Epaminonda's Blog.....: POMBAL

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea portugheză POMBAL, din vremuri

diferite și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate.

Muzeul

Capela

Strada Coimbra

Parcul

Casa Marquez

Bulevardul 5 Octombrie

Ruinele castelului

Castelul

Trimiteri poștale

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE

SPORTIVE DIN JUDEȚUL BIHOR

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Insigna - N.A.C. 1910 - 1930

(Nagyvaradi Atletikai Club - Clubul atletic Oradea)

Asociația Club Sportiv CAO 1910 Oradea, cunoscut sub numele de Club Atletic Oradea, CA Oradea, sau pur și simplu CAO, este un club de fotbal din Oradea, care evoluează în Liga a III-a. Echipa a fost înființată ca Nagyváradi Atletikai Club (N.A.C.) în data de 25 mai 1910, când Transilvania făcea parte din Austro - Ungaria. Momentul istoric al fondării clubului a avut loc la Cafeneaua Emke (instalată la parterul actualului Hotel Astoria). Membrii fondatori și implicit membrii primului consiliu director al CAO/ NAC au fost: dr. Emil Jónás (președinte), Béla Mikló (președinte executiv), Andor Szabó (secretar), respectiv dr. Kálmán Kovács (casier). Alte denumiri ale echipe în timp au fost: Libertatea,

Întreprinderea Comunală (ICO), Progresul și Clubul sportiv Crișana. De-a lungul istoriei sale, CAO a câștigat un titlu naționl românesc, un titlu național maghiar și o Cupă a României. S-a dizolvat în 1963, dar a fost refondat în 2017 și a început să joace în divizia a cincea. Locul unde "alb-verzii" își desfășoară meciurile de pe teren propriu este Stadionul Iuliu Bodola, cea mai mare arenă a județului Bihor, numit astfel după Iuliu Bodola, jucătorul legendar al CAO din anii '30 și '40. Stadionul a fost inaugurat în 1924 și a fost renovat de mai multe ori, la renovarea din 2007 băncile de lemn fiind înlocuite cu scaune de plastic, reducând astfel capacitatea arenei de la 18000 la 11155 locuri. Centru comercial și nod de transport, orașul Oradea a fost un leagăn timpuriu al jocului de fotbal, care a apărut aici în 1902, datorită locuitorilor săi care se întorceau de la studii sau de la muncă din străinătate sau din Budapesta. Sportul câștiga în popularitate, dar nu exista încă un club organizat care să reprezinte orașul în meciurile împotriva unor orașe precum: Kolozsvar (Cluj-Napoca) sau Temesvar (Timișoara). Înființată în 1910, când Transilvania era încă parte a Austro-Ungariei, Nagyváradi Atletikai Club - în limba română: Club Atletic Oradea - va deveni în curând simbolul fotbalului din orașul de pe Crișul Repede. Adunarea de constituire a avut loc la 25 mai 1910, în cafeneaua orădeană Emke, consiliul director fiind format din dr. Emil Jonas, președinte, Bela Miklo, președinte executiv, Andor Szabo, secretar, și dr. Kalman Kovacs, casier, iar afilierea la Federația Ungară de Fotbal a fost semnată imediat. La 31 iulie, NAC a jucat primul său meci împotriva clubului KVSC din Kolozsvar (Cluj Napoca). Luna următoare, o echipă din Anglia care se afla în turneu a venit în oraș: este vorba de Bishop Auckland, campioana Ligii Nordului în acel sezon; NAC a câștigatul meciul cu un neverosimil 8-0. Înainte de primul război mondial, clubul a activat doar la nivel local și regional; după ce s-a alăturat Diviziei de Est a Ligii de Sud a Ungariei, în 1913 NAC a câștigat 25 dintre cele 31 de meciuri. În 1914, în calitate de campioană a diviziei, NAC a avut dreptul să participe la turneul final de la Budapesta, dar această competiție nu a mai avut loc niciodată din cauza izbucnirii războiului, în iunie. Echipele transilvănene s-au alăturat campionatului național românesc în sezonul 1921- 1922, dar NAC - acum cunoscut și sub denumirea de Clubul Atletic Oradea - a fost învins în faza orășenescă a campionatului de Stăruința Oradea și apoi de Înțelegerea Oradea pentru primele câteva sezoane și, astfel, nu s-a calificat pentru turneul final până în sezonul 1923-24. În 1932, conducerea clubului a decis că stabilirea de contacte cu fotbalul din alte țări ar contribui la dezvoltarea acestui sport în Oradea. Așa că au efectuat un turneu de douăsprezece meciuri în Franța și Eleveția, în timpul cărora au învins Olympique Lillois cu 5-2, echipă care în acel sezon va deveni campioana Franței. În anul următor turneul a fost în Franța și în coloniile sale din Africa de Nord, iar Oradea și fotbalul românesc și-au răspândit faima în jurul continentului. În timpul perioadei interbelice, CAO a furnizat optsprezece internaționali români, majoritatea dintre ei fiind constituită, în mod întâmplător, din etnici maghiari, evrei și germani. După Dictatul de la Viena echipa a jucat în campionatul maghiar, pentru ca în sezonul 1943-44 a devenit prima echipă din afara Budapestei care a câștigat campionatul maghiar în istoria sa de 44 de ani, terminând cu 13 puncte înaintea celei de-a doua echipe, Ferencvaros. Nume de jucători mari ai acestei echipe în timpul câștigării primului titlu au fost: Gyula Lorant, Iuliu (Gyula) Bodola, József Pecsovszky (Iosif Petschovschi), Francisc Spielmann, Gusztav Juhasz, Nicolae Simatoc, etc. Antrenorul NAC, în perioada succesului maghiar al clubului, a fost vedeta alb-verzilor din anii '20, Francisc Ronay. Sub numele - Progresul Oradea, clubul a câștigat Cupa României în anul 1956. Orașul Oradea a strălucit puternic pe firmamentul fotbalului regional și național, cu câțiva dintre cei mai mari jucători ai Ungariei și României din acele vremuri - o cupă și un titlu de campion în două țări - dar acum se află mult în umbră: FC Bihor a fost declarat falimentar la 12 ianuarie 2016, după o istorie furtunoasă, iar în primăvara anului 2017, acest faliment a provocat o situație stranie, inversă față de cea de la începutul anilor '60, CAO reapărând și înlocuind-o acum ea pe FC Bihor. Principala rivală a CAO este considerată Ripensia Timișoara, dar rivalitățile zonale precum cele cu UTA sau Poli Timișoara sunt și ele recunoscute. În trecut CAO a avut importante rivale și la nivel local, meciurile împotriva unor echipe precum Stăruința sau Crișana fiind recunoscute pentru intensitatea lor.

Clubul sportiv "Agility" - Oradea

Primul club sportiv “Agility” din țară s-a deschis la Oradea în luna iunie 2004. Deschiderea oficială a clubului a avut loc în Şanţul Cetăţii, prilej cu care orădenii, prezenţi într-un număr destul de modest, au asistat la un program extrem de atractiv, în care au fost antrenate 12 exemplare canine, din Oradea, şi 4 din Debrecen (Ungaria). La festivitatea oficială de deschidere a clubului frumosele exemplare canine au fost supuse la două probe, "Jumping" (de viteză) şi "Agility" (de îndemânare), oferind spectatorilor un spectacol pe cinste. Președintele Clubului sportiv “Agility este orădeanca Violeta Andrasi. Ea a fost pusă în legătură cu Asociația chinologică din Debrecen - Ungaria, de către profesorul Surlă Corneliu, directorul Școlii “Ioan Bogdan” din Oradea, din pasiune pentru animale, precum şi din dorinţa de a face puţin sport. Acest club este singurul din ţară cu activitate reală (au mai fost tentative de acest gen, în Satu Mare, Baia Mare), în cadrul căruia primează jocul cu câinele, punându-se accent pe educaţia patrupedului şi nu pe rasă. Înainte de a fi constituit, Clubul a participat la numeroase demonstraţii, organizate în urmă cu patru ani la Ankara, iar în 2002, la Budapesta şi Gyula. Cea mai recentă recunoaştere a activităţii orădenilor a avut loc cu ocazia Campionatului mondial de "Agility", desfăşurat în perioada 27-28 august, la Viena (Austria), unde, din 19 ţări, au obţinut un onorabil loc 7, pe echipe. Clubul sportiv “Agility” Oradea este o asociatie de dresaj canin, unde se desfasoara diverse activitati: dresaj pentru câini, agility(este un sport atât pentru câini cât și pentru stăpâni) și multe alte sporturi pentru câini și are sediul pe Strada Dobrogeanu Gherea, nr.1.

Insigna - Crișul

Crișul a fost vechiul nume al actualei echipe FC Bihor din municipiul Oradea. Fondat în anul 1958, FC Bihor este urmașul unui club mult mai titrat, C A Oradea. înființat în anul 1910, FC Bihor este una dintre puținele echipe din lume care a câștigat campionatul în două țari diferite, atât în România cât și în Ungaria. Sus am postat două logo-uri ale FC Bihor. A activat în campionatul regional până în anul 1960 când, a fuzionat cu echipa fabricii de încălțăminte Solidaritatea și a promovat în Divizia B. În sezonul 1961 – 1962 echipa își schimbă numele în A.S.A. Crișul și termină campionatul pe locul 12. Anul următor ocupă locul 1 și promovează în Divizia A. După trei ani în prima divizie retrogradează, iar în 1968, în urma unui turneu de baraj organizat la Timișoara, se întoarce în primul eșalon. Joacă doi ani în Divizia A și apoi retrogradează, dar revine în sezonul următor. În anul 1972 orădenii se întorc în Divizia B și își schimbă numele în FC Bihor. După două locuri 2, obținute în edițiile de campionat 1972 – 73 și 1973-74, la sfârșitul anului competițional 1974-75 promovează din nou. Echipa reușește să se mențină în Divizia A timp de cinci ani după care, în 1979, retrogradează. Sub conducerea antrenorului Gheorghe Staicu, FC Bihor se întoarce în primul eșalon, unde ocupă un loc 7 la finele sezonului 1983-84. În 1986 echipa retrogradează iar în 1988 se întoarce în prima ligă. În turul sezonului 1989 - 90 FC Bihor a avut un parcurs bun, încheind prima parte a campionatului pe un onorant loc 5. După un retur foarte slab, echipa orădeană a terminat campionatul pe locul 10, iar în sezonul următor a retrogradat. Joacă în Divizia B până în 1996 când retrogradează în Divizia C. Sezonul 1997 - 98 a consfințit revenirea FC Bihor în Divizia B.

Insigna - Rapid Oradea

Se știe că Rapid Oradea a fost un club sportiv de tradiție ce a funcționat pe vremea comunismului și a aparținut ceferiștilor orașului. Aici s-a practicat sportul fotbal. Nu se cunosc data reală a înființării clubului, performanțele obținute sau dacă a mai avut și alte secții.

Presupun că de-a lungul vremii clubul a suferit multiple transformări, poate chiar și de nume, sau poate chiar s-a desființat. Se știe precis că astăzi în Oradea ființează un club sportiv recent înființat (2012) care poartă nume apropiat – Rapid Crișul Oradea și care caută copii pe care să-i promoveze în lumea magică a fotbalului. Dacă vreun cititor deține informații despre acest Clubul Rapid Oradea, îl rog să ni le împărtășească consemnându-le în rubrica “comentarii” de la partea inferioară a acestui articol. Cu mulțumiri!

N.T.C. Oradea locul I - 1931 (ciclism)

N.T.C. se pare că a fost un vechi club de ciclism din municipiul Oradea. Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii omului, cu precădere bicicletele. Ciclismul se împarte în două categorii: de plăcere și disciplină sportivă de sine stătătoare. Ciclismul sportiv este condus de Uniunea Ciclistă Internațională, cu sediul în Elveția. Sportul ciclism înseamnă organizare riguroasă dar și investiții însemnate în echipamentele de concurs. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomotie, se numarau si cateva personalitati ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahuta, B. Delavrancea si Al. Macedonski. In aceasta perioada, ciclistii care doreau sa organizeze concursuri dupa modelul occidental au importat biciclete cu roata mare in fata, numite bicicle. In ultimul deceniu al secolului trecut, sporeste numarul societatilor de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Inca din 1886 fusesera infiintate cluburile cicliste ”Velocitas” si ”Huniade”, iar in anul 1889 “Asociatia de ciclism” din Arad. Cursa de debut din Bucuresti, care are loc in 1891 pe distanta Otopeni – Baneasa de 10 km, este castigata de D. Dumitrescu, unde se inalta astazi Arcui de Triumf. O data cu inmultirea societatilor cicliste, se impune necesitatea coordonarii si organizarii ritmice a activitatii cicliste. In consecinta, in 1891 se infiinteaza ”Clubul velocipedistilor” din Bucuresti care va organiza un concurs oficial. In 1893, se fac intreceri pe velocipede in cadrul unei serbari de binefacere, destinate ajutoarelor oferite sinistratilor inundatiilor de la periferia Capitalei. De acum, ciclismul romanesc fusese confirmat ca o activitate sportiva, motiv pentru care se infiinteaza ”Clubul ciclistilor” in 1896 si ”Uniunea velocipedica a Romaniei” in 1897, care se dorea sa detina prerogativele unei federatii nationale. In 1900 ia nastere ”Uniunea Ciclistilor Excursionisti” si apare prima revista ciclista lunara din tara noastra, intitulata ”Bicicleta”. Inca din 1894 functiona prima scoala de invatare a mersului pe bicicleta, in spatiul pietei Victoria si al soselei Kiseleff din zilele noatre. Pe campul acestei scoli va fi amenajata o pista pe pamant lunga de 250 m, cu o turnura usor ridicata la inaltimea de cca 1,50 m. Apare, asadar, primul, velodrom din Romania, denumit ”Victoria”, proprietatea lui Alois Pucher, langa atelierul de reparat biciclete. In aceste conditii, pe langa ciclismul de sosea, apare si cel de velodrom. Pentru ca tribunele velodromului erau neincapatoare si ciclistii evoluau invaluiti de praful pistei, a aparut nevoia de a construi un nou velodrom, mai incapator si cu anexe sanitare. Initiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului “Universul”, Luigi Cazzavillan si, totodata, reprezentant in Romania al unei fabrici italiene dc biciclete (firma ”Bianchi”). El a construit un splendid veledrom cu pista de lemn, lunga de 333,33 m si lata de 6 m. Arena a fost ridicata pe soseaua Kiseleff, in dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a facut in 1896, prilejuind o bogata activitate ciclista de velodrom, unde au concurat ciclisti din Germania, Austria, Ungaria. In 1898, velodromul a fost demontat si pista vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate dupa moartea fondatorului. Dupa o intrerupere indelungata, timp in care cursele de viteza s-au desfasurat pe aleile din parcuri si la hipodrom, ciclismul de pista isi va relua activitatea o data cu construirea velodromului de la Galati (1923), din initiativa lui Ernest Flacs, presedintele Clubului Ciclist Galati. De asemenea, este consemnata existenta unui velodrom la Craiova, unde s-au derulat concursuri intre ciclistii bucuresteni si craioveni in anii 1896-1898. Dezvoltarea ciclismului de sosea si de pista, reteaua tot mai mare de concursuri si aparitia mai multor cluburi cu acest profil in Capitala si in teritoriu, au creat conditii pentru infiintarea FR de Ciclism. Acest eveniment, care are loc in 26 aprilie 1931, succede existenta celor doua nuclee organizatorice, care la vremea respectiva si-au asumat rolul de conducere si organizare a ciclismului romanesc. Aceste nuclee au fost: Uniunea Velocipedica a Romaniei (1897) si Comisiunea de Ciclism (1912) din cadrul Federatiei Societatilor Sportive din Romania (FSSR).

Set 3 insigne - Olimpia Oradea

Despre produsul medalistic de mai sus nu am niciun fel de informații, afară de faptul că este un club sportiv orădean. Dar când s-a înființat, ce secții sportive a avut sau ce rezultate a obținut, nu se știe. Dacă vreun cititor deține informații despre acest club îl rog să ni le împărtășească consemnându-le în rubrica “comentarii” de la partea inferioară a acestui articol. Cu mulțumiri!

Oradea, mai demult Oradea Mare, (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein, în latină Magnovaradinum, în slovacă Vel'ký Varadín, în turcă Varat, în italiană Gran Varadino) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Bihor, situat în vestul României, pe râul Crişul Repede, în imediata apropiere a graniței cu Ungaria. Oraşul este menţionat pentru prima dată la 1113, având în prezent o populaţie de aproximativ 206000 de locuitori. Sus am postat steagul si stema actuală a municipiului Oradea și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură orădene din vremuri diferite.

Teatrul orășenesc Regina Maria

Statuia Regelui Ferdinand

Școala de cadeți

Cafeneaua Metropol

Catedrala greco catolică Sfântul Nicolae

Mănăstirea Orsolya

Podul Ferdinand

Monumentul Szacsvay

Podul îngust peste Criș

Gara

Facultatea de medicină

Catedrala și Palatul episcopal

Bulevardul Regele Ferdinand

Biserica evanghelică Agosta

Județul Bihor este situat în provincia istorică Crișana, în nord-vestul României și are reședința în orașul Oradea. Județul se întinde pe o suprafață de 7544 kilometri pătrați și numără aproximativ 575000 de locuitori. Din punct de vedere administrativ-teritorial județul este format din; 4 municipii – Oradea, Beiuș, Marghita și Salonta; 6 orașe – Aleșd, Nucet, Săcuieni, Ștei (fost Dr.Petru Groza), Valea lui Mihai, Vașcău precum și 90 de comune. Sus am postat stemele actuale și comuniste ale județului iar jos câteva fotografii reprezentând monumente de cultură și arhitectură bihorene, din vremuri diferite, dar și câteva vechi trimiteri poștale ilustrate din acest județ.