1. Moneda
coroană cehă de colecţie de mai jos marchează trecerea a 200 de ani de la
nașterea poetului Karel Jaromir Erben. Aversul monedei prezintă un buchet de flori și
inscripțiile - liniară pe două rânduri: KITICE Z POVESTI NARODNIKI (Buchet de povești populare) și circulare CESKA REPUBLICA (Republica
Cehă) și 500 Kc (valoarea – 500 coroane). Pe reversul monedei este reprezentat
chipul poetului și inscripțiile circulare: KAREL JAROMIR ERBEN (numele
poetului) și anii 1811 – 2011.
2. Moneda
coroană cehă de colecţie de mai jos marchează trecerea a 100 de ani de la nașterea lui Jiří Trnka. Aversul monedei prezintă chipul său și inscripțiile circulare
JIRI TRNKA (numele personajului) și anii 1912 – 2012. Pe reversul monedei sunt reprezentate cinci
păpuși animate și inscrisurile CESKA REPUBLICA (Republica Cehă) și 500 Kc
(valoarea – 500 coroane).
xxx
O PASTILĂ DE UMOR
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
O EPIGRAMĂ PROPRIE
___________xxx___________
O PLACHETĂ, O INSIGNĂ
ȘI CÂTEVA MEDALII
DIN JUDEȚUL GALAȚI
Informaţii
generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic,
foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite,
preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care
indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane
la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii
române), PLACHETA este o medalie pătrată
sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene,
basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă
ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de
recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din
categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele
comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint,
bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind
preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille)
şi spanioli (edala)
Placheta - Apărătorilor orașului Galați
Din partea cetățenilor - 8 ianuarie 1918
Începutul anului 1918 a reprezentat pentru România parcurgerea unor etape istorice cruciale care au condus în final la momentul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Bătăliile din vara și toamna anului 1917, desfășurate pe teatrul de operaţiuni militare din Moldova, au oprit ocuparea întregii ţări de către armatele Puterilor Centrale. A fost „marea victorie a războiului României pe teatrul sud-european al războiului european”. Alianţa militară româno-rusă de pe frontul din Moldova se afla în pragul dezmembrării, o contribuţie hotărâtoare având-o amplificarea revoluţiei bolșevice din Rusia. Exista riscul ca unele divizii rusești, parte din ele bolșevizate, aflate pe teritoriul dintre Carpaţi și Prut, să încerce ocuparea acestui pământ românesc. La Galaţi, în ianuarie 1918, s-a dat pentru prima dată în istoria militară a României o bătălie în care aviaţia, marina şi trupele terestre au conlucrat în acelaşi perimetru pentru apărarea teritoriului românesc. Evenimentele care au precedat bătălia de la Galaţi, din 7/20-9/22 ianuarie 1918, erau de rău augur pentru România. Astfel, în data de 26 noiembrie/9 decembrie 1917, România și Rusia semnau la Focșani armistiţiul cu Puterile Centrale, prin care cele două părţi combatante se asigurau reciproc să respecte „obligaţia de a nu se putea relua ostilităţile decât prin denunţarea prealabilă a armistiţiului cu 72 ore înainte și cu rezerva, pentru ruși, de a-l considera ca provizoriu până când chestiunea războiului sau a păcii va fi decisă de Adunarea Constituantă a Rusiei”. Evoluţia revoluţiei bolșevice a condus la ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial, negocierile de pace începând în ziua de 22 decembrie 1917 la Brest-Litovsk. Astfel, în contextul armistiţiului de la Focșani și al negocierilor pentru pace începute la Brest-Litovsk, România a căutat să-și ia măsuri de siguranţă pentru păstrarea liniei frontului din Moldova părăsit de ruși. Comandamentul Armatei Române a cerut ca toate trupele ruse să se deplaseze spre Basarabia sau Cherson în „formaţii complete”. Armata a 6-a rusă din zona Tecuci-Galaţi, care abandonase lupta, a aderat complet la revoluţia bolșevică, iar Diviziile 9 și 10, din Corpul 4 Siberian, divizioane complete de artilerie (80 tunuri) și o vedetă torpiloare cu un tun de 150 mm, venită de la Reni în zona Galaţi, au încercat, în zilele de 7/20- 8/21 ianuarie 1918, să ocupe orașul Galaţi.
În acest sens,
militari din Divizia a 10-a rusă, aflată în Galaţi, au pus la cale ocuparea
unităţii de pompieri, umplerea cu petrol a instalaţiilor mobile de stingere a incendiilor
și distrugerea prin incendiere a orașului. Planul ruşilor a fost dejucat, iar
în zilele de 7/20-8/21 ianuarie 1918, orașul Galaţi a fost martorul celei mai
mari bătălii la care a fost supus de la începutul veacului al XX-lea. Unităţile
militare române erau compuse din fracţiuni ale Diviziei a 4-a, patru vedete
militare (nr. 1: „Maior Constantin Ene”; nr. 2: „Căpitan Nicolae Lascăr
Bogdan”; nr. 5: „Maior Gheorghe Şonţu” şi nr. 7: „Locotenent Dimitrie
Călinescu”), un torpilor și o șalupă sosite la gura de vărsare a Siretului în
Dunăre. Aceste vedete militare au fost comandate de România, alături de alte
trei (nr. 3: „Căpitan Mihail Romano”; nr. 4: „Maior Dimitrie Giurescu”; nr. 8:
„Căpitan Walter Mărăcineanu”), la șantierele navale „Thames Iron Works &
Shipbuilding Co.” din Londra, în perioada 1907-1908, fiind dotate cu un tun de
47 mm Skoda, o mitralieră Maxim de 6,5 mm și două lansatoare de torpile. Comanda acestor
unităţi militare a fost încredinţată comandorului Constantin Niculescu-Rizea,
atunci director al Arsenalului Marinei Fluviale. Acesta a ordonat amplasarea pe
dealul Ţiglina a opt tunuri, demontate de pe cuirasatul „Elisabeta“, puse sub
conducerea comandorului Nicolae Puricescu. Două companii și jumătate din
Regimentele 21 și 50 Infanterie, sub comanda comandorului Vulcănescu, au fost
şi ele dislocate pe dealul Ţiglina. Timp de două zile, orașul Galaţi a fost
supus neîntrerupt unui șir lung de bombardamente, iar pe timp de noapte au avut
loc lupte de stradă între unităţile de infanterie române și ruse. Situaţia s-a
complicat în ziua de 8/21 ianuarie 1918, când din zona de est a orașului, pe
Prut, rușii au ocupat pichetele de grăniceri, au confiscat vasele de la
vărsarea Prutului în Dunăre și au dezarmat detașamentele române de la Reni și Giurgiulești.
Se încerca joncţiunea cu Diviziile 9 și 10 aflate în zona de vest, nord şi sud
a orașului, pentru încercuirea, ocuparea şi, poate, trecerea oraşului Galaţi
sub stăpânirea Rusiei bolşevice. Disciplina și
devotamentul ostașilor români, coordonaţi de comandorul Constantin
Niculescu-Rizea, au condus la un contraatac surpriză din zona Ţiglina și de pe
Dunăre. Din nordul orașului Galaţi s-au remarcat militarii din Brigada a 8-a
conduși de colonelul Bădescu, care au atacat unităţile militare din Divizia a
9-a, aflate între lacurile Cătușa și Mălina. Surprinși de atacurile românilor
din zona Ţiglina-Cătuşa-Mălina, dar și de tirul lansat de vedetele marinei,
rușii se retrag între Siret și gara Barboși, în zona Castrului roman de la
Tirighina. Aici, atacurile combinate ale artileriei, marinei militare,
infanteriei şi a celor trei avioane românești de bombardament, sosite în
ajutor, îi determină pe ruși să capituleze în dimineaţa zilei de 9/22 ianuarie
1918. A fost pentru prima oară în istoria militară a României când aviaţia,
marina şi trupele terestre au conlucrat în acelaşi perimetru pentru apărarea
teritoriului românesc. Cele două divizii rusești au fost dezarmate complet și
îndrumate, sub paza santinelelor române, să treacă Prutul.
Cei aproximativ 500
de militari români au reușit să apere orașul Galaţi în ciuda inferiorităţii
numerice, iar pentru cinstirea memoriei lor, municipalitatea Galaţi a comandat
ridicarea unui monument, în anul 1925, cunoscut sub numele „Apărătorii orașului
Galaţi 7-9 ianuarie 1918”, lucrare executată de sculptorul gălăţean Ioannis N.
Renieris. Tot în acea perioadă au fost bătute o plachetă și o
insignă în memoria luptelor și jertfelor Apărătorilor. Deoarece în anul 1963
monumentul a fost distrus „pentru lucrările edilitare din zonă”, Consiliul
Judeţean Galaţi a finanţat, în anul 2017, proiectele de refacere a monumentului
„Apărătorii orașului Galaţi 7-9 ianuarie 1918”, reproducerea insignei și a
plachetei, iar Clubul Rotary „Dunărea de Jos” Galaţi a finanţat proiectul de
batere a unei medalii jubiliare „Apărătorilor Oraşului Galaţi 1918-2018”. Monumentul s-a ridicat pe locul inițial la
intersecția străzilor Brăilei cu I.L.Caragiale (fostă Balaban), a costat
municipalitatea 400000 lei și este opera artistului Valentin Șoachete.
În această
confruntare au conlucrat trei arme ale Armatei Române – marina, trupele
terestre, aviaţia – caz unic pentru o bătălie desfăşurată pe teritoriul
României în Primul Război Mondial. În memoria acelor lupte, oraşul erou Galaţi
a fost decorat de Regele Italiei, prin generalul Pietro Badoglio (1921) şi de
Preşedintele Franţei, prin generalul Henri Mathias Berthelot (1922),
acordându-i-se Crucea de Război a Italiei şi Crucea de Război a Franţei. Iată
numele câtorva eroi români căzuți în luptele pentru apărarea orașului Galați: sergent Duda Ion, caporal Rădulescu S. şi soldaţii Stanciu D.,
Iancu Marin, State Costache, Dinu Ioan, Dan Tudor, Ştefan St., Voicu Dumitru,Ioniţă
A. Gh. și Traian Ionescu.
C.N. 1985 Galați (Campionatul național - baschet)
Baschetul este unul dintre cele mai
răspândite sporturi de echipă din lume; se caracterizează prin finețea,
precizia și fantezia exercițiilor tehnice și tactice, prin talia înaltă și
calitățile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o
luptă sportivă care pretinde spirit de echipă și de sacrificiu, inteligență și
rezistență nervoasă. Punctele sunt marcate prin aruncarea mingii în coș; echipa
care acumulează mai multe puncte la sfârșitul jocului câștigă. Mingea poate fi
făcută să înainteze pe teren prin driblare sau pasând-o altor coechipieri.
Actele fizice nesportive (faulturile) sunt penalizate și există restricții
asupra modului în care este folosită mingea (încălcări). De-a lungul timpului în baschet s-au dezvoltat tehnicile obișnuite de ochire,
pasare și driblare, dar și de poziționare a jucătorilor, precum și structurile
ofensive și defensive. De obicei, jucătorii cei mai înalți vor ocupa centrul sau
una dintre cele două poziții de înaintare, iar jucătorii mai mici
de statură sau cei care au viteză și cele mai bune abilități de mânuire a
mingii, vor ocupa poziția de pază. În timp ce baschetul
competițional are niște reguli bine stabilite, numeroase variante de baschet s-au
dezvoltat pentru jocurile ocazionale. În anumite țări, baschetul este un sport
popular, cu mulți spectatori.
Federatia Romana de Baschet (F.R.B.) a fost fondata in
anul 1931 si este membru fondator al Federaţiei Internaţionale de Baschet -
F.I.B.A. - din anul 1932. F.R.B. este organizata si functioneaza ca unica
structura sportiva de interes national in Romania, in baza Statutului propriu,
elaborat in concordanta cu prevederile Legii Educatiei Fizice si Sportului nr.
69/2000, cu dispozitiile Regulamentului de punere in aplicare a acestei Legi,
cu reglementarile din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si in
conformitate cu Statutul si Regulamentele F.I.B.A.. F.R.B. este persoana
juridica de drept privat, de utilitate publica, autonoma, neguvernamentala,
apolitica, neadmitand nici o descriminare cu caracter religios, rasist, sex sau
profesie, fara scop lucrativ, exercitand autoritatea in organizarea,
indrumarea, dezvoltarea si controlul activitatii de baschet pe teritoriul
Romaniei si in reprezentare internațională. F.R.B. este constituita, in
conditiile legii, din cluburile si asociatiile judetene de baschet si a
municipiului Bucuresti, care recunosc statutul si regulamentele adoptate de
Adunarea Generala. Sediul FRB este situat in Bucuresti. Mai sus am postat
logourile federaţiei de-a lungul timpului.
Mihai Eminescu 1850 - 1889
100 ani de la dezvelirea statuii lui Mihai Emienscu -
autor Frederic Storck 16 octombrie 2011 B.V.A.U.
1911 - 2011 Primaria Galați
Mihai Eminescu (nume real Mihail
Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la
15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român,
socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai
importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în
societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul
oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16
ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai
Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei
Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost
internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi
a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul
orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a
fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales
post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
Statuia lui Mihai Eminescu
din Galați este un monument istoric emblematic al
orașului de la Dunăre. Bustul lui Eminescu se
detașează dintr-o stâncă, realizată din marmură albă, din același soclu ieșind
muza sa, reprezentată de o femeie ce ține în mână o făclie de lumină. Statuia
este opera în marmoră a sculptorului Frederic Storck. Dezvelirea statuii a avut
loc la 16 octombrie 1911 în parcul municipal. Semnăturile autograf de pe actul
comemorativ al dezvelirii statuii lui Eminescu, atestă prezența scriitorilor
Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan, A.
Cazaban, Emil Gîrleanu, Jean Bart, Natalia Negru, I. A. Basarabescu precum și a
lui Nicolae Iorga și a actriței Măria Filotti. Acest monument este primul
ridicat în memoria poetului nostru național.
SIDEX - 25
Combinatul siderurgic Sidex SA Galați - România
25 de ani de flux siderurgic integrat 1968 - 1993
Insigna - Flotila 2 bombardament Tecuci
Flotila 2 bombardament a fost o structură militară de aviație dislocată
vremelnic pe aeroportul din Tecuci. Flotila este o structură militară specifică
aviației, echivalentul (sinonimul) regimentului de aviație. Ca termen militar bombardamentul este tragerea, aruncarea,
ejectarea sau lansarea de proiectile sau bombe asupra inamicului.
Tecuci este un
municipiu din județul Galați, al doilea oraș ca mărime al județului. Orașul este
situat într-o zonă de câmpie, pe malul râului Bârlad,
afluent al
râului Siret și pe malul râului Tecucel, afluent al Bârladului. Este
un oraș mijlociu, cu un comerț în continuă dezvoltare. Așezată la o răspântie
de drumuri vechi comerciale, localitatea s-a dezvoltat în vatra unei așezări
geto-dacice și apoi daco-romane. Este un important nod feroviar și rutier situat
în sudul Podișului Moldovei, pe cursul râului Bârlad. Atestat încă din
anul 1435, târgul Tecuci era un important centru de tranzit și de schimb
pentru negustorii din țările de la nordul și de la vestul Moldovei, ca și
pentru cei din regiunile limitrofe. La recensământul din anul 2011 municipiul
Tecuci număra 34871 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul
2002), dintre care: români – 83,2%, romi –
4,3% și restul –necunoscută sau altă etnie. Componența
confesională a municipiului Tecuci astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 84,62%,
penticostali – 2,2% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr mai jos
câteva dintre atracțiile turistice ale orașului: Biserica Sfântul
Gheorghe, Muzeul Mixt, Statuia cercetașului, Monumentul eroilor ceferiști și
Obeliscul din Cimitirul eroilor.
Municipiul Galați este reședința și totodată cel mai
mare oraș al județului Galați situat în sudul Moldovei în apropierea
frontierelor cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului recensământ din
2011, populația orașului era de 249732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr
de locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România,
respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului
că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială
europeană, Canalul Dunăre – Main – Rin. Primele semne ale unei
așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al
bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din
ceramica de tip Stoicani-Aldeni. Prima menționare documentară a
orașului Galați (pe atunci târg) datează din anul 1445 (într-un act
semnat de domnitorul Ștefan al II-lea). Sus am postat stema actuală și
primul sigiliu al târgului Galați, iar jos pozele câtorva monumente de cultură
și arhitectură din municipiul Galați, din vremuri diferite.
Teatrul dramatic
Azilul Alinarea
Băile comunale
Biserica armeană
Biserica fortificată Precista
Spitalul militar de urgență Aristide Serfioti
Gara feroviară nouă
Banca națională
Biserica catolică
Biserica catedrală
Biserica grecească
Bursa
Piața regală
Piața regală - Hotelul Splendid
Catedrala
Curtea de apel
Gara fluvială
Gara feroviară veche
Grădina publică
Hotelul Imperial
Hotelul Metropol
Hotelul administrației Comisiei Europene a Dunării
Hotelul Bristol
Institutul Notre Dame de Sion
Liceul Vasile Alecsandri
Palatul administrativ dinspre strada Codreanu
Palatul episcopal
Salutări
Școala normală
Statuia din Grădina publică
Teatrul Papadopol
Galați este un județ
situat în sudul provinciei istorice Moldova, România, cu reședința în orașul cu
același nume. Județul Galați face parte din Regiunea de Dezvoltare Sud-Est
(împreună cu județele Vrancea, Buzău, Brăila, Constanța și Tulcea), din Euro
regiunea Dunării de Jos (alături de raioanele din sudul Republicii Moldova și
vestul Ucrainei) precum și din Zona Economica Libera Galați-Giurgiulești-Reni.
Acest județ are suprafața de 4466 kilometri pătrați și numără aproximativ
536000 de locuitori. Ca subunități administrative județul are în compunere; 2
municipii – Galați și Tecuci, 2 orașe – Târgu Bujor și Berești precum și 61 de
comune. Sus am postat stemele comunistă și actuală precum și harta județului
Galați, iar mai jos fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite, dar și alte frumoase locuri de vizitat.
Cazarma Regimentelor 9 și 10 Roșiori - Tecuci
Statuia cercetașului Giață Virgiliu - Tecuci
Centrul școlar agricol - Tecuci
Podul peste Siret - Cosmești
Hanul de la răscruce - Foltești
Gara - Frumușița
Aerodromul militar - Tecuci
Bulevardul Elisabeta - Tecuci
Hotelul Tecuci - Tecuci
Foișorul de foc - Tecuci
Primăria - Tecuci
Gara - Tulucești
Spitalul Cincu - Tecuci
Banca națională - Tecuci
Banca Prevedera - Tecuci
Gara - Tecuci
Hotelul Bulevard - Tecuci
Monumentul ceferiștilor - Tecuci
Gimanziul - Tecuci
Școala normală - Tecuci
Teatrul - Tecuci
Tribunalul - Tecuci
Vila Cincu - Țigănești
Vila Teodor Cincu - Tecuci
__________ooOoo__________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Om politic nigerian, Alvan Ikoku,
a trăit între anii 1900 – 1971
Detaliu vignetă de pe un notgeld austriac
(bancnotă locală de necesitate)
Câteva ornamente decorative periferice
de pe acțiuni germane
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 03.11.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu