Epaminonda's Blog.....: PAKISTAN

50 rupii 1986

PAKISTAN

Este o republică federală situată în sudul Asiei.

Acest stat se întinde pe 803940 kilometri pătrați

și numără aproximativ 162,5 milioane de locuitori.

Pakistanul și-a declarat independența la data

de 14 august 1947, față de Indiile britanice și

are capitala la Islamabad.

Deviza națională unanim acceptată a statului este:

“Încredere, unitate, disciplină”.

Stema:

Steagul:

Pe aversul bancnotei expuse aici este reprezentat Mohammed Ali Jinnah iar pe revers Poarta principală de acces în Fortul Lahore.

Mohammed Ali Jinnah a fost un avocat, om politic şi de stat,primul

guvernator al statului independent Pakistan, care s-a născut la data de 25 decembrie 1876 și a decedat la data de 11 septembrie 1948. A fost liderul Ligii musulmane din India din anul 1913 până la obținerea independenței statului și apoi general până la moarte. În Pakistan este venerat ca “tatăl națiunii” , ziua sa de naștere fiind considerată sărbătoare națională. Numeroase străzi, drumuri și localități din lume sunt numite după Jinnah. Mai multe universități și clădiri publice din Pakistan poartă numele lui Jinnah.

Fortul Lahore, aflat in orasul cu acelasi nume din Pakistan, este un complex de forturi extrem de important din punct de vedere strategic, ce contine palate si moschei impresionante. In secolul al XVI-lea, Lahore avea sa fie ocupat de catre moguli, motiv pentru care a devenit, sub Akbar cel Mare, al doilea oras dupa Agra. Inevitabil, trebuia sa se construiasca si o fortareata, menita sa protejeze orasul, S-a construit astfel fortul Lahore, unul dintre cele mai frumoase din Imperiul Mogul si o constructie care, mai apoi, avea sa influenteze si celelalte structuri de acest gen ridicate in subcontinentul indian, chiar daca este mai mic ca faimosul Fort Rosu de la Agra. In schimb, cele doua forturi, Lahore si Rosu, au o dispunere similara. Pe de alta parte, important de mentionat este faptul ca Fortul Lahore a fost, la randul sau, influentat atat de arhitectura locala din India, cat si de cea persana. Lucrarile de constructie au fost demarate in anii 1580, numai ca, de-a lungul vremurile, fortareata a fost supusa mai multor lucrari de reconstructie, adaugandu-i-se cladiri si alte structuri necesare intaririi. Cu toate acestea, inca mai exista cea mai veche parte, si anume cea construita in timpul lui Akbar. Aceasta parte a fost realizata din gresie rosie. Cel caruia i-a revenit responsabilitatea construirii zidurilor orasului, devenite acum celebre, a fost Akbar, poate la fel de faimos ca structurile ridicate in timpul domniei sale, dar si cele douasprezece porti. Si nu ar trebui sa ne mire faptul ca Akbar a decis sa-si mute curtea la Lahore in anul 1584, iar aici avea sa ramana si sediul guvernului sau mai bine de 10 ani. In sfarsit, vizitatorii trebuie sa stie, in primul rand, ca fortul este impartit in doua zone separate, si anume una administrativa si una rezidentiala. In aceste zone se afla o moschee impresionanta, atat din punct de vedere arhitectural, cat si in ceea ce priveste dimensiunile, apartamente, zone publice, gradini, zone administrative si militare, dar si curti frumoase. Iar poarta este intr-atat de lata incat permite si accesul caravanelor regale de elefanti. Un aspect pe care trebuie sa-l remarcam, totodata, este legat de cladirile care au fost construite recent, mai cu seama stilul arhitectural al acestora. Majoriritatea cladirilor ridicate de Akbar sunt mult mai impodobite precum cele mai vechi, aflate in fort inaintea domniei acestuia. La construirea acestora s-au folosit materiale foarte costisitoare, cum ar fi marmura importata si ceramica persana. De departe cea mai frumoasă încăpere este Shish Mahal cunoscută sub numele Palatul de Cristal sau Sala Oglinzilor. Aici pereții și tavanul sunt acoperiți cu mii de oglinjoare, ce reflectă lumina într-un spectacol feeric. După anul 1841 (retragerea mogulilor) perioada de glorie a Palatului a început să scadă, clădirea ruinându-se. În secolul al XX-lea au demarat lucrări masive de restaurare și din anul 1981 Fortul Lahore este inclus în patrimoniul UNESCO.

Mai jos admiri trei dintre cele mai reprezentative monumente arhitectonice pakistaneze:

Aeroportul internațional Islamabad

Monumentul național al eroilor

Moscheea Faisal

Mai jos admiri interesante piese medalistice pakistaneze:

Insignă

Jeton

Monedă

Medalie

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

___________xxx___________

O MEDALIE

ȘI CÂTEVA INSIGNE

DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

N. Gavrilescu - 12 iulie 1906 - Casa de Depuneri

Suvenir de București

Expoziţia Generală Română din Bucureşti din anul 1906 (6 iunie – 23 noiembrie), a fost un eveniment deosebit care, prin amploare, dimensiuni şi oferte, a depăşit toate evenimentele similare organizate de România de atunci. Scopul principal era de a arăta progresul realizat de statul român în timpul domniei lui Carol I. Organizatorii au avut în vedere mai multe obiective: parc de distracţii, muzeu al românilor, spaţiu de cunoaştere a trecutului, dar şi prezentului (industria), glorificarea regelui Carol I. Cu acest prilej erau sărbătorite mai multe evenimente: împlinirea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului, 1800 de ani de la descălecatul Împăratului Traian în Dacia. Cu ocazia expoziţiei au avut loc diverse evenimente. S-a înfiinţat "Loteria Expoziţiunii Române” inspirată probabil de loteria prilejuită de Expoziţia Universală de la Paris din anul 1900. Anul jubiliar şi prima expoziţie naţională au beneficiat de o importantă emisiune filatelică. Au fost editate numeroase cărţi poştale ce prezentau pavilioanele expoziţiei. În plan numismatic, acestui eveniment i-au fost dedicate emisiuni de medalii, plachete şi monede. Binecunoscute colecţionarilor sunt monedele de aur şi argint cu milesimul 1906. Printre alte multe ,,noutăţi” prezentate în timpul desfăşurării expoziţiei a fost şi amplasarea unui automat pentru baterea de medalii personalizate. Aceste aparate apăruseră pentru prima dată în jurul anului 1900 în Statele Unite folosindu-se ca material rondele de aluminiu, un metal recent descoperit şi foarte ieftin pentru care se căuta o folosire cât mai largă. Aparatele permiteau, la vizitarea unor obiective turistice sau expoziţii, baterea drept amintire, a unei medalii pe care era gravate elementele personale: numele, data naşterii, ocupaţia, domiciliul, data vizitării obiectivului, etc. Exista o gamă largă de medalii de genul acesta printre care și cea expusă mai sus. Medalia s-a realizat din rondele de aluminiu cu diametrul de 32 milimetri, pe care, în centru, pe ambele părţi, se aflau deja imprimate (prebătute) pe o parte imaginea unui obiectiv cunoscut, în cazul nostru – Casa de depuneri din București, iar pe cealaltă inscripţia Suvenir București – 1906. Pe marginea medaliei pe o fâşie circulară netedă, vizitatorul putea să decidă ce anume dorea să fie ,,imprimat” pentru medalia personală. Prin introducerea în automat a unei monede, acesta elibera o rondelă prebătută (descrisă mai sus) care pica într-un locaş unde era fixată, pe un dispozitiv care permitea rotirea ei. Acum la libera alegere se căutau literele care imprimau textul dorit . după stabilirea fiecărei litere aleasă, aceasta ,,cădea” lovită de un ciocan şi imprima pe marginea rondelei litera aleasă iar dispozitivul de rotire învârtea rondeaua cu o poziţie mai departe. În aparat se aflau cele 26 de litere din alfabet, cifrele de la 0 la 9 şi un punct la mijlocul rândului. Nu exista posibilitatea pentru alt semn, cum ar fi liniile sau pentru litere semnele diacritice. Întâlnim foarte multe piese cu greşeli ortografice sau cu litere lipsă. Desigur, în faţa acestei noutăţi, mulţi vizitatori, emoţionaţi, nu au mai urmărit cu atenţie procesul de batere al medaliei lor personale, după cum se poate vedea din exemplele de mai jos, unii greşind iar alţii alegând mai multe litere decât numărul permis ( în total 32).

Casa de Depuneri, denumiri alternative Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.), denumire actuală C.E.C. Bank, ca instituție a fost înființată în anul 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza. La început a funcționat în diverse imobile, după care în anul 1875 s-a început construirea unui sediu propriu. Pe locul în care se află azi CEC-ul se găsea atunci mănăstirea și hanul Sfântul Ioan cel Mare care a fost demolată pentru a face loc primei construcții. CEC-ul se dezvoltă rapid astfel încât vechiul sediu devine neîncăpător, astfel se hotărăște demolarea vechiului sediu și pe același loc s-a început constructia actualului sediu, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Începutul lucrărilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la data de 8 iunie 1897 printre participanți numărându-se familia regală, membri ai guvernului, membri din consiliul de administratie CEC și arhitectul Paul Gottereau. Constructia a fost terminata în anul 1900 și de atunci CEC-ul a functionat în această clădire fără a se face alte modificări notabile. Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie (cunoscut îndeobște ca Palatul C.E.C., după denumirea ulterioară a instituției), este o clădire din București, situată în Calea Victoriei, față în față cu Palatul Poștelor, construit în aceeași perioadă. Clădirea adăpostește în prezent obiecte din evoluția de-a lungul timpului a instituției al cărui nume îl poartă: diverse documente ale unor tranzacții din trecut, produse bancare, seifuri și pușculițe foarte vechi, materiale de promovare CEC sau medalii și insigne. Palatul, construit în stil eclectic, se termină cu o cupolă de sticlă și metal. Intrarea este încununată de un fronton în semicerc sprijinit de câte o pereche de coloane de stil compozit. Cele patru volume de colț, decorate cu frontoane și steme, sunt acoperite de cupole în stil renascentist. În afară de iluminatul natural cupolele au avut și alt rol, ajutând în acustica specială a holului central, acolo unde au existat ghișeele. Sunetul se propaga pe verticală, nu pe orizontală, ceea ce se discuta la ghișee între clienți și funcționari nu putea fi auzit de alte persoane. În hol puteau încăpea 400 de clienți.Ghișeele au funcționat aproape o sută de ani, din mai 1900 până în noiembrie 1999. O cupolă mult mai mare acoperă holul central al edificiului, în care funcționează diferite ghișee ale instituției. Candelabrele mari din holul central au fost aduse de la Viena și au mecanisme cu scripeți pentru înlocuirea becurilor arse. Încălzirea centrală a fost realizată de firma franțuzească Koerting & Freres, dar aceasta a fost demontată în primul război mondial și luată de armata germană ca pradă de război. La acea vremea banca era dotată cu una dintre cele mai performante centrale telefonice. Cea mai frumoasă și elegantă încăpere a palatului este Sala de Consiliu, care își menține și azi destinația. Are o înălțime de 8 metri și este decorată cu lambriuri de nuc și cireș sculptat și panouri de mătase verde cu motive vegetale în țesătură. Pictura din tavan "Fortuna distribuind binefacerile ei românilor după independență” a fost realizată de Mihail Simonidi, pictor român de origine greacă, născut la Brăila și stabilit la Paris. Pictura realizată pe pânză maruflată, adică pânză care se lipește pe zid, a câștigat medalia de argint la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900. Decorația judicioasă a fațadelor, echilibrul volumelor care îl compun fac din acest palat un interesant monument de arhitectură a orașului. Palatul CEC a rămas intact după cutremurele din noiembrie 1940, martie 1977, bombardamentele sovietice din anul 1941 dar și cel anglo-americane din anul 1944.

Matriță - A.V.P.S. (Asociația vânătorilor și pescarilor sportivi)

Acvila - București

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S.) este persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociaţii afiliate, în care sunt înscrişi peste 90% din vânătorii români şi peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidenţa în România, iar în plan extern, interesele tuturor vânătorilor şi pescarilor sportivi din ţara noastră. Data de 5 iunie 1919 reprezintă momentul constituirii „Uniunii Generale a Vânătorilor”, iar cea de 26 mai 1922, data de naştere a „Uniunii Generale a Vânătorilor din România”. Această formă de organizare a suferit mai multe transformări și convulsii până să ajungă la formatul de astăzi. Au fost perioade când au existat și organizații paralele în acest domeniu de activitate.

Acvila este o importantă Asociației de vânătoare și pescuit sportiv din București. Ea are sediul central pe Bulevardul Ion Mihalache, la nr. 275, în sectorul 1.

Insigna - Muzeul literaturii române

Muzeul Național al Literaturii Române este o importantă instituție de cultură a statului român. El deține un autentic tezaur literar format din manuscrise, cărți vechi și rare, documente istorico-literare, obiecte personale și piese de mobilier care au aparținut scriitorilor români, obiecte de artă plastică (pictură, grafică, sculptură), periodice, fotografii, înregistrări audio-video care redau într-o imagine de ansamblu profunzimea și complexitatea întregii arte a cuvântului în literatura română, plasată în context național și universal deopotrivă. În prezent, Muzeul Național al Literaturii Române deține peste 300.000 de piese, organizate în aproximativ 300 de colecții, cuprinzând manuscrise ale celor mai mulți scriitori importanți, precum Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Lucian Blaga, Ion Vinea și mulți alții. Spaţiul în care a funcţionat timp de aproape 60 de ani (Casa Kretzulescu) a fost revendicat şi retrocedat în instanţă în anul 2007. Pentru a evita degradarea şi punerea în pericol a patrimoniului, temporar, a fost închiriat un spaţiu optim de depozitare în clădirea Casei Presei Libere. În luna decembrie 2016, muzeul s-a relocat în Calea Griviței 64-66, în condiții de normalitate instituțională și cu protejarea și securizarea patrimoniului. Deși cei trei ani în care Muzeul nu și-a putut îndeplini una dintre funcțiile sale de bază, de a promova patrimoniul deținut și de a oferi publicului bucureștean (și nu numai) acces liber la acesta, perioada din urmă a reprezentat un moment prielnic pentru restaurarea celor mai multe obiecte care necesitau intervenții de acest tip, precum și un răgaz pentru regândirea conceptului și discursului expozițional. Conceptul avut în vedere de curatorii expoziției, de muzeografii instituției și de colaboratorii de specialitate, personalități culturale și literare de marcă, de arhitecții și designerii pe care i-am invitat să facă parte din echipa noastră, s-a bazat în primul rând pe principiul interactivității și al surprinderii vizitatorului nostru, indiferent de vârstă sau de categoria de public în care acesta se încadrează, cu scopul transmiterii unui conținut cultural și literar adecvat fiecărui caz în parte. Acest conținut este clar structurat și coerent, criteriul de organizare al expoziției fiind acela al genurilor literare (parter – poezie; etaj – proză, eseistică, istorie și critică literară; mansardă – dramaturgie). Cronologia este urmărită în cadrul fiecărui gen literar prin intermediul temelor propuse. Fiecare sală a muzeului reprezintă în prezent un concept în sine, iar prin parcurgerea tuturor sălilor vizitatorul are acces și poate recupera interactiv un discurs expozițional unitar și complex. Expunerea patrimoniului este realizată tradițional, cu ajutorul vitrinelor și suporturilor lucrate însă cu mijloace moderne, având un design inedit, dar în egală măsură realizată cu mijloace tehnologice de ultimă generație, îmbinând acest discurs muzeal clasicizat astăzi cu un discurs virtual alternativ și cu ajutorul unui limbaj computerizat extrem de accesibil generațiilor actuale. Vizitatorul muzeului va descoperi manuscrise și cărți facsimilate, expuse sub această formă pentru păstrarea și conservarea manuscriselor originale în condițiile cele mai potrivite în arhivele muzeului – pe care le poate cerceta și direct cu ajutorul muzeografilor noștri și a personalului de specialitate -, artă plastică autentică, obiecte prețioase și obiecte de mobilier valoroase aparținând scriitorilor români. Pe de altă parte, acesta va avea acces și la numeroase conținuturi virtuale explicative, conținuturi documentare literare digitizate, iar prin intermediul MuseON, un program inedit al Muzeului Național al Literaturii Române de promovare a operelor și biografiilor literare și culturale prin intermediul arhivelor și documentelor multimedia, prin care se asigură accesul democratic și nediscriminatoriu, non-profit, la resurse culturale de calitate, și un conținut video și audio amplu (piese de teatru puse în scenă de cei mai mari regizori români, importante ecranizări ale celor mai cunoscute proze din literatura română, texte literare recitate de scriitori sau actori ș.a.).

Insigna - A.S.P.A. București

Autoritatea pentru supravegherea și protecția animalelor

Autoritatea pentru Supravegherea si Protectia Animalelor (ASPA) Bucuresti este o agenție subordonată Primăriei Capitalei cu 298 de angajați, din care 26 posturi de conducere. ASPA face recensamantul periodic al animalelor de companie din Capitala, este responsabilă de crearea unei baze asistenta sanitar-veterinara punând accent pe măsurile pentru oprirea abandonului animalelor. ASPA identifică cainii, pisicile si animalele de menajerie care prezinta risc epidemiologic crescut. Autoritatea pentru Supravegherea si Protectia Animalelor Bucuresti are în subordine "Politia veterinara", care se va ocupa de monitorizarea animalelor de pe strazi si de interventii. De asemenea și niște unitati de tip SMURD ar urma sa se ocupe de animalele aflate in dificultate, in cadrul unui proiect-pilot. ASPA preia petitiilor bucurestenilor și este responsabilă de realizarea unor campanii de constientizare a opiniei publice privind vaccinarea, sterilizarea si abandonul animalelor. Sediul central al ASPA București este situat în Strada Șelari, nr.2-4, sectorul 3.

A.S.E. - (Academia de studii economice)

Facultatea de finanțe, credit și contabilitate 1957 - 1962

25 ani de la terminarea studiilor universitate - septembrie 1987

Vivat Academia, Vivant professores 1962 - 1987

Cinste profesorilor foști și actuali

Cinste promoțiilor trecute, prezente și viitoare

Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii Economice din București a luat ființă în baza unei legi care a fost promulgată de către Carol I prin Decretul Regal nr. 2978 din data de 6 aprilie 1913, sub denumirea de "Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale". Actuala denumire datează din anul 1967, de-a lungul anilor instituția a pregătit zeci de generații de economiști, contribuind la afirmarea și dezvoltarea învațământului, științei și culturii economice din România. Academia de Studii Economice din București este atașată tradiției gândirii libere, libertății academice, recunoașterii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și principiului supremației legii.

Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori are o istorie indelungata ce dateaza inca din anul 1913 cand s-a infiintat Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale (AISCI) din Bucuresti prin Decretul Regal nr. 2978 din 6 aprilie 1913. Cu toate ca definirea clara a facultatii s-a realizat tocmai in anul 1948, totusi discipline din domeniul financiar-bancar asigurau pregatirea fundamentala si de specialitate a studentilor AISCI din anul universitar 1913-1914. Aceste discipline (de exemplu: Moneda, credit, schimb si studiul bancilor. Tehnica bancilor , Stiinta si legislatia financiara , Teoria si tehnica asigurarilor , Matematica financiara aplicata , etc.) au contribuit la formarea viitorilor profesionisti din mediul financiar si bancar romanesc care a cunoscut o ampla dezvoltare atat pe linie institutionala, cat si functionala. Progresul economic si dezvoltarea domeniului financiar si a sistemului bancar romanesc de la inceputul secolului XX au impus necesitatea invatamantului economic romanesc a carui misiune de formare de specialisti de valoare, competitivi pe piata muncii nationale si internationale, s-a realizat continuu prin profesionalismul, stradania, dedicarea si devotamentul corpului profesoral. Domeniile financiar, bancar, de asigurari au constituit unele dintre prioritatile procesului instructiv-educativ promovat in cadrul AISCI. In anul 1919 a inceput sa functioneze Sectiunea I – comert, banca, asigurari alaturi de alte doua sectiuni (Sectiunea a II-a – industriala; Sectiunea a III-a – administratie economica, consular). Licentierea studentilor in domeniul finante a dobandit un statut legitim prin infiintarea ca prima sectiune la nivelul AISCI (Sectiunea I – comert, banca, asigurari). Aceasta poate fi considerata ca perioada de preambul al infiintarii din anul 1948 a Facultatii de Finante-Credit ce asigura pregatirea universitara a studentilor prin doua sectii: Finante; Credit. In anul 1949, la Facultatea de Finante si Credit s-a introdus in plus si sectia de Contabilitate. Astfel, cele 3 sectii ale facultatii au impus si numele ulterior intrucat din anul universitar 1958-1959 facultatea avea titulatura de Facultatea de Finante, Credit si Evidenta contabila. Facultatea de Finante a cunoscut o noua forma superioara de organizare in anul universitar 1967-1968 cand avea un profil unitar si fara sectii. Unificarea Facultatii de Finante cu cea de Contabilitate, in anul 1974, a avut drept argument necesitatea pregatirii unitare a economistilor pentru domeniul financiar-contabil pe parcursul a patru ani pentru cursurile de zi si cinci ani pentru cursurile serale si fara frecventa. Dupa momentul 1974-1975, Facultatea de Finante-Contabilitate nu a fost vizata in mod direct de noile directive din partea statului vizand perfectionarea invatamantului superior economic prin reducerea numarului de facultati si catedre din ASE. Astfel facultatea, ulterior denumita Finante, Banci si Contabilitate, a reusit sa isi pastreze structura din anul 1974 pana dupa anul 1989. Existenta celor doua mari specializari sub egida aceleiasi facultati a generat inca de la inceputul anilor `90 o serie de dificultati datorita numarului mare de studenti, probleme alimentate si de cererea din ce in ce mai mare manifestata prin numarul mare de inscrieri la aceasta facultate. Astfel ca, in anul 1993 s-au constituit conform Ordinului Ministerului Educatiei si Cercetarii nr. 4685/1993 doua facultati de sine statatoare (Facultatea de Finante si Banci; Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune). Concomitent, prin decizia Consiliului Facultatii din 16 noiembrie 1993 s-a aprobat denumirea Facultatii de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori, care a fost ulterior confirmata de Senatul ASE.

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului și dedesubt fotografiile câtorva monumente de cultură și arhitectură bucureștene, din vremuri diferite.