Epaminonda's Blog.....: LE GRAND BORNAND

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea franceză LE GRAND BORNAND,

departamentul HAUTE SAVOIE, regiunea RHONES - ALPES,

din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri poștale ilustrate,

o medalie și două insigne locale.

Hotelul Victoria - actuala Primărie

Barul braserie - Les Bruyeres

Biserica

Vedere generală

Trimiteri poștale

Arhitectură locală

Medalie locală

Set 2 insigne locale

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

________xxx________

O MEDALIE ȘI

CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ministerul Administrației și Internelor

Corpul de Control al Ministerului

România - Ministerul Administrației și Internelor

Corpul de Control al Ministrului Administrației și Internelor este structura operativă centrală, constituită la nivel de direcţie generală, fără personalitate juridică, aflată în subordinea directă a ministrului afacerilor interne care are competenţă materială şi teritorială generală în executarea controalelor la entităţile MAI. Activitatea specifică de control constă în analiza, verificarea şi măsurarea realizării cantitative şi calitative a unor performanţe, sarcini sau lucrări, compararea acestora cu obiectivele planificate şi indicarea măsurilor ce se impun pe parcursul ori la sfârşitul acestei activităţi, în scopul menţinerii stării de normalitate a activităţii organizaţiei. Pentru îndeplinirea obiectivelor instituţionale, Corpul de Control al Ministrului cooperează cu inspectoratele generale, direcţiile generale, celelalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi cu instituţiile publice, autorităţile şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, pe probleme de interes comun, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. În scopul realizării unitare a actului de control, Corpul de Control al Ministrului îndrumă, sprijină şi controlează toate structurile cu atribuţii similare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Corpul de Control al Ministrului are următoarele atribuţii:

planifică, organizează şi execută controale la structurile din Aparatul Central, precum şi la unităţile, instituţiile şi structurile aflate în subordinea sau coordonarea Ministerului Afacerilor Interne, potrivit dispoziţiilor legale;
execută acţiuni de verificare şi control în domeniul de activitate al instituţiilor prefectului, potrivit legii, precum şi în legătură cu atribuţiile delegate de stat persoanelor abilitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale;
elaborează metodologii şi proceduri pentru îmbunătăţirea sistemelor de măsurare a performanţei manageriale şi dezvoltarea sistemului de control managerial în structurile Ministerului Afacerilor Interne;
coordonează, monitorizează şi îndrumă metodologic activităţile de dezvoltare a sistemului de control managerial intern în Ministerul Afacerilor Interne;
efectuează sub supravegherea procurorului, în condiţiile legii, activităţi de cercetare penală pentru infracţiunile săvârşite de personalul Ministerului Afacerilor Interne, potrivit competenţei;
în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, în baza ordonanţei emise de către acesta, efectuează anumite acte de cercetare penală referitoare la personalul Ministerului Afacerilor Interne;
înştiinţează organul de urmărire penală sau, după caz, organul de constatare a săvârşirii infracţiunilor abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezultă indicii că s-a efectuat o operaţiune sau un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală;
efectuează cercetări în legătură cu infracţiunile şi abaterile disciplinare săvârşite de personalul Ministerului Afacerilor Interne aflat în misiuni de menţinere a păcii, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei române şi ale dreptului internaţional;
verifică petiţiile cetăţenilor, precum şi rapoartele şi memoriile personalului Ministerului Afacerilor Interne, repartizate spre soluţionare;
efectuează cercetările prealabile ale faptelor ce constituie abateri disciplinare, săvârşite de personalul din structurile Ministerului Afacerilor Interne;
propune declanşarea demersurilor necesare pentru tragerea la răspundere disciplinară a personalului Ministerului Afacerilor Interne pentru faptele ce constituie abateri disciplinare, prevăzute de legislaţia în vigoare, constatate în urma activităţilor de control, precum şi a verificărilor efectuate în legătură cu sesizările la adresa personalului;
soluţionează contestaţiile înaintate Corpului de Control al Ministrului, potrivit reglementărilor în vigoare, în măsura în care vizează sancţiuni aplicate de şefii/comandanţii unităţilor până la nivelul conducerii Ministerului Afacerilor Interne;
efectuează, după caz, cercetarea administrativă în vederea stabilirii răspunderii materiale a personalului pentru prejudiciile cauzate Ministerului Afacerilor Interne, în cazurile constatate nemijlocit, sau cele repartizate spre soluţionare;
monitorizează stadiul implementării măsurilor dispuse/aprobate de către conducerea ministerului şi directorul general în urma desfăşurării controalelor şi verificărilor la structurile Ministerului Afacerilor Interne;
completează şi actualizează baza proprie de documentare, referitoare la activităţile desfăşurate, monitorizează măsurile dispuse şi activităţile de control managerial intern din structurile ministerului;
iniţiază sau participă la realizarea unor studii şi analize privind cauzele disfuncţiilor şi deficienţelor constatate în activitatea structurilor şi personalului evaluate, în scopul îmbunătăţirii activităţii acestora;
formulează propuneri de elaborare, modificare sau completare a actelor normative, potrivit competenţei;
iniţiază şi participă la schimburi de experienţă cu structuri similare din alte ministere, din ţară şi străinătate, iniţiază şi implementează, singur sau în parteneriat cu alte instituţii din ţară şi străinătate, proiecte finanţate din fondurile europene ce au ca obiective dezvoltarea metodologiilor, tehnicilor şi instrumentelor de lucru specifice, precum şi perfecţionarea profesională a personalului, inclusiv proiecte de cercetare ştiinţifică;
participă, potrivit ordinelor şi dispoziţiilor conducerii ministerului, la activităţi specifice desfăşurate de Ministerul Afacerilor Interne în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege

Ministerul de interne a avut şi alte denumiri; Ministerul afacerilor interne, Ministerul internelor şi reformei administrative, Ministerul administraţiei şi internelor, etc.

Ca să înţelegi mai bine misiunile complexe ale acestui minister enumăr câteva dintre structurile organizatorice interne ale acestuia; Departamentul de informaţii şi protecţie internă, Direcţia generală anticorupţie, Agenţia naţională antidrog, Agenţia naţională împotriva traficului de persoane, Administraţia naţională a rezervelor de stat, Instituţia prefectului, Direcţia generală de paşapoarte, Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare autovehicule, Inspectoartul general pentru situaţii de urgenţă, Direcţia pentru evidenţa persoanelor, Inspectoratul general pentru imigrari, Arhivele naţionale, Poliţia, Jandarmeria, Clubul sportiv Dinamo, Academia de poliţie Alexandru Ioan Cuza, Poliţia de frontieră,etc.

Insigna - Cupa UTC 1983 (ștafetă)

(Uniunea Tineretului Comunist)

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret şi rezerva de militanţi a Partidului Comunist Român. Sus am aplicat stema Uniunii Tineretului Comunist din România, iar mai jos carnetul de membru și drapelul U.T.C..

În timpul Republicii Populare Române, organizaţia s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.) Ea a fost întemeiată în anul 1922. În anul 1967 număra 2250000 de membri, adică 11,78% din populația României.

Ștafetă este o probă atletică sau concurs sportiv la alergări, schi, înot, care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare de 400 m, 300 m, 200 m sau 100 m, în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final.

Jetonul - Antreprenorul grădinei - 50

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul prezentat aici este confecționat din alamă, este rotund cu diametrul de 32,8 milimetri. În centrul aversului, în interiorul unui cerc perlat la exterior este gravată valoarea 50. Periferic circular, în jurul acesteia este aplicată inscripția: “ANTREPRENORUL * GRĂDINEI*” cuvintele fiind separate de câte o stea cu cinci colțuri în relief. În centrul reversului și tot în interiorul unui cerc perlat la exterior este gravată mult mai mare aceiași valoare 50. Nu se știe ce reprezintă această valoare sau unde și cum s-a folosit acest jeton.

Insigna - Locul II atletism - aruncarea discului

De-a lungul secolelor, marii artiști ai lumii au lăsat omenirii moșteniri culturale neprețuite. Arta sculpturii a dat naștere unor capodopere care, prin măreția, valoarea și spectaculozitatea lor, au devenit faimoase. Discobolul lui Miron este o capodoperă a Antichității grecești, ce datează din perioada 460 - 450 Î.Hr. Din păcate, originalul grecesc din bronz nu mai există, însă a devenit celebru prin numeroasele copii realizate în marmură de către artiști din Imperiului roman, atât la scară reală, cât și redimensionate. Celebra sculptură exprimă forța și energia atletică în cel mai armonios și echilibrat mod. Deși, în prezent, se consideră că poziția aruncătorului este nefirească și reprezintă o manieră ineficientă de a arunca discul, sculptura constituie un model de rigurozitate în redarea fiecărui mușchi încordat de pe corpul atletului.

Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale. În timpul vacanțelor, aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări, sărituri și aruncări. Primul concurs organizat de atletism are loc în anul 1882 la București, cu participarea elevilor de la liceele Sf. Sava și Matei Basarab. Treptat, crește interesul pentru activitatea sportivă, în general, și atletism, în particular. Se organizează curse care atrag un număr mare de concurenți, se conturează o literatură de specialitate și sunt organizate competiții pe criterii de vârstă. Mai mult, cu prilejul serbărilor școlare sunt introduse întreceri la alergări și sărituri la mai multe licee din diverse orașe. În anul 1912, se înființează Comisia de atletism, alergări pe jos și concursuri, parte din Federația Română a Societăților Sportive. Acea comisie este de fapt precursoarea Federației Române de Atletism (FRA), a 19-a federație pe lista mondială, care în anul 1923 se afiliaza la Federația Internațională de Atletism Amator (IAAF). Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în anul 1914, la 16 probe, și se adresează doar bărbaților. Un an mai târziu, în 1915, se inaugurează la București primul teren de atletism, pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului. Abia din anul 1922, femeile vor avea propriile competiții, iar trei ani mai târziu vor fi organizate primele Campionate Naționale Feminine, precum și primele Campionate pentru juniori. În anul 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o delegație a Romaniei formată din 10 atleți și 2 atlete participă pentru prima dată la o astfel de competiție, iar în același an debutează Campionatele Universitare din România. În anul 1930, la Atena, atleții români se clasează pe locul al doilea, la prima ediție oficială a Jocurilor Balcanice, iar în anul 1934, la ediția inaugurală a Campionatelor Europene, participă 4 atleți români. În anul 1937, FRA organizează, pentru prima dată în România, Jocurile Balcanice, iar în anul 1948 debutează seria Campionatelor Internaționale ale României, nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA. Începând cu anul 1952, atleții români participă cu regularitate la toate marile competiții mondiale și europene și scriu, cu fiecare medalie, istoria atletismului românesc.

Aruncarea discului este considerată ca fiind una dintre cele mai vechi probe atletice, care a apărut ca necesitate, în viața de zi cu zi a oamenilor, pusă în slujba procurării hranei și apărării. Aruncarea discului a facut parte din programul Jocurilor olimpice antice înca din anul 776 î.e.n. și a fost imortalizată de către marele sculptor în vestita sa lucrare "Discobolul" din secolul al V-lea ÎEN, care s-a păstrat până în zilele noastre. Discul avea atunci o formă lenticulară, fiind confecționat din lemn, piatră sau bronz, cu o greutate între 2 și 6,5 kilograme și un diametru de 20-36 centimetri. Izvoarele istorice atestă că în anul 478 î.e.n. grecul Phazllos din Creta a aruncat cu un disc de 5,25 kg la distanța 26,17 metri. Aruncarea discului poate fi considerată o probă specific grecească, întrucat ea nu s-a mai întâlnit la alte popoare). Cu ocazia Jocurilor olimpice din 1906 sustinute la Londra, s-a definitivat forma si dimensiunile discului instalatiilor. El cântareste 2 kg, cercul are un diametru de 2,50 m si s-a introdus aruncarea cu elan (cu utilizarea forței centrifuge), cu o piruetă. Valoarea rezultatelor a crescut de-a lungul timpului, de la 47,56 m, în 1912, considerat ca fiind primul record mondial înregistrat de H. Duncan, la 51,73 m în 1930 de către Krenz, la 60,56 m de către Silvester în 1960, la 70,66 m de către Mac Wilkins în 1970. Dintre sportivii de valoare ai Romaniei ce au contribuit la ridicarea prestigiului atletismului românesc amintim pe: Lia Manoliu care aparticipat la patru olimpiade și a câștigat medalia de aur la Ciudat deMexico, 1968 și două medalii de bronz, una la Roma în 1960 și alta la Tokio în anul 1964, Argentina Menis, medalie de argint la J.O. de la Munchen - 1972, Florența Crăciunescu - medalie de bronz la J.O. de la Los Angeles și pe Nicoleta Grasu care a câștigat medalia de bronz la Campionatele Europene de la Budapesta din anul 1998. Recordurile României sunt astăzi deținute la bărbați de către Iosif Noghi cu un rezultat de 68,12 m (Zaragoza, 22.05.1983) și la femei de către Daniela Costian cu un rezultat de 73,84 m (Bucuresti, 30.04.1998).

Insigna - C.S.Socec (Clubul Sportiv)

C.S.(Clubul sportiv) Socec a fost un club sportiv bucureștean, din perioada regalistă, ce a funcționat pe lângă importanta editură “Socec & Co”. Nu știu nimic despre rezultatele sportive ale clubului sau în ce discipline sportive a excelat. Pot da însă câteva informații despre editura Socec. Librăria Socec a fost deschisă la București, în anul 1856, de către întreprinzătorul român de îndepărtată origine cehă Ioan V.Socec.

Editura „Socec & Co.”, înființată și dezvoltată de Ioan V.Socec a fost una dintre primele edituri mari din România, considerată de istorici ca fiind cea mai importantă întreprindere a industriei românești a cărții, începând din anii 1870, până la sfârșitul perioadei interbelice. În anul 1930 editura s-a asociat în afaceri cu marele magazin parizian „Galeries Lafayette”. Casa de librărie și de editură Socec a fost desființată în anul 1948. După 1948, Magazinul Socec - Lafayette a fost naționalizat și redenumit Magazinul „Victoria”.

___________ooOoo_________

O OBLIGAȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE