Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Grebănu este o comună din județul Buzău care include și satele: Homești, Livada, Liva Mică, Plevna și Zăplazi și este situată în nordul județului, în apropiere de Râmnicu Sărat, în zona primelor dealuri ale Subcarpaților Curburii și a unei câmpii piemontane dintre cursul râurilor Câlnău și Râmnicu Sărat. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203A, care leagă municipiul Râmnicu Sărat (DN2) de Murgești, pe valea Câlnăului. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 5319 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 5531 locuitori), dintre care: români – 86,53%, romi – 8,4% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei buzoiene Grebănu astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodcoși – 94,64% și restul – nedeclarată sau altă religie. În comuna Grebănu se află fosta mănăstire Grebănu, construită în 1843, monument de arhitectură de interes național. Ea cuprinde biserica Sfântul Nicolae, turnul clopotniță și zidurile de incintă. În rest, în comuna Grebănu se află cinci alte obiective de interes județean: Casa Gheorghe Hodorcea (sfârșitul secolului al XIX-lea), Casa Dinu Tinca (1915), Casa Ruxandra Grama (1915), Casa Matei Ungureanu (1920) – toate în Grebănu și Biserica Sfinții Voievozi (1822) în Homești.

În centrul localităţii Grebănu, într-un frumos spaţiu verde protejat de un zid de piatră de mică înălţime, a fost construit, în anul 1985, un impunător monument “În memoria eroilor satelor comunei Grebănu care au căzut în lupta pentru eliberare socială şi naţională, 1877-1878, 1907, 1916- 1918, 1941-1945”. Monumentul este de tip obelisc aşezat pe un postament masiv în trepte şi susţine un bust de soldat român în echipament de război cu arma la piept. Pe faţada monumentului se află, ca elemente decorative, însemne ale armatei şi o cunună de flori, susţinută de o mână, sub care se găseşte inscripţia de mai sus. Numele eroilor nu sunt înscrise.

În curtea bisericii cu hramul “Sfântul Nicolae” a fost ridicat un mic monument, placat cu marmură, aşezat pe un suport în trepte şi având în vârf o cruce de marmură. Crucea monument a fost “Ridicată de enoriaşii parohiei “Sf. Nicolae” Grebănu, judeţul Buzău”, ca un “Pios omagiu celor ce s-au jertfit pentru credinţă, neam şi ţară”, cum ne informează inscripţia. Numele eroilor sunt înscrise pe plăci de marmură.

În curtea bisericii cu hramul “Sfinţii Voievozi” din localitatea Hierăști se află o cruce din ciment care închide o cruce goală, fixată pe un postament de formă pătrată, protejată de lanţuri fixate pe stâlpi aşezaţi la colţurile postamentului. Inscripţia de pe postament arată că a fost “Ridicată de familia Gheorghe Mihalache. În memoria eroilor satului”, fără a se înscrie şi numele acestor eroi.

În faţa bisericii cu hramul “Sfinţii Voievozi” din localitatea Homești s-a ridicat o cruce din ciment mozaicat, aşezată pe un soclu înalt, de formă pătrată, susţinut de un postament în trepte şi fiind protejată de lanţuri fixate pe stâlpi din fier. Pe soclu, ca elemente decorative, sunt însemne ale armatei şi inscripţia “Glorie eternă eroilor din satul Homeşti”, fără a fi înscrise şi numele eroilor. Se precizează că această cruce a fost “Ridicată de familia doctor Şerbănescu în anul 2000”. În apropiere se găsesc mai multe cruci ridicate în memoria eroilor, numele acestora fiind ilizibile.

În curtea bisericii cu hramul “Cuvioasa Parascheva” fin localitatea Livada se află o troiţă care adăposteşte o cruce veche, de piatră, pe care se poate citi însemnarea “Mihnea voevod 1583”. Pe cruce au fost săpate numele eroilor satului în anul 1956. O inscripţie de pe spatele crucii precizează că “Această cruce s-a donat de familia Dumitru Enescu şi s-a ridicat şi cu sprijinul familiei Ceronia E.I.Popa şi cu fiii lor în amintirea eroilor neamului din comuna Putrida”. În apropiere a fost amenajat un cimitir pentru eroii din cele două războaie mondiale în care sunt 56 de cruci. O cruce de marmură cu însemnele armatei are inscripţia, “În memoria eroilor 1918-1944”, iar o altă cruce, din lemn, poartă inscripţia “Veşnică pomenire eroului necunoscut”.

În faţa bisericii cu hramul “Cuvioasa Parascheva” din localitatea Plevna se înalţă un monument în formă de obelisc, cu cruce în vârf, aşezat pe un postament masiv în trepte, placat cu gresie, pentru “Eroii căzuţi în primul război mondial-1916-1918” şi pentru “Eroii căzuţi în al doilea război mondial – 1940-1944”, cum precizează inscripţia. O altă inscripţie arată că “Acest monument s-a ridicat de enoriaşii satului Plevna cu sprijinul preotului Clinciu Gheorghe”. În biserica satului se păstrează un tablou cu portretele unora dintre eroii satului, realizate de către vârstnica Elena Mănescu.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

UN DUEL EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

DIN INTELIGENȚA

POPOARELOR LUMII

_________xxx_________

O PLACHETĂ, O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - 25 ani (chimie militară)

Produsul medalist de mai sus se pare că este o insignă de vechime 25 de ani a absolvirii facultății de ingineri chimie militară din cadrul Academiei Tehnice Militare din București. Facultatea de Chimie aplicată s-a organizat în cadrul Academiei încă din anul 1950, de atunci aici s-au pregatit ingineri specialiști în arma chimică. Denumirea actuală a acestei arme este Arma Apărare Chimică, Biologică, Radiologică. Arma Apărare Chimică, Biologică, Radiologică și Nucleară, pe scurt CBRN, a luat naștere la data de 15 mai 1923, în momentul în care gazele toxice au fost utilizate pe timpul Primului Război Mondial, pe frontul de vest, fapt care a dus la mari pierderi de vieți omenești. Numele acestei arme a suferit modificări, denumindu-se de-a lungul timpului și apărare contra gazelor, arma chimică, apărare antichimică sau apărare NBC.

Placheta - Direcția topografică militară

"General de divizie Constantin Barozzi"

Ministerul Apărării Naționale - România

Direcţia Topografică Militară (D.T.M.) fost înfiinţată la 12 noiembrie 1859 prin Înaltul Ordin de zi nr.83, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care prevedea îndeplinirea de atribuţii, conform art. 7 lit. a), privind „tot ce atinge de lucrările topografice, geodezice şi statistice, precum şi ridicarea şi lucrarea planurilor de acest fel şi aplicarea acestor lucrări la facerea hărţii cadastrale a Principatelor Unite”, de către Biroul de geniu, prima structură militară a acelei vremi specializată în domeniul topogeodeziei. Astăzi, după mai bine de 155 de ani de existenţă şi activitate neîntreruptă, DTM este structura specializată a Ministerului Apărării Naţionale în realizarea, actualizarea, multiplicarea şi difuzarea produselor geospațiale în conformitate cu Politica Geospaţială NATO şi standardele NATO, UE şi naţionale specifice, necesare asigurării geografice a Armatei României şi la cerere, a celorlalte structuri ale Sistemului de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, Guvernului României, NATO şi UE. Sus am postat logo-ul acestei structuri militare. Principalele obiective ale DTM sunt a sigurarea geografică a Armatei României şi, la cerere, a celorlalte structuri ale Sistemului de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională precum şi a structurilor NATO/PfP/UE conform GEO-1, Instrucţiuni pentru asigurarea geografică în Armata României, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.173 din 25.11.2004; planificarea, organizarea, conducerea şi controlul asigurării geografice în cadrul Ministerului Apărării Naţionale; elaborarea concepţiei de înzestrare cu produse geospaţiale şi tehnică topogeodezică a structurilor Ministerului Apărării Naţionale; executarea serviciilor de aerofotogrammetrie şi de realizare a ortofotoplanurilor pe teritoriul României şi executarea serviciilor de digitizare şi actualizare a Sistemului de Identificare a Parcelelor Agricole pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Realizarea seturilor de date spaţiale pentru temele repartizate Ministerului Apărării Naţionale, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr 4/2010 pentru instituirea Infrastructurii Naţionale pentru Informaţii Spaţiale; realizarea, întreţinerea şi administrarea geoportalului INIS – componenta Ministerului Apărării Naţionale, asigurarea protecţiei informaţiilor clasificate în cadrul operaţiunilor de aerofotografiere a teritoriului naţional realizate de către persoane fizice şi juridice civile, executarea documentaţiilor tehnice cadastrale pentru imobilele aflate în administrarea / proprietatea Ministerului Apărării Naţionale; participarea la Programul Multinaţional de Coproducţie Geospaţială (MGCP), cooperarea pe linie de specialitate cu instituţii militare şi civile de profil din ţară şi străinătate, pentru îndeplinirea misiunilor de asigurare geografică; instruirea personalului Direcţiei Topografice Militare „General de divizie Constantin Barozzi” și Unităţii de Instrucţie şi Asigurare Topogeodezică „General de divizie Constantin I. Brătianu”; instruirea, coordonarea şi evaluarea specialiştilor topogeodezi militari precum şi a responsabililor cu asigurarea geografică din cadrul Ministerului Apărării Naţionale; asigurarea protecţiei informaţiilor clasificate în Direcţia Topografică Militară „General de divizie Constantin Barozzi” şi Unitatea de Instrucţie şi Asigurare Topogeodezică „General de divizie Constantin I. Brătianu”. Prezint mai jos câteva repere istorice în evoluția DTM române: 1859 - prima determinare astronomică ştiinţifică din România consemnată, efectuată de ofiţerii geodezi români pentru realizarea Hărţii României Meridionale, la scara 1:28.000, sub comanda mareşalului austriac De Fligelly; 1863 - tipărirea „Hărții Principatelor Unite Române”, întocmită de căpitanul Hadji şi locotenentul P. Gramont, la scara 1:833.000, care cuprinde localităţile principale, staţiile poştale şi telegrafice, drumurile şi relieful reprezentat prin haşuri; 1864 – generalul C.I.Brătianu, generalul G.Iannescu, colonelul C.Barozzi și locotenent-colonelul C. Căpităneanu participă la determinările privind „forma şi dimensiunea Pamântului, prin măsurarea unor arce gigantice (de meridian şi paralel) care să lege totodată triangulaţiile geodezice din diferite ţări”, sub egida unei asociaţii geodezice europene; 1870 – înființarea Depozitului științific de război, căpitanul C.Poenaru participă la lucrările „Comisiunei Europene Dunărene”, de ridicare a cursului Dunării de la Brăila la Sulina, în urma căreia a rezultat „Harta Deltei Dunării”; 1873 – editarea primului atlas de semne convenționale românești; 1877 – În cadrul Marelui Cartier General se înființează Direcția topografică; 1894 - începe construirea observatorului astronomic militar, inaugurat în 1895; 1907 – se înființează secția de Geografie militară în cadrul Societății române de geografie; 1930 – Serviciul geographic al armatei se transformă în Institutul geografic militar; 1943 - Depozitul de hărţi al Institutului Geografic Militar (aproximativ 40 de vagoane) este mutat la Buşteni, iar în prima parte a anului 1944 sunt mutate şi Secţia Cartoreproducere, în comuna Domneşti, Secţiile Geodezică şi Topografică, în comuna Berevoieşti şi Şcoala de Cartografie, în comuna Stăneşti, din judeţul Argeş; 1949 - Şcoala de Cartografie şi Arte Grafice este transformată în „Şcoala Tehnică de Subofiţeri Cartografi”, iar de la 8 noiembrie 1950 şi aceasta este tranformată în „Şcoala de Ofiţeri Topografi” cu durata de doi ani; 1950 – Institutul geografic militar devine Întreprinderea topografică militară, ia fiinţă Facultatea de geodezie din cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti; 1967 - Se înfiinţează ca unitate independentă în cadrul Direcţiei Topografice Militare - „Centrul de Cercetări Ştiinţifice pentru Geodezie şi Cartografie Militară”; 1978 - Se înfiinţează, ca unitate productivă a Direcţiei Topografice Militare, „Oficiul de calcul”; 2012 - Direcţiei Topografice Militare i-a fost acordată denumirea onorifică „General de divizie Constantin Barozzi”, iar Observatorului Astronomic Militar i-a fost acordată denumirea onorifică „Locotenent colonel Constantin Căpităneanu”, cu ocazia aniversării a 153 de ani de existenţă, Direcţiei Topografice Militare „General de divizie Constantin Barozzi” i s-a înmânat drapelul de luptă de către şeful Statului Major General şi au fost dezvelite statuia şi tabloul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Distincția - Campion județean (aeromodelism)

Aeromodelismul este un sport tehnico-aplicativ ce constă în proiectarea, construirea și pilotarea sau lansarea în zbor a aeromodelelor. Aeromodelismul cuprinde acele aeromodele care zboară: planoare, machete de avioane la scară sau elicoptere. Aeromodelul este un model de avion de dimensiuni reduse, care poate zbura sau plana pe o distanță apreciabilă. Se construiesc folosind materiale ușoare cum ar fi baghete de lemn de brad, placaj din lemn de mesteacăn, lemn de balsa, polistiren, fibră de sticlă sau fibră de carbon.Reprezentările pot varia de la simple planoare la machete la scara redusă. Aeromodele pot fi construite ca modele statice sau ca aeromodele pentru aeromodelism (zbor circular sau radio-comandate). Federația Aeronautică Internațională a clasificat aeromodelele în funcție de modalitatea zborului, dimensiunile de gabarit, tipul propulsorului și capacitatea cilindrică în mai multe clase, și anume:

clasa F-1: pentru aeromodele pentru zbor liber, unde aeromodelistul nu are control asupra aeromodelului.
clasa F-2: cu aeromodele controlate prin cabluri (captive), unde aeromodelistul controlează aeromodelul folosind 2 sau mai multe cabluri
clasa F-3: cu aeromodele controlate prin unde radio, unde aeromodelistul controlează aeromodelul prin folosirea unei statii de radiocomanda operata de aeromodelist si care transmite semnale catre receptorul plasat în aeromodel.
clasa F-4: machete
clasa F-5: cu motor electric.
clasa F-7: aerostate.

Insigna - D.G.C.C.O.A.

(Direcția generală de combatere a criminalității organizate și anticorupției)

Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate și Anticorupție, denumire actuală - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, este structura specializată din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, fără personalitate juridică, cu competenţă teritorială generală în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată. Direcţia este condusă de un director și doi directori adjuncți și are în coordonare 15 brigăzi, un serviciu de combatere a criminalității organizate porturi maritime şi 27 servicii judeţene cu linii de muncă corespondente structurii centrale, corespunzătoare structurilor teritoriale ale D.I.I.C.O.T, D.N.A şi D.G.A. şi investighează infracţiunile din competenţa acestor instituţii. În subordinea Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, funcţionează și birouri de combatere a criminalităţii organizate, având competenţă teritorială corespunzătoare celor şase sectoare. Direcţia cooperează, în condiţiile legii, cu structuri similare din alte ţări, precum şi organisme internaţionale abilitate în domeniul combaterii criminalităţii organizate. Direcția de Combatere a Criminalității Organizate este organizată în 9 servicii centrale, un birou și un compartiment de documente clasificate și secretariat. Serviciul de combatere a traficului de persoane – este structura de specialitate care desfăşoară activităţi de combatere a criminalităţii pe domeniul de competenţă în baza delegării procurorului competent, conform legii, activități investigative, de urmărire penală şi monitorizare, a traficului de migranţi, persoane, organe, ţesuturi şi/sau celule de origine umană. În cadrul serviciului funcționează 2 birouri (Biroul de Combatere a Traficului de Ființe Umane și Biroul de Combatere a Traficului de Migranți) și un compartiment (Centrul de resurse pentru combaterea traficului de persoane). Serviciul de combatere a macrocriminalității economico-financiare desfăşoară activităţi investigative şi de urmărire penală pentru combaterea infracţiunilor complexe din sfera macrocriminalităţii financiare, infracţiuni de spălare de bani, infracțiuni vamale, contra patrimoniului și de serviciu.În cadrul serviciului funcționează 2 birouri (Biroul de combatere a criminalității economico-financiare și Spălării Banilor și Biroul de combatere a infracțiunilor vamale, contra patrimoniului și de serviciu). Serviciul de combatere a criminalităţii informatice desfăşoară activităţi investigative si de cercetare penală pentru combaterea infractiunilor informatice cu mijloace de plată electronice, infracţiunilor contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor, a celor privind sistemele informatice şi pornografie infantilă. În cadrul serviciului funcționează 4 birouri (Biroul de combatere a infracțiunilor informatice și a celor cu mijloace de plată, Biroul de percheziții și cercetare a sistemelor informatice, Biroul de investigare a infracțiunilor împotriva sistemelor informatice, Biroul de investigarea infracțiunilor de pornografie infantilă prin sisteme informatice). Serviciul antidrog desfăşoară activităţi investigative şi de urmărire penală pentru combaterea traficului şi consumului de droguri, intern şi transfrontalier. Unităţile de profil sunt sprijinite de Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor şi 4 laboratoare teritoriale, care efectuează în mod operativ, analize fizico-chimice ale substanţelor stupefiante, psihotrope, ori ale altor substanţe confiscate. În cadrul serviciului funcționează Biroul de combatere a traficului de cocaină și droguri sintetice, Biroul de combatere a traficului de heroină, opiu și derivați și Biroul de combatere a traficului cu precursori, laboratoare și culturi. Serviciul de investigare a infracțiunilor de terorism este structura de specialitate care desfăşoară activităţi investigative şi de cercetare penală, potrivit specializării instituite prin dispoziție a inspectorului general al Poliției Române, precum și în baza delegării procurorului competent, conform legii. Serviciul de combatere a grupurilor de criminalitate organizată este structura de specialitate care desfăşoară activităţi investigative și de cercetare penală a grupărilor infracționale de natură polivalentă, având un număr mare de membri care acționează atât la nivel intern cât și extern prin comiterea unei sfere variate de infracțiuni. Laboratorul central de analiză si profil al drogurilor - la nivel de serviciu este structura care efectuează în mod operativ, analize fizico-chimice ale substanţelor stupefiante, psihotrope, ori ale altor substanţe confiscate. Serviciul de investigare financiară a grupurilor de criminalitate organizată este structura de specialitate care desfăşoară activități investigative și procedurale privind patrimoniul persoanelor cercetate pentru săvârșirea infracțiunilor susceptibile de produs infracțional în dosare penale precum și cercetarea săvârșirii de către aceste persoane a infracțiunii de spălare a banilor. Oficiul național central pentru combaterea falsului de monedă (la nivel de birou) desfăşoară activităţi investigative şi de urmărire penală pentru combaterea infracțiunilor de fals de monedă. Serviciul cooperare operativă asigură exercitarea unui management operaţional de calitate şi controlul eficient al situaţiei operative, pe baza de date reale, analize obiective şi pertinente, asigură coordonarea, sprijinul şi controlul activităţilor de cooperare internaţională, afaceri europene şi programe, la nivelul structurilor proprii. Compartimentul documente clasificate și secretariat desfășoară activități ce presupun primirea/predarea corespondenței, înregistrarea/distribuirea lucrărilor, întocmirea diverselor documente și situații.

La nivel teritorial, activitățile specifice pe linie de combatere a criminalității organizate se desfășoară prin cele 15 Brigăzi de Combatere a Criminalității Organizate și prin Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Porturi Maritime.

Consiliul Superior al Magistraturii - România

1909 - Garant al independenței justiției

Legea din 24 martie 1909 pentru modificarea unor dispoziţiuni din legile relative la organizarea judecătorească, în Titlul III, intitulat "Despre Consiliul Superior al Magistraturii" prevedea, ca se înfiinţează pe lângă Ministerul de Justiţie un Consiliu Superior al Magistraturii, ale cărui atribuţiuni erau:

a-şi da cu părerea, conform legii, asupra confirmării, numirii şi înaintării magistraţilor de orice grad, începând cu judecătorii de ocoale şi cei de tribunale de judeţe;
a judeca, conform legii, infracţiunile magistraţilor inamovibili la datoriile profesionale, şi a hotărî pedepsele aplicabile acelora cari se abat de le acele datorii;
a-şi da avizul în toate cazurile în care va fi consultat de ministru;
a îndeplini orice alta însărcinare i s-ar da prin legi.

Prin Legea pentru organizarea judecătoreasca din anul 1924, cu modificările din anul 1925, au fost aduse completări referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii, privind componenta acestuia, cvorumul necesar ţinerii şedinţelor şi luării hotărârilor, precum şi modul de înlocuire a membrilor consiliului. Prin Legea pentru organizarea judecătorească din anul 1952 dispoziţiile privind Consiliul Superior al Magistraturii au fost abrogate. După anul 1989 instituţia Consiliului Superior al Magistraturii este consacrată în două articole ale Constituţiei din anul 1991, care a preluat un model răspândit atât în state cu o considerabila tradiţie democratică, cât şi în cele aflate în tranzitie catre o aşezare a instituţiilor pe principii democratice. Astfel, potrivit art. 132: „Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistraţi aleşi, pentru o durata de 4 ani, de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţa comună" . Conform art. 133: „Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. În acest caz, lucrările sunt prezidate, fără drept de vot, de ministrul justiţiei; Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de consiliu de disciplină al judecătorilor. În acest caz, lucrările sunt prezidate de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie."
Dispoziţiile constituţionale revizuite fixează numărul de membri ai Consiliul Superior al Magistraturii la 19, din care:

14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, cu o vechime de cel puţin 7 ani într-o profesie juridică sau în învăţământul juridic superior, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen, cu drept de vot;
ministrul justiţiei
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Consiliul Superior al Magistraturii este condus de preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, aleşi de plen, în prezenţa a cel puţin 15 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, cu votul majorităţii membrilor prezenţi dintre cei 14 membri aleși în adunările generale ale magistraților, care fac parte din secţii diferite, pentru un mandat de un an. Mandatul preşedintelui nu poate fi reînnoit. Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani. Conform art. 132 alin. (6) din Constituţia României, revizuită, „Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă". Sediul actual al instituției este pe Strada Plevna, nr.141B, Sectorul 6, în municipiul București.

Distincția - Artist emerit (muzică și teatru)

Artist emerit a fost un titlu care s-a acordat oamenilor de artă cu realizări valoroase în oricare din ramurile artei, fie sub raportul creației artistice, fie al interpretării. În România, în baza hotărârii Consiliului de Miniștri cu Nr. 902 din 8 August 1950, titlul a fost instituit prin Decretul nr. 203 din 28 septembrie 1950 pentru înființarea titlurilor ce se pot acorda oamenilor de știință, tehnicienilor și artiștilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 83 din 28 septembrie 1950. Titlurile înființate prin acest decret se acordau de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, la propunerea Consiliului de Miniștri. Se pare că acordarea acestor titluri era îmbrăcată și de niște avantaje financiare, doar la momentul acordării titlului sau pentru tot restul vieții.

____________ooOoo____________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

CU CUPOANE DETAȘABILE