Epaminonda's Blog.....: Mo - M

1. În data de 21 iunie 2012 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care celebrează Jocurile olimpice de vară de la Londra din anul 2012. Aversul monedei prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova, în partea de sus – anul emisiunii „2012”, în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central – imaginea unui alergător la finiş și urmând circumferinţa monedei, cu majuscule sunt gravate inscripţiile „JOCURILE OLIMPICE DE VARĂ LONDRA - 2012 ", „CITIUS, ALTIUS.

Moneda are următoarele caracterisitic tehnice: seria - „Sport”, data emiterii - 21 iunie 2012, valoarea nominală - 50 lei, calitatea - proof; metalul – argint, puritatea – 99,9%, greutatea – 16,5 grame, forma - rotundă, diametrul: 30 milimetri, marginea – zimţată și tirajul - 1000 exemplare;

Jocurile Olimpice de vara din anul 2012 de la Londra s-au constituit în cea de a XXX-a ediție a jocurilor și a avut loc în perioada 27 iulie – 12 august 2012. Londra a devenit astfel primul oraș din istoria modernă care a organizat Jocurile Olimpice de vara pentru a treia oară, după cele din anii 1908 și 1948. La jocuri au participat 10820 de sportivi, veniți din 204 țări. Au fost în total 302 probe sportive în cadrul a 26 de sporturi. Centrul probelor sportive a fost la Stadionul Olimpic, capacitatea acestuia fiind de 80000 de locuri, iar costul 486 milioane de lire sterline. Discursul oficial de deschidere a jocurilor a fost rostit de regina Elisabeta a II-a. La această ediție a jocurilor România a câștigat 2 medalii de aur, 5 de argint și 2 de bronz, clasându-se pe locul 27, iar Republica Moldova a câștigat doar 2 medalii de bronz, clasându-se pe locul 75.

2. În data de 10 octombrie 2012 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care omagiază planta “Papucul doamnei”. Aversul monedei prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova, în partea de sus – anul emisiunii „2012”, în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central - imaginea unei specii de orhidee „Papucul-doamnei” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule sunt gravate inscripţiile „CARTEA ROŞIE”, „PAPUCUL-DOAMNEI”, „CYPRIPEDIUM CALCEOLUS”.

Moneda are următoarele caracterisitic tehnice: seria - „Cartea Roşie a Republicii Moldova”, data emiterii – 10 octombrie 2012, valoarea nominală - 50 lei, calitatea - proof; metalul – argint, puritatea – 99,9%, greutatea – 16,5 grame, forma - rotundă, diametrul: 30 milimetri, marginea – zimţată și tirajul - 1000 exemplare;

Specie foarte rară de orhidee, o splendoare a lumii plantelor, floarea Papucul Doamnei este pe cale de dispariție și este pe primul loc pe lista plantelor protejate de lege. Simbol al perfecțiunii, purității și feminității, orhideea cunoscută în limbajul curent și sub denumirea de ”pantofiorul lui Venus” a dispărut din multe regiuni ale țării noastre, astăzi fiind rar întâlnită în cetățile de piatră ale Bucegilor, Ceahlăului, Făgărașului și Retezatului. Celor care vor avea bucuria de a o întâlni în drumețiile lor, le amintim recomandarea lui Emil Pop valabilă și pentru alte flori rare: “Aviz stăruitor celor care cu toată opreliștea oficială, nu-și vor birui ispita: să rupă ori să taie numai partea aeriană, să cruțe organul din care va renaște floarea; păcatul lor va fi mai mic.”Încă din 1938 prin Decret Regal floarea Papucul Doamnei a fost declarată monument al naturii și pusă sub paza și protecția legii. Chiar și așa mica orhidee a rămas să se descurce singură, pe creste, iar azi, papucul domane este o apariție cu totul excepțională. Planta este atât de rară încât se încearcă salvarea speciei prin înmulțire “in vitro” și repopularea zonelor istorice, unde specia acum nu mai există, cu plăntuțe obținute în laborator. Fragilitatea acestora, este un risc imens, iar salvarea speciei depinde doar de hazard. Papucul Doamnei are o înălţime de 30-80 centimetri, frunze late, ovale şi flori mari la care petala inferioară este transformată într-un fel de „vas” de culoare galben intens, în timp ce cele laterale şi cea superioară sunt mai înguste şi de culoare roşu închis sau brună. Papucul Doamnei apare din etajul gorunetelor până în cel al molidului, în poieni de păduri, mai ales în habitatele de fâneţe de munte şi dealuri înalte, dar populaţiile sunt foarte mici şi izolate, încât sunt puţini oameni, chiar dintre pasionaţii naturii, pot spune că au văzut-o. Papucul Doamnei crește în luminișuri de păduri, la limita acestora, în zone umede, mai mult sau mai puțin umbroase, pe coaste, pe lângă tufișuri, preferând solurile calcaroase. Planta apare în grupuri de exemplare. Colecționarii de plante rare sunt, în prezent cei mai mari dușmani ai plantei, pentru că prețurile oferite pentru un exemplar depășesc imaginația. În urma cu vreo doi ani amatori de plante rare puteau să ofere și 50000 de lire pentru un exemplar viu.În vara lui 2012 un grup de turiști au identificat un plâlc de plante Papucul Doamnei în munții Apuseni și au dat detalii despre locul în care au fost văzute micile bijuterii. Pentru a salva planta trei echipe de paznici au păzit zi și noapte florile, până când florile au trecut. Concluzia: dacă identificați plante rare pe munte și iubiți cu adevărat comorile acestuia nu faceți niciodată public locul în care le-ați văzut, nu le rupeți, nu faceți nimci pentru a le scoate în evidență și, dacă se poate anunțați despre apariția unor flori și plante rare organismele care protejează natura. E posibil ca în felul acesta comorile acestea să aibă o șansă. Papucul Doamnei înflorește din iulie până la finele lui august.

3. În data de 10 octombrie 2012 Banca Națională a Republicii Moldova a lansat în circuitul numismatic mondial o monedă comemorativă care omagiază animalul “Vidra”. Aversul monedei prezintă în plan central - Stema Republicii Moldova, în partea de sus – anul emisiunii „2012”, în partea de jos - inscripţia „50 LEI” și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule, este gravată inscripţia „REPUBLICA MOLDOVA”. Reversul monedei prezintă în plan central - pe fundal vegetal imaginea unei vidre și urmând circumferinţa monedei - cu majuscule sunt gravate inscripţiile „CARTEA ROŞIE”, „VIDRA”, „LUTRA LUTRA”.

Vidra euroasiatică (Lutra lutra) aparține familiei Mustelidae, ordinul Carnivora și poate fi întâlnită în Europa, Asia (cu excepția insulelor din sud-est) și nordul extrem al Africii. În termeni populari i se spune: Vidră, Lutră, Câine de râu. Vidra comunică cu semenii printr-un fluierat caracteristic. Atacată de câini scoate un glas strident, amestecat cu un mârâit. Trupul său este adaptat legilor hidrodinamicii, la fel și coada, groasă la bază ce se subțiază spre vârf, utilizată la înaintat și cârmit. Degetele sunt unite de o membrană interdigitală, ajutând foarte mult la înot și propulsat. Capul mic cu o formă hidrodinamică face mult mai facilă înaintarea pe sub apă. Greutatea unui mascul este în general de 6-8 kg pe când femela cântarește aproximativ 4-5 kg. Animalul poate ajunge la dimensiuni de până la 1 metru și jumătate lungime și la o greutate de 15 kilograme. Blana are o culoare generală de castaniu închis, mai deschisă ca nuanță pe pântec și ceva mai surie pe partea din față a capului, iarna blana este mai deasă și mai lucioasă. Prezența vidrei este strâns legată de existența resurselor de hrană. În Romania vidra este răspândită în întreaga țară, cu deosebire în lacurile și văile apelor mari, dar mai ales în bălțile și Delta Dunării. Existența locurilor bogate în pește, atrage vidra până sus la munte, la peste 1500 de metri, în preajma pâraielor cu păstrăvi. Din cauza diminuării efectivelor de vidră în Europa, aceasta a fost strict protejată prin diferite convenții internaționale. Efectivele ei s-au refăcut în ultima vreme, îndeosebi în Romania unde au crescut ca urmare a scăderii poluării și creșterii populațiilor de pește din râurile interioare. În aceste condiții, autoritatea publică centrală care răspunde de protecția mediului poate autoriza vânarea acestei specii strict protejate, prin ordin de ministru, acolo unde efectivele sunt mari și unde vidra produce prejudicii în bazinele piscicole în care se practică acvacultura. Perioada optimă de vânătoare este considerată a fi 1 octombrie - 31 martie, cu toate că blana vidrei este valoroasă tot timpul anului. Se impușcă la pândă, cu arma lisă și cartușe de 3,5 – 4,0 mm. Trofee neconvenționale sunt considerate blănurile, craniile și osul penian. Blana vidrei este considerată una dintre cele mai valoroase blănuri de vânat.

xxx

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O EPIGRAMĂ PROPRIE

___________xxx___________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Emblemă coifură - Comandant companie gărzi patriotice

Gărzile Patriotice au fost niște formațiuni paramilitare româneşti

înființate în perioada regimului comunist, având scopul de a asigura o apărare suplimentară în cazul unui atac extern. Ideea formațiunilor Gărzilor Patriotice este de sorginte sovietică. Primele grupuri de muncitori comuniști înarmați datează din vara anului 1944. Dezvoltând nucleul muncitorilor care l-au preluat pe mareşalul Ion Antonescu, după arestarea sa din ziua de 23 august 1944. Partidul Comunist din România a decis înființarea, în septembrie 1944, a Gărzilor de Apărare Patriotică. Pregătirea și organizarea acestor formațiuni s-a făcut sub supravegherea serviciilor de securitate sovietice NKGB, iar comanda lor i-a fost încredințată lui Emil Bodnăraş. De câte ori era necesar, Gărzile de Apărare Patriotică primeau sprijin logistic și de la Comandamentul Sovietic. Prin intermediul Gărzilor, comuniștii au preluat curând controlul asupra comitetelor de uzină alese în mod democratic din principalele fabrici din țară, obligându-i prin amenințări pe muncitori să aleagă conduceri noi, alcătuite din reprezentanți ai Frontului Naţional Democrat (F.N.D.). Noile comitete au acaparat apoi cantinele muncitorești și întregul proces de raționalizare a hranei de după război, astfel încât o mare parte a industriei a ajuns în mâinile F.N.D. Gărzile de Apărare Patriotică erau utilizate de comuniști și ca grupuri de bătăuși care aveau rolul să împrăștie manifestările organizate de partidele democrate și să-i terorizeze pe membrii acestora. Marea manifestație organizată la Bucureşti, în 8 noiembrie 1945, de către sprijinitorii democraţiei, monarhiei şi ai regelui Mihai, a fost împrăștiată de către comuniști cu ajutorul camioanelor cu muncitori, printre care se aflau și membri ai gărzilor de apărare patriotică, înarmați cu bâte și alte obiecte contondente. Formațiunile au fost desființate abia după desăvârșirea procesului de sovietizare a României. Gărzile Patriotice moderne au fost fondate în 1968, după discursul de la București, din 21 august, prin care liderul comunist român Nicolae Ceaușescu a condamnat public înăbușirea Primăverii de la Praga, de către U.R.S.S. şi sateliţii săi. În 1989, în Gărzile Patriotice erau înrolați aproximativ 700000 de cetățeni, atât bărbați cât și femei. Ca structură, Gărzile Patriotice colaborau strâns cu Ministerul Apărării Naționale, dar erau subordonate direct P.C.R. şi U.T.C.. Bazându-se mai mult pe cetățenii obișnuiți decât pe militari profesioniști, Gărzile Patriotice serveau ca o potențială contrapondere și control față de puterea și influența forţelor armate regulate. Doar în timpul Revoluției din Decembrie 1989 a existat un moment când cuplul dictatorial ceaușist s-a îndoit de loialitatea subunităților de gărzi patriotice vâzând în acestea o posibilă mare forță revoluționară înarmată.

Insigna - Casa pionierilor Iași 20 ani 1953 - 1973

La sfârşitul celui de-al doilea război mondial ia naştere organizaţia „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadraţi în U.A.E.R. – Uniunea Asociaţiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o şedinţă festivă la care a participat toată conducerea de partid şi stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe-atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949 - 1966 mişcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. C.C. al P.C.R. a adoptat la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătăţirea activităţii Organizaţiei Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pioniereşti la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Naţional al organizaţiei). În luna noiembrie a aceluiaşi an, a avut loc prima conferinţă naţională a Organizaţiei Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităţilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” şi „Regulamentul Consiliilor Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România”. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia." Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului. În 1984, la aniversarea a 35 de ani de la crearea organizaţiei, aceasta avea 2695000 membri. Mai jos admiri alte insigne pionierești; Organizaţia Pionierilor a fost o organizaţie comunistă a copiilor români de vârstă şcolară (8 - 14 ani). Era precedată de apartenenţa la organizaţia Şoimilor Patriei şi succedată de apartenenţa la Uniunea Tineretului Comunist. În oraşele mari s-au constituit case ale pionierilor. La Bucureşti Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949 - 1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizaţia Pionierilor acorda distincţii individuale şi colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaş în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” şi insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntaşă”, „Detaşament fruntaş” şi „Grupă fruntaşă”. Intrarea în cadrul organizaţiei se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, …(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor.”

Imnul (neoficial al) organizaţiei era „Am cravata mea, sînt pionier”.

Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Flutura in vant, zalog si legamint,
Intaiul meu cuvint de pionier…
II
Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Maine – brigadier si sef de santier,
Chiar daca azi sunt numai pionier…
III
Am cravata mea, sunt pionier,
Si ma mindresc cu ea, sunt pionier!
Cu tine nu ma joc si n-o s-o fac deloc,
Eu doar decit ma joc cu pionieri…

Deasupra poţi vedea ecuson, şnur, trese, cravată, centură, uniformă şi steaguri pioniereşti.

Alexandru Lupașcu - fondator casier

președinte de onoare - Societatea Transilvania MDCCLXI (1761)

Alexandru Lupașcu a fost întemeietorul și casierul Societății Dacia din Transilvania. Medalia de mai sus este confecționată din bronz, are diametrul de 55 milimetri și este opera gravorului Fassler. Pe aversul medaliei este redat în relief bustul lui Alexandru Lupașcu, văzut din față. Circular pe partea superioară a medaliei este aplicată inscripția: “AL. LUPAȘCU PREȘEDINTE DE ONOARE”, în stânga orizontal pe două rânduri “FONDATOR CASIER” și în dreapta tot orizontal și tot pe două rânduri anii “1867 - 1900”. Pe revers este reprezentată Columna lui Traian pe centru, în stînga pe două rânduri inscripția orizontală “SOCIETATEA / TRANSILVANIA”, iar la dreapta similar “AN. DOC. ROM / MDCCLXI” (1761).

Columna lui Traian este un monument antic din Roma, înalt de 35,07 metri, construit din ordinul împăratului Traian care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian , în imediata apropiere - la nord - de Forul roman. Terminat în anul 113 , basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei. Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carara, fiecare cântărind 40 de tone. Iniţial în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian, însă ea a fost înlocuită în secolul al XVI-lea cu o statuie a Sfântului Petru. Columna a fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei). Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101 - 102 (în partea de sus a columnei) şi 105 -106 (în partea de jos). Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei. Atingând apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei și care ilustrează Comentariile lui Traian despre războaiele dacice, prin caracterul lor de document istoric, constituie un adevărat "act de naștere" al poporului român. Îmi vine în minte un catren, scris anul trecut, cu referire la Columna lui Traian;

"Imortalizat în marmura Columnei,

Decebal scrutează orizontul Romei.

El vesteşte lumii, umflându-şi plămânii;

Urmaşii vitejilor mei sunt ...românii!"

Insigna - 8 Martie 1976

În calendar data de 8 Martie marchează Ziua Internațională a Femeii (denumită generic Ziua Femeii). În această zi se comemorează atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și discriminarea și violența care își fac încă simțite prezența în multe părți ale lumii. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite.

Carol Pop de Szathmari - 200 - Szathmari Pap Karoly

Primul artist fotograf din România

Carol Popp de Szathmári (născut 11 ianuarie 1812 la Cluj - decedat 3 iulie 1887 la București) a fost un pictor și grafician maghiar din Transilvania, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa. A fost fiul lui Daniel Szathmáry, mic nobil, fără moșie, și pastor angajat al Colegiului Reformat din Cluj. Soția lui Daniel Szathmáry a fost Suzanna, născută Vass. Carol (Károly) Szathmári și-a efectuat primele studii la același colegiu, apoi a studiat dreptul și a lucrat o vreme ca funcționar la Sibiu. Supranumele de Popp (Pap) și l-a atribuit cu referire la profesia tatălui său. În tinerețe a avut o legătură romantică cu artistocrata Maria Văcărescu, viitoarea soție a spătarului Costache Ghica și a doua soție a prințului Gheorghe Bibescu. Pe urmele acestei pasiuni a vizitat prima dată Țara Românească în anul 1831. Un timp a studiat pictura la Roma, unde s-a împrietenit cu Constantin Lecca. Ulterior a plecat la Viena, unde a studiat pictura la Academia de arte, printre alții, cu Peter Fendi (1792-1842) și Johann Treml (1816-1852). În continuare a efectuat două voiaje de studii în Italia. Din anul 1843 a activat la București. Prin 1853 a lucrat o vreme cu Anton Chladek. A călătorit intens în țară și străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitorești cu caracter de reportaj, dintre care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate și poezie. În pictură, limbajul său este migălos și greoi, dar vădind același spirit de observație ascuțit, mai ales în scenele reprezentând bâlciuri sau târguri. Ca litograf, Szathmári a lăsat un Album cu vederi din Transilvania

(1841), precum și portretele deputaților din Dieta Transilvaniei. În 1860 a realizat o hartă topografică a țării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii și acuarele înfățișând tipuri și porturi populare cu un caracter exclusiv documentar. În perioada 1860 -1870 Carol Popp de Szathmari a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut cunoscut ca primul foto-jurnalist de război. A călătorit în China, iar cu acordul Țarului Rusiei, a ajuns și în Siberia, unde a realizat fotografii artistice. A deținut un atelier de fotografie pe terenul închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei, vis-a-vis de Biserica Sărindar. În anul 1855 a primit patru medalii, pentru albumele de fotografie realizate și pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de regina Angliei, împăratul Austriei, împăratul Napoleon al III-lea al Franței și regele Spaniei.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII