Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FINLANDEZE DE COLECȚIE

1. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos prezintă unul din cele mai reprezentative care trăiesc în provincia finlandeză Tavastia și anume Lynxul. Pe aversul monedei, în sectorul central (cel argintiu) este reprezentat un Lynx pe fundalul unor brazi. Pe sectorul exterior al monedei (sectorul auriu), în partea dreaptă este reprezentată monograma gravorului aversului, iar la partea superioară este aplicată inscripția “SUOMI FINLAND” (numele țării în limbile finlandeză și engleză). Pe revers, în interiorul sectorului central, sunt reprezentate stema provinciei finlandeze Tavastia și în dreapta monograma gravorului reversului monedei, designerul Nora Tapper. În sectorul exterior, în interiorul unui cerc continuu, sunt aplicate inscripțiile “5 EURO 2015” (valoarea și anul emiterii monedei) și, în dreapta, monograma monetăriei naționale a statului finlandez.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: anul emiterii – 2015, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea – 9,8 grame, material compoziție – bimetal CuNi cu aur nordic, tiraje – 35000 buc BU și 10000 buc proof și designer revers – Nora Tapper.

Lynxul, denumire românească - Râsul carpatin este monument al naturii, protejat de lege și ocrotit în rezervații și în arealele pe care le ocupă. Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (I.U.C.N.) consideră că specia e pe cale de a fi ameninţată într-un viitor apropiat. În consecință, râsul eurasiatic trebuie să fie protejat și ajutat să supravieţuiască fiindcă acest superb animal asigură echilibrul ecologic necesar prin reducerea numărului de rozătoare și păstrarea unui mediu curat și nepoluat. Lynxul este o felină de mărime medie, nativă din pădurile Europei, Siberiei, Asiei Centrale și Asiei de Est. Toată populația din această specie este estimată la 55000 de exemplare, din care majoritatea trăiește în Rusia. În afară Rusiei, cea mai mare populație a lincșilor se găsește în țara noastră, numărul lor atingând 2050 în anul 2001. Râșii au mărimea asemănătoare cu cea a câinelui, au între 70 și 150 cm lungime, cu coada relativ scurtă (5 - 25 cm). Râșii pot cântări și peste 50 kg, pot trăi aproximativ 20 de ani, au gheare ascuțite și retractile care ating lungimea de 4–6 cm. Râșii mici sunt uneori confundați cu pisicile sălbatice, în ciuda faptului că sunt genuri separate. Râșii sunt capabili să se cațăre dar de obicei vânează la nivelul pământului. Râșii se mișcă repede și fără zgomot, ceea ce le permite să atace prada pe neașteptate. Pot și sări la o distanță de 4-6 metri în orice direcție. Auzul și mirosul lincșilor sunt foarte dezvoltate. De asemenea, ca majoritatea pisicilor, râșii pot vedea bine seara și noaptea.

Tavastia, denumirea oficială Kanta-Häme (în limba finlandză Kanta-Hämeen maakunta, iar în suedeză Egentliga Tavastlands landskap) este una dintre cele 20 regiuni ale Finlandei. Capitala sa este orașul Hameenlinna. Provincia se întinde pe 5706 kilometri pătrați și numără 175481 locuitori.

2. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos prezintă unul din cele mai reprezentative care trăiesc în provincia finlandeză Satakunta și anume

Castorul. Pe aversul monedei, în sectorul central (cel argintiu) este reprezentat un Castor cu o creangă în gheare. Ren. Pe sectorul exterior al monedei (sectorul auriu), în partea de jos este reprezentată monograma gravorului aversului, iar la partea superioară este aplicată inscripția “SUOMI FINLAND” (numele țării în limbile finlandeză și engleză). Pe revers, în interiorul sectorului central, sunt reprezentate stema provinciei finlandeze Satakunta și în dreapta monograma gravorului reversului monedei, designerul Nora Tapper. În sectorul exterior, în interiorul unui cerc continuu, sunt aplicate inscripțiile “5 EURO 2015” (valoarea și anul emiterii monedei) și, în dreapta, monograma monetăriei naționale a statului finlandez.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 9.02. 2015, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea – 9,8 grame, material compoziție – bimetal CuNi cu aur nordic, tiraje – 35000 buc BU și 10000 buc proof și designer revers – Nora Tapper.

Castorul european (Castor fiber), acum specie strict protejată, a dispărut la începutul secolului al XIX-lea, nu numai în România, ci și în marea parte a Europei, din aceleași cauze: vânarea excesivă pentru blană și pentru castoreum (odată folosit în idustria parfumurilor) și modificarea habitatului. În România, proiectul de reintroducere a fost inițiat de ICAS Brașov în anul 1998 pe cursurile râurilor Olt, Mureş şi Ialomița, iar 12 ani mai târziu, în 2010 au migrat fără vreo intervenție umană şi în Delta superioară a Dunării. Acest fenomen se înscrie în tendința generală a revenirii acestei specii si a altor 36 de specii de mamifere și păsări pe tot cuprinsul Europei. Castorul trăiește în păduri virgine, în ape curgătoare care nu îngheață iarna. Preferă pădurile de foioase, în care apar: salcia, plopul, salcâmul și arțarul. Ca și celelalte rozătoare, castorii comunică prin intermediul mirosului. Pe suprafața întregului teritoriu acesta percepe mirosul secreției glandulare cremoase, pe care castorul o întinde pe pietre și pe mâl. Principalul sortiment de hrană al castorilor este scoarța copacilor, pe care o smulg cu ajutorul incisivilor puternici. Acumularea rezervelor pentru iarnă îi consumă castorului mult timp toamna, perioadă în care se ocupă și mai mult cu "producția" și mărunțirea lemnului. Castorii transportă lemnul mărunțit până în apropierea cetății prin canale și îl depozitează nu departe de intrare, sub apă. Castorii trăiesc în familii numeroase, alcătuite din părinți, puii din anul respectiv și tineretul din generația anterioară. Animalele tinere părăsesc de regulă cuibul la vârsta de doi ani, iar după o migrare de cel puțin douăzeci de kilometri, își găsesc teritorii și partenere. Castorii au: lungimea corpului = 60- 90 cm, lungimea cozii = 25-40 cm, înălțimea = 16-18 cm și greutatea = 11-30 kg.

Satakunta este o provincie finlandeză cu capitala în orașul Pori care mai include încă 18 localități. Provincia se întinde pe o suprafață de 8298 kilometri pătrați și numără 235416 locuitori.

3. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos prezintă unul din cele mai reprezentative care trăiesc în provincia finlandeză Lapland și anume Renul. Pe aversul monedei, în sectorul central (cel argintiu) este reprezentat un Ren. Pe sectorul exterior al monedei (sectorul auriu), în partea de jos este reprezentată monograma gravorului aversului, iar la partea superioară este aplicată inscripția “SUOMI FINLAND” (numele țării în limbile finlandeză și engleză). Pe revers, în interiorul sectorului central, sunt reprezentate stema provinciei finlandeze Satakunta și în dreapta monograma gravorului reversului monedei, designerul Nora Tapper. În sectorul exterior, în interiorul unui cerc continuu, sunt aplicate inscripțiile “5 EURO 2015” (valoarea și anul emiterii monedei) și, în dreapta, monograma monetăriei naționale a statului finlandez.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 30.03.2015, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea – 9,8 grame, material compoziție – bimetal CuNi cu aur nordic, tiraje – 35000 buc BU și 10000 buc proof și designer revers – Nora Tapper.

Renul, denumire științifică - Rangifer tarandus, este un animal rumegător mai mic decât elanul, ce trăiește în regiunea arctică de tundră sau taiga, din nordul Europei, Asiei, Americii de Nod și Groenlandei.Renul poate avea lungimea corpului între 120 – 220 cm, înălțimea la greabăn 90 – 140 cm și o greutate între 60 – 300 kg. Blana are perii lungi, situați dens, culoarea diferă de la vară când este brună închis, la iarnă când are nuanțe mai deschise, aproape alb. Coarnele sunt ramificate cu extremitățile lățite, au lungimea între 20 – 50 cm, ele sunt folosite de masculi pentru apărare, în luptele din perioada împerecherii sau iarna în căutare de hrană, pentru a îndepărta zăpada. Copita renului este despicată, ca la toate rumegătoarele. Perioada de gestație la reni durează 230 de zile, femelele fată de obicei un singur pui, prin luna mai sau iunie. Renii ajung la maturitate sexuală la vârsta de doi ani, iar în general pot atinge în medie vârsta de 12 - 15 ani, în cazuri de excepție ating vârsta de 20 de ani. Renii sunt animale erbivore, în lunile calde consumă iarbă, în schimb iarna, se hrănesc numai cu licheni sau mușchi, pe care le caută sub zăpadă. Se știe că renii își mănâncă propriile coarne căzătoare, probabil pentru calciu.

Lapland (Laponia), în limba finlandeză Lappi, este cea mai mare și cea mai nordică provincie finlandeză, ce se întinde pe o suprafață de 98984 kilometri pătrați. Laponia găzduiește 3,4% din populația Finlandei și este de departe cea mai slab populată zonă din țară. Capitala regiunii este orașul Rovaniemi. În anul 2011 Laponia număra 183484 locuitori.
4. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos prezintă unul din cele mai reprezentative care trăiesc în provincia finlandeză Uusimaa și anume Ariciul. Pe aversul monedei, în sectorul central (cel argintiu) este reprezentat un Arici având pe fundal două construcții ce par a fi blocuri de locuit. Pe sectorul exterior al monedei (sectorul auriu), în partea de jos este reprezentată monograma gravorului aversului, iar la partea superioară este aplicată inscripția “SUOMI FINLAND” (numele țării în limbile finlandeză și engleză). Pe revers, în interiorul sectorului central, sunt reprezentate stema provinciei finlandeze Uusimaa și în dreapta monograma gravorului reversului monedei, designerul Nora Tapper. În sectorul exterior, în interiorul unui cerc continuu, sunt aplicate inscripțiile “5 EURO 2015” (valoarea și anul emiterii monedei) și, în dreapta, monograma monetărie naționale a statului finlandez.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 20.04.2015, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea – 9,8 grame, material compoziție – bimetal CuNi cu aur nordic, tiraje – 35000 buc BU și 10000 buc proof și designer revers – Nora Tapper.

Ariciul este un mamifer mic, nocturn și omnivor care aparține ordinului insectivorelor, având o lungime a corpului de până la 33 de centimetri și greutatea cuprinsă între 800 -1200 grame. Are membre mici și puternice, membrele posterioare fiind puțin mai mari și musculoase ca cele anterioare. Membrele au câte 5 degete, unde primul și ultimul deget sunt mai mici în comparație cu celelalte degete și nu au gheare. Au niște ochi mici și o ureche externă slab dezvoltată. Au un bot mic și ascuțit, cu o acuitate olfactivă foarte dezvoltată. Partea dorsală și laterală a corpului este acoperită cu niște ace lungi și ascuțite, alcătuite din cheratină și având o lungime de 10-20 de mm. Pe corpul unui arici pot fi până la 15000 de astfel de ace. Aricii se reproduc în sezonul cald, adică din mai până în august. Perioada de gestație durează 35-55 zile. De obicei se nasc 2-9 pui. El mănâncă insecte, melci, broaște, șerpi, ouă de păsări, hoituri de animale, ciuperci, rădăcini de ierburi, fructe de pădure și pepeni. Viețuiește în grădini, stepe, silvostepe, savane, păduri rare și, uneori, pe terenuri cultivate. Ei sunt prezenți în zonele temperate și calde din Europa, Africa și Asia.

Uusimaa este una dintre cele 20 de provincii ale Finlandei ce are capitala în orașul Helsinki, care este și capitala statului. În afară de marea metropolă în structura acestei regiuni mai intră 23 de localități. Provincia se întinde pe o suprafață de 6366 kilometri pătrați și numără 1346758 de locuitori

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O POEZIE UMORISTICĂ

PROPRIE

DE LUAT AMINTE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL GALAȚI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Societatea branșelor Galați

Jubileul de 25 de ani 1886 - 1921

Societatea Branșelor a fost prima organizație patronală din Galați, o premieră pentru sud-estul țării, în condițiile în care au mai fost descoperite documente despre organizații similare doar la Cluj și Suceava. Se știe că orașul a fost puternic dezvoltat economic nu numai în perioada interbelică, ci și înainte. A existat industrie, dezvoltare portuară, au fost negustori cu activitate comercială puternică. Orașul Galați era primele 4-5 orașe ale României din punctul de vedere al dezvoltării economice. Pe 14 aprilie 1896, un grup de 14 oameni de afaceri din Galați au luat inițiativa fondării unei asociații sub numele „Societatea Branșelor din Galați”. Societatea avea ca scop asocierea comercianțior, meseriașilor și funcționarilor, astfel încât membrii societari să fie sprijiniți la demararea unor afaceri, dar și ajutorarea lor sau a familiilor lor în cazuri de boală sau de deces. Fondatorii au ales un Consiliu de Administrație pe care l-au mandatat „a întemeia societatea pe o bază atât de sănătoasă, încât orișice administrație viitoare, oricât de vitegă ar fi ea, să nu o poată distruge niciodată. Fondatorii mai apreciau că „Societatea Branșelor” era necesară și în condițiile în care mediul comercial din Galați era alcătuit din numeroase naționalități, fiecare dintre comercianți concurând, pregătindu-și unul altuia „fără mustrare de cuget, moartea morală, materială și socială”. În concluzie, fondatorii își propuneau atât o reglementare a concurenței pe piață și ajutorarea societarilor la dezvoltarea afacerilor, dar și constituirea unei structuri puternice ca partener de dialog cu administrația orașului, „oricât de vitregă”! În acest sens ei au înființat și un fond mutual de ajutor pentru întreprinzători, dar și pentru angajați și membrii societății. Fondul s-a constituit din cotizații, donații, amenzi, dar și din veniturile balurilor, seratelor și alte evenimente, veniturile eventualelor investiții făcute de societate, ca și cele provenite din organizarea loteriilor. Primul președinte al „Societății Branșelor” a fost Ștefan H. Ștefan, om de afaceri, fost deputat, și fost primar al orașului Galați.

Insigna - Fotbal club Galați 50 ani * 1964 - 2014

F.C.Oțelul Galați (fotbal club), denumire actuală A.S.C. Oțelul Galați (Asociația Suporter Club Oțelul Galați) este un club profesionist de fotbal din Galați.Echipa s-a înființat conform deciziei Judecătoriei Galați din data de 19 iulie 2016. Echipa joacă pe Stadionul Oțelul, care are o capacitate de circa 13.500 de locuri, toate pe scaune. La sfârșitul anilor 1990, Oțelul s-a clasat sistematic în vârful ierarhiei primei divizii, având participări în cupele europene, iar în sezonul 2010–2011 a reușit să câștige chiar și titlul național. Culorile clubului sunt roșu-alb-albastru. În anul 1964, în urma reorganizării fotbalului gălățean, apare echipa Oțelul, formație care reprezenta nou-realizatul Combinat Siderurgic din localitate. În ediția 1968 – 1939 o găsim pe Oțelul promovată în Divizia B, Seria 1, având în lot jucători buni. În decembrie 1970, după o nouă reorganizare a fotbalului local, Oțelul devine F.C. Galați, care ulterior se transformă în F.C.M. Galați, iar în edițiile 1974 – 1975, 1976 – 1977 și 1979 – 1980 are prezențe în Divizia A (echipa fiind ulterior reorganizată și redenumită Dunărea Galați. Între timp, o parte din jucătorii fostei echipei Oțelul trec la divizionara C Dacia Galați, care, în ediția 1972 – 1973 devine din nou Oțelul și promovează pentru două sezoane în Divizia B, după care retrogradează în Divizia C și apoi dispare. În perioada 1976 – 1981, muncitorii de la Laminorul de benzi la rece al CSG alcătuiesc o nouă echipă, o înscriu în campionatul municipal, câștigând succesiv campionatul municipal, județean și Divizia C.După promovare însă, locul de divizionară "B" și o parte din jucători trec la Victoria Tecuci, care însă retrogradează după numai un sezon. Ceilalți jucători ai echipei activează în Divizia C, la echipa Metalo-sport, care la finele sezonului 1981 – 1982 promovează în divizia secundă, sub conducerea antrenorului Traian Ivănescu. Cu această ocazie, echipa revine la denumirea de Oțelul, rămasă de atunci neschimbată. Pentru o perioadă, clubul rămâne forța a doua din fotbalul gălățean, echipa - fanion a orașului din sudul Moldovei fiind Dunărea CSU. Totul s-a schimbat însă în cursul anului 1985, când conducerea fotbalului local a decis ca Oțelul să devină echipa principală a orașului, în locul echipei Dunărea CSU, care tocmai pierduse promovarea în prima divizie. În 1986 reușește o spectaculoasă promovare în primul eșalon fotbalistic. În istoria sa echipa a jucat cu mari cluburi ale Europei. În data de 7 septembrie 1988, într-o atmosferă de sărbătoare, în fața a 32000 de spectatori adunați pe Stadionul Dunărea, Oțelul a învins pe Juventus Torino cu 1-0 prin golul înscris din penalty de Ion Profir. În retur torinezii au renăscut și au învins cu 5-a. În anul 2011 Oțelul a obținut primul titlu de campioană a României după ce a obținut următoarea linie de rezultate: 21 de victorii, 7 egaluri și 6 înfrângeri din 34 de meciuri oficiale jucate în Liga I. La data de 17 iulie 2011, Oțelul a câștigat Super Cupa României împotriva echipei Steaua București cu scorul de 1-0 prin golul marcat în minutul 15 de către Laurențiu Buș. Postura de campioană i-a garantat Oțelului o participare event în grupele UEFA Champions League, tragerea la sorți dovedindu-se neprielnică. A jucat cu FC Basel, Benfica Lisabona și Manchester United obținând rezultate modeste. După acel sezon, clubul a fost preluat de omul de afaceri Dan Adamescu. Deși primise bani din participarea în Liga Campionilor și avea profit de ordinul milioanelor,acesta a cerut insolvența clubului, mituind judecătorii în acest sens. Clubul, devalizat, nu a mai putut plăti jucătorii și a retrogradat. În sezonul 2015-2016, a trebuit să joace și acolo cu juniorii și a retrogradat în Liga a III-a. Nu a putut ieși din insolvență și a dat faliment în primăvara lui 2016. Suporterii clubului s-au reunit și au înființat o nouă echipă în liga a IV-a, pe care o consideră succesoarea Oțelului. Din primul sezon, echipa a promovat în Liga a III-a și apoi a luptat pentru promovare. Stadionul gălățean Oțelul este o arenă doar pentru fotbal, fără pistă de atletism, cu o capacitate de 13.500 de locuri pe scaune. Tribunele I și II sunt alcătuite din câte cinci sectoare, în timp ce peluzele au trei sectoare. Proprietarul Arenei este combinatul Arcelor Mittal Galați. Arena clubului gălățean a fost inaugurată în 1983 și a fost supusă unor ample lucrări de modernizare în 2006 și 2011. Stadionul beneficiază de o instalație de nocturnă cu o capacitate de 1400 lucși ce a fost inaugurată pe 5 mai 2011, cu ocazia meciului Oțelul Galați - Universitatea Craiova.

Insigna - A VI-a conferință de geotehnică și fundații

C.N.I.T. (Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor)

Ediția a VI-a Conferinței de geotehnică și fundații s-a desfășurat în anul 1987, în organizarea Societății române de geotehnică și fundații.
Geotehnica sau geologia tehnică este o disciplină aplicată a geologiei, care studiază pământul ca teren de fundare și interacțiunea acestuia cu lucrările inginerești, precum probleme de echilibru și de deformare ale maselor de pământ de naturi diferite, supuse efectului unor acțiuni externe și interne. Această conferință a însemnat în sine o premieră: pentru prima dată conferinţa nu mai este găzduită de unul din marile centre universitare ale ţării ci de Galaţi, a cărui reputaţie de oraşul din România cu cele mai grele condiţii de fundare justifica întru totul alegerea drept loc de desfăşurare a celei de-a 6-a conferinţe nationale având ca temă generală "Fundarea pe terenuri dificile". Conferinţa de la Galaţi a înregistrat un record de participanţi, și anume 455. Conform Statutului său: „Societatea Romana de Geotehnică și Fundații este o persoana juridică română, nonprofit, neguvernamentală, apolitică, autonomă, cu caracter profesional, educaţional şi ştiinţific, organizaţie profesională cu scop nepatrimonial a specialiştilor cu pregătire superioară din domeniul geotehnicii şi fundaţiilor, are personalitate juridică şi funcţionează în conformitate cu legislaţia română. Sediul central al societății este situat în municipiul București, Bulevardul Tei, la nr.124. S.R.G.F. are drept scopuri:

să promoveze cooperarea între specialiştii cu pregătire superioară din domeniul geotehnicii şi fundaţiilor;

să contribuie la dezvoltarea şi propagarea cunoştinţelor din domeniul geotehnicii şi fundaţiilor;
să facă cunoscute în ţară şi în lume realizările şcolii româneşti de geotehnică şi fundaţii;
să militeze pentru respectarea de către specialiştii din domeniul geotehnicii şi fundaţiilor a normelor eticii profesionale;
să ia atitudine faţă de orice ingerinţă, de natura politică sau administrativă, în exercitarea liberă a meseriei de către specialiştii din domeniul geotehnicii şi fundaţiilor.

Obiectivele S.R.G.F. în vederea realizarii scopului propus sunt următoarele:

organizarea de conferinţe, simpozioane şi schimburi de experienţă în exclusivitate sau în colaborare cu alte societăţi inginereşti din ţară sau de peste hotare;
formarea de comitete tehnice pe probleme de interes major al domeniului;
sprijinirea schimbului de informaţii şi documentare între membrii săi;
editarea de publicaţii periodice proprii;
elaborarea unui cod de etică profesională;
colaborarea cu organisme guvernamentale, organizaţii sau unităţi economice şi profesionale;
organizarea, în exclusivitate sau în colaborare cu unităţi de învăţământ superior, de activităţi de dezvoltare profesională continuă pentru membrii săi;
formarea şi întreţinerea unei pagini Web proprie;
afilierea la ISSMGE (International Society for Soil Mechanics and Geotechnical Engineering - Societatea Internaţională de Mecanica Pământurilor şi Inginerie Geotehnică);
stabilirea de legături cu societăţile naţionale membre ale I.S.S.M.G.E.;
încurajarea participării membrilor săi la manifestări ştiinţifice internaţionale organizate în ţară şi peste hotare; • publicarea periodică a listei membrilor săi.

Concursul regional de vinuri 1966

Consiliul agricol regional Galați

Produsul medalistic de mai sus s-a realizat în anul 1966 cu ocazia desfășurării Concursului regional de vinuri, la Galați, în organizarea Consiliului agricol regional. Este știu faptul că înainte de anul 1989 județul Galați ocupa locul doi pe țară în privința culturilor de viță de vie și a producției de vinuri. Foarte cunoscute erau podgoriile de la Târgu Bujor, Nicorești și Ivești, precum și vinurile produse din recolta acestor podgorii. Astăzi, doar la Târgu Bujor mai există Stațiunea de cercetare viticolă având în jurul său vreo 400 de hectare de viță de vie. Nu mai este ce a fost, deși se depun eforturi pentru depășirea situației critice existente.

Citius, altius, fortius - Galați 1982

Cuvintele “Citius – Altius – Fortius” sunt din limba latină și, traduse în limba română, înseamnă: “mai rapid – mai mare – mai puternic”. Cel care le-a rostit prima dată (anul 1881) este un preot dominican, pe nume Henri Didon, și ocazia cu care le-a pronunțat a fost ceremonia de deschidere a unui eveniment sportiv școlar. Pierre de Coubertin, care a fost prezent acolo în acea zi, le-a reținut și le-a adoptat ca motto a mișcării olimpice mondiale.

Acest motto exprimă aspiraţiile mişcării olimpice nu numai în sensul său atletic şi tehnic, ci de asemenea într-o perspectivă morală și educativă.

Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din 2011, populația orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a orașului Galați (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și primul sigiliu al târgului Galați, iar jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din municipiul Galați, din vremuri diferite.

Teatrul de Stat

Biserica Precista

Școala normală

Palatul episcopal

Biserica greacă

Palatul Comisiei Europene

Statuia Lascăr Catargiu

Parcul central cu Statuia lui Eminescu

Biserica catolică

Liceul Vasile Alecsandri

Curtea de apel

Piața regală

Băile comunale

Palatul administrativ

Portul

Hotelul Splendid

Biserica Armeană

Statuia lui Eminescu

Palatul Simion Gheorghiu - Strada Domnească

Azilul Alinarea

Agenția Loyd Austriac

Biserica catedrală

Strada Domnească și Hotelul Metropol

Galați este un județ situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu același nume. Județul Galați face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est (împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euro regiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni. Acest județ are suprafața de 4466 kilometri pătrați și numără aproximativ 536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2 municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului Galați, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județ, din vremuri diferite, precum și alte frumoase locuri de vizitat în acest județ.