic, diverse personaje religioase (sfinți și patriarhi). Nava laterală
dinspre sud a păstrat minunat toată decorația mozaicală originală, din sec. al
VI-lea d.Cr., cu motive vegetal-florare și geometrice pe fond auriu. Galeriile
de la etaj dețin cele mai spectaculoase mozaicuri cu figuri umane din arta
bizantină, dar și acoperiri cu mozaic pe bolte și arcuri. La parter,
deasupra Porții imperiale se găsește un tablou valoros
reprezentând pe Cristos așezat pe un tron opulent, făcând cu mâna dreaptă
semnul botezului și ținând în mâna stângă o carte deschisă ce poartă
scris: pace vouă, Eu sunt lumina lumii. La capătul de sud al
nartexului interior, printr-o poartă amplă, se ajunge într-un vestibul spațios
și de acolo în exterior. Se numește vestibulul războinicilor. În
secolul al X-lea acest vestibul era folosit drept cale de intrare curentă în
biserică. Din el se putea pătrunde într-o încăpere privată a împăratului
numită Horologion, încăpere în care împăratul își schimba ținuta
pentru slujbe. În acea încăpere se găsea o clepsidră de la care a derivat
numele încăperii. Deasupra porții dinspre nartexul interior, privind din
interiorul vestibulului, se află un mozaic reprezentativ. Este vorba de imaginea
Sfintei Fecioare cu Pruncul așezată pe un tron de argint, încrustat cu pietre
prețioase. La dreapta, Constantin cel Mare îi oferă macheta orașului, iar la
stânga Iustinian I îi oferă macheta bisericii "Sfânta Sofia". Poarta
de bronz a vestibulului, prin care se iese afară, datează din sec. II-I î.Cr.
Este numită Frumoasa poartă, a fost adusă de la un templu elenistic
din cetatea Tarsus, Asia Mică, cetate de care este legată viața Sfântului
Paul.
2. Empire
State Building este
un zgârie-nori din orașul New York, SUA, situat la intersecția dintre
Fifth Avenuee și West Street 34. Clădirea a fost cea mai înaltă clădire din
lume pentru mai mult de 40 de ani, între anii 1931 – 1972 când s-a construit
World Trade Center.
Empire State Building a fost proiectat de William Frederick
Lamb de la firma de arhitectură Shreve. Clădirea a fost proiectată de sus în
jos. Contractanții generali au fost frații Starrett și Eken, iar proiectul a
fost finanțat în principal de către John Jay Raskob și Saint Pierre du Pont. Excavarea
terenului a început pe 22 ianuarie 1930, și construcția clădirii în sine a
început simbolic pe 17 martie (mai exact de St. Patrick's Day). Proiectul a
implicat 3400 muncitori, majoritatea imigranți din Europa. Potrivit datelor
oficiale, cinci muncitori au murit în timpul construcției. Nepoata
guvernatorului Smith a tăiat panglica la data de 1 mai 1931.
Empire State
Building se ridică 381 metri, la etajul 102 și incluzând vârful de 62 metri
înălțimea ajunge la 443,09 metri. Acesta are o punte de observație în aer liber
și în interior la etajul 86. Restul de 16 etaje reprezintă turnul, care este
acoperit de un observator la etajul 102. Vârful turnului este acoperit de
antenele de difuzare, cu un paratrăsnet în partea de sus. Empire State Building
a fost prima clădire care avea mai mult de 100 de etaje. Acesta are 6500 de
ferestre și 73 de lifturi și are o suprafață totală de 257211 metri pătrați.
Construcția are inclusiv propriul său cod poștal. Începând din 2007,
aproximativ 21000 de angajați lucrează în clădire în fiecare zi, făcând Empire
State Building al doilea cel mai mare complex de birouri unice în America, după
Pentagon.
3. Palatul
imperial chinez, cunoscut ca și Orașul
interzis, care timp de cinci decenii a fost resedinta imparatilor Chinei si
centrul administrativ al tarii, este un complex arhitectural unic in lume.
Edificiul
este situat în centrul capitalei – Beijing,
și astăzi are statut de muzeu. Cu 9999 de camere si un muzeu ce adaposteste un
milion de obiecte rare si extrem de valoaroase, el este unul dintre cele mai
vechi si mai bine conservate palate din lume. Constructia in sine respecta pana
in cele mai mici detalii credintele si traditiile chinezesti, fiind cea mai de
pret valoare nationala istorica, resedinta tuturor dinastiilor imperiale ce
s-au succedat de la jumatatea dinastiei Ming pana la sfasitul dinastiei Qing
(anii 1420 - 1912): centrul acestui complex, sanctuarul inconjurat de ziduri si
de un sant de apa este o expresie a puterii absolute a imparatilor Chinei.
Ordonarea rectilinie a templelor, palatelor si gradinilor continua sa uluiasca
milioane de turisti din intreaga lume, atrasi inclusiv de simbolistica
cifrelor, a orientarii fata de punctele cardinale, de echilibrul cautat pana in
cele mai mici detalii de catre arhitecti. Un milion de oameni au muncit la
ridicarea palatului, ceea ce a facut ca uriasul complex sa fie terminat in
numai 16 ani, un adevarat tur de forta pentru acele vremuri. Pe parcursul secolelor
au fost adaugate noi cladiri, iar cele existente deja au fost redecorate sau
renovate, iar astfel palatul reflecta perioade diferite din istoria Chinei. Complexul palatului
este format din 980 de clădiri și acoperă o suprafață de 72 de hectare. Cu
peste 14,6 milioane de vizitatori în 2015, Muzeul Palatului este este cel mai
vizitat muzeu de artă din lume. După ce a fost casa a 24 de împărați – 14 din
dinastia Ming și 10 din Qing – Orașul Interzis a încetat să mai fie centrul
politic al Chinei în 1912, odată cu abdicarea lui Puyi, ultimul împărat al
Chinei. Orașul Interzis ocupă un teren de forma unui pătrat cu laturile de 961
și este înconjurat de o zonă mai mare, împrejmuită, numită Orașul
Imperial. Orașul Imperial este, la rândul său, înconjurat de Orașul Interior;
la sud de acesta se află Orașul Exterior. Orașul Interzis este înconjurat de un
zid, înalt de 7,9 metri și de un șanț de apărare de 6 metri adâncime și 52
metri lățime. Zidurile au o grosime de 52 metri la bază,
îngustându-se la 8,62 metri în partea de sus. Acestea au fost construite cu un miez din
pământ frământatâ) la bază, și acoperit cu trei straturi de cărămizi
speciale pe ambele părți, interstițiile fiind umplute cu mortar. La cele patru
colțuri ale zidului stau turnuri cu acoperișuri complicate. Aceste turnuri sunt
părți ale palatului cele mai vizibile pentru oamenii de rând din afara
zidurilor, motiv din care s-a dezvoltat mult folclor pe marginea lor. Potrivit
unei legende, meșterii nu au mai știut să monteze la loc un turn de colț, după
ce a fost demontat pentru lucrări de renovare la începutul dinastiei Qing, și
el a fost reconstruit doar după intervenția tâmplarului nemuritor Lu Ban.
Zidurile sunt străpunse de câte o poartă pe fiecare latură: Poarta Meridian
(principală, pe latura de sud), Poarta Puterii Divine (latura de nord), Poarta
Glorioasă de Est și Poarta Glorioasă de Vest. Toate porțile Orașului Interzis
sunt decorate cu un tablou de nouă pe nouă cuie de aur, cu excepția Porții
Glorioase de Est, care are doar opt rânduri. În mod tradițional, Orașul
Interzis este împărțit în două părți. Curtea Exterioară sau Curtea din Față
include zonele sudice, și a fost folosită în scopuri ceremoniale. Curtea
Interioarpă sau Palatul din Spate include secțiunile de nord, a fost reședința
Împăratului și a familiei sale, și a fost folosit pentru treburile de stat de
zi cu zi. Orașul Interzis este înconjurat pe trei laturi de grădini imperiale.
La nord se află Parcul Jingshan, cunoscut și ca Dealul Prospect, un deal
artificial creat din solul excavat pentru a construi șanțul și din lacurile din
apropiere. La vest se află Zhongnanhai, fostă grădină regală centrată pe
două lacuri, care acum servește ca sediu central al Partidului Comunist Chinez
și al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze. La nord-vest se află
Parcul Beihai, și el centrat pe un lac conectat la cele două din sud, și un
parc regal popular.
Designul Orașului Interzis, de la aspectul general la cel
mai mic detaliu, a fost planificat meticulos, pentru a reflecta principii filozofice
și religioase și, mai presus de toate, pentru a simboliza măreția puterii
imperiale. Printre exemplele de elemente simbolice se numără: Galbenul
este culoarea împăratului. Astfel, aproape toate acoperișurile din Orașul
Interzis au țigle lustruite de culoare galbenă. Crestele acoperișurilor
clădirilor sunt decorate cu o linie de statuiete condusă de un om călare
pe o pasăre phoenix și urmat de un dragon imperial. Numărul de
statuete reprezintă statutul clădirii – o clădire minoră ar putea fi 3 sau 5.
Sala Armoniei Supreme are 10, singura clădire din țară căreia i se permitea
aceasta în perioada imperială. Muzeul Palatului deține 340000 de piese de ceramică
și porțelan, 50000 de picturi, 10000 obiecte vechi din bronz, peste 1000
de ceasuri și peste 30000 obiecte din jad.
xxx
O EPIGRAMĂ PROPRIE
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
UN DIALOG EPIGRAMATIC
_________xxx_________
O MEDALIE ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi
subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în
articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei
persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani
și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare
societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică,
religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de
participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură,
etc.
Insigna - U.A.S.C.R. - Conferința XIII
(Uniunea asociațiilor studenților comuniști din România)
În regimul comunist existau doar
două organizații ale tineretului. Prima, și cea mai mare, a fost Uniunea
Tineretului Muncitor (U.T.M.), denumită ulterior Uniunea
Tineretului Comunist (U.T.C.) care era rezerva de cadre al Partidului
Muncitoresc Român (P.M.R.), devenit ulterior Partidul Comunist Român (P.C.R.).
Cea de-a doua organizație națională a tinerilor din țara noastră a fost Uniunea
Asociațiilor Studențești din România (U.A.SC.R.) care reunea, după cum reiese
și din titlu, toate asociațiile studențești din România. Mişcarea studenţească
a fost dintotdeauna o constantă a vieţii universitare moderne, şi a reprezentat
o formă de manifestare liberă pentru studenţii din România. În general,
mişcarea studenţească a avut un important rol civic şi social, şi a reprezentat
avangarda tuturor mişcărilor progresiste ale unei epoci. Primele universităţi
au apărut la Iaşi în 1860 şi Bucureşti în 1864. Odată cu ele au apărut şi
primele societăţi sau cluburi studenţeşti, copiate după modelul occidental.
Aceste organizaţii studenţeşti incipiente puneau accentul pe latura educaţional
-profesională, similar cu un club sau cerc ştiinţific, apărau cele mai
progresiste idei ale epocii, aşa cum erau văzute de către studenţi, scoteau
publicaţii şi reviste proprii si organizau evenimente culturale sau proteste,
însă arareori cu revendicări de caracter social. Odată cu extinderea
învățământului universitar, după realizarea Marii Uniri, s-au produs o serie de
schimbări în rândurile mișcării studențești și cadrului în care se desfășura:- Politizarea unei părți a mișcării studențești și apariția
unor organizații studențești ale partidelor politice
- Apariția naționalismului ca valoarea principală în mișcarea
studențească
- Apariția de organizații studențești ale minorităților
naționale
Pe de altă parte, a
existat un sprijin real din partea studenţilor pentru acţiuni civice şi sociale
de sprijinire a categoriilor dezavantajate de populaţie, mai ales a ţăranilor
săraci. Asociaţiile studenţeşti erau
deosebit de importante pentru întregul sistem comunist. Profesorii erau direct
implicaţi în educarea „viitorilor patrioţi” ai statului. Toate aceste rigori se
năşteau din teama de răzvrătire a tineretului, cu sprijinul cadrelor didactice.
Studenţii erau principalul pericol, deoarece au reuşit să surprindă regimul
prin organizarea de manifestaţii şi de mişcări anticomuniste. Prin intermediul
asociaţiilor studențești Partidul Comunist Român reuşea mai uşor înrolarea
tineretului. Asociațiile aveau obligaţia de a păstra o relaţie strânsă cu
conducerea comunistă, precum şi cu UTM şi cu Casa de Cultură a Studenţilor.
Orice activitate sau iniţiativă propusă şi desfăşurată din ordinele partidului
era urmărită îndeaproape de autorităţi şi se exagera importanţa sau efectele
acesteia, pentru o manipulare în masă. Prin transmiterea cât mai inexactă a
realităţii se dorea încurajarea tineretului să adere la ideile comuniste, să
accepte situaţia creată ca fiind una normală, să susţină şi să devină fideli
regimului. Partidul Comunist urmărea ca orice eveniment, indiferent de amploare
– adunare, directive sau hotărări, o simplă dezbatere sau conferinţă etc. – să
fie intens mediatizat, să fie cunoscut şi să se bucure de cât mai mulţi
participanţi şi aderenţi. Pentru a se face cunoscute şi a fi aplicate cerinţele
şi planurile partidului era nevoie de subordonarea tuturor instituţiilor de
învăţământ, indiferent de nivel. Se urmărea în special atragerea cadrelor
didactice, urmată, bineînţeles, de o atragere a copiilor şi tinerilor de la
cele mai fragede vârste. Asociaţiile studenţeşti trebuiau să participe efectiv
la îmbunătăţirea tuturor formelor de practică în producţie, la elaborarea
căilor şi metodelor legării învăţământului superior de practică. Rezoluţia a
subliniat că asociaţiile studenţeşti luptă pe mai departe pentru a dezvolta şi
întări prietenia şi colaborarea frăţească între studenţii din RPR şi studenţii
din URSS şi chiar din toate ţările de democraţie populară. Partidul Comunist
urmărea ca orice eveniment, indiferent de amploare – adunare, directive sau hotărări,
o simplă dezbatere sau conferinţă etc. – să fie intens mediatizat, să fie
cunoscut şi să se bucure de cât mai mulţi participanţi şi aderenţi. Asociaţiile
studenţeşti erau chemate să ajute studenţii aflaţi încă sub influenţa unor
concepţii idealiste şi prejudecăţi mistice să se elibereze de aceste rămăşiţe
ale trecutului în gândire, pentru a putea forma adevăraţi intelectuali de
valoare. Cu orice ocazie, autorităţile
comuniste subliniau că asociaţiile studenţeşti au avut un loc de frunte în
munca de educare politică, dezvoltând în rândul studenţilor sentimente de dragoste, stabilind frăţii între tineretul
român şi minorităţile naţionale. După
interzicerea mișcării studențești de către regimul comunist s-a manifestat o
mișcare de disidență studențească, care a debutat în anul 1940 când zeci de
studenţi au fost arestaţi, bătuţi, exmatriculaţi pentru convingerile lor
politice. Au existat greve studenţeşti în 1946, şi chiar şi 1948, însă după
această dată orice mişcare disidentă a fost crunt înăbuşită. Prăbuşirea
comunismului a permis reînvierea mişcărilor studenţeşti vizibile. Revoluţia
anticomunistă din 1989 a fost cea mai puternică mişcare anticomunistă din
Europa Centrală şi de Est, iar un rol decisiv în succesul ei l-au avut
studenţii, care au fost de multe ori în fruntea manifestaţiilor de
protest. În aceste condiţii, în 30 martie 1999, la Timişoara, cu
ocazia Săptămânii Internaţionale Studenţeşti s-a stabilit
convocarea unei Adunări Generale de constituire la care au fost invitate sa
participle toate organizaţiile interesate să clădească o Alianţă Naţională
Studenţească. Cele 24 de organizaţii prezente au purtat dezbateri ample asupra
statutului, organizării şi structurii acestei federaţii. Structura rezultată în
această primă fază era una mult axată pe rezolvarea rapidă a problemelor
sociale, fiind organizată mai degrabă ca o reţea de informare şi mobilizare
urgentă. În martie 2000, s-a obținut
personalitatea juridică, printr-o decizie a Curții Supreme de Justiție. Sus am
postat o diplomă conferită cu ocazia jubileului de 25 de ani a Uniunii
Asociațiilor Studențești.
Sfântul Gheorghe - Sfinții neamului
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (275
sau 280 – decedat 303 D.Hr.) este un sfânt pomenit de aproape toate bisericile
tradiționale, anual în data de 23 aprilie. Patron al unui important număr
de țări, regiuni și orașe ale lumii, Sfântul Mare
Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadochia, regiune a Turciei de
astăzi, într-o familie creștină. Legenda spune că s-a înrolat în armata romană,
parcurgând ierarhia militară și remarcându-se prin îndemânarea cu care
mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de către împăratul
Dioclețian în anul 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința
creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii
pentru a-și renega credința. Loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe
piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită,
bătaia cu vâna de bou și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să
renunțe la credința sa. Insigna - R.M.D.S.Z. (Romániai Magyar Demokrata Szövetség)
(Uniunea Democrată Maghiară din România)
RMDSZ este un acronim
provenind de la Romániai
Magyar Demokrata Szövetség,
denumirea ungurească a organizației
politice cunoscută pe românește sub numele de Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), care reprezintă
interesele minorității maghiare. UDMR este o organizație cu o platformă culturală dar care face și
politică, nefiind înregistrată ca partid politic. UDMR susține utilizarea
limbii materne în viața politică, dezvoltarea unui sistem de școli în limba
maghiară și autonomia locală pe baze etnice. În principalele puncte ale
programului uniunii se mai arată necesitatea integrării României în structurile
europene și consolidarea economiei de piață. Autonomia culturală este puternic
susținută de către liderii partidului, la fel ca autonomia Ținutului Secuiesc.
UDMR s-a înființat în zile Revoluției din anul 1989, mai precis pe 25
decembrie, și are sediul central pe Strada Avram Iancu, nr. 8, în municipiul
București. Este o formațiune politică de centru spre centru-dreapta și este
afiliată Partidului Popular European.Insigna - T.V.R. (Televiziunea română)
Societatea Română de
Televiziune, mai simplu Televiziunea
Română (TVR) este instituția publică de televiziune
din România, care își difuzează programele pe patru canale centrale: TVR 1
, 2 , 3 și Internațional. Pe lângă acestea, mai funcționează și cele șase
studiouri regionale Chișinău, Cluj, Craiova, Iași, Târgu Mureș și Timișoara.
Oficial, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în
noaptea de 31 decembrie 1956 / 1 ianuarie 1957, din primul sediu al
Televiziunii, din Floreasca, strada Molière Nr.2 . Întreaga aparatură folosită
la început în Televiziunea Română era rusească. Fusese produsă de Institutul de
Inginerie din Leningrad. O echipă rusească a venit la București în august 1956,
pentru a participa la montarea echipamentelor și la instruirea personalului
tehnic. Televiziunea a funcționat în Floreasca până în anul 1968, când s-a
mutat în actualul sediu din Calea Dorobanților. În anul 2003 a fost inaugurat
Studioul Pangratti, cu o suprafață de circa 2200 metri pătrați - platouri și
4000 metri pătrați - birouri, "turnul" redacțional cu 13 etaje, având
nevoie de renovări substanțiale.
Insigna - Victoria
Despre
produsul medalistic de mai sus, nu am informații
precise; cine a emis-o, când și cu ce ocazie, dar cert, este un medalion ce
prezintă chipul unei zeite din mitologia antică, a mai multor popoare, ce purta
nume diferite: Victoria, Atena sau Minerva.
Se
știe
că Atena era o zeiţă, una
dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către
romani cu zeița Minerva.
Era zeița
înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu,
Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la
Muzeul Luvru din Paris.
Jeton spălătorie self-service - www.autovash.ro
Jetoanele sunt piese din
metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune
monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru
procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume
incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele
unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt
folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost
precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi
pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor
consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe,
şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. O notă
specifică este introdusă de un alt tip de jeton – care s-a răspândit rapid în
ultimii ani – utilizat în cadrul spălătoriilor de autoturisme în regim
self-service. În majoritatea cazurilor
preţul de achiziţie al unui astfel de jeton este de 2,5 lei, însă un program
complet de spălare necesită utilizarea concomitentă a două, trei sau chiar
patru fise. Deseori, acelaşi jeton poate fi folosit deopotrivă şi la acţionarea
unui aspirator în regim self-service. Nu trebuie să surprindă faptul că uneori
acelaşi model de jeton este folosit de către două sau chiar mai multe
spălătorii distincte (cu acţionari diferiţi şi adesea localizate la distanţe
considerabile una faţă de alta), deoarece costurile de achiziţie a unei astfel
de instalaţii specializate se reduc semnificativ dacă acţionarii spălătoriei nu
doresc un design personalizat pe jetoanele lor şi acceptă să utilizeze unul
dintre modelele standard pe care le livrează producătorii de spălătorii (spre
exemplu, Expert Clean – Fabrica de Spălătorii Auto din Bucureşti are în oferta
curentă patru modele standard de jetoane, cu diferenţe doar la diametru: 22 mm;
23,5 mm; 26 mm și 27,5 mm, însă la solicitarea expresă a clienţilor,
producătorul este în măsură să furnizeze şi un design particularizat pe oricare
din feţele jetonului). Jetonul prezentat aici este nepersonalizat, semn că se
întrebuințează la mai multe spălătorii, este confecționat din alamă, are forma
rotundă și diametrul de 27 milimetri. Pe avers în interiorul unui cerc
periferic continuu este aplicată centrat, orizontal și pe un singur rând
doar inscripția: www.autowash.ro. Pe revers, în
interiorul unui cerc periferic continuu, cât mai pe exterior sunt aplicate doar
12 stele în relief, având câte cinci colțuri, uniform distanțate. Contra unei sume de bani proprietarul autoturismului
obține de la un automat acest jeton cu care poate acționa dispozitivele de
pulverizare a apei sau detergentului necesare spălării autoturismului.
___________ooOoo___________
O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ
Acțiune nominativă de cinci sute lei
SOCIETATEA ANONIMĂ ROMÂNĂ
DE NAVIGAȚIUNE PE DUNĂRE S.R.D.
Detalii vignetă de pe bilete spaniole de loterie
Detaliu vignetă de pe o acțiune românească
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 18.09.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu