Epaminonda's Blog.....: RHODESIA ȘI NYASALAND

5 pound 1958

RHODESIA ŞI NYASALAND

A fost o colonie britanică,

monarhie constituțională,

ce a existat în perioada anilor 1953 – 1963.

Era situată în zona central sudică a Africii,

pe teritoriul de astăzi

al statelor Zimbabwe și Malawi.

Colonia se întindea pe o suprafață

de 509060 kilometri pătrați,

număra circa 19,8 milioane de locuitori

și avea capitala la Salisbury.

Stema:

Steagul:

Pe aversul bancnotei postate aici este reprezentat

chipul reginei Angliei – Elisabeta a II-a,iar pe revers este reprezentată

Cascada Victoria de pe fluviul Zambezi.

Elisabeta a II-a, nume complet Elizabeth Alexandra Mary, născută în anul 1926, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord precum şi a statelor independente din componenţa Commonwealth-ului britanic.

Cascada Victoria se găsește pe cursul fluviului african Zambezi, la granița dintre statele Zimbabwe și Zambia, fiind declarată în anul 1989 de UNESCO - monument al naturii. Primul european care a ajuns la cascadă, la 16 noiembrie 1855, a fost scoțianul David Livingstone, misionar și cercetător al Africii, numind-o „Victoria” în cinstea reginei Victoria a Angliei. Băștinașii numesc cascada Mosi-oa-Tunya = „Fumul tunător” - de la ceața provenită din pulverizarea apei care se înalță până la 30 de m peste apă și este vizibilă de la o distanță de 30 km. Lățimea maximă a cascadei este de 1708 m, iar debitul de 170 - 10000 m³/s. Această variație mare a debitului de apă se datorează anotimpului secetos (septembrie și octombrie) respectiv ploios (februarie și martie).

Înălțimea maximă de cădere a apei este 110 metri.

Muzeul național

Catedrala

Palatul legislativului

Deasupra admiri trei monumente arhitectonice reprezentative din capitala statului, iar mai jos o medalie, o monedă și un certificat financiar, emise de acest stat.

Medalie

Monedă

Certificat financiar

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE,

UN JETON ȘI O MEDALIE

DIN JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

JETOANELE sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată

Jeton - I.C.M. Reșița - 265

(Întreprinderea de construcții mașini)

Complexul metalurgic Resita a fost fondat în 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. U.C.M. Resita S.A. s-a infiintat in anul 1991 din fosta Întreprindere de Construcţii de Maşini Reşiţa (I.C.M. Resita). Dupa Legea privatizarii (nr. 58/1991) la 10 iunie 1993, proprietatea a fost transferata in proportie de 70% catre Fondul Proprietatii de Stat si in proportie de 30% catre Fondul Proprietatii. Sus am postat logo-ul Uzinei de construcții de mașini din Reșița. Când intri pe poarta U.C.M. Reșița (Uzina de construcții mașini) te impresionează dimensiunea de dezvoltare a uzinei, care are 25 de hectare de hale şi se întinde pe o suprafaţă de 130 de hectare. La U.C.M. totul este uriaş: halele de producţie, utilajele care ajung şi la 15 metri lungime şi înălţime, echipamentele pentru hidrocentrale care se produc aici şi care ajung să cântărească şi 120 de tone. U.C.M. este un mamut industrial care s-a extins în toate direcţiile timp de două veacuri şi jumătate şi a devenit practic sinonim cu oraşul Reşiţa, platformele industriale ale uzinei fiind amplasate în trei regiuni diferite ale oraşului. Platforma veche este situată în partea de sus a oraşului şi are o secţie de motoare navale, una de servomotoare, alta de tratament termic, de mecanică grea, de generatoare mari, sculerie şi secţia diesel, unde se făceau motoare. Platforma a doua care este praf şi pulbere acum, unde erau sectoarele aşa -zise calde, oţelărie, turnătorie, neferoase, forje. Toate piesele turnate din oţel sau fontă, alamă, bronz. Acum nu mai e aproape nimic. A mai rămas doar platforma Câlnicel din cadrul U.C.M., care a fost construită între anii 1975 - 1983. Cuprinde trei secţii, o secţie de prelucrări mecanice mari, secţia de sudură, secţia de generatoare. Începând din anul 1922 atelierul de întreţinere şi reparare maşini electrice existente în Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa - UDR - (denumirea din aceea perioadă a uzinelor din Reşiţa) a început să producă şi maşini electrice noi pentru terţi. Etapa marchează apariţia celei dintâi fabrici de maşini electrice din Romania.

Aici s-au produs diferite motoare trifazate de curent alternativ, motoare şi dinamuri de curent continuu, generatoare trifazate pentru centrale electrice, motoare de curent continuu pentru tramvaie, motoare trifazate pentru laminoare, grupuri convertizoare, transformatoare, etc. În anii 1930-1932 la UCM Reşiţa se realizau primele maşini electrice în construcţie sudată, pionierat în tehnică, iar începând cu 1952 respectiv 1960 producea şi generatoare electrice pentru turbine cu abur, respectiv generatoare electrice pentru turbine hidraulice. UCM Reşiţa a păstrat în profil maşinile electrice de putere mare şi speciale, în general cu caracter de unicat sau cel mult de serie mică. Înainte de anul 1989 uzina de la Reşiţa dădea de lucru la peste 14000 de oameni, însă odată cu prăbuşirea economiei interne de după Revoluţie şi un management privat care într-un deceniu n-a reuşit să o rentabilizeze, în companie mai sunt astăzi 1590 de salariaţi şi aceia trăiesc cu grija că-şi vor pierde locurile de muncă. U.C.M. a fost fondată în data de 3 iulie 1771 prin darea în exploatare a primelor furnale şi forje şi reprezintă cea mai veche unitate industrială din România şi una din cele mai vechi din Europa. Sus am postat logo-ul U.C.M. Reşiţa.

În anul 1862 se construieşte aici prima locomotivă Tender STEG cu 10 roţi cuplate (vezi poza de mai sus).

Insigna sportivă - Metalul Bocșa

Metalul Bocșa este un club de fotbal din Bocșa, Caraș-Severin, România, fondat în anul 1928. În 1928, Ștefan Volovăț, venit din Timișoara, și-a dorit foarte mult înființarea unei echipe de fotbal la Bocșa. Astfel în asociere cu Tamas Csenke au apelat la Asociația Sportivă a Uzinelor Domeniului Reșița (U.D.R.), cu rugămintea de a sprijini financiar această acțiune. Primul meci public al echipei de fotbal din Bocșa Română s-a disputat în compania unei echipe din Doman, în fața căreia s-a impus cu scorul de 2-1. În timp Încet, încet, dorința de a construi o echipă competitivă a prins contur. Mai târziu, între anii 1957 - 1958, echipa bocșeană a devenit campioană în Campionatul Regional. Echipa în culorile alb-albastru a ajuns până în divizia B, în prezent jucând în campionatul județean. Sus am postat fanionul clubului Metalul Bocșa.

Bocșa, în limba maghiară - Boksánbánya, în limba germană –Bokschan, este un oraș din județul Caraș-Severin, format din trei cartiere, odinioară comune de sine stătătoare: Bocșa Română, Bocșa Montană și Vasiova. Orașul este situat pe cursul mijlociu al râului Bârzava, la 18 km de municipiul Reșița, pe comunicația DN58B Reșița – Timișoara. La recensământul din anul 2011 orașul număra 15842 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 16911 locuitori), dintre care: români – 82,43%, maghiari – 1,79%, romi – 3,37%, germani – 1,04% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Bocșa, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 69,25%, romano catolici – 4,38%, penticostali – 8,58%, baptiști – 4,6% și restul – nedeclarată sau altă religie. O primă mențiune despre existența localității Bocșa o găsim în anul 1333 în catastihul protopopiatului latin de Caraș referitor la deportarea zeciuielii papale. Din punct de vedere politico-administrativ, Bocșa a fost declarată oraș începând cu 1 ianuarie 1961 și a luat ființă prin unirea comunelor Bocșa Română, Bocșa Montana și Vasiova (cărora li s-au alăturat anterior localitățile Bichistin, Altwerk și Neuwerk). Localitatea Bocșa Montană, azi cartier al orașului Bocșa, a fost declarată stațiune climaterică prin Decoziunea 46713 din data de 25 iulie 1931. Declararea ca localitate climaterică a Bocșei Montane a fost determinată de condițiile climaterice deosebite de care se bucură zona sa, denumită local Pringhel, unde datorită pădurilor si curenților specifici există un aer ozonat benefic pentru refacerea stării de sănătate. În această parte a orașului a fost amenajată și a funcționat mulți ani o zonă de agrement dotată cu un ștrand, jocuri distractive, restaurant, bărci pentru plimbări de agrement pe râul Bârzava și un stadion. Enumăr mai jos câteva din atracțiile turistice ale orașului: Mânăstirea „Sfântul Ilie de la Izvor”construită la începutul secolului XX; Muzeul „Constantin Lucaci” din Bocșa, inaugurat 5 iunie 2012 care prezintă 17 sculpturi din oțel inoxidabil; Arborele pagodelor, lângă Oficiul de Cadastru Agricol din Bocșa există un arbore de Ginkgo biloba, în România fiind doar zece asemenea exemplare, cel din Bocșa are peste 100 de ani. Acum nominalizez câteva personalități care s-au născut sau au trăit pe aceste meleaguri: Zeno Vancea – muzicolog, Aurelia Fătu Răduțu – cântăreață de muzică populară, Monica Tatoiu – om de afaceri, Sorin Frunzăverde – politician și Dorinel Munteanu – fotbalist renumit.

Cupa veteranilor Semenic 1982 (schi)

Schiul este un sport de iarnă care constă în coborârea unor pante înzăpezite pe schiuri prinse de ghetele echipamentului individual. El cuprinde mai multe discipline sportive din care amintesc; schi fond, schi alpin, slalom, sărituri cu schiurile etc.

Statiunea turistica Semenic este situata in judetul Caras-Severin, in Muntii Semenic. Muntii Semenic reprezinta cea mai importanta subunitate a Muntilor Banatului, nu degeaba intreaga zona poarta numele de Banatul Montan. Muntii Semenic fac parte din grupa sudica a Carpatilor Occidentali, culminand cu Varful Piatra Goznei (1447 metri) si Varful Semenic (1445 metri). Partiile de schi din Muntii Semenic se gasesc la 40 km de Resita, la o altitudine de 1400 de metri, si ofera servicii turistice precum centre de închiriat echipament sportiv, cursuri de initiere la schi, snowmobile, nordic walking, cicloturism, enduroturism, drumetiile. Complexul turistic cu spatii de cazare, restaurante si baruri se gaseste la peste 1400 m altitudine, intre virfurile Piatra Goznei si Semenic.Clima este blanda si usor suportabila, chiar si pentru copii. In timpul iernii temperaturile se situeaza intre -25 grade Celsius pana la +6 grade Celsius, vara intre +10 grade Celsius si +25 grade Celsius. Semenicul este unul dintre putinele locuri din tara unde zapada persista chiar si sase luni pe an, timp in care turistii pot schia in voie, la preturi acceptabile. Tot în zonă, însă în Văliug, a fost amenajată cea mai lungă pârtie de schi din ţară, de 5,8 kilometri şi o alta, de 800 de metri, dotată cu nocturnă şi tunuri de zăpadă artificială. Dintre pârtiile mai vechi, chiar din staţiune, cea mai lungă pârtie de pe Semenic este Uriaşul cu o lungime de 1200 de metri. Diferenţa de nivel este de 220 de metri, iar traseul este considerat de un nivel mediu. Teleschiul poate transporta până la 800 de persoane pe oră. Ajungând pe aici se poate vizita; colectia trofeelor de vanatoare si biserica din secolul al XIX-lea, ce fac parte din ansamblul complexului turistic din Semenic, parcul national Semenic, lacul Cozna de la Crivaia, rezervatia naturala Izvoarele Nerei, rezervatia paleontologica de la Soceni, Lacul Valiug, Punctul fosilifer de la Apadia, Delinesti, Petrosnita, Târnova, Garâna, statiunea balneoclimaterica și lacul Trei Ape.

Insigna sportivă - C.S.M. Reșița

(Clubul sportiv muncitoresc)

C.S.M. Reșița, denumire actuală F.C.M. Reșița este un club de fotbal din municipiul Reșița, România, care evoluează în prezent în Liga a III-a. Fondat în anul 1926, clubul are în palmares un Campionat național și o Cupă a României. Echipa a luat ființă prin fuzionarea societăților sportive reșițene: Clubul sportiv al muncitorilor și Societatea angajaților uzinelor din Reșița. Nou înființata echipă a primit denumirea Uzinele și Domeniile Reșița, sau mai bine cunoscută ca U.D. Reșița. Echipa a participat la campionatul districtual Timișoara începând cu anul 1927, iar în sezonul 1930 - 1931 a câștigat campionatul Ligii de Vest, calificându-se în finala națională. Aici a trecut de Prahova Ploiești, câștigând titlul de campioană. Alte nume ale echipei au fost: UD Reșița (1926-1948), Metalochimic Reșița (1948-1949), Metalul Reșița (1949-1956), Energia Reșița (1956-1957), CSM Reșița(1957-1975, 1982-1985), Școlar Reșița (2009-2012) și FCM Reșița (1975-1982, 2005-08, 2012 - prezent). A nu se confunda cu C.S. Muncitorul Reșița, înființată în 1911, cu numele său, de asemenea, redus la CSM Reșița, și, de asemenea, a nu se confunda cu C.S.M. Metalul Reșița. Echipa joacă acasă pe stadionul Mircea Chivu de 12500 locuri pe scaune, culorile clubului fiind negru-roșu.

Insigna - Parada portului popular german

Reșița - a XII-a ediție 19.08.2005

Parada portului popular german de la Reșița este doar una din acțiunile culturale organizate la Reșița și în județul Caraș Severin, în amintirea populării zonei cu etnici germani, acțiune ce avut loc în urmă cu vreo 300 de ani. Această paradă se organizează anual începând cu anul 1993 din inițiativa Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din municipiul Reșița, asociație fondată încă din data de 19 noiembrie 1987. În amintirea instalării germanilor pe aceste meleaguri, anual în Reșița și județul Caraș Severin asociația organizează o diversitate de acțiuni din care amintesc:

Decada culturii germane în Banatul montan
Zilele culturii germane la Reșița
Copii desenează ținutul natal
Parada portului popular german la Reșița
Editare de carți, CD-uri, plicuri filatelice și ștampile poștale ocazionale
Editarea revistei Echo der Vortragsreihe (Ecoul asociației) ce apare neîntrerupt de la 1 februarie 1990.
Organizarea de spectacole cultural-artistice și de dansuri populare germane
Organizarea unor expoziții cu produsele realizate de membrii germani ai cercurilor de desen, pictură, sculptură, etc

Municipiul Reșița (în maghiară Resicabánya, în germană Reschitz, în cehă Rešice, in croată Ričica), este capitala județului Caraș Severin din România, provincia Banat, care numără aproximativ 84000 de locuitori. Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 - 1700 izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Conscripția din anul 1717 o menționează cu numele Retziza, având 62 gospodării impuse de către stăpânirea austriacă nou instaurată aici. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Sus am postat stemele comunistă și actuală ale orașului Reșița și dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură din acest oraș, din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Vila Koch

Pod peste râul Bârzava

Industria distileriei lemnului

Galeria ereditară

Fabrica de alcool

Fabrica de amoniac

Fabrica de preparare a cărbunelui

Atelierul de ajustat tablă

Intrarea în mină

Fabrica de locomotive

Instalația de aglomerare

Trimiteri poștale

Caraș-Severin este un județ situat la limita provinciilor Banat și Transilvania din România, care are ca reședință orașul industrial Reșița. Situat în partea de sud-vest a României, județul Caraș-Severin are o suprafață de 8514 kilometri pătrați, 3,6% din suprafața țării, ocupă locul al treilea, ca mărime între județele țării, numără aproximativ 333000 de locuitori și cuprinde 2 municipii - Reșița și Caransebeș, 6 orașe - Bocșa, Oravița, Moldova Nouă, Oțelu Roșu, Anina, Băile Herculane și 69 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică Caraș și Severin, comunistă și actuală ale județului Caraș - Severin, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.