Epaminonda's Blog.....: MINUNI ALE ARHITECTURII MONDIALE

1. Burj Khalifa (în limba română – Turnul Khalifa, este un zgârie nori din

Dubai, cea mai înaltă clădire construită vreodată de om, măsurând 828 metri înălțime.

Construcția a început la 21 septembrie 2004, exteriorul fiind finalizat la 1 octombrie 2009; clădirea a fost inaugurată oficial la data de 4 ianuarie 2010, ea fiind proprietatea companiei Emaar Properties. Costurile totale ale proiectului au fost de 1,4 miliarde de dolari. Construcția are 160 de etaje, etajul 154 este amenajat ca moschee, și are 58 de lifturi ce se deplasează cu viteza 64 kilometri pe oră sau 18 metri pe secundă. Clădirea a fost realizată de companiile constructoare: Samsung C&T Corporation, Arabtec și Besix. Șeful echipei de arhitecți care a proiectat edificiul a fost Adrian Smith iar inginerul șef de structuri – William F.Baker.

Pentru a spăla cele 24348 de ferestre, au fost instalate platforme exterioare la nivelurile 40, 73 și 109. Fiecare platformă cântărește o tonă. Platformele se mișcă cu ajutorul unor cabluri masive. În condiții normale, fără aceste platforme, o echipă de 36 muncitori ar putea curăța fațada întregului turn doar în patru luni de zile. Edificiul are 900 apartamente de lux din care 825 erau neocupate la sfârșitul anului 2010, astfel că a fost nevoie de o coborâre drastică a prețurilor de închiriere a apartamentelor.

2. Aqua este un zgârie nori de 82 de etaje, situat în cartierul Lake Shore East din centrul orașului Chicago, statul Illinois – SUA.

Edificiul a fost proiectat de o echipă de arhitecți condusă de Jeanne Gang de la compania Studio Gang Architects. Agua este proprietatea Aqua Realty Holdings SRL și a costat 300 milioane de dolari. Clădirea este prevăzută la subsol cu parcare auto pe cinci nivele, are înălțimea de 261,8 metri, suprafața utilă totală – 1990635 metri pătrați și 24 de lifturi. Fiecare etaj acoperă aproximativ 16000 de metri patrati. Clădirea este dotată cu o terasă cu suprafața de 7669 metri pătrați, cu grădini, chioșcuri, bazine, căzi cu hidromasaj și alte diverse utilități. Aqua a primit un premiul special de arhitectură, ca zgârie nori-ul anului 2009 în SUA. Pentru a oferi priveliști asupra orașului clădirea are balcoane care ies în afară cu până la 3,7 metri. Rezultatul este o clădire compusă din plăci de pardoseală din beton neregulat, care conferă fațadei o calitate ondulantă, sculpturativă.

Clădirea conține spații comerciale și de birouri pe 55000 de metri pătrați, în plus față de 215 de camere de hotel (etajele 1-18), 476 de unități rezidențiale de închiriere (etajele 19-52) și 263 unități de apartamente și penthausuri (etajele 53 -81). Aqua este prima clădire din centrul orașului care combină destinația apartamente de locuit și hotel. Strategic Hotels & Resorts a fost de acord să achiziționeze primele 15 etaje ale spațiilor hoteliere la finalizarea clădirii. Denumirea "Aqua" a fost atribuită clădirii de către Magellan development Group LLC fiindcă se potrivește cu tema nautică a celorlalte clădiri din zona de dezvoltare Lake Shore East și derivă din formele valurilor de balcoane. Durabilitatea a fost un factor important în designul Aqua. Gang și echipa ei au extins terasele pentru a maximiza umbrirea soarelui, iar alte caracteristici durabile includ un sistem de irigare eficient din punct de vedere al apei și un iluminat eficient din punct de vedere energetic. Acoperișul verde deasupra acoperișului turnului este unul dintre cele mai mari din Chicago.

3. Sediul postului national de televiziune din China, clădire emblematică pentru capitala Beijing, a fost ridicată în zece ani fiind opera unei firme olandeze de arhitectură.

Designul ales a făcut pe mulți să afirme că imobilul se va dărâma fără doar și poate, la primul cutremur mediu. Mai mult, arhitecții chiar au fost nevoiți să dea socoteală pentru design, mulți fiind de părere că turnul întors seamănă cu organele sexuale feminine. În cele din urmă toți au fost însă de acord că este o clădire originală, unică, chiar dacă nu foarte înaltă, având doar 51 de etaje. Desi nu excelează în înalțime, clădirea este enormă, oferind la fel de mult spațiu ca și Pentagonul.

Arhitecul șef care a conceput proiectul a reușit să exprime o îndrăzneață realizare inginerească, menită a domina orizontul capitalei Beijing cât și o declarație foarte interesantă: “Am vrut să realizăm un zgârie-nori care să nu cadă în capcana cursei pentru înalțime. Am gândit împotriva verticalității, împotriva acestui principiu ierarhic simplu”, a declarat Ole Schereen. Rezultatul este “o buclă formată în spațiu”, care constă în două turnuri înclinate, unite între ele de un “acoperiș” care sfidează gravitația. Monumentala clădire va încorpora o suprafață de 475000 metri pătrați, devenind a doua din lume, după Pentagon, depășind Casa Poporului din București, cu ai săi 330000 metri pătrați spații interioare. Clădirea va avea rezervat un traseu destinat exclusiv turiștilor care vor putea urca până aproape de acoperiș pentru a admira panorama orașului.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx___________

CÂTEVA INSIGNE

DIN JUDEȚUL HARGHITA

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - I.M. Bălan 10 ani (Întreprinderea minieră)

Situat la o distanţă de 12 kilometri Sândominic, sus în valea Oltului, oraşul Bălan este unul dintre oraşele tinere ale judeţului Harghita şi un centru industrial important al judeţului. Acest oraş minier se află sub versantele vestice ale Stâncilor de o frumuseţe pitorească, Piatra Singuratică şi Vârfului Ecem, în valea îngustă a Oltului. Aşezarea este una izolată dar nu constituie o fundătură. Strada principală a oraşului continuă de-a lungul râului Olt, iar la campingul denumit ”Km 4” de la Gheorgheni se alătură drumului care leagă localitatea Gheorgheni cu Lacul Roşu. La recensământul din anul 2011 orașul număra 6115 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 58,46%, maghiari – 34,21%, romi – 1,35% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Bălan astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 49,09%, romano catolici – 38,16%, reformați – 3,69% și restul – nedeclarată sau altă religie. Aşezarea a fost ridicată la rang de oraş în anul 1954, însă până în anul 1967 a făcut parte din comuna Sândominic din punct de vedre administrativ. În anul 1967 a devenit un oraş cu drepturi depline. Zăcământul de cupru de la Bălan a fost descoperit în secolul al XVIII.-lea de către un oier ceangău sărac pe nume Opra János. Mineritul însă are o istorie mai lungă în această regiune, datând din secolele al XV-lea – al XVI -lea. În timpul domniei principilor transilvani nu s-a exploatat cupru, ci fier. Este un fapt cunoscut, că voievodul Bethlen Gábor a autorizat 150 de forjari, pentru ca aceştia să lucreze la Bălan. Zăcămintele de fier s-au epuizat destul de repede, în 1702, însă locuitorii de la Sândominic, sperând la un mic câştig, au mai continuat o vreme exploatarea minereului de fier rămas. Exploatarea minieră, întreruptă pentru mai mult de o sută de ani, a fost repornită la începutul anilor 1880. Zăcământul de cupru a ajuns în posesia guvernului, iar mai târziu a fost cumpărat de către familia armeană Zakariás cu 5000 de forinţi, fapt ce a dus la înflorirea rapidă a industriei miniere. O societate pe acţiuni a vrut să cumpere mina, însă fraţii Zakariás nu vroiau să o vândă. Drept răspuns, societatea respectivă a deschis un nou abataj şi a ademenit muncitorii de la mina fraţilor Zakariás cu salarii mai mari. Cele două mine unite în acest fel au funcţionat într-un mod foarte productiv, aducând un venit uriaş. Mina, care asigura locuri de muncă multor locuitori ai Ciucului de Sus, a fost închisă în anul 2006. Exploatarea iniera Balan a functionat timp de 400 de ani, ea asigurand majoritatea locurilor de munca pentru locuitorii din Balan si comunele limitrofe.

Insigna - Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana (în maghiară Szent-Anna tó) este singurul lac vulcanic din România, situat în masivul Ciomatu din județul Harghita. Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 metri. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 metri și o lățime maximă de 460 metri, o suprafață de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 metri. Lacul își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului și prin pereții craterului. Turiștii veniți la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea. Localnicii știu că "Dacă emanațiile din fisuri pișcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeții". Fenomenul are o explicație științifică. În munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros înțepător, semn că vine ploaia. Lacul Sfânta Ana este o rezervație complexă naturală, geologică, floristică și faunistică. Lângă lac se află o capelă romano-catolică cu hramul Sfintei Ana. Scăldatul în Lacul Sfânta Ana nu mai este permis din decembrie 2017. Despre acest lac există și unele legende. Doi tineri trebuiau să se căsătorească. Fata, pe nume Ana, care urma să devină soție, nu dorea acest lucru deoarece părinții o obligau să se căsătorească numai pentru a pune mâna pe averea tânărului, care era destul de necioplit în ale măritișului. În seara nunții, mireasa a fugit și s-a aruncat în acest lac, trupul ei neînsuflețit nefiind găsit nici în ziua de astăzi. Din această cauză lacul poartă numele acelei fete. O altă legendă spune că odinioară, prin aceste locuri trăiau doi tirani care erau frați. Unul stăpânea o cetate pe vârful Puciosul din apropiere, celălalt, o cetate situată pe locul actualului lac. Stăpânul cetății de pe Puciosul avea o caleașcă minunată, câștigată la zaruri, fapt ce a stârnit invidia fratelui său, care a pus rămășag că a doua zi va veni în vizită cu o caleașcă și mai măreață. Pentru a câștiga rămășagul, tiranul pune să fie înhămate la caleașca sa opt din cele mai frumoase fete din împrejurimi. Caleașca fiind foarte grea, acestea nu au putut să o urnească, fapt ce a dezlănțuit mânia stăpânului, care a început să le biciuiască. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stăpânul cel mârșav. Blestemul fetei s-a împlinit numaidecât: s-a pornit o furtună îngrozitoare, cu fulgere și tunete, cutremure, iar cetatea, împreună cu tiranul ei, s-a scufundat în flăcări. În locul cetății de odinioară s-a format un lac albastru și liniștit, numit de locuitorii din zonă Lacul Sfânta Ana.

Insigna - Lacul Roșu

Lacul Roșu (local cunoscut și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj natural format în 1837, la poalele Muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la distanța de 26 kilometri de orașul Gheorgheni, în județul Harghita. La ultimele măsurători, efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: perimetru - 2830 metri, aria - 114676 metri pătrați și volumul apei – 587503 metri cubi. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin.Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă Mördersee ("Lacul ucigaș"); în maghiară, gyilkos = ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un sat, omorându-i locuitorii si animalele. Apa adunată a avut culoarea roșie din cauza sângelui, încât numele lacului a devenit atât Lacul Rosu, cât și Lacul Ucigaș. În anul 1864 apare denumirea Lacul Pietrei Roșii, mai târziu denumit Lacul Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roșu. În jurul lacului, într-un peisaj de vis, s-au construit vile, hoteluri, pensiuni, restaurante, terase și alte locuri de agrement, astfel că regiunea a devenit o stațiune foarte căutată și apreciată de turisti.

Statiunea Lacul Rosu este situata intr-o mica depresiune montana, in partea de Est a Transilvaniei in Carpatii Orientali, la o altitudine de 983 metri, in apropierea Cheilor Bicazului, judetul Harghita si a rezervației Cheile Șugagului. Lacul Roșu s-a format in luna iulie 1837 ca urmare a unor calamitati naturale, care in loc sa distruga, au fost capabile sa formeze un lac in a carui oglinda poti amdira cioatele de molid si reflectarea purpurie a calcarelor si aluviunilor roscate de pe Suhardul Mic. Lacul Rosu formeaza alaturi de Cheile Bicazului o zonă de o frumusețe rară in lume. Formarea lacului este strans legata de o legenda a locului care spune ca o fata frumoasa a fost rapita de un haiduc si dusa intr-o pestera din muntii Suhard. Lacrimile fetei au induplecat batranul munte care si-a pravalit stancile peste haiduc pentru a-l ucide. Astfel, in luna iulie, s-a desprins o bugata de stanca care a ucis haiducul, fata si un cioban cu turma sa de oi. Sangele varsat de acestia a inrosit apele lacului si i-au facut pe ciobani sa-i dea numele de Lacul Rosu. Aici posibilitatile de agrement sunt multiple si includ bineinteles o plimbare cu barca pe lac! Din anul 1857 acest colt de rai, descoperit de catre trei turisti veniti din Gheorgheni, a devenit un punct de atractie pentru numerosi turisti iubitori de drumetii si atrasi de frumusetea naturala a lacului si de bogatia salbatica a florei si faunei. Prima cabana din Statiunea Lacul Rosu a fost construita in anul 1910.

Statiunea Lacul Rosu este o statiune climaterica si de odihna, situata la poalele Muntilor Suhard si pe malul Lacului Rosu si apartine de judetul Harghita. Dispune de un climat montan, cu veri racoroase si ierni reci, dar si de un bioclimat tonic-stimulent asupra organismului care fovorizeaza odihna si tratarea nevrozelor astenice, ajuta la recuperarea din starile de surmenaj fizic si intelectual. In cadrul statiunii se gasesc numeroase posibilitati de cazare atat pentru sezonul de iarna cat si pentru celelalte sezoane. Stațiunea Lacul Rosu ofera posibilitatea desfasurarii unei varietati de activitati, ce se pot practica pe langa odihna si tratament. Pentru amatorii de drumeție, statiunea ofera urmatoarele itinerarii: Circuitul Lacului Rosu, Cheile Bicazului pe DN 12C, Varful Suhardu Mic, Varful Suhardu Mare si Varful Ucigasu. Pentru iubitorii de ski, aici sunt partii de schi de o calitate foarte buna si au o lungime de peste 2 kiloemtri. Alte activitati de recreere sunt: canotajul, alpinismul si pescuitul.

Insigna - Progresul Odorhei

A.S.M. Matrița - Secția fotbal - Odorheiul Secuiesc

(Asociația Sportivă Municipală)

Progresul Odorheiu Secuiesc, denumire actuală A.F.C. Odorheiul Secuiesc (asociația fotbal club) este un club de fotbal afiliat (sponsorizat) Întreprinderii de matrițe și piese de schimb din localitate.

Set 2 insigne - Progresul Odorhei

Sediul clubului este situat pe Strada Pantofarilor la nr.1-6. Meciurile de pe teren propriu au loc pe stadionul Municipal ce numără 5000 locuri pe scaune.

Odorheiu Secuiesc (în maghiară Székelyudvarhely, în germană Oderhellen, alternativ Hofmarkt, în latină Areopolis) este un municipiu din județul Harghita. Într-un document din 1301 este amintită existența aici a unui castru regal,Castram Vduord,alături de o așezare românească cu numele Villa Olachalis.În anul 1558 regina Isabella a acordat Odorheiului (atestat ca târg din 1485) statutul de oraș liber, cu drept de folosire a sigiliului și stemei, scutit de orice alte obligații, cu excepția tributului datorat otomanilor. La începutul secolului al XVII-lea (1613) în numele localității a apărut și atributul Secuiesc. În anul 1876 a devenit reședința comitatului Odorhei, care a luat ființă prin unirea a trei scaune secuiești. În perioada interbelică a fost reședința județului Odorhei. În timpul regimului comunist orașul a făcut parte mai întâi din Regiunea Stalin (1950-1960), apoi din Regiunea Mureș Autonomă Maghiară, pentru ca din 1968 să fie afiliat județului Harghita. La recensământul din anul 2011 localitatea număra 34257 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 2,51%, maghiari – 92,43%, romi – 1,48% și restul – necunoscută sau altă etnie.Componența confesională a municipiului Odorheiu Secuiesc astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 2,34%, romano catolici – 49,29%, reformați – 28,25%, unitarieni – 14,12%, martorii lui Iehova – 1,06% și restul – nedeclarată sau altă religie. Enumăr câteva dintre atracțiile turistice ale orașului: Capela romano catolică (sec.13-15), Ruinele cetății Szekely Tamadt (sec.16), Biserica iezuiților (sec.17-18), Fostul sediu al comitatului Odorhei (1896) și Cimitirul eroilor români din ambele războaie mondiale de pe dealul Cuvar. Orașul se află situat la 105 km sud-est de Târgu Mureș și este străbătut de râul Târnava Mare. Într-un document din anul 1301 este amintită existența aici a unui castru regal, Castram Vduord, alături de o așezare românească cu numele Villa Olachalis. Deasupra am postat stema și poza primărie orașului Odorheiul Secuiesc.

Insigna - Clubul speo-alpin Hășmaș

Masivul Hășmaș, denumit uneori și Hagymaș, și-a luat numele de la cel mai înalt vârf al său, dar care în hărțile oficiale figurează sub numele Hăghimașul Mare (altitudine – 1792 metri). Prin multiplele lui valori peisagistice, care culminează cu impresionantele chei ale Bicazului, el alcătuiește una din cele mai remarcabile regiuni turistice din munții noștri și, totodată o zonă de interes tehnic-alpin de prim ordin, constituită în principal din marii pereți care formează cheile mai sus amintite. Masivul Hășmaș include în arealul său două importante centre turistice, către care converg principalele căi de acces rutiere și poteci marcate (Stațiunea Lacu Roșu – altitudine medie 1050 metri și Cabana Piatra Singuratică – altitudine 1430 metri).

Intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu, Floarea de colt este o planta deosebit de rara. Din acest motiv ea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege inca din 1931. Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc.Leontopodium alpinum (dupa denumirea sa stiintifica), este o planta perena, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana. Tulpina este dreapta si poate ajunge pana la 20 - 30 cm inaltime. Aceasta este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase. Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant. La noi in tara, floarea de colt poate fi vazuta inflorita in lunile iulie si august. Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm. Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluța sau

albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamnă puritate si curatenie.

Miercurea Ciuc (în limba maghiară Csíkszereda, în limba germană Szeklerburg) este un municipiu, reședința de județ și cel mai mare oraș al judeșului Harghita, Transilvania, România. Numele orașului este atestat pentru prima dată sub forma Csíkszereda într-o scrisoare din anul 1558, cu referire la târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost Sereda Ciucului, după care numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de către regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite porții otomane. Sus am postat drapelul și stema actuală a municipiului Miercurea Ciuc iar mai jos pozele unor monumente de cultură și arhitectură dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din acest oraș.

Catedrala ortodoxă

Biserica romano-catolică

Castelul Miko (Muzeul secuiesc al Ciucului)

Consulatul Republicii Ungare

Vederi

Cazinoul

Strada Rakoczi

Sfatul popular raional

Palatul Justiției

Prefectura

Teatrul

Județul Harghita este situat în partea de est a provinciei istorice Transilvania, România și are reședința în municipiul Miercurea Ciuc. Județul se întinde pe suprafața de 6639 kilometri pătrați și are o populație de aproximativ 305000 de locuitori, din care aproximativ 85% sunt de naționalitate maghiară. Ca subunități administrativ teritoriale este compus din 4 municipii - Miercurea Ciuc, Odorheiul Secuiesc, Gheorgheni și Toplița, 5 orașe - Borsec, Bălan, Vlăhița, Băile Tușnad și Cristuru Secuiesc precum și 58 de comune. Deasupra am postat stema actuală și harta județului Harghita, iar mai jos câteva locuri de vizitat în acest județ dar și unele trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.