Epaminonda's Blog.....: VERONA

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din orașul italian VERONA, provincia VERONA,

regiunea VENETO, din vremuri diferite, câteva vechi trimiteri

poștale ilustrate, un jeton, o insignă și o medalie locale.

Aeroportul

Primăria și Grădina

Domul

Palatul Gran Guardia

Palatul Ragione

Statuia Cangrande

Arena

Bazilica San Geno Maggiore

Grand hotel Colombe d'Or

Podul Scaligero

Poarta Gavi

Poarta Borsari

Portoni delle Bra

Gara

Piața dei Seniori

Casa lui Romeo

Casa Julietei

Balconul Julietei

Piața Independența

Piața Dante din Logia Fra Giocondo

Piața Erbe

Piața Erbe și Palatul Maffei

Podul Nevi

Bulevardul Vittorio Emanuele

Trimiteri poștale

Insignă locală

Jeton local

Medalie locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O POEZIE PROPRIE

DE LUAT AMINTE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Doamna Maria Paleologa 1457 - 1504

Soția lui Ștefan cel Mare

Această medalie este opera gravorului Mihai Fețița de la Monetăria națională a statului și a fost realizată în anul 2004. Se știe că marele domnitor al Moldovei a avut trei soții oficializate: Evdochia de Kiev, Maria de Mangop și Maria Voichița care era mai tânără cu 20 de ani decât domnitorul.

Doamna Maria Paleologa, cunoscută ca și Maria de Mangop, este a doua soţie a lui Ștefan cel Mare ce s-a născut la mijlocul secolului al XV-lea. Ea este Fiica lui Manoil şi a Anei, descendenţi din familiile imperiale bizantine a Paleologilor şi bulgare a Asăneştilor, nepoata ultimei împărătese a Trapezundului şi rudă cu hanul turcoman al Persiei. După căderea în mâinile otomanilor a Constantinopolului (1453) şi Trapezundului (1461), familia ei a primit spre stăpînire de la hanul tătarilor din Crimeea, Mangopul – un domeniu cu un castel pe-o stîncă, la malul mării. Maria de Mangop s-a căsătorit cu domnul Moldovei la data de 24 septembrie 1472, de Înălţarea Sfintei Cruci. Această căsătorie pusă sub semnul Înălţării, aducea domnului o alianţă şi un „nume” – prestigiul Bizanţului era păstrat chiar şi după căderea Constantinopolului – , și îi dădea lui Ştefan dreptul de a spera că Suceava va deveni „noul Constantinopol”, iar Moldova, „centrul împărăţiei creştine”.Trei ani după sosirea acestei odrasle împărătești în Moldova, turcii atacară Crimeea, supuseră pe han, puseră stăpînire asupra Mangopului și omorâră pe ultimii Comneni de acolo: pe Isac, fratele Mariei, și pe Alexandru, un văr de-al ei. Maria i-a dăruit lui Ștefan cel Mare doi copii: Bogdan (decedat la 26 iulie 1479 și înmormîntat la Putna) şi Ilie, mort la o vâstă fragedă. După obiceiul existent la Curtea Domnească, ea a trebuit să aibă grijă şi de ceilalţi copii ai domnului, Elena, Alexandru şi Petru. În 1473, după un atac asupra Valahiei, domnul moldovean aduce la Suceava, ca ostatice, pe soţia şi fiica lui Radu cel Frumos. Există mai multe semne că voievodul s-ar fi îndrăgostit de fiica lui Radu, Maria Voichița, fapt care a grăbit moartea doamnei, după o căsătorie de numai cinci ani şi trei luni. Când turcii cuceriră Mangopul, Ștefan a pierdut speranța de a pune stăpânire pe acel ținut din Crimeea, și se pare că se înstrăină de soția lui Maria. Maria de Mangop a murit la Suceava în anul 1477, în luna decembrie, în postul Crăciunului, după cinci ani de căsnicie. A fost înmormîntată de către soţul ei la Mănăstirea Putna, cu un bogat acoperământ. Stofa cusuta cu fir, care-i acoperă mormântul, o arată moartă, îmbrăcată în haine scumpe domnești, cu coroana bizantină pe cap și cu armele Bizanțului cusute în colțurile stofei pe care s-a scris cu slove: „Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa şi de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, Maria, care a trecut la veşnicul lăcaş în anul 6985 (1477) luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”.

Ion Heliade Rădulescu 1802 - 1872 - 1881

""Urăsc tirania, mi-e frică de anarhie"

1822 * 1836 - 1844 * 8 iunie 1848

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1881 și el celebrează personalitatea lui Ion Heliade Rădulescu, prezentându-ne monumentul său din București. Piesa este o medalie din argint și cupru, de formă rotundă, cu diametrul de 27 milimetri, ce este prevăzută și cu o toartă de prindere. Pe avers, în interiorul uni cerc periferic continuu, este prezentată statului cărturarului Ion Heliade Rădulescu situată în Piața Universității din București. În stânga și dreapta statuii, la partea de jos curbat sunt marcați anii de viață ai personajului: “1802 - 1872”. Sub peidestal este inscripționat anul baterii medaliei: ”1881”. Pe circumferință este aplicată inscripția: “ION HELIADE RĂDULESCU”. Pe revers, în interiorul unui cerc periferic continuu, este redată o cunună din ramuri de laur, legată la partea de jos cu o panglică, având în interior o inscripție pe patru rânduri: “1822 / 1836-1844 / 8 IUNIU / 1848”. Pe circumferința medaliei este aplicată inscripția: “URESC TYRANIA, MI-E FRICĂ DE ANARCHIE”. Statuia lui Ion Heliade Radulescu din București a fost realizată din marmură de Ettore Ferrari și dezvelită la data de 21 noiembrie 1880 la numai nouă ani de la moartea fondatorului Academiei Române. Statuia a fost amplasată în Piața Universității din București (pe atunci Piața Academiei) și îl reprezintă pe Ion Heliade Rădulescu

privind spre Palatul Universității într-o atitudine caracteristică oratorilor, cu capul ușor aplecat înainte ținând o carte în mâna stângă, mâna dreaptă și fața descriu discuția pe care o poartă peste veacuri cu trecătorii. După ce s-a ridicat acest monument, Alexandru Vlahuță a scris în cinstea statuii o poezie în spiritul romantic al epocii și care se încheia astfel:

„Ah, ridică-ți, bard ilustru, din a vremii adâncime

Fruntea-ți plină de lumină și privește din trecut
Cum te-adoră viitorul, fiii tăi cum au făcut
Într-o marmură eternă umbra-ți sfântă să se-nchege
Și cum astăzi ți se-nchină și te-admiră codrul-rege!”
În aceeași epocă, a început să circule și o epigramă la adresa statuii:

„- De ce, bătrâne, de-atâta vreme

Cu mâna-ntinsă tu stai și-acum?
- Cerșesc la lume un dram de minte
Pentru-nțelepții de peste drum!”
Iar eu m-am gândit să dau o replică umoristică acestei vechi epigrame:

Nu e greu de înțeles cam ce a gândit

Marele cărturar pe soclu-nmărmurit:

Spunând că cerșește lumii puțină minte
S-a gândit la... parlamentari și președinte!

Ion Heliade-Rădulescu (născut la 6 ianuarie 1802 în Târgovişte şi decedat la 27 aprilei 1872 în Bucureşti) a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. A fost membru activ al asociaţiilor culturale din epocă: Societatea literară (din 1827), Societatea filarmonică (din 1833), întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. În anul 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriaşă, ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii, oricât de ambiţioase.

Insigna - Consfătuirea constructorilor de mașini

și metalurgiștilor 1971

Regimul comunist a pus mare accent pe dezvoltarea industriilor constructoare de mașini și metalurgice. Periodic se desfășurau congrese, consfătuiri, întâlniri, schimburi de experiență pe tema dezvoltării și mai pregnante a acestor două domenii de activitate. Insigna de mai sus s-a bătut cu ocazia consfătuirii din anul 1971.

Metalurgia este o ramură a industriei ce include procesele de obținere a metalelor din minereuri și alte substanțe ce conțin metale. Metalurgia include prelucrarea minereurilor, extragerea metalelor din minereuri, rafinarea metalelor, producerea aliajelor metalice, prelucrarea metalelor sub presiune, fabricarea pieselor metalice turnate, prelucrarea termică, termochimică, termomecanică, sudarea și lipirea metalelor și aliajelor, acoperirea suprafeței pieselor metalice cu straturi de alte metale prin difuzia unor substanțe (metalice sau nemetalice) în stratul superficial ale obiectelor de metal.

Industria constructoare de mașini este industria care produce toate tipurile de utilaje, echipamente, scule, aparate și bunuri de larg consum, de asemenea și produse militare. Industria constructoare de mașini cuprinde mai multe grupe: utilaje grele, utilaje de uz general, inginerie mecanică medie, inginerie de precizie, fabricarea produselor din metal, repararea mașinilor și a echipamentelor. Industria utilajelor grele cuprinde materiale de manipulare utilaje, ingineria feroviară, a construcțiilor navale, industria aeronautică, rachete și industria spațială, precum și industria echipamentelor industriale pentru generarea și transmiterea de energie electrică. Cea medie cuprinde industria de automobile, construcția de tractoare, de mașini-unelte, robotică, instrumente, echipamente pentru industria ușoară, echipamente alimentare, utilaje industriale și aparate de uz casnic. Ingineria de precizie cuprinde: instrumentație, tehnică radio, industria electronică și industrie electrotehnică.

Medalia maternității - R.S.R. (Republica Socialistă România)

După ce a dat Ceaușescu decretul prin care interzicea avorturile în România, între 1967 și 1972 s-au născut aproximativ două milioane de copii, aşa zişii decreței. Mamele care aveau peste 5 copii primeau atât o medalie a maternității, cât și o sumă măricică de bani lunar, la timpul acela. Titlul de “mamă-eroină”, precum şi ordinul “Gloria maternă” şi “Medalia maternităţii” s-au acordat în România începând cu 1954. Atât ordinul, cât şi medalia au fiecare câte trei clase. Printr-un decret din 1985, regimul se aştepta ca numărul copiilor de la o femeie să crească de la 4, la 5. Naşterea a 5 copii conferea mamei “Medalia maternităţii” – clasa a doua, iar pentru a primi titlul de “Mamă-eroină”, o femeie trebuia să aibă cel puţin 10 copii. După 4 copii fiecare mamă lua în jur de 200 de lei, apoi 400, iar după al zecelea, primea 500 de lei.

Set 2 jetoane - Cazinoul Tropicana - România

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

Insigna - Evidențiat în activitatea sportivă - Voința

În timpul regimului comunist s-a instituit un amplu sistem de insigne și medalii prin care se încerca mobilizarea tuturor categoriilor de oameni ai muncii, printre care și sportivii, pentru obținerea de rezultate și mai bune în activitatea fiecărora. Aici se încadrează și insigna Evidențiat în activitatea sportivă în cadrul clubului sportiv Voința. Au existat mai multe cluburi cu această denumire în regimul comunist, deci nu se știe precis cărui club anume a aparținut această insignă. Baterea și conferirea acestui gen de insigne era una din căile și mijloace la îndemână pentru convingerea-impunerea-schimbarea conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului." Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate din metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. De pe insignă nu lipsesc laurii de pe margine simbolizând “victoria finală” în efortul de creare a “societății socialiste multilateral dezvoltate” și a “omului nou”.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI CULTURALE

PE BANCNOTELE LUMII