Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

1. Considerată cea mai impresionantă ridicare la luptă a țăranilor din istoria României, marea răscoală din primăvara anului 1907 s-a extins și în 42 de comune din județele Buzău și Râmnicu Sărat. În amintirea celor 11 țărani morți și a celor 11 răniți în timpul răscoalei, în municipiul Buzău s-au ridicat două monumente: unul la intrarea în oraș dinspre localitatea Mărăcineni și unul în Piața Dacia, chiar în fața Palatului Comunal (Primăriei Buzău).

La data de 31 martie 1957 a avut loc ceremonia de comemorare a 50 de ani de la Răscoala din anul 1907 și dezvelirea Monumentului comemorativ de la podul de peste râul Buzău, în nordul orașului (autor Teodor Vidali, sculptor din Ploiești, coordonat de către profesorul Alexandru I. Bădulescu). Au ținut cuvântări I.Moșescu și C. Ilarion – autoritățile comuniste din acea vreme ale raionului Buzău și veteranul Ghiță Arsene. S-a citit apoi Decretul Marii Adunări Naționale prin care s-a conferit medalia “50 de ani de la răscola țăranilor din 1907”, veteranilor Ghiță Arsene, Moraru P.Ion, Vasile Gavrilă, Dinu Luca și Nicolae Roghină. Pe placa comemorativă s-a înscris “În amintirea țăranilor căzuți pentru pământ și libertae. Niță T.Radu, Măiță Astanciu Grama, Dumitru Gh.Bucur, Ion Dimian Codreanu, Ion R.Codreanu, Grigore Constantin Radolsav, Ion N.Tudor (zis și Ion Coroiu) ”. În anul 1987, în ideea de a fi mai bine pus în evidență și în condițiile executării unor lucrări la infrastructura podului metalic, în coordonarea Comitetlui Județean de Cultură și Educație Socialistă, sub supravegherea profesorului Radu Cățoi, s-a realizat un alt monument, sub forma unui obelisc, pe partea dreaptă a drumului național spre Râmnicu Sărat, la care s-a atașat placa de marmură de la vechiul monument. După anul 1990, din cauza construirii unei benzinării monumentul a fost mutat în partea stângă a şoselei Buzău Râmnicu Sărat şi refăcut. Este o coloană din beton, susţinută de un postament pătrat şi protejată de un zid circular. Monumentul în forma actuală este opera lui artistului sculptor Corneliu Medrea, a costat 750000 lei (la timpul acela) dar este greu de observat din goana mașinilor care circulă pe șosea. Pe o placă de marmură se află inscripţia, „În amintirea ţăranilor căzuţi pentru pământ şi libertate, care în martie 1907 s-au ridicat la luptă împotriva regimului burghezo-moşieresc – 1907-1957”, după care urmează numele acestora: Măiţă Nicolae Iuga, Dumitru Gh. Bucur, Măiţă Stanciu din Mărăcineni, Dragomirescu Rusu, Ion Radoslav Codreanu din Scurteşti, Nicolae M. Vasile, Grigore Radoslav, Ion Dimian Codreanu, Ion Coroiu, Ion N. Tudor, Constantin Angelescu din Zărneşti. Atrage atenția diferențele dintre inscripția originală și cea actuală dar și lista țăranilor căzuți în această răscoală. (SURSA – NET Opiniabuzau.ro/110-de-ani-de-la-rascoala-din-1907-cum-s-a-desfasurat-revolta-taranilor-in-judetul-buzau-ii/)

2. În anul 1961 conducerea centrală de partid și de stat a decis să amplaseze în țară cinci grupuri statuare care să amintească de jertfa țăranilor în Răscoala din anul 1907. Și astfel în faţa Palatului Comunal din centrul municipiului Buzău, astăzi sediul Primăriei, la data de 29 august 1961 s-a dezvelit Grupul statuar 1907 - opera sculptorului Corneliu Medrea. Inscripţia arată că a fost ridicat „În amintirea ţăranilor din regiunea Ploieşti căzuţi în luptă pentru pământ, libertate şi o viaţă mai bună”. Pentru amplasarea grupului statuar s-a ales municipiul Buzău în dauna Ploieștiului, deoarece în fostele județe Buzău și Râmnicu Sărat s-au înregistrat 11 morți (8 în Buzău, 3 în Rm.Sărat) și 11 răniți (3 în Buzău și 8 în Rm.Sărat). La ceremonia de dezvelire a grupului statuar a participat printre alții Dumitru Balalia, membru al CC al PMR și Prim secretar al Comitetului Regional PMR – Ploiești. Ceremonia dezvelirii monumentului a fost filmată de o echipă a Studioului cinematografic “Alexandru Sahia.” (SURSA – NET Opiniabuzau.ro/110-de-ani-de-la-rascoala-din-1907-cum-s-a-desfasurat-revolta-taranilor-in-judetul-buzau-ii/)

3. În apropierea “Cimitirului Eroilor” din municipiul Buzău, la ieșirea din oraș spre municipiul Ploiești, pe Calea Eroilor, s-a amenajat un cimitir al ostaşilor sovietici şi s-a ridicat un Obelisc din beton mozaicat, cu o stea în cinci colţuri în vârf. Pe obelisc este o aplicată inscripţie în limba rusă şi în limba română, înscrisă pe trei laturi, cu următorul text: “Glorie eternă ostaşilor armatei sovietice care şi-au dat viaţa în lupta pentru eliberarea omenirii de robia fascistă”. În cimitirul din Buzău sunt înmormântaţi 392 de soldaţi sovietici, răpuşi în luptele cu armata germană, în perioada care a urmat întoarcerii armelor de către România, când germanii se retrăgeau, iar Armata Roşie a pătruns în România.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

___________xxx___________

O MEDALIE ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Trandafir G. Djuvara ...

Trandafir G. Djuvara (1856 - 1935) a fost un diplomat român a cărui prestigioasă carieră a început la 1 aprilie 1879, când a fost numit ataşat provizoriu la Agenţia diplomatică a României la Paris, şi s-a încheiat la 31 decembrie 1926, când a părăsit Ministerul Afacerilor Străine. Avea 70 de ani. A indeplinit misiuni diplomatice la Sofia (1888-1890), Constantinopol (1896-1899), Bruxelles (1909-1920), Atena (1921-1925). Perioada in care a activat a fost traversata de ample mutatii si convulsii in plan european si mondial determinate de Primul Razboi Mondial, cele doua revolutii din Rusia, Tratatul de Pace de la Versailles (1919-1920), crearea Ligii Natiunilor etc. Trandafir Djuvara (1856–1935) a fost unul dintre diplomatii de marca ai Romaniei moderne. Cunoasterea de catre public a carierei sale diplomatice de aproape patru decenii este un punct castigat pentru stiinta si cultura romaneasca. Am avut o diplomatie de prestigiu, atat in epoca moderna, cat si in perioada interbelica, iar o parte a reprezentantilor ei, diplomati ilustri, au lasat remarcabila opera memorialistica ce constituie un izvor istoric narativ de exceptie, prin zugravirea unor veritabile fresce ale societatii in care au trait si activat. În timpul activităţii sale diplomatice s-a confruntat cu ample frământări cauzate de efectele Primului Război Mondial, de cele două Revoluţii din Rusia sau de crearea Ligii Naţiunilor. În cartea sa, Trandafir G. Djuvara vorbeşte despre recitalul celebrei cântăreţe românce Hariclea Darclée la Constantinopol, în faţa sultanului, despre acreditarea sa pe lângă regele Leopold al II-lea, „în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al regelui Carol I“, în timpul misiunii de la Bruxelles (perioadă în care i s-a născut fiul cel mic, Radu), sau despre cruzimile germane din România, în timpul Primului Război Mondial. Iată ce spune Neagu Djuvara despre bunicul său:„Trebuie să mărturisesc aici, cu oarecare sfială, că dacă bunicul avea vădit o mare afecţiune pentru mine, mie-mi inspira prea multă teamă ca să pot vorbi de dragoste. Avea, fără îndoială, un caracter foarte dificil, era ceea ce se numeşte un tiran domestic. A fost şi pricina pentru care prima lui soţie, bunica mea, l‑a părăsit cu cei doi băieţi încă mici. Pe vremea aceea, soţia mai putea fi penalizată pentru faptul de a fi fost cea care a cerut divorţul, aşa că cei doi copii au fost lăsaţi în grija tatălui, care i-a crescut în stil spartan“. Medalia postată aici este confecționată din bronz aurit, este rotundă cu diametrul de 78 milimetri, fiind opera lui G. Devreese. Pe aversul medaliei este reprezentat bustul diplomatului spre stânga, cu inscripția în stânga și dreapta pe circumferință: “TRANDAFIR G. DJUVARA”. Pe revers este inscripționat un curriculum vitae în limba franceză pe 16 rânduri: “NE A BUCAREST / LE 6 NOVEMBRE 1856 / ATTACHE DE LEGATION A PARIS 1879 / SECRET A BRUXELLE 1880, 1ER SECRET / A CONSTANTINOPOLE 1883. DIRECT POLIT / 1885, CHARGE D’AFFAIR A BELGRADE 1887 / AGENT DIPLOMATIQUE A SOFIA 1888. SECRET / GENER DU MINISTERE DES AFFAIRES ETRANGERES / 1881. MINISTRE A CONSTANTINOPOLE.1896 / DELEGUE A COMISSION EUROPEENE DU / DANUBE.1905 MINISTRE A BRUXELLES./1909 A 1920 / AUTEUR DE: Traites et conventions / de la Roumanie 1888 / Cent projets de partage / de la Turquie, 1914”.

Insigna - Cercetașii României - Gata oricând

Participarea Asociatiei “Cercetasii Romaniei” (1914-1936) la primul razboi mondial se subscrie efortului pe care intreaga natiune l-a facut pentru realizarea Statului National Unitar Roman. Dupa aparitia cercetășiei în România (vara si toamna anului 1913), dezvoltarea organizatiei la scara nationala prin formarea Marii Legiuni a cercetasilor (incepand cu 1914) si recunoasterea asociatiei de catre legislativ (aprilie 1915) stau sub auspiciile declansarii primului razboi mondial in anul 1914. Intr-o Romanie inca in neutralitate, Cercetasia are sansa unui consens vizionar (Casa Regala, armata, intelectualitate, clasa politica) asupra rolului pe care il poate juca intr-un context de razboi. Pe parcurs apar si marturii despre contributia cercetasilor din Anglia sau Franta la activitati auxiliare, desfasurate in spatele frontului. Ca atare, organizatia primeste sprijinul tuturor structurilor statului si dezvoltarea ei cunoaște un ritm accelerat.

Insigna cercetășească - Gata oricând

Fondatorul mişcării cercetășești este lordul Baden Powell. Urmând o carieră militară, Baden Powell, încearcă să reformeze metodele de pregătire militară, introducând activităţi distractive pentru ridicarea moralului trupelor. În urma unui succes de excepţie este distins, la Londra, de către regina Victoria, cu Ordinul Bath şi avansat la gradul de general-maior. Această avansare marchează finalul strălucitei sale cariere militare, urmând ca Sir Robert Baden Powell să îşi dedice viaţa promovării păcii şi toleranţei. Sus am postat logo-ul mișcării românești de cercetași.

Robert Stephenson Smyth Baden-Powell a fost un general locotenent a armatei britanice, scriitor și fondator al Mișcării Cercetașilor, care a trăit în perioada anilor 1857 – 1941.

Insigna - Absolvent al Academiei Militare - medicină generală

Universitatea Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel. În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are acum sediul Direcția națională anticorupție. În toamna anului 1897, Școala Superioară de Război s-a mutat în clădirea din actualul bulevard Nicolae Bălcescu (vis-a-vis de Sala Dalles), unde a funcționat împreună cu Marele Stat Major, până în anul 1914, și de sine stătătoare până în decembrie 1939, când s-a mutat în actuala clădire, ale cărei lucrări de construcție au început în data de 16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., Școala Superioară de Război a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat Academia Militară. În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N., după modelul Academiilor militare sovietice, s-au înființat patru academii militare distincte: Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate. Această situație nu a durat mult. În 12 septembrie 1953, în baza Decretului nr. 368 al Prezidiului M.A.N. s-a desființat Academia Spatelui Armatei, care s-a contopit cu Academia Militară. În 19 august 1957, prin Decretul nr. 400 al Prezidiului M.A.N., a fost desființată și Academia Militară Politică, care s-a contopit cu Academia Militară sub noua titulatură de Academia Militară Generală (A.M.G.). În 13 iunie 1959, prin Decretul nr. 214 al Prezidiului M.A.N., Academia Militară Tehnică s-a contopit cu Academia Militară Generală, care astfel a devenit o instituție complexă, subordonata nemijlocit ministrului Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat Facultatea Politică Militară, ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta "este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: Academia de Înalte Studii Militare. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în Universitatea Națională de Apărare, pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de Universitatea Națională de Apărare „Carol I". Sus am postat logo-ul și o fotografie cu sediul central al Universității naționale de apărare "Carol I".

Insigna - Asociația națională a veteranilor de război

Conferința națională - septembrie 2002

A.N.V.R. (Asociația națională a veteranilor de război) functioneaza pe baza Legii 49/1991; 44 si 68/1994; 303/2007 si 205/2008 si are personalitate juridica pe baza Hotarârii Judecatoresti nr. 392 din data de 20.02.1990. Asociatia are filiale în toate judetele tarii si în sectoarele Capitalei, este membra a Federatiei Mondiale a Vechilor Combatanti (F.M.A.C.) cu sediul la Paris si participa la toate activitatile acesteia, iar la structurile sale au aderat: Asociatia Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul", Asociatia Invalizilor de Razboi, Asociatia "Traditia Cavaleriei", Liga Navala Româna, Asociatia Cavalerilor Ordinului "Virtutea Aeronautica", Uniunea Veteranilor de Razboi, Veteranii de razboi din Ministerul de Interne s.a. Active în plan local, filialele judetene ale A.N.V.R., în colaborare cu organele locale si societatea "Cultul Eroilor", au renovat si ridicat un numar semnificativ de monumente dedicate ostasilor cazuti la datorie în razboaiele purtate de tara pentru libertate si unitate nationala. A.N.V.R. prin Comisia de memorialistica, a publicat 11 volume de memorii sub titlul "Veteranii pe drumul onoarei si jertfei", care s-au bucurat de aprecierea opiniei publice.

Bucurându-se de atentia si asistenta Ministerului Apararii Nationale, A.N.V.R. a avut înca de la înfiintare un reprezentant al ministerului pe lânga asociatie, apoi s-a constituit Sectia asistenta pentru veterani de razboi, pentru ca la data de astazi sa fiinteze Directia Calitatea Vietii Personalului, cu activitate distincta si în domeniul veteranilor de razboi.

Insigna - Veteran de război

În anul 1995 Guvernul a legiferat sarbatorirea în fiecare an, la Ziua Înaltarii Domnului Nostru Iisus Hristos, a "Zilei Eroilor", iar prin Hotarârea de Guvern nr. 1222 din 10 octombrie 2007, s-a instituit Ziua Veteranului de Razboi, care se sarbatoreste în fiecare an, la data de 29 aprilie. Cu aproape 20 de ani în urma A.N.V.R. însuma circa 900000 de membri: veterani, invalizi, vaduve de razboi si vaduve de veterani, iar la data prezentei nominalizari - 24 iulie 2012 - mai sunt aproximativ 45000 de veterani de razboi şi 150000 de vaduve de veterani. De la înfiintare si pâna la zi, presedintele asociatiei este generalul de armata în retragere Marin Badea Dragnea, luptator în cel de-al doilea razboi mondial, în ambele fronturi, invalid de razboi, reales în unanimitate la toate cele cinci Conferinte Nationale. De la strămoşii noştri romani am moştenit, printre altele, şi cuvântul ”veteran”, adică ostaş roman care după 25 de ani de serviciu militar era declarat cetăţean roman şi era împroprietărit. Pe teritoriul Daciei Romane aceşti veterani au avut o contribuţie determinantă în procesul etnogenezei poporului român. În cursul întregii istorii medievale, voievozii români au cinstit vitejia ostaşilor eroi prin împroprietărire şi chiar ridicarea în ranguri boiereşti. La un sfert de veac de la mobilizarea oştirii pentru războiul de independenţă, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58700 care au constituit Armata de Operaţii, regele Carol I, la solicitarea supravieţuitorilor, a promulgat Înaltul Decret prin care s-a creat, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, titlul de ”veteran de război”. La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: ” Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”. Se instituie onorantul titlu de ”VETERAN DE RĂZBOI”. Regele Ferdinand I a mobilizat în 1916, la intrarea României în războiul sfânt de reîntregire, 11% din populaţia ţării, mai exact 883601 militari, iar biruinţa finală, care s-a încununat în România Mare, a fost plătită cu jertfa a peste 335000 morţi şi dispăruţi, a 75491 invalizi şi a 650000 morţi din rândul populaţiei civile. În vâltoarea luptelor primului război mondial, Ferdinand I cel Leal, a desenat personal şi apoi a instituit, cea mai înaltă distincţie militară de război, Ordinul ”Mihai Viteazul”, răsplătind eroismul ofiţerilor în lupte, iar ostaşilor din tranşee le-a promis pământ, iar prin reforma agrară din 1921, un milion şi jumătate de familii au primit câte patru hectare din trupul ţării. Veteranii de război îşi strâng rândurile şi se organizează, la fel ca şi cei decoraţi cu ordinul ”Mihai Viteazul”, iar pentru cinstirea şi ridicarea de monumente, sub înaltul patronaj al reginei Maria, ia fiinţă Societatea ”Cultul Eroilor”. Veteranii de război şi-au adus o contribuţie semnificativă, de-a lungul anilor, la cinstirea memoriei celor căzuţi pe câmpurile de bătălii. În cei trei ani, zece luni şi douăzeci de zile cât a însumat participarea armatei României în cel de-al doilea război mondial, ţara a pierdut 794562 militari din care 92620 morţi, 33966 răniţi şi 367966 dispăruţi pe cele două fronturi. La aceştia se adaugă miile de prizonieri care au pierit în gulagul sovietic. La 4 iunie 1945 s-a semnat Decretul – Lege nr. 440 privind acordarea calităţii de ”veteran” foştilor luptători în războaiele din anii 1913, 1916-1919 şi 1941-1945, dar de unele drepturi se bucurau doar cei ce luptaseră în vest, nominalizaţi ca ”antifascişti”, dispărând din peisajul societăţii româneşti ”veteranii de război”. Reforma agrară prin care participanţii la cel de-al doilea război mondial au fost împroprietăriţi cu 1,1 hectare este anulată prin cooperativizarea agriculturii româneşti.

Insigna - A.C.R. - (Automobil Clubul Român)

A.C.R. oferă următoarele servicii:

La data de 5 aprilie 1904, în salonul de onoare al Hotelului Bulevard din Bucuresti, un grup de automobilisti, constituiti in Adunarea Generala, a hotarat si a semnat actul de infiintare a primei asociatii a automobilistilor din tara noastra: Automobil Clubul Roman (A.C.R.).

Insigna - A.C.R. - (Automobil Clubul Român)

Automobil Clubul Roman se inscrie, astfel, in primele 10 cluburi centenare din Europa si in primele 14 cluburi centenare din intreaga lume. În anul 1904 s-a desfășurat și prima cursă de automobile din România (București – Giurgiu – București, 120 kilometri). În anul 1914 își statutul căpătând denumirea de Automobil Clubul Regal Român (ACRR), având ca președinți de onoare timp de 33 de ani regii României. În anul 1911 s-a executat prima plachetă, cea de mai sus, care s-a montat de către membrii asociației pe tablierele automobilelor. Placheta destinată membrilor societari activi era realizată din bronz argintat, având diametrul de 8 centimetri. Finisarea părții centrale este realizată în email. Sunt cunoscute cinci tipuri de plachete ACRR și una ACR (realizată în anul 1911 la Berlin). Sus am postat logo-ul actual al ACR.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII