Epaminonda's Blog.....: ELSLOO

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură din localitatea olandeză ELSLOO,

municipalitatea STEIN, provincia LIMBURG, dar și

câteva trimiteri poștale.

Biserica Sfântul Augustin

Castelul

Biserica Sfânta Maria

Capela

Arhitectură locală

O intrare în localitate

Trimiteri poștale ilustrate

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

CÂTEVA

MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL MARAMUREȘ

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - A.S. Sănătatea Baia Mare

(Asociația sportivă)

A.S. Sănătatea Baia Mare (Asociația sportivă) a fost un club sportiv din municipiul Baia Mare care a activat probabil cu mulți ani în urmă, spun asta deoarece nu am găsit (aflat) niciun fel de informații sau fotografii despre acest club. Nu se știe în ce perioadă a activat, ce secții a avut, dar se deduce din denumire și aspectul general al insignei că această asociație sportivă a activat pe lângă o unitate spitalicească din Baia Mare.

Reuniunea medicilor și naturaliștilor

la Sighetu Marmației - 1867

Medalia de mai sus s-a bătut pentru a marca Reuninunea medicilor și naturaliștilor la Sighetu Marmației în anul 1867. Ea este confecționată din alamă, este rotundă cu diametrul de 44 milimetri și este opera gravorului Seidan. În câmpul central al aversului este reprezentată o femeie în picioare, ce simbolizează Știința și care se sprijină cu cotul drept de un scut încărcat cu stema comitatului Mureș, iar cu mâna stângă ține un scut cu stema orașului Sighetu Marmației; în fundal, un brad și un zid de cetate. Reversul prezintă notația circulară: “MARAMOROS MEGYE ES SZIGET KOR(manyzo) VAROSA” ceea ce se traduce: “Comitatul Maramureș și orașul Sighet”; în câmp sub coroana Sfântului Ștefan se continuă cu notația pe cinci rânduri: “A / MAGYAR ORVOSOK ES / TERMESZET VIZSGALOK / XIX GYUSELENEK / 1876” ceea ce se traduce: “Pentru a XIX reuniune a medicilor și naturaliștilor maghiari la Sighet - 1876”. Sub an este redată stema Ungariei.

Sighetu Marmației (colocvial Sighet, în maghiară –Maramarossziget,

colocvial Sziget, în traducere - Insula, în germană -Marmaroschsiget, în ucraineană - Сигіт, Сигіт-Мармароський, Сігету-Мармацієй, în slovacă - Marmarošská Sihot este un municipiu din județul Maramureș care include și localitățile: Iapa, Lazu Baciului, Șugău, Valea Cufundoasă și Valea Hotarului. Este al doilea centru urban ca mărime și ca importanță al județului după orașul-reședință Baia Mare, atestat documentar pentru prima dată în anul 1326. Situat la confluența râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighetu Marmației se învecinează la nord, prin granița de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud și vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei, iar la vest cu comuna Sarasău. Spre sud-vest se află lanțul vulcanic al munților Gutâi, acolo unde extravilanul municipiului se învecinează cu comunele Giulești, Ocna Șugatag. La recensământul din anul 2011 municipiul număra 37640 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002) dintre care: români – 76,07%, maghiari – 11,73%, romi – 1,3%, ucrainieni – 1,99% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Sighetu Marmației astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 65,49%, romano catolici – 10,99%, reformați – 3,04%, greco catolici – 5,22%, martorii lui Iehova – 2,19% și restul – necunoscută sau altă religie. Arăt mai jos câteva obiective turistice din zonă: Închisoarea Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței), Muzeul satului maramureșean, Muzeul etnografic al Maramureșului, Muzeul culturii evreiești și Casa muzeu „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”. Orașul este deservit de o gară aflată pe magistrala CFR 400. Prin gara Sighetu Marmației trec și trenuri ale căilor ferate ucrainene. Prin urmare, între Câmpulung la Tisa și Valea Vișeului, calea are și ecartament normal (1435 milimetri) pentru CFR, și ecartament larg de 1520 milimetri, pentru trenurile ucrainene.

Insigna - C.S.S. Baia Sprie

(Clubul sportiv școlar)

Clubul Sportiv Şcolar Baia Sprie îşi desfăşoară activitatea în oraşul de la poalele Mogoşei, de la înfiinţarea şcolilor sportive de elevi cu clase de schi fond ce au funcţionat în cadrul Liceului Teoretic Baia Sprie. Pana in anul 2004 cand a devenit club independent, au avut loc diferite modificari, prezentate cronologic:

1975 – s-a modificat din Clase Sportive de schi fond, in Clubul Sportiv Scolar Baia Sprie, pe langa Scoala Generala Nr.1 Baia Sprie;
1979 – existent schi fond, infiintare grupe de schi alpin;
1992 – infiintarea grupei de orientare;
1997 – infiintarea grupei de biatlon;
1999 – devine independent, unitate de sine statatoare si din punct de vedere financiar cu contabilitate proprie, functioneaza pe langa I.S.J.Maramures;
2004 – Club independent cu inregistrare fiscala.

Clubul Sportiv Şcolar din Baia Sprie funcţioneaza la ora actuală cu 4 secţii şi anume: schi fond, schi alpin, biatlon şi orientare sportivă în alergare şi pe schiuri, urmând astfel tradiţia locală, fiind unitatea sportivă fanion a oraşului şi chiar al judeţului la sporturi de iarnă. Acest club cu o tradiţie de 40 de ani a pregătit foarte mulţi elevi sportivi din oraşul Baia Sprie, ajungând mulţi dintre ei să fie medaliaţi la diferite concursuri ţinute în ţară şi străinătate. Copiii din Baia Sprie au fost dintotdeauna atraşi de sporturile de iarnă, părinţii multora dintre ei, au practicat aceste sporturi chiar la acest club. Zona în care se găseşte acest club, oferă posibilităţi nelimitate de a-şi putea desfăşura activitatea specifică acestor sporturi. Este unul dintre cluburile sportive veterane, care mai poate atrage copii din Baia Sprie care să aibă, încă o activitate pe lângă şcoală si sa-i poată forma pentru sportul de înaltă performanţă. In toata aceasta perioada, majoritatea elevilor sportivi au fost selecţionaţi din şcolile de pe raza oraşului Baia Sprie, precum si a celor din Chiuzbaia, Şurdeşti, Cavnic şi in proporţie destul de redusa şi din oraşul Baia Mare.

Baia Sprie, în maghiară - Felsőbánya, în traducerw - Baia de Sus, în germană – Mittelstadt, este un oraș din județul Maramureș care include și satele: Chiuzbaia, Tăuții de Sus și Satu Nou de Sus. Localitatea este atestată pentru prima dată în anul 1329 sub numele de Mons Medius. La recensământul din anul 2011 orașul număra 15476 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 73,13%, maghiari – 16,81%, romi – 3,91% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Baia Sprie, astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 65,52%, romano catolici – 13,73%, reformați – 4,53%, penticostali – 3,06%, greco catolici – 3,65%, martorii lui Iehova – 1,16% și restul – nedeclarată sau altă etnie. Arăt mai jos câteva dintre obiectivele turistice ale orașului: Reverzația Lacul Albastru, format în urma surpării unor lucrări miniere de pe filonul Domnișoara (1919-1920); Rezervația fosiliferă Chiuzbaia, Centrul istoric al orașului (secolele XVIII-XIX); Casa de lemn Csaszi(1754); Biserica Adormirea Maicii Domnului (1793); Capela Calvaria (secolul XVII); Hotel Corona (1890-1909); Sediul Oficiului minelor (azi, sediul Primăriei) (1733); Biserica Reformată (1889-1890); Biserica romano-catolică Sf. Maria (1846-1858) etc.

Comuna Strâmtura, județul Maramureș

680 de ani atestare documentară

22 septembrie 1326 - 10 septembrie 2006

Maramureș, țară veche, cu oameni fără pereche

Strâmtura, în maghiară – Szurdok, este o comună din județul Maramureș, care include și satele: Glod și Slătioara. La recensământul din anul 2011 comuna număra 3652 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 97,17% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei Strâmtura astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 82,22%, penticostali – 2,38%, greco catolici – 7,36%, adventiști de ziua a șaptea – 1,28%, martorii lui Iehova – 2,92% și restul – necunoscută sau altă religie.

Vizita împăratului Franz Josef la Baia Mare - 3 august 18552

Medalia de mai sus s-a bătut cu ocazia vizitei împăratului Franz Josef la Baia Mare – 3 august 1852. Medalia este confecționată din argint, are forma forma rotundă, cu diametrul de 54,1 milimetri și este opera gravorului H. Karl. F. Pe aversul medaliei este reprezentat bustul împăratului spre dreapta și inscripția circulară: “FRANCISCUS IOSEPHUS I D(ei) G(ratia) AUSTRIAE IMPERATOR SEMPER AUGUSTUS” ceea ce se traduce: “Franciscus Iosif I, prin grația lui Dumnezeu, împărat al Austriei, velnic august)”. Reversul medaliei prezintă în câmp, între o lamură de laur și una de stejar, unite jos cu o panglică, inscripția: “NUMISMATICA / PERENNI TESTETUR MEMORIA / QUOD HUNGARIAE POPULOS / TUO ADVENTU BEAVERIS / N(agy) BANIAE D(ie) III M(ensis) AUG(usti) A(nno) MDCCCLII” ceea ce se traduce: „Numismatica va dovedi printr-o amintire veșnică că prin venirea ta (vei ferici) popoarele Ungariei. La Baia Mare, în ziua de 3 a lunii august, în anul 1852”.

Franz Joseph I al Austriei (în română Francisc Iosif I, în limba germană Franz Josef I, în maghiară I. Ferenc József, în cehă František Josef I, în croată Franjo Josip I, în italiană Francesco Giuseppe I), (născut 18 august 1830 la Viena și decedat 21 noiembrie 1916 tot la Viena) a fost împărat al Austriei, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului.

Insigna - Nagybanya (Baia Mare)

Baia Mare este un municipiu, cel mai mare oraș și reședința județului Maramureș. Orașul este un important centru urban și industrial din nord-vestul României, situat la poalele Carpaților Orientali, numărând aproximativ 120000 de locuitori. Orașul a fost atestat documentar în anul 1329 printr-un act al cancelariei regelui Carol Robert, dezvoltându-se ca centru aurifer în secolele 14 - 15. Sus am postat stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului iar dedesubt pozele câtorva clădiri reprezentative pentru arhitectura băimăreană, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate, din perioade diferite, din acest oraș.

Biserica greco-catolică

Hotelul Carpați

Turnul Ștefan

Aeroportul

Bastionul măcelarilor

Casa de cultură

Gara

Primăria

Hotelul Mara

Magazinul Maramureș

Piața Victoriei

Hotelul Ștefan Vodă

Monumentul ostașului român

Sanatoriul Wagner

Strada Dr. V. Lucaciu

Strada Pintea Viteazu

Prefectura

Vederi

Județul Maramureș este situat în regiunea istorică Transilvania, în nordul României. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno - folclorice) distincte: Țara Chioariului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului și Țara Codrului. Județul se întinde pe o suprafață de 6304 kilometri pătrați, numără aproximativ 512000 de locuitori și are reședința în municipiul Baia Mare. Ca subunități administrative județul este compus din 2 municipii - Baia Mare, Sighetul Marmației, 11 orașe - Baia Sprie, Borșa, Vișeul de Sus, Târgul Lăpuș, Șeini, Cavnic, Ulmeni, Săliștea de Sus, Dragomirești, Șomcuța Mare, Tăuții-Măgheruș și 63 de comune. Sus am postat harta și stemele interbelică, comunistă și actuală ale județului Maramureș, iar dedesubt pozele câtorva monumente de arhitectură și cultură, trimiteri poștale ilustrate și vederi generale, din perioade diferite, din acest județ.