Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

GHEORGHE NICHITA – P.S.D.;

“Tot ceea ce costă bani
e costisitor.“

MITICĂ DRAGOMIR – P.R.M.;

“Fotbalul e cel mai curat

dintre toate hoţiile
care se fac în ţara asta.”

CODRIN ȘTEFĂNESCU – P.S.D.;

“La finanțe trebuie să punem
un finanțist,altfel,

riscăm să punem pe altcineva.“

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

O PLACHETĂ, O INSIGNĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII

DIN JUDEȚUL MEHEDINȚI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Întreprinderea de vagoane Drobeta Turnu Severin

MEVA - 100 ani 1882 - 1982

Meva Drobeta Turnu Severin este o companie producătoare de vagoane de marfă din România. Istoria companiei începe în anul 1882, prin înființarea Atelierului de reparații vagoane și locomotive la Turnu Severin. Între anii 1960 – 1968 a funcționat împreună cu Șantierul Naval din localitate, formând prin fuziunea cu acesta, unitatea Uzinele Mecanice. În anul anul 1991 a fost transformată în societate pe acțiuni, pentru ca în anul 1999 să fie achiziționată de Trinity Industriels și în anul 2002 de Internațional Railway Sistems. În acel moment, cifra de afaceri a MEVA se ridica la aproximativ 12 milioane euro. În anul 2008 cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la suma de 89,4 milioane euro, profitul net fiind de 1,8 milioane euro.

Monumentul lui Tudor Vladimirescu - Cerneți

Medalia de mai sus celebrează Monumentul lui Tudor Vladimirescu, ridicat în localitatea Cerneți, județul Mehedinți. Medalia este confecționată din bronz, are forma ovală cu dimensiunile 30 x 26 milimetri și a fost emisă cu ocazia dezvelirii respectivului monument (29 iunie 1914). Pe aversul medaliei este reprezentat monumentul și inscripția, pe marginea superioară,: “LUI TUDOR VLADIMIRESCU”. Pe reversul medaliei este aplicată o inscripție scrisă pe zece rînduri: “ÎN / AMINTIREA / INAUGURĂRII / MONUMENTULUI / DE LA / CERNEȚI-SEVERIN / 29 IUNIE 1914 / SOC. INSTITUTORILOR / DIN / ROMÂNIA”. Monumentul este constituit dintr-un bloc de piatră pe care este plasată o efigie de bronz cu chipul revoluționarului de la 1821 și mai multe inscripții pe laterale: „Lui Tudor Vladimirescu. Eroul Redeșteptării Naționale. 1821”.

Tudor Vladimirescu (1780 - 1821) a avut mai multe proprietăţi în Cerneţi, printre care o casă cu prăvălie, o moară, casa-culă cu vie şi livadă, pe deal, deasupra satului. Ultima oară când Tudor Vladimirescu a trecut pe la locuinţa sa din Cerneţi a fost pe 29 ianuarie 1821. Peste numai trei luni, la 26 aprilie 1821, comandantul pandurilor a fost asasinat de Eteria grecească şi aruncat într-o fântână în satul Goleşti, aproape de Târgovişte. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu moara şi casa din târg, dar, pe locul acestora, Societatea Institutorilor din România a ridicat în 1914 un monument închinat lui Tudor Vladimirescu ce există şi astăzi. De altfel, şi casa-culă de pe deal dăinuie şi astăzi, clădirea adăpostind Muzeul Memorial Tudor Vladimirescu. Existenţa acestor date sunt confirmate de diata – testament a lui Tudor Vladimirescu în 1812, pe când intenţiona să plece în Rusia. Neştiind dacă se va mai intoarce de acolo şi-a pomenit întreaga avere, despre culă scriind că este aşezată pe deal, peste drum de casa polcovnicului Istrate Sălişteanu.
***

Cerneți este un sat al comunei mehedințene Șimian. Cel mai lesne se ajunge la Cerneți mergând pe centura municipiului Drobeta Turnu Severin (E70) până la intersecția cu DJ607A, pe care ne încadrăm pentru circa 1 km până la destinație, după cum ne arată un indicator rutier. Traversăm râul Topolnița și degrabă intrăm în localitatea Cerneți ce ascunde în spate o istorie tumultoasă. Atestat încă din secolul al XVI-lea, târgul a fost mult timp centrul administrativ al Țării Severinului, locul de unde ispravnicul conducea Mehedințiul. Acest lucru a condus la o dezvoltare economică și socială mai alertă, înlesnită și de drumurile comerciale ce treceau Dunărea. Se făcea un comerț intens prin Orșova și Schela Cladovei – se trimiteau lână și porci și se primea în schimb orez, cafea, materiale textile. Totuși călători străini vorbesc în secolul al XIX-lea de „o singură stradă cu prăvălii și mărfuri murdare”, un fel de „oraș-rural”. Aproape de intrarea în sat se află Monumentul lui Tudor Vladimirescu. În afară de acest monument în Cerneți se mai poate vizita: Cula lui Tudor Vladimirescu, Cula Nistor, Mănăstirea, Biserica Sfântil Nicolae și Biserica Sfântul Ioan Botezătorul.

Șimian este o comună din județul Mehedinți situată la 3 kilometri Est de municipiul Drobeta Turnu Severin, care include și următoarele sale: Dedovița Nouă, Dedovița Veche, Dudașu, Erghevița, Poroina și Valea Copcii. La recensământul din anul 2011 comuna număra 9650 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 85,47%, romi – 7,33% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Șimian, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 91,61% și restul – nedeclarată sau altă religie.

Descoperirea coroanei maghiare la Orșova

Medalia de mai sus celebrează Descoperierea coroanei maghiare la Orșova în anul 1853. Medalia este confecționată din metal comun, este rotundă și are diametrul de 28,6 milimetri. În câmpul central al aversului pe niște raze, este reprezentată Sfânta Maria, cu pruncul în brațe, amândoi nimbați. Maica Domnului ține sceptrul, iar Isus globul cruciger. Circular este aplicată inscripția: “SZ(ent) MARIA IST(en) ANNYA MAGY(ar) OR(vosok) VEDOJE” ceea ce se traduce: “Sfânta Maria, mama lui Dumnezeu, protectoarea medicilor maghiari”. Câmpul reversului prezintă pe o masă acoperită cu o bogată față de masă, spada și sceptrul încrucișate, globul cruciger și coroana Sfântului Ștefan. Circular este aplicată inscripția:“ORSOVANALI KORONA FELTALALASI EMLEK 1853” ceea ce se traduce: “Amintire cu ocazia descoperirii coroanei la Orșova, 1853”.

În forma sa actuală, coroana este compusă din 3 părți, coroana grecească (coroana propriu-zisă) peste care s-a adăugat o semi-cupolă în stil catolic și apoi o cruce. Coroana grecească este compusă dintr-o diademă înaltă de 5,2 centimetri și cu un diametru de 20,5 centimetri, din aur decorat cu mai multe imagini religioase și laice. Imaginea de pe avers, realizată din email, îl reprezintă pe Iisus Hristos Pantocrator (Cel Atotputernic) încadrat de Arhanghelii Mihail și Gabriel, urmate de cele ale martirilor Gheorghe și Dumitru și Cosmas și Damian. Pe reversul diademei bizantine se găsește o reprezentare a basileilor (împăraților) Mihail Dukas al VII lea și Constantin Porfirogenetul. Lângă acestea este reprezentat regele maghiar Geza I, având alături o inscripție în limba greacă ”Lui Geza I, credinciosul rege al turcilor„ descriere confirmată de izvoarele bizantine contemporane.Coroana latină este alcătuită din patru benzi de aur late de 5,2 centimetri lipite peste diadema bizantină și unite pentru a forma o cupolă. Pe aceste benzi sunt reprezentați opt din cei doisprezece apostoli și Iisus Hristos. Crucea din vârful coroanei maghiare ar fi fost adăugată în secolul al XIV-lea și nu are nicio legătură cu restul ansamblului, lipirea ei afectând, din păcate, icoana lui Iisus Hristos. Așadar coroana nu numai că nu a fost primită de la papă, dar nici măcar nu a stat vreo clipă pe capul Sfântului Ștefan. Cel mai probabil, coroana grecească provine din perioada regelui Bela al III-lea și a fost primită de la suzeranul său, basileul Manuel I Comnen, împăratul cavaler, la curtea cărui, la Constantinopol, a crescut regele maghiar. Povestea Coroanei este una fabuloasă, acesta fiind de-a lungul secolelor ori furată, mutată, ascunsă, scoasă peste granițele Ungariei și readusă în final la Budapesta. În timpul răscoalei din 1848, liderul răsculaților maghiari Kossuth Lajos a luat cu el coroana și bijuteriile regale și, în pragul înfrângerii, a îngropat tezaurul într-o cutie din lemn într-o pădure din apropiere de Orșova. Înanul 1853, după compromisul austro-ungar, coroana a fost dezgropată și s-a întors în castelul Habsburgilor din Buda.

Orșova este un municipiu în județul Mehedinți, România. Orașul este situat pe malul lacului de acumulare "Porțile de Fier I" de pe Dunăre, în zona de vărsare a râului Cerna în Dunăre. Sus am postat stema actuală a municipiului Orșova și o poză cu Primăria localității. La recensământul din anul 2002, populația orașului Orșova era de 12967 de locuitori. Ca urmare a realizării lacului de acumulare Porțile de fier, vechea vatră a orașului a fost inundată în 1970, iar populația a fost strămutată pe un nou amplasament, incluzând terasele Dunării și ale Cernei și versantul de sud al Munților Almăjului, unde s-a construit un oraș complet nou (1966-1971), care a înglobat și satele Jupalnic, Tufari și Coramnic.

Insigna - Olimpiada națională de fizică

clasele VII-VIII Drobeta Turnu Severin 1989

Fizica este știința care studiază proprietățile și structura materiei, formele de mișcare ale acesteia, precum și transformările lor reciproce. Oricum se pune problema, fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramuri ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonimă cu filozofia, chimia și chiar unele ramuri ale matematicii și biologiei,de-a lungul ultimelor două milenii, fizica a devenit știință modernă începând cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, deși frontierele rămân greu de definit. Fizica este poate cea mai importantă știință a naturii deoarece cu ajutorul ei pot fi explicate în principiu orice alte fenomene întâlnite în alte științe ale naturii cum ar fi chimia și biologia. Limitările sunt legate de incapacitatea noastră de a obține suficient de multe date experimentale, în cazul biologiei, ori de incapacitatea (până acum) sistemelor de calcul de a analiza dinamica moleculelor foarte complexe, în cazul chimiei. Descoperirile în fizică ajung de cele mai multe ori să fie folosite în sectorul tehnologic și uneori influențează matematica sau filozofia. Astăzi, fizica este un subiect vast și foarte dezvoltat. Cercetarea este divizată în patru subdomenii: fizica materiei condensate; fizica atomică, moleculară și optică; fizica energiei înalte; fizica astronomică și astrofizică. Majoritatea fizicienilor se specializează în cercetare teoretică sau experimentală, prima ocupându-se de dezvoltarea noilor teorii, și a doua cu testarea experimentală a teoriilor și descoperirea unor noi fenomene.

Placheta - Marșul factorilor poștali

Ediția a VI-a Mehedinți 1982

Poşta de pe meleagurile româneşti este cunoscută încă din Evul Mediu. Ea a fost înfiinţată din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pâna la limitele teritoriului aflat în stapânirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor şi oraşelor tranzitate erau obligaţi să-i pună la dispoziţie. Primul document privind existenţa serviciilor poştale pe teritoriul ţării noastre este "Hrisovul" dat de domnitorul Mircea cel Batrân, în anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localităţile erau obligate să pună la dispoziţia curierilor domneşti mijloace de transport, cai şi căruţe pe două roţi, numite olace. Deasupra am postat două logouri ale acestei instituții. La începutul ei, poşta cuprindea mai ales serviciul de transport al călătorilor şi al corespondenţei oficiale a domnilor şi marilor dregători. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileşte ca toţi curierii să treacă la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru călători şi funcţionari - aşa numitele hanuri de poştă, grajduri pentru cai şi se acceptă şi călătoria publicului cu poştalioanele, contra unei taxe. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte 3 ani. După 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852 este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe. Între anii 1857-1862 se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă.

La data de 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale pe teritoriul Moldovei. Au fost tipărite cu o presă manuală, bucată cu bucată, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La data de 23 iulie 1862, a fost emis Decretul 527 privind unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, măsură realizată începând cu 1 august 1862. În urma unificării, conducerea direcţiei generale a fost încredinţată lui Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia. Perioada poştei moderne a început în anul 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a unit serviciul poştal cu cel telegrafic, la care, în anul 1893 s-a adaugat şi serviciul telefonic, luând naştere simbolul PTT. Aceasta decizie a fost luată în şedinţa Consiliului de Miniştri, care a avut loc în ziua de 29 august 1864, şedinţa desfăşurată sub conducerea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În calitate de director general al poştelor şi telegrafelor, a fost numit maiorul Cezar Librecht, care ocupă funcţia de inspector general al telegrafelor încă din luna mai 1859. Prima lege de organizare a ramurii de comunicaţii purtând denumirea de "Lege telegrafo-poştală" a intrat în vigoare la 1 data de ianuarie 1865, dată de la care a fost reglementată şi situaţia personalului, prin statut propriu. La data de 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinatate, administraţia poştală percepând un comision fix de 10% din costul abonamentului, plus cheltuielile de expediere a sumelor şi francarea trimiterilor. Tot în anul 1865, este organizat serviciul de poştă rurală, care asigura legătura între comune, prin curse de factori. Se înfiinţează câteva sute de circumscripţii rurale, grupate în jurul unor oficii poştale. În luna august, se înfiinţează în Bucureşti încă patru birouri de poştă, sucursale ale biroului existent, noile birouri fiind amplasate în Calea Craiovei (Calea Rahovei), Calea Moşilor, Calea Mogoşoaiei (Calea Victoriei) şi Strada Belvedere. La data de 1 iulie 1871, intră în vigoare prima lege de organizare a personalului, însoţită de "Regulamentul pentru fixarea atribuţiunilor funcţionarilor telegrafo-poştali". Cu începere din data de 1 mai 1874, intră în vigoare "Legea pentru serviciul de poştă rurală", care a avut ca efect imediat înfiinţarea unui număr de 115 birouri poştale rurale. În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcţia Palatului Poştelor, care va fi dat în funcţiune în anul 1900. În anul 1925, adminstraţia PTT a preluat exploatarea unei noi ramuri de telecomunicaţii, radiotelegrafia (comunicaţiile radioelectrice, cum se zicea pe atunci), fiind adaugată o nouă literă simbolului care a devenit PTTR. În perioada interbelică, administraţia de poştă şi telecomunicaţii a fost trecută în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, structura organizatorică fiind, iniţial bazată pe direcţii regionale.

Drobeta-Turnu Severin (denumire până în anul 1972 - Turnu Severin) este un municipiu, port la Dunăre și reședința județului Mehedinți. Localitatea s-a dezvoltat în apropierea castrului roman Drobeta, devenind dintr-un punct strategic inițial un oraș de răscruce a drumurilor pe uscat și pe apă care duceau la nord și la sud de Dunăre. În timpul antichității romane, a devenit primul centru urban din regiune și al treilea din provincia Dacia, după Sarmizegetusa și Apullum. În timpul împăratului roman Hadrian orașul a fost declarat municipiu (în anul 121), în momentul în care populația atinsese 14000 de locuitori. În timpul lui Septimiu Sever a fost ridicat la rangul de colonie (în anul 193), ceea ce conferea locuitorilor urbei drepturi egale cu cetățenii Romei. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Drobeta se întindea pe 60 de hectare și era locuită de aproximativ 40000 de locuitori. Castrul a fost distrus de barbari și reconstruit în mod treptat în timpul antichității târzii, încetându-și definitiv rolul de garnizoană în anul 602 d.Hr. În evul mediu a fost construită de regatul maghiar cetatea Severin, care a fost distrusă la 1526 de Imperiul Otoman. Pe 23 aprilie 1833 a fost întemeiat din nou Turnu Severin, domnul Alexandru Dimitri Ghica fiind Acela care a emis actul înființării orașului. Planul inițial al orașului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrosse, secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment, Barbu Știrbei. În anul 1841, capitala județului s-a mutat de la Cerneți la Turnu Severin. În prezent localitatea numără aproximativ 93000 de locuitori. Deasupra am postat stema municipiului și mai jos admiri pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din Drobeta Turnu Severin, din vremuri diferite.

Gara

Baia comunală

Banca Comercială

Biserica Majoresei

Bulevardul Carol

Calea Traian

Cazarma Infanteriei

Vila Burileanu și Casele Popescu

Clădirea Teatrului

Salutare

Fântâna Călărașilor

Foișorul de foc

Grădina General Dragalina

Vedere

Hotel Europa

Hotel Regal

Institutul Sfânta Maria

Internatul Liceului Traian

Internatul ucenicilor

Liceul de fete

Liceul Traian

Monumentul eroilor

Monumentul lui Traian

Noul Teatru Aurel

Palatul cultural

Parcul Gării

Puțul de captare

Spitalul vechi

Vila Burileanu - Bulevardul Carol I

Județul Mehedinți este situat în sud-vestul României, regiunea Oltenia-Banat. Reședința județului este municipiul Drobeta -Turnu Severin. Există două posibile origini ale cuvântului Mehedinți: una latină, ce ar deriva din anticul "mediam", colonie romană de lângă localitatea "Mehadia" (Caraș-Severin) sau maghiară: "méhészkedés" - stupărit ("méhek" însemnând albină). Imaginea albinelor în heraldica ținutului regiunii Mehedințiului pare să confirme cea de-a doua origine etimologică. Conform istoricului Bogdan Petriceicu Hașdeu, în a sa Istorie Critică a Românilor, numele de Mehedinți vine de la Mehedinski, un termen slav desemnând teritoriul din jurul orașului Mehadia, oraș aflat pe teritoriul județului vecin Caraș Severin, la granița cu Mehedințiul. Ca subunități administrative județul are în compunere 2 municipii – Drobeta Turnu Severin și Orșova, 3 orașe – Strehaia, Vânju Mare și Baia de Aramă precum și 60 de comune. Sus am postat stema și harta județului și mai jos pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și câteva frumoase locuri de vizitat.