Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO ESTONIENE DE COLECȚIE 2

1. Moneda de mai jos celebrează Jocurile Olimpice de Vară de la Londra din anul 2012. Pe aversul acestei monede sunt reprezentate niște linii ce sugerează mișcări ale corpului uman, logo-ul Comitetului național olimpic estonian și inscripțiile: 12 € (valoarea nominală) și ESTONIA (numele țării). Reversul monedei prezintă un design asemănător, stema statului Estonia și inscripția 2012 (anul emiterii).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 24.07.2012, valoarea – 12 euro, compoziția – argint, puritatea – 99,9%, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 gramen calitatea – proof, tirajul – 7500 bucăți, prețul unitar de achiziționare – 40 euro și gravor - Liis Dvorjanski.

A XXX-a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară s-a desfășurat la Londra, în Marea Britanie, în perioada 27 iulie – 12 august 2012. Londra a devenit astfel primul oraș din istoria modernă care a organizat Jocurile Olimpice de vară pentru a treia oară, după cele din 1908 și 1948. La această ediție a Jocurilor Olimpice au participat 10820 de sportivi, veniți din 204 țări. Au fost în total 302 probe sportive în cadrul a 26 de sporturi diferite. Centrul probelor sportive a fost la Stadionul Olimpic, a cărui capacitate a fost de 80000 de locuri. Costurile construirii stadionului s-au ridicat la 486 milioane de lire sterline. La această ediție s-a conferit medalia de mai jos cu următoarele caracteristici tehnice: diametru - 85 milimetri, grosime - 7 milimetri și greutate - 400 grame.

Clasamentul final pe medalii se prezintă astfel; locul 1 – S.U.A. cu 104 medalii, locul 2 - China cu 87 medalii și locul 3 - Marea Britanie cu 65 de medalii. La această ediție România a ocupat locul 27 cu 9 medalii, dintre care 2 de aur, 5 de argint și 2 de bronz. Campionii olimpici ai României sunt;

Cel mai medaliat sportiv al jocurilor a fost înotătorul american Michael Phelps, care a câștigat 6 medalii, dintre care 4 de aur și 2 de argint.

2. Moneda de mai jos celebrează personalitatea lui Eduard Vilde. Pe aversul acestei monede sunt înscrise titlurile unor scrieri din opera lui Eduard Vilde și înscrisurile: 10 euro (valoarea) și Eduard Vilde (numele personajului). Reversul monedei prezintă stema statului Estonia și inscripția 2015 (anul emiterii) și EESTI VABARIIK (denumirea băncii emitente – Banca Estoniei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 11.02.2015, valoarea – 10 euro, compoziția – argint, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 grame, calitatea – proof, gravor - Mait Luidalepp și tirajul – 5000 bucăți.

Eduard Vilde a fost un scriitor estonian, pionierul realismului critic în literatura estoniană și diplomat, care s-a născut la data de 4 martie 1865 și a decedat la data de 26 decembrie 1933. A fost unul dintre cele mai venerate figuri din literatura estoniană și, în general, este creditat ca fiind primul scriitor profesionist din țară. Vilde a crescut în ferma în care lucra tatăl său. În 1883 a început să lucreze în calitate de jurnalist. O vreme a trăit la Berlin, unde a fost influențat de materialism și socialism. Opera sa reflecta deasemeni realismul și naturalismul scriitorului francez Zola. Pe lângă faptul că a fost scriitor prolific, a fost, de asemenea, un critic deschis al domniei țariste și al proprietarilor germani. Odată cu înființarea primei republici estoniene în anul 1919, a servit ca ambasador la Berlin timp de mai mulți ani. Enumăr câtev titluri din opera sa: Musta mantliga mees, Karikas kihvti, Linda aktsiad, Jutustused și Side.

3. Moneda de mai jos celebrează personalitatea lui Miima Harma. Pe aversul acestei monede este reprezentat un diapazon înconjurat de niște puncte ce simbolizează undele sonore, înscrisul Miima Harma 150 și valoarea 10 euro. Reversul monedei prezintă stema statului Estonia și inscripția 2014 (anul emiterii) și EESTI VABARIIK (denumirea băncii emitente – Banca Estoniei).

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: data emiterii – 2014, valoarea – 10 euro, compoziția – argint, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, greutatea – 28,28 grame, calitatea – proof, gravor – Jaano Ester și tirajul – 7500 bucăți.

Miina Härma a fost o apreciată compozitoare estoniană, care s-a născut la data de 9 februarie 1864 și a decedat la data de 16 noiembrie 1941. A fost al doilea muzician estonian cu studii superioare. În perioada de creație de 60 de ani, ea a scris peste 200 de piese corale. În anul 1883, Härma a intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg, l-a absolvit în anul 1890 apoi a locuit tot în acest oraș. În anul 1894 a avut loc cel de-al cincilea Festival al cântecului estonian, ocazie cu care și-a constituit propriul cor. În anul 1915 părăsește orașul Sankt Petersburg, stabilindu-se în Tartu, unde abia în anul 1917 prinde un post de profesoară de muzică la gimnaziul din localitate, care mai târziu îi va prelua numele.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx________

CÂTEVA

INSIGNE ȘI

MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - AC.I.R. - 10 ani

(Asociația colecționarilor de insigne din România)

Mai jos prezint un scurt istoric al mișcării insignografice din România. La începutul anilor 1950 în ţara noastră existau câteva colecţii remarcabile de insigne, în marea majoritate amestecate însă între cele de monede, medalii sau timbre. Începutul unei colecţii organizate de insigne în România o datorăm lui Dogaru Ioan care încă din 1948 a început să îşi ordoneze piesele după anumite criterii şi tematici. Peste două decenii militarul de carieră Dogaru Ioan are o idee deosebită de a prezenta într-o expoziţie o parte din colecţia sa care acum număra peste 4200 de piese. Şi astfel, la data de 24 martie 1968 este semnat în mod oficial actul de naştere al insignografiei româneşti la Casa Centrală a Armatei, actualmente Cercul Militar Naţional. Expoziţia a întrunit toate elementele specifice unei manifestări de ţinută: invitaţie tipărită, afiş, catalog şi ceea ce a fost cel mai important, insignă proprie. Evenimentul a fost mediatizat în revistele Magazin, Flacăra şi Viaţa Militară. Un impact mediatic în activitatea insignografică din ţară l-a avut expoziţia itinerantă de insigne realizată de col. Dogaru Ioan, la Casele armatei din Braşov, Iaşi, Bacău, Constanţa, respectiv la Palatul Pionierilor de la Cotroceni. La 7 ani de la expoziţia de insigne din capitală, are loc la Petroşani prima întâlnire pe ţară a colecţionarilor de insigne (2 - 3 august 1975), rod al colaborării a trei colecţionari de marcă din ţară: col. (r) Dogaru Ioan - Bucureşti, Milovan Pavel - Timişoara şi Dula Aurel – Petroşani. Următoarele întâlniri anuale au avut loc la Timişoara, Craiova, Bucureşti- Casa Centrală a Armatei, Petroşani, Arad, Tg. Mureş etc. După 1989, activitatea noastră a trecut printr-o perioadă foarte dificilă, iar timp de 10 ani toate întâlnirile au avut loc la Petroşani. Trecând peste acest şoc, ne-am reorganizat şi a apărut ideea înfiinţării unei asociaţii care să degreveze Societatea Numismatică Română de activitatea insignografică care a luat un avânt deosebit în România. Cu ocazia primului Congres Naţional de Insignografie, de la Petroșani, din zilele de 18 – 20 septembrie 2009, a avut loc şi Adunarea Generală de Constituire a Asociaţie Colecţionarilor de Insigne din România (ACIR). Cei 80 de participanţi au votat statutul asociaţiei şi au ales organul de conducere al acesteia. În baza hotărârii Judecătoriei Petroşani, Asociaţia a fost înregistrată la grefa acestei instituţii, în registrul special la nr. 33/16 decembrie 2009. La baza relaţiilor dintre cei 100 de membrii ai asociaţiei stau 3 principii pe care dorim să le păstrăm şi asupra cărora insistăm: prietenia, întrajutorarea colegială şi încrederea reciprocă. La ora actuală conducerea asociaţiei este în căutarea unei sigle care să ne reprezinte. Până în prezent, printr-o bună coordonare din partea ACIR a activităţii s-a reuşit menţinerea reuniunilor noastre timp de 39 de ediţii consecutive, care de 5 ani au fost ridicate la rang de congres, având la bază propunerea regretatului col. Dogaru Ioan. Prin unirea forţelor a două localităţi aflate la mare distanţă (Alexandria - Petroşani), dar legată printr-o voinţă şi o preocupare comună s-a reuşit spre bucuria tuturor relizarea menţinerii expoziţiilor naţionale şi implicit a reuniunilor. De la înfiinţare, ACIR a preluat dificila sarcină de atribuire în fiecare an a premiilor

Floarea de colţ, cea mai importantă distincţie care recompensează atât colecţionarii membri ACIR, cât şi persoanele care se implică în menţinerea activităţii insignografice din ţara noastră, sarcină deosebit de onorantă de care ne-am achitat. Publicaţia oficială a Asociaţiei este Jurnalul Insignografic, cu apariţie semestrială. Colectivul de redacţie al Jurnalului este format din trei membri şi un fotograf profesionist.

Floarea de colț este o specie de plantă declarată monument al naturii încă din anul 1933. Floarea de colț (Leontopodium alpinum) – o adevarată perlă a munților noștri, de o frumusețe aparte și totodată cea mai rară din întreaga floră montană, crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupți și însoriți sau pe stâncării. Întâlnită în România pe stâncile aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Munții Bucegi, Munții Făgărașului, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu, floarea de colț este simbolul iubitorilor de drumeție la munte. În tradiția populară românească, reprezintă un simbol al dragostei și se spune că bărbații își demonstrau dragostea, îndemânarea și curajul, culegând o floare de colț de pe stâncile ascuțite ale munților și oferind-o iubitelor. Această ”steluță” este, totodată, simbolul tinereții, al tuturor virtuților și harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele munților și peste colții de stâncă aplecați peste văgăuni și prăpăstii, se pornesc ploi de steluțe albe, catifelate. Sunt florile zânelor, care împodobesc munții. Floarea de colț, denumire alternativă Floarea reginei este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium, familia Asteraceae. Planta este înaltă de 5 – 20 centimetri și are inflorescența compusă din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci.

George Basta

Medalionul de mai sus îl reprezintă pe George Basta (1550 - 1607), pentru o vreme administrator al Transilvaniei. A fost un general italian de origine albaneză, angajat de împăratul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană pentru a conduce forțele habsburgice în războaiele antiotomane (1591 – 1606) și ulterior recompensat cu titlu de administrator al Transilvaniei, desigur ca recompensă, deși vasal imperial. A comis multe acte de cruzime asupra populației și orașelor transilvane, însuși aliatul său Mihai Viteazu a fost ucis la ordinul său. În câmpul aversului este reprezentat chipul lui Basta în armură și inscripția: “GEORG(ius) BASTA D(omi)N(u)S IN SVLT EQV(es) AVR(eus)” ceea ce s-ar traduce: “Gheorghe Basta, al prea sfântului nostru stăpân”. Pe revers este un chenar ovaldin linii perlate și șnuruite cu inscripția: “S(erbiae) C(roatiae) M(moraviae)” AC CATH(olici) REG(is) HISP(aniane) CONS(i)L(iarus) BEL(licus) ET IN TRANS(ylvania) CAPIT(aneus) GENERAL(is). În partea de jos a câmpului este aplicată inscripția: “VALL(onum) PROF(ecrtus) SIC(ulorumque) DE V(ictor) DAC(iae) REC(no) 1603” ceea ce împreună s-ar putea traduce: “Consilierul militar al regelui catolic al Serbiei, Croației, Moraviei și Spaniei și comandantul suprem al Transilvaniei, comandantul valonilor și secuilor, a învins țara Daciei în 1603” Deasupra textului în câmp, în cunună de flori sunt reprezentate trei ramuri de palmier.

Insigna interbelică - Arbitru fotbal

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în anul 1888, “un grup de tineri bătea mingea”, contrar informației înscrie pe insigna de mai sus. Aradul nu era în graniţele României atunci şi nici cuvântul “fotbal” nu era specificat clar în respectivul articol publicat în presa vremii. Eu am postat deasupra o poză memorabilă pentru istoria fotbalului arădean, din anul 1970, cu echipa fanion a orașului - U.T.A. - înainte de fluierul de început al meciului cu echipa Feyenoord Roterdam din Olanda, pe care de fapt a eliminat-o din competiția Cupa campionilor europeni, cu scorurile de 0 -0 acasă și 1 - 1 în deplasare. Sunt informații că pe teritoriile românești s-a jucat fotbal chiar și mai demult. Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă “să bată mingea”! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele marinei militare britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS “Cockatrice”, locotenentul de marină Gillson, adresat amiralului Lord Paget, comandantul Flotei mediteraneene din cadrul “Royal Navy”. Actul de naştere al fotbalului românesc este datat 1888, fapt menţionat în toate cărţile de istorie şi statistică din ţara noastră. În presa vremii s-a notat că în împrejurimile Aradului, în zonele Ceala şi Pădurice, “se bătea mingea”. Peste doi ani, tot la Arad, doctorul Iuliu Weiner (a studiat stomatologia la Londra) a adus în ţară o minge şi regulile scrise pe o hârtie. La Arad, pe 15 august 1899, pe terenul viran de lângă Uzina de Vagoane s-a desfăşurat primul meci susţinut de jucătorii înscrişi la “Societatea de fotbal din Arad”. Tot la Arad, pe 25 octombrie a avut loc primul meci internaţional, între o formaţie locală şi echipa Politehnicii din Budapesta, întâlnire câştigată de maghiari cu scorul de 10-0. ?!

Sinaia 1928 - M.C.R. (Motor clubul român)

Moto Clubul Român (M.C.R.) s-a înființat la data de 15 martie 1923 sub conducerea colonelului Theodor Saulescu și președinția de onoare a A.S.R. Principele Nicolae. Diametrul părții rotunde a insignei este de 92 de milimetri. În original literele majuscule de pe insignă erau vopsite în culorile drapelului național, înconjurate de un cerc de culoare albă.

Sinaia este un oraș situat în județul Prahova, România, pe valea Pahovei, la poalele Munților Bucegi, cunoscut mai ales datorită importanței sale turistice. Orașul este situat la circa 60 kilometri nord-vest de Ploiești și la 50 kilometri sud de Brașov. Altitudinea medie a orașului este de 880 de metri, orașul numărând aproximativ 10500 de locuitori. În secolul al XVII-lea această zonă era nelocuită. Primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de aici au fost călugării mănăstirii Sinaia, ctitorită între anii 1690-1695 de către Marele Spătar Mihail Cantacuzino, precum și niște scutelnici care se ocupau cu paza mănăstirii și cultivarea moșiilor acesteia. Orașul a luat numele mănăstirii, iar mănăstirea a fost denumită astfel după călătoria spătarului în Palestina și Peninsula Sinai. Sus am postat stema orașului și o poză cu Primăria din Sinaia.

Insigna - Europa FM

Europa FM este un post de radio românesc, înființat de Ilie Năstase, lansat pe data de 26 mai 2000. Este primul post de radio privat care are acoperire națională în FM (modulație frecvență). Formatul Europa FM este unul generalist axat pe știri și muzică. Postul își face reclamă afirmând că difuzează "Cea mai bună muzică din ‘80 până azi." și "Știrile care contează." În anul 2007, Europa FM a avut o cifră de afaceri de 6,7 milioane de euro și un profit net de 1,3 milioane de euro.

_________ooOoo________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII