Epaminonda's Blog.....: PACOS DE FERREIRA

Mai jos admiri și alte poze reprezentând monumente de cultură

și arhitectură din localitatea portugheză

PACOS DE FERREIRA, din vremuri diferite.

Crucea și Biserica Sfânta Eulalia

Crucea

Mănăstirea Sfântul Petru

Stadionul

Monumentul mercenarilor

Mosteiro (Monument național)

Parcul

Situl arheologic Sanfins

Școala secundară

Arhitectură locală

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

DE LUAT AMINTE

O POEZIE PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

________xxx________

CÂTEVA PLACHETE ȘI

INSIGNE DIN JUDEȚUL CLUJ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Insigna - Armătura 1920 - 1970

Societatea comercială Armătura S.A. a fost înființată în anul 1884 și se ocupa cu producţia armăturilor de gaz, apă și abur. Anii 1889, 1923 si 1934 au adus companiei distinctii semnificative atat in plan intern cat si extern: Diploma Comemorativa a Expozitiei Universale - Paris 1889, Diploma de Onoare si Medalia de Aur a Expozitiei Industriale - Iasi 1923, Medalia de Aur la Expozitia Targ a Industriei Romanesti - Bucuresti 1934. Eforturile de dezvoltare au fost rasplatite in anul 1934 cu Brevetul Regal de Inventie pentru "Robinetul cu inchidere prin bila", o inovatie mondiala in domeniu. Între anii 1949 și 1960, a fost singurul producător de armături pentru instalații sanitare din România. Incepand cu anul 1970, compania a dezvoltat relatii comerciale cu parteneri din Europa, America si Asia. În anul 1991, Armătura s-a înregistrat ca societate pe acţiuni, iar în 1996 a încheiat procesul de privatizare. Din anul 2004, principalul acţionar devine Herz Armaturen Austria. În 2010, societatea împrumută 5 mil. euro de la compania austriacă Herz Armaturen Viena pentru achitarea datoriilor şi pentru finanţarea activităţii industriale. În 2014, societatea face eforturi pentru a plăti datoria de 5 milioane de euro la acţionarii Herz, prin vânzarea activelor imobiliare, însă nu se reuşeşte plata împrumutului. În acea perioadă, la Armătura lucrau 400 de oameni. Se cunosc intenţiile celor de la Herz Armaturen de a închide turnătoria de alamă şi turnătoria de fontă şi de a concedia angajaţii. În anul 2015, Armătura SA avea o pierdere de 2000000 lei și 179 de angajați. La sfârşitul anului 2017, din cauza creşterii preţurilor la gaz metan şi energie electrică (cu 23,8% la curent electric şi cu 18% la gaz metan), întreprinderea a sistat producţia de baterii, robinete de baie şi bucătărie, componente pentru instalaţii termice şi de alimentare cu apă şi gaz. Continuarea activităţii nu ar fi adus beneficii societăţii deoarece costurile mari ale gazului şi energiei electrice ar fi ridicat costurile produselor, în contextul în care clienţii preferă să ofere 50-60 lei pentru o garnitură sanitară care provine din alte ţări, nu 150-300 de lei pentru cele autohtone, de bună calitate. Fabrica s-a reorientat; se produc robinete industriale de dimensiuni gabaritice, menite să răspundă nevoilor statelor care exploatează petrol, gaze naturale şi apă. Se doreşte ca fosta turnătorie de alamă să nu fie dezmembrată, ci transformată în muzeu. Sediul societății este situat pe Strada Gării, la nr. 19, Cluj Napoca.

Placheta - Semicentenarul Muzeului Ardelean din Cluj Napoca

Produsul medalistic de mai sus este o frumoasă și scumpă plachetă ce s-a realizat în anul 1909 cu prilejul semicentenarului Muzeului Ardelean din municipiul Cluj Napoca. Placheta este confecționată din aur , cu dimensiunile 60 x 44,4 milimetri și greutatea 149,5 grame, ce este gravată de Miko Imre și Kemeny Josef. În câmpul aversului este prezentată Arta prin imaginea unei femei seminudă în picioare ce stă sprijinită cu cotul stâng și ține în mână statuia zeiței Victoria. Pe fundal se distinge clădirea Muzeului Ardelean (din Grădina Botanică - Cluj). În câmpul reversului este redat un cartuș, în partea de jos, pe care este aplicată o inscripție pe trei rânduri: “ERDELY YI MUSEUM / EGYESULET / 1859 - 1909” (Societatea Muzeului Ardelean 1859 - 1909). Deasupra cartușului , între două ramuri de laur, surpriză, sunt redate busturiele acolate dreapta ale gravorilor plachetei: Miko Imre și Kemeny Josef. Pe fiecare ramură de laur se găsește câte o panglică inscripționată cu numele celor doi fondatori ai muzeului: “GR. MIKO IMRE” și “GR. KEMENY JOSEF”.

Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, denumire veche Muzeul Ardelean, este situat în municipiul Cluj Napoca pe Strada Constantin Daicoviciu, nr.2, în clădirea cunoscută și drept Casa Petrechevich-Horvath, fiind continuatorul primei asociații muzeale din Transilvania, Societatea Muzeului Ardelean, înființată la data de 23 noiembrie 1859, dispunând de colecții bogate de antichități, mineralogie, botanică, o pinacotecă, o colecție etnografică și zoologie. Societatea Muzeului Ardelean a reușit să constituie o colecție de peste 24000 de piese arheologice, numismatice și alte piese din diverse domenii cum ar fi botanică, zoologie sau mineralogie. Aceste colecții au fost preluate de universitatea clujeană odată cu înființarea ei, în anul 1872. Din anul 1929 colecția de antichități a trecut la Institutul de Studii Clasice, însă deoarece lipsea un spațiu adecvat, colecția a suferit mai multe mutări, în final ea stabilindu-se definitiv în anul 1937 în incinta actuală din str. Daicoviciu. Colecția etnografică și pinacoteca vor sta la baza înființării altor doua muzee clujene, Muzeul de Artă și Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Din anul 1948 colecțiile au trecut în subordinea filialei Academiei Române din Cluj-Napoca. Începând cu 1 ianuarie 1963 Muzeul de Istorie a început să funcționeze drept instituție de sine stătătoare, iar din 1994 este clasificat ca fiind de importanță națională. Din anul 1999 muzeul deține și un bogat tezaur, deschis la sediul muzeului.

Placheta - Alma mater napocensis XXX - 1953 - 1983

Astăzi „Alma Mater Napocensis” este o fundație - organizație apolitică, independentă, neguvernamentală, non-profit, cu profil cultural, social, științific, de servicii comunitare și transfer tehnologic, având ca fondator unic Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB). Fundația UBB a fost înființată în 1993 și a servit până în prezent ca instrument de finanțare a unor manifestări științifice, prin intermediul sponsorizărilor. În cei 25 de ani de activitate, împreună cu UBB, a susținut publicarea volumelor rezultate în urma manifestărilor științifice, organizarea unor evenimente cu scop caritabil și a sprijinit participarea studenților la diverse conferințe internaționale. Activitatea fundației a fost susținută până în anul 2018, în mod voluntar, de către Prof. dr. Dumitru Matiș, Președintele executiv, Lect. dr. Veronica Rebreanu, Directorul Consiliului director și Prof. dr. Nicolae Coman, Prof. dr. Liviu Ilieș, Prof. dr. Liviu Pop, Conf. dr. Lucia Podoabă, în calitate de membri ai Consiliului director. În anul 2019, noua structură de conducere a fundației își asumă misiunea de a asigura continuitatea și dezvoltarea activităților propuse pentru îndeplinirea scopurilor fundamentale ale organizației. Sediul fundației este situat pe Strada Mihail Kogălniceanu, nr.1, camera 121. Scopul principal al Fundației „Alma Mater Napocensis” este sprijinirea procesului de învățământ, a cercetării și a administrației, cât și a unor obiective sociale sau umanitare și de interes general comunitar. Instrumentele prin care Fundația urmărește realizarea scopului propus sunt:

organizarea de cursuri, conferințe, alte manifestări științifice și educaționale, evenimente de dezvoltare personală și profesională;
promovarea imaginii Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) prin organizarea de evenimente omagiale, de acordare a titlurilor, premiilor, diseminarea rezultatelor cercetării;
dezvoltarea infrastructurii proprii și punerea ei la dispoziția UBB pentru activități de învățământ sau cercetare;
derularea unor activități de transfer tehnologic și înființarea de start-up-uri;
acordarea de burse sociale;
cooperarea cu autoritățile locale, regionale sau centrale pentru obiective de interes general;
înfrățirea/încheierea de acorduri de parteneriat cu alte orașe prin folosirea contactelor universității cu alte universități din străinătate în vederea contribuirii la internaționalizarea comunității locale;
organizarea de festivaluri, târguri educaționale, etc.;

Insigna - Primul concurs

Cântecul și jocul someșan - Cluj - 1965

În timpul regimului comunist se organizau anual concursuri și festivaluri ale formațiilor artistice de amatori în toate școlile, liceele și instituțiile de învățământ superior și culturale, chipurile pentru a pune în valoare valențele cultural-artistice ale poporului român, scopul ascuns fiind acela de preamărire a conducătorilor statului și a realizărilor socialismului. Punctul culminant al acestor manifestări l-a constituit Festivalul național Cântarea României. În acest sens regimul a instituit un amplu ansamblu de măsuri de convingere-impunere-schimbare a conștiinței cetățenilor. Se vorbea despre “formarea omului nou, constructor și apărător devotat al cuceririlor revoluționare ale poporului.”Se cerea astfel o eficiență sporită în toate domeniile de activitate dar și economii de orice fel, la sânge”. În acest scop s-a instituit un sistem stufos de insigne și decorații pentru distingerea oamenilor cu merite în aceste domenii. Aceste distincții acopereau toate domeniile de activitate, erau confecționate de metal mort, fiind strident colorate și încărcate cu simboluri comuniste. Din această categorie face parte și insigna de mai sus.

Insigna - Asociația sportivă (A.S.) Electrica Cluj Napoca

L.I.E. (?) 1966 - 75

Produsul medalistic de mai sus este o veche insignă sportivă realizată în anul 1976, cu ocazia trecerii a zece de existență a A.S. (Asociației sportive) Electrica din municipiul Cluj Napoca. Doar privind această insignă pot înțelege că această asociație s-a înființat în anul 1966 și ea a funcționat pe lângă RENEL (Filiala Cluj Napoca de distribuție a energiei electrice). Se mai deduce că în cadrul acestei asociații se practicau sporturi cu balonul rotund, precum: fotbal, handbal, volei, baschet, etc. Regret că internetul nu mi-a oferit informații mai complete și mai precise despre această asociație sportivă.

Insigna - Unirea Cluj

S.C. Unirea S.A. Cluj Napoca a fost înființată în anul 1840 și este specializată în fabricarea și comercializarea de mașini-unelte după cum urmează: mașini de găurit pe coloană; mașini de tăiat; mașini de tăiat bandă; mașini de rectificat cu centură. Activitatea companiei se desfășoară în atelierele sale amplasate pe o suprafață de 40000 mp, și anume: casă de turnare, atelier de prelucrare mecanică și tratare termică, atelier de mecanizare-sudare și acoperire metalică, atelier de asamblare și vopsire, atelier de scule și ascuțișuri, munca, depozitul, clădirea personalului. 90% din producția companiei este livrată în țările din Comunitatea Europeană, nivelul revendicărilor de calitate fiind de 0,1% din volumul mărfurilor livrate.

Astăzi Societatea Unirea S.A. Cluj-Napoca s-a impus rapid pe piață, având un patrimoniu material considerabil, precum și locații ușor accesibile, liniștite și sigure. Managementul eficient, seriozitatea și buna organizare permite societății noastre să pună la dispoziția dumneavoastră o gamă largă de spații precum: birouri, hale industriale, spații de producție, sedii administrative, magazii, depozite.Societatea Unirea S.A. este o societate privată integral cu capital autohton 100 %. Sediul societății este situat în Piața 1 Mai, nr. 1-2, Cluj-Napoca.

Cluj Napoca (până în 1974 Cluj; în germană Klausenburg, în maghiară

Kolozsvár, în dialectul săsesc Kleusenburch, în latină Claudiopolis) este un municipiu reședință de județ și cel mai mare oraș al judeţului Cluj, ce numără aproximativ 310000 locuitori. În trecut a fost reședința comitatului Cluj și una dintre capitalele istorice ale Transilvaniei. Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescu Castrum Clus, folosit pentru întâia oară în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval de aici. Toponimul Clus are semnificația de „închis” în latină și se referă la dealurile care înconjoară orașul. O altă ipoteză acceptată este aceea a provenienței numelui topic din germanul Klaus sau din cuvântul Klause (însemnând «trecătoare între munți» sau din clusa «stăvilar, baraj»). Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de către geograful grec Ptolemeu, care a menționat aici una dintre cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei,din anii 107 - 108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial. Prin decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974, semnat de Ceaușescu, municipiului Cluj i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca, "pentru a eterniza denumirea acestei străvechi așezări - mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste meleaguri. Sus am postat stemele orașului, de-a lungul vremurilor, și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură clujene, din vremuri diferite.

Monumentul Elisabeta

Hotelul New York

Biserica luterană

Podul peste Someș

Palatul cultural

Palatul Banffy

Institutul pedagogic

Cazarma

Grădina botanică

Monumentul Sfântul Gheorghe

Colegiul unitarian

Hotelul Kozponti

Biserica Sfântul Mihai

Hotelul Astoria

Biblioteca universitară

Clinica universitară

Monumentul Gardianul Carpaților

Calea Victoriei

Bastionul Bethlen

Căminul studențesc Diak-"Menza"

Gara

Institutul de fete Marianum

Statuia - Lupa capitolina

Cazinoul

Județul Cluj este un județ situat în partea central-vestică a României, în centrul provinciei istorice Transilvania, întins pe 6674 kilometri pătrați și numărând aproximativ 692000 de locuitori. Capitala județului se află în orașul Cluj - Napoca. Ca subdiviziuni administrativ-teritoriale județul se compune din 5 municipii - Cluj Napoca, Dej, Turda, Câmpia Turzii și Gherla, 1 oraș - Huedin și 74 de comune. Sus am postat harta, stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului și mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din județul Cluj, din vremuri diferite, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate.