Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură
și arhitectură din localitatea olandeză HEERLEN, provincia
LIMBURG, din vremuri diferite, câteva trimiteri poștale vechi,
un jeton, o insignă și o monedă locale.
Teatrul regal
Clădirea Ons Thuis
Castelul Hoensbroek
Biserica Sfântul Pankratius
Castelul Mesenbroek
Gara
Moara de apă
Palatul de sticlă, Biserica și Școala de muzică
Trimiteri poștale
Jeton local
Insignă locală
Monedă locală
xxx
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ
O EPIGRAMĂ PROPRIE
_____________xxx_____________
O MEDALIE ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei
persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani
și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare
societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică,
religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de
participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură,
etc.
Casa de oaspeți "Sfântul Nicolae" - 101
Casa de oaspeți “Sfântul Nicolae”
este o apreciată unitate turistică, clasificată la categoria trei stele, din
municipiul Iași, situată foarte central, pe Strada Agatha Bârsescu, nr.9, în vecinătatea unor edificii istorice
importante (Catedrala mitropolitană, Teatrul Naţional, Mănăstirea Sfinții
Trei Ierarhi, Palatul Roznovanu, Palatul Culturii).
Această unitate este
expresia autenticului, obârșie a spontaneității și a naturaleței, și
prețuitorul momentelor liniștite. Ea propune redescoperirea mărinimiei
românești, plăcerea găzduirii și savoarea interpretării culinare prin
valorificarea rețetelor tradiționale moldovenești, ale celor din mediul
mănăstiresc românesc și de la Sfântul Munte Athos. Unitatea oferă soluţii integrate, adaptate nevoilor instituţiilor, firmelor
sau grupurilor private: cazare, săli-restaurant, produse tradiţionale şi de
post, patiserie şi cofetărie, catering, închiriere spaţii conferinţe şi
evenimente festive, etc
Sfântul
Nicolae din Mira (născut
în jurul anului 280 la Patara, Lichia și decedat în jurul anului 345 la Mira,
astăzi Kocaderme, în apropiere de Kale, în Turcia), a fost un episcop.
Osemintele sale sunt depuse la Biserica San Nicola din Bari, Italia. Numele său
este comemorat anual în data de 6/19 decembrie. El este cunoscut ca patron al
Rusiei, Scoției și Serbiei.
Unirea Basarabiei cu România - 100 de ani - 27 martie 1918
Puterile Centrale - România
Tratatul de pace de la București
După 106 ani de dominaţie rusă, la 27 martie/9 aprilie 1918,
Sfatul Ţării, întrunit în şedinţă solemnă la Chişinău, a votat Unirea
provinciei româneşti Basarabia cu România. Rezultatul votului (86 de voturi
pentru, trei împotrivă, 36 de abţineri şi 13 absenţi) a fost anunţat de către
preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ. Acesta, împreună cu secretarul
acestui for, Ion Buzdugan, au semnat Declaraţia de Unire. În Declaraţia de
unire se specifica: "Republica
Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru,
Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută
şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a
dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască
soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa
România". Apoi, primul-ministru al României, Alexandru Marghiloman,
prezent la Chişinău, a fost invitat, împreună cu membri ai guvernului român, în
sala Sfatului Ţării, unde, în numele poporului român şi al regelui Ferdinand I
(1914-1927), a declarat că ia act de votul cvasiunanim al Sfatului Ţării şi
proclamă Basarabia unită cu România. ''Basarabia
este de acum unită pe veci cu România'', a declarat, cu acest prilej,
Alexandru Marghiloman. În telegrama trimisă de regele Ferdinand I Sfatului
Ţării de la Chişinău se arăta:
''Sentimentul naţional ce se deşteptase atât de puternic în timpurile din urmă
în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit prin votul înălţător al
Sfatului Ţării o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit''. La câteva
luni de la izbucnirea revoluţiei ruse (februarie 1917), a fost înfiinţat, la
Chişinău, Partidul Naţional Moldovenesc al cărui program cuprindea revendicări
social-politice (organizarea democratică a ţării, împroprietărirea ţăranilor)
şi naţionale (obţinerea celei mai largi autonomii administrative,
judecătoreşti, bisericeşti, şcolare şi economice a Basarabiei). Totodată,
legile care priveau afacerile interne ale Basarabiei urmau a fi redactate de
Dieta provincială (Sfatul Ţării) potrivit vechilor cutume şi nevoilor ţări.
Programul mai cuprindea: introducerea limbii române în administraţie, justiţie
şi în şcolile de toate gradele, garantarea autonomiei bisericii basarabene,
care să fie condusă de un mitropolit român basarabean, organizarea unei armate
naţionale ş.a. În toată Basarabia au avut loc adunări şi manifestaţii populare,
congrese ale cadrelor didactice, preoţilor, cooperativelor săteşti etc., în
care se cerea autonomia administrativă, religioasă, intelectuală şi economică a
Basarabiei, alcătuirea unui organ legislativ - Sfatul Ţării, introducerea
alfabetului latin, predarea în şcoli să se facă în limba maternă, etc.
Congresul Ostăşesc de la Chişinău (20 oct./2 nov.-27 oct./9 nov 1917), la care
au participat 898 de delegaţi reprezentând cca 300.000 de soldaţi aflaţi pe
toate fronturile şi în toate armatele ruseşti, a proclamat autonomia
teritorială şi politică a Basarabiei şi crearea Sfatului Ţării. În Sfatul Ţării
urmau a fi aleşi 195 de deputaţi (150 români basarabeni şi 45 de reprezentanţi
ai minorităţilor). Lucrările parlamentului Basarabiei, Sfatul Ţării, s-au
desfăşurat între 21 noiembrie/4 decembrie - 2/15 decembrie 1917 la Chişinău.
Preşedinte al Sfatului Ţării a fost ales Ion Inculeţ. În contextul nou creat,
Sfatul Ţării, devenit organul suprem al puterii de stat în Basarabia şi
Transnistria, a luat cele mai importante măsuri şi hotărâri, între care:
apărarea populaţiei de anarhia şi jaful soldaţilor ruşi, numirea de comisari în
fiecare judeţ, adunarea dezertorilor şi expulzarea lor în Rusia. La 2 decembrie
1917, Sfatul Ţării a proclamat Basarabia drept Republica Democratică
Moldovenească (în componenţa Republicii Federative Democratice Ruse), care
prevedea şi ''includerea în componenţa sa a judeţelor populate de moldovenii
din Transnistria''. Proclamaţia a fost redactată şi citită de Pantelimon
Halippa, unul dintre fruntaşii luptei pentru cauza Unirii Basarabiei cu
România. La începutul anului 1918, Pantelimon Halippa se afla în fruntea
curentului unionist, având o contribuţie esenţială la acţiunile care pregăteau
unirea Basarabiei cu România. La 24 ianuarie/3 februarie 1918, Sfatul Ţării
întrunit în şedinţă solemnă a votat în unanimitate independenţa Republicii
Democratice Moldoveneşti, iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării a votat
unirea cu România. La 9/22 aprilie 1918 regele Ferdinand a semnat Decretul
regal de unire a Basarabiei cu România, contrasemnat de Alexandru Marghiloman,
preşedintele Consiliului de Miniştri, şi Dem. Dobrescu, ministru de Justiţie. SURSA
– AGERPRES / (Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cristian Anghelache)
Ferdinand I este unul dintre cei mai importanți regi ai României, personalitatea sa fiind strâns legată de realizarea Marii Uniri, visul de veacuri al românilor, despre care ne aducem aminte cu emotie. Om de o vastă cultură, poliglot și botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer devotat românilor, sub domnia sa înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. Născut la data de 24 august 1865, Prințul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus și importanța continuității statului roman sub formă de regat într-un context politic internațional instabil. Când avea 19 ani a făcut prima sa vizită în România, ulterior a revenit în Germania pentru a-și desăvârși studiile liceale și universitare. Anul 1893 l-a găsit absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig si Scoala Superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Chiar în același an s-a stabilit la Bucuresti pentru a-și îndeplini menirea de moștenitor al tronului României. El devenise de fapt moștenitor al tronului Regatului Românie după ce atât tatăl său cât și fratele mai mare au renunțat la tron. Odată sosit la București, tânărul prinț german se declara cucerit de flora României, o adevarată provocare științifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumusețea proverbială a româncelor, fiind cucerit de Elena Văcărescu. Aventura celor doi idealiști a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-și întrerupă relația cu Elena Văcărescu la intervenția și insistențele Consiliului de Miniștri al României, care i-a reamintit principelui ca niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro și pe data de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verișoara sa de gradul trei. Ferdinand și Maria au avut împreună 6 copii, trei fete și trei băieți. Cel mai mare dintre băieți a devenit urmîtorul rege al României, Carol al II-lea.La vârsta de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn și luându-și în fața țării angajamentul că va fi un "bun român". Ferdinand a iubit România și poporul roman. Din admirație și respect pentru religia națională a românilor, Ferdinand renunță la cultul catolic și se botează creștin-ortodox. Atașamentul și dragostea lui Ferdinand pentru mica și fermecătoarea, la acea dată, tara din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menționează că datorită admirației sale pentru România, Regele Ferdinand avea sa fie supranumit fie "Lealul", sau "Întregitorul". Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură același cu al românilor - crearea României Mari. La acea dată Ardealul se afla sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanșarea primului război mondial. Deși era german a ales să acționeze în acel război de partea Antantei (14 august 1916) luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La Castelul Hohenzolernilor din Prusia era mare derută și nemulțumire, Ferdinand a fost renegat iar steagul heraldic al familiei a fost coborât în doliu. În ciuda entuziasmului și speranțelor românilor, situația pe front era dezastruoasă, armata română, slab echipată și înarmata înregistra mari pierderi. Puterile Centrale au ocupat și Dobrogea și Bucureștiul a intrat sub ocupație germană. Ferdinand și întregul guvern român a fost nevoit să se refugieze la Iasi. Luptele eroice de la Mărăști, Mărășești și Oituz, purtate de Armata Română au schimbat cursul evenimentelor. Jertfa și eforturile românilor au dus la oprirea înaintării germane în Moldova. În momentul în care bolșevicii au pus mâna pe putere în Rusia și au cerut instituirea păcii (1918), România se afla înconjurata de armatele Puterilor Centrale. Regatul Romaniei a fost forțat de Germania să semneze la București un tratat de pace dezavantajos pentru țara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianței au avansat pe frontul din Salonic dezmembrnd armata bulgară, România a reintrat în razboi. Imperiile Rus și Austro-ungar se dezintegrau. Avantul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult așteptata unire cu Bucovina, Basarabia si Transilvania. În urma înfrangerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolșevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întoarcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un București entuziasmat. În anul 1922, pe data de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia. Viața politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Național Liberal, condus pe atunci de frații Ion și Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziției ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Național Țărănesc. Regele a fost cu adevărat un "bun român" așa cum a jurat. Unii istorici îl consideră ca cel mai strălucit rege, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania și Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărțind pământ țăranilor, prioritate având veteranii de război și familiile celor căzuți în războiul pentru reîntregirea țării. În ciuda succesului în război și al creării României Mari, Ferdinand se confrunta cu mari probleme de ordin personal. Fiul său cel mare, prințul Carol al II-lea, mare amator de lux și desfrâu, trăia o viață scandaloasa, căsătorindu-se clandestin cu Ioana "Zizi" Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prințul a ajuns totuși să se căsătorească cu Elena, fiica regelui Constantin al Greciei și acest mariaj eșuând repede. Carol fuge cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaș la tron pe nepotul său, prințul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoștenit de Regele Ferdinand. La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoși pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormantat la Curtea de Argeș alături de Regele Carol I și Regina Elisabeta. În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit pănă atunci. Agricultura era o forță, țara noastră fiind supranumită "Grânarul Europei". S-a dezvoltat comerțul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia țării noastre fiind printre cele mai puternice și stabile din întreaga lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale și războaiele care au răvășit țara, a găsit totuși timp să se dedice și știintei și cunoașterii, fiind președinte și protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veșnice (20 iulie 1927).
Insigna - Uniunea "Vatra Românească" - 1990
Uniunea Vatra
Românească este organizaţie
naţională social-culturală şi de atitudine civică a românilor de pretutindeni ,
neguvernamentală, filantropică şi independentă, nesubordonată nici unui partid,
infiinţată la Târgu-Mureş în urma evenimentelor din decembrie 1989. Uniunea
Vatra Românească îşi asumă menirea de a fi continuatoarea şi susţinătoarea
idealurilor de reîntregire, unitate, integritate teritorială, independenţă,
suveranitate şi demnitate naţională. Uniunea Vatra Românească contribuie la
renaşterea spirituală şi morală a poporului român, la instaurarea unui climat
democratic pentru toţi fiii patriei, fără deosebire de naţionalitate, sex,
religie şi convingeri politice. Uniunea Vatra Românească apără drepturile
tuturor cetăţenilor ţării şi cultivă sentimentul apartenenţei spirituale la
patria mamă a românilor care trăiesc dincolo de fruntarii. Uniunea Vatra
Românească se pronunţă împotriva oricăror manifestări de şovinism, rasism şi
regionalism, se opune tendinţelor de separatism, autonomie teritorială şi
segregare etnică în România; ea acţionează în conformitate cu principiile
Cartei ONU şi ale documentelor Conferinţelor pentru securitate şi cooperare în
Europa. Uniunea Vatra Românească are următoarele obiective : a.- aprofundarea
cunoaşterii, respectării şi valorificării trecutului istoric al tuturor
românilor, a vechimii şi continuităţii lor în spaţiul carpato-danubiano-pontic;
b.- cultivarea şi răspândirea valorilor culturale ale neamului românesc,
continuarea tradiţiilor Şcolii Ardelene, „Astrei”, Academiei Române şi a altor
instituţii naţionale; c.- apărarea unităţii statale, integrităţii teritoriale,
precum şi a suveranităţii şi demnităţii României, consfinţite prin actul
istoric de la 1 Decembrie 1918, protejarea limbii naţionale şi a fiinţei
poporului român; d.- repunerea în drepturi a tradiţiilor culturale şi sociale,
a adevăratelor valori naţionale, în acord cu credinţa şi morala creştină; e.-
sprijinirea prin toate mijloacele legale a drepturilor şi intereselor românilor
de pretutindeni; f.- dezvoltarea şi întărirea relaţiilor de înţelegere,
colaborare, şi prietenie cu minorităţile naţionale, sprijinirea spiritualităţii
lor, în conformitate cu Constituţia României şi normele internaţionale; g.-
ocrotirea drepturilor şi intereselor poporului român, constatarea, verificarea
şi consemnarea încălcării acestora, sesizarea sau informarea instituţiilor şi
instanţelor constituţionale de stat, precum şi a opiniei publice din ţară şi
din străinătate asupra unor astfel de fapte; respectarea Constituţiei şi
legilor ţării, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, a Actului final
al Conferinţei de la Helsinki; h.- colaborarea cu uniuni, societăţi, asociaţii
similare din ţară şi din străinătate, cu instituţii socio-culturale, organizaţii
profesionale şi politice; i.- susţinerea intereselor generale ale poporului
român, fără a se subordona vreunui partid; j.- cultivarea dragostei faţă de
limba română, susţinând cu fermitate statutul ei de limbă oficială unică a
statului român, fără a împiedica sau îngrădi folosirea, ca mijloc de
comunicare, a limbii materne de către minorităţile naţionale; k.- urmărirea
adevărului cu privire la realităţile istorice, geografice, demografice şi
cultural – artistice ale poporului român, combătând ori ce tendinţă de
denaturare şi de distrugere a acestora, pentru a fi transmise nealterate
generaţiilor viitoare; l.- susţinerea, prin acţiuni specifice, a procesului de
dezvoltare şi revigorare a vieţii spirituale, învăţământului, creaţiei populare
şi a folclorului, a obiceiurilor, a portului şi datinilor străbune, precum şi a
tradiţiilor religioase şi de muncă, în scopul propăşirii patriei. m.-
implicarea în apărarea și conservarea patrimoniului naţional. Sus am postat
logo-ul Uniunii Vatra românească.
Insigna - T.V.R. - 50 (Televiziunea Română)
Societatea Română de
Televiziune, mai simplu Televiziunea
Română (TVR) este instituția publică de televiziune
din România, care își difuzează programele pe patru canale centrale: TVR 1
, 2 , 3 și Internațional. Pe lângă acestea, mai funcționează și cele șase
studiouri regionale Chișinău, Cluj, Craiova, Iași, Târgu Mureș și Timișoara.
Oficial, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în
noaptea de 31 decembrie 1956 / 1 ianuarie 1957, din primul sediu al
Televiziunii, din Floreasca, strada Molière Nr.2 . Întreaga aparatură folosită
la început în Televiziunea Română era rusească. Fusese produsă de Institutul de
Inginerie din Leningrad. O echipă rusească a venit la București în august 1956,
pentru a participa la montarea echipamentelor și la instruirea personalului
tehnic. Televiziunea a funcționat în Floreasca până în anul 1968, când s-a
mutat în actualul sediu din Calea Dorobanților. În anul 2003 a fost inaugurat
Studioul Pangratti, cu o suprafață de circa 2200 metri pătrați - platouri și
4000 metri pătrați - birouri, "turnul" redacțional cu 13 etaje, având
nevoie de renovări substanțiale.
Insigna - Victoria
Despre
produsul medalistic de mai sus, nu am informații
precise; cine a emis-o, când și cu ce ocazie, dar cert, este un medalion ce
prezintă chipul unei zeite din mitologia antică, a mai multor popoare, ce purta
nume diferite: Victoria, Atena sau Minerva.
Se
știe
că Atena era o zeiţă, una
dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către
romani cu zeița Minerva.
Era zeița
înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu,
Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la
Muzeul Luvru din Paris.
Jeton - Mobil Jet - Spălătorie auro self-service
Jetoanele sunt piese din
metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune
monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru
procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume
incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele
unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt
folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost
precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi
pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor
consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe,
şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. O notă
specifică este introdusă de un alt tip de jeton – care s-a răspândit rapid în
ultimii ani – utilizat în cadrul spălătoriilor de autoturisme în regim
self-service. În majoritatea cazurilor
preţul de achiziţie al unui astfel de jeton este de 2,5 lei, însă un program
complet de spălare necesită utilizarea concomitentă a două, trei sau chiar
patru fise. Deseori, acelaşi jeton poate fi folosit deopotrivă şi la acţionarea
unui aspirator în regim self-service. Nu trebuie să surprindă faptul că uneori
acelaşi model de jeton este folosit de către două sau chiar mai multe
spălătorii distincte (cu acţionari diferiţi şi adesea localizate la distanţe
considerabile una faţă de alta), deoarece costurile de achiziţie a unei astfel
de instalaţii specializate se reduc semnificativ dacă acţionarii spălătoriei nu
doresc un design personalizat pe jetoanele lor şi acceptă să utilizeze unul
dintre modelele standard pe care le livrează producătorii de spălătorii (spre
exemplu, Expert Clean – Fabrica de Spălătorii Auto din Bucureşti are în oferta
curentă patru modele standard de jetoane, cu diferenţe doar la diametru: 22 mm;
23,5 mm; 26 mm și 27,5 mm, însă la solicitarea expresă a clienţilor,
producătorul este în măsură să furnizeze şi un design particularizat pe oricare
din feţele jetonului). Jetonul prezentat aici este confecționat din aluminiu,
este rotund și are diametrul de 27,5 milimetri. El a fost confecționat pentru
spălătoari auto self-service Mobil Jet. Pe una din fețele jetonului, în
interiorul unui cerc periferic continuu, la partea de sus este prezentat un
autoturism stilizat, având aplicată peste el inscripția: “MOBIL” iar mai jos cu
litere mai mari este aplicată inscripția:
“JET”. Pe cealaltă
față a jetonului în interiorul a două cercuri periferice: unul continuu și
altul perlat, este aplicată central
inscripția: “AUTO”, iar periferic circular, în
interiorul cercurilor, sunt aplicate inscripțiile: “SPĂLĂTORIE”
(la partea superioară) și “SELF-SERVICE” (la partea inferioară).
Spălătoria auto “Mobil Jet” este situată în
municipiul Craiova, pe Calea Severinului, la nr.113. Contra unei sume de bani
proprietarul autoturismului obține de la un automat acest jeton cu care poate
acționa dispozitivele de pulverizare a apei sau detergentului necesare spălării
autoturismului.
__________ooOoo_________
PERSONALITĂȚI CULTURALE
PE BANCNOTELE LUMII
Scriitorul ecuadorian Juan Montalvo,
a trăit între anii 1832-1889,
Detalii vignete de pe bilete spaniole de loterie
Detaliu vignetă de pe o acțiune românească
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 12.09.2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu