Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO CIPRIOTE DE COLECȚIE

1. Moneda specială de colecție de mai jos celebrează Sosirea mileniului al III-lea pentru omenire. Moneda are forma dreptunghiulară cu laturile scobite, asemătoarea vechiului talant. Pe aversul monedei este aplicată stema statului cipriot și inscripționat numele țării în trei limbi precum și valoarea monedei - £100. Pe revers este aplicată inscripția ΧΙΛΙΕΤΙΑ 2000 MILLENNIUM.

Caracteristicile tehnice ale monedei sunt următoarele: valoarea – 100 pound, anul emiterii – 2000, material – aliaj (aur – 91,7%, cupru – 8,3%), forma – aproximativ dreptunghiulară, dimensiuni – 44,5 x 25 milimetri, greutatea – 30 grame, tirajul – 750 de exemplare, calitatea – proof și designer – Stelios Karamallakis.

2. Moneda de colecție de mai jos a fost emisă pentru a celebra personajul mitologic Afrodita. Aversul monedei prezintă o statuetă a zeiței Afrodita suprapusă peste harta insulei Cipru și inscripțiile 5 E (valoarea) și AFRODITA (numele zeiței). Circular, pe marginea monedei, atât pe avers cât și pe revers sunt aplicate câteva linii ondulate ce imită valurile mării lovind țărmul. Reversul prezintă stema statului cipriot, numele țării în trei limbi și anul emiterii monedei – 2015.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 5 euro, anul emiterii – 2015, metalul – argint, greutatea – 28,28 grame, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri și calitatea – proof.

Afrodita a fost zeița iubirii şi a frumuseţii, prezentată în Iliada ca fiica lui Zeus şi a Dionei. Scriitorii mai târzii povestesc însă că s-a născut din spuma mării, de unde i-ar proveni şi numele (Platon, Cratylos). Potrivit lui Hesiod (Teogonia, 188), Afrodita s-ar fi născut din membrul viril al lui Uranos, pe care Cronos l-a aruncat în mare. Plămădindu-se în mijocul valurilor, s-ar fi deplasat mai întîi către insula Citera, iar mai apoi către Cipru, unde a ieşit din apă, făcînd să răsară sub tălpile sale o iarbă moale. Potrivit unei alte versiuni (Aelianus, De natura animalium), Afrodita s-ar fi născut dintr-o scoică, şi tot într-o scoică a fost dusă în insula Citera. În epoca clasică, scoica era sacră pentru această zeiţă, inclusiv datorită asocierii cu Nerites, singurul fiu de sex bărbătesc al lui Nereu, care trăia în adîncurile mării şi a cărui tovarăşă a fost zeiţa înainte de a ieşi din spuma mării, întrucît Nerites a refuzat să o urmeze pe pămînt, Afrodita l-a transformat în scoică. Introdusă imediat după ivirea sa pe pămînt în lumea zeilor, Afrodita a devenit soţia lui Hefaistos, pe care, însă, potrivit versiunii homerice a mitului, l-a trădat foarte curînd cu Ares. Din unirea Afroditei cu Ares s-au născut Harmonia, ce personifică echilibrul dintre tendinţele contrarii ale părinţilor săi şi a fost soţia lui Cadmos, întemeietorul Tebei, şi, de asemenea, Fobos şi Deimos, Eros şi Anteros. Capabilă să-i domine pe toţi zeii Olimpului (cu excepţia Atenei, Artemisei şi a Hestiei), Afrodita este legată de toate întîmplările mitologice care au în centru tema iubirii: tradiţia aminteşte iubirea sa pentru Dionysos, Poseidon şi Hermes, din lumea divină, şi pe aceea pentru Adonis şi Anhise dintre muritori. Din dragostea dintre Afrodita şi Anchise, un preafrumos păstor troian, s-a născut Enea, care a avut mereu în Afrodita o ocrotitoare plină de înţelegere. Dacă Afrodita trezea iubirea oriunde ar fi apărut, ea era, de asemenea, ţinta ostilităţii şi geloziei zeiţelor olimpiene. Dintre acestea, cea mai îndîrjită s-a arătat Hera, din cauza alegerii lui Paris, care i-a acordat Afroditei şi nu reginei zeilor, mărul frumuseţii. Afirmarea cultului zeiţei iubirii are cu siguranţă un substrat pregrecesc. Mai ales tradiţia referitoare la naşterea Afroditei şi la puterea sa asupra inimilor omeneşti poate fi pusă în legătură cu unele mituri orientale şi cu zeităţi precum Ashtoret sau Ishtar, cunoscute în Occident sub numele Astarte, care se pretează inclusiv din punct de vedere lingvistic la o corelaţie cu numele Afroditei. Numeroasele versiuni ale legendei naşterii zeiţei, plasarea ei cînd în rîndul fiicelor lui Uranos, cînd printre cele ale lui Cronos, cînd printre oceanide, cînd printre moire şi erinii constituie tot atîtea mărturii ale vechimii cultului său, în care se contopesc mituri diferite, legate între ele prin tema fertilităţii şi a iubirii. Afrodita apare în mit şi ca zeiţă subpămînteană (de multe ori, zeităţile htoniene sînt legate de cele ale fertilităţii), iar în această postură este venerată alături de zeul Hermes. De asemenea, era ocrotitoarea navigaţiei. La Sparta, în Cipru, în Citera şi în alte locuri era venerată ca zeiţă a războiului, eventual cu trimitere la anumite modele orientale. În lumea romană, trăsăturile Afroditei sunt transferate în figura corespunzătoare a Venerei (Venus).

3. Moneda de colecție de mai jos celebrează personalitatea lui Vasilis Michaelides. Aversul monedei prezintă chipul lui Vasilis Michaelides și inscripțiile 5 E (valoarea) și în limba cipriotă POETUL VASILIS MICHAELIDES 1849 – 1917. Circular, pe marginea monedei, atât pe avers cât și pe revers, este aplicat un ornament decorativ special. Reversul prezintă stema statului cipriot, numele țării în trei limbi și anul emiterii monedei – 2017.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: valoarea – 5 euro, data emiterii – 11.12.2017, metalul – argint, greutatea – 28,28 grame, forma – rotundă, diametrul – 38,61 milimetri, tirajul – 2000 de exemplare și calitatea – proof.

Vasilis Michaelides, în greacă: Βασίλης Μιχαηλίδης este considerat de mulți și adeseori poetul național al Ciprului. El s-a născut în anul 1849 și a decedat la data de 18 decembrie 1917. Primele sale poeme le-a publicat în anul 1873. A colaborat la ziarele Alithia și Salpinga. A murit răpus de consumul de alcool.

xxx

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O MEDALIE, O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Pelicanul creț (Pelecanus crispus) 2018

Flora și fauna României

Produs medalistic de mai sus celebrează magnifica păsăre, simbol al Deltei – Pelicanul creț. Prin acest produs s-a dorit aducerea unui modest sprijin pentru toate proiectele inițiate cu scopul de a proteja coloniile de pelicani din Delta Dunării, principalele obiective urmărite fiind: menţinerea condiţiilor propice în actualul areal de cuibărit și crearea de condiţii pentru creşterea populaţiei actuale. Delta Dunării se situează pe locul al treilea în lume ca și biodiversitate, după Marea Barieră de Corali și Insulele Galapagos. Rezervația Biosferei Delta Dunării este considerată cea mai mare zonă de reconstrucție și renaturare ecologică din lume. Aici Dunărea a creat un labirint de insule, lacuri și păduri care oferă un habitat ideal pentru 4000 de specii de animale. În fiecare an se raportează noi specii. Medalia a fost realizată în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnice: forma – rotundă, diametrul – 60 de milimetri, calitatea patinată (puritatea – 92,5%, greutatea – 163 grame, tirajul 40 exemplare - pentru cea din aliaj de argint); tirajul – 60 de exemplare (pentru cea din aliaj de cupru).

Pelicanul este simbolul Deltei Dunării. Cele două specii – pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) și pelicanul creț (Pelecanus crispus) – sunt specii rare în Europa, mai ales pelicanul creț, o specie amenințată pe tot globul. Dacă in Deltă pelicanul este ceva normal, lucrurile stau altfel în restul Europei, unde pelicanul s-a retras încet din calea civilizației, ajungând în Delta Dunării unde au găsit habitatul ideal. Pelicanii sunt declarați monumente ale naturii, ei fiind ocrotiți și prin Convenția de la Berna, privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale. Cu toate acestea, pelicanii sunt supuși unor presiuni din partea oamenilor, a turiștilor și a vapoarelor. Pelicanul, excelent zburător și bun înotător, are un corp îndesat, un cioc lung, cu o pungă galben-portocalie sub el, ce se poate dilata. Pelicanii nu se pot scufunda, dar pescuiesc împreună, încercuind peștii sau broaștele și aruncându-și simultan capetele în apă cu ciocurile larg deschise, la adâncime mică. Se folosesc atunci de pungile lor ca de o plasă. Se hrănesc mai ales cu pești bolnavi sau izolați în bălți pe cale de desecare, fiind considerați ca adevărați „sanitari piscicoli”. În caz de penurie de pește, li se poate întâmpla să atace cuiburile altor păsări sau mai adesea depozitele de gunoaie omenești. Fiind păsări migratoare, sosesc în România între martie și mai, apoi pleacă în septembrie-octombrie, spre Delta Nilului, regiunea Golfului Persic sau coastele Asiei.

Placheta - Alexandru Ioan Cuza - România 155 ani 1862 - 2017

Prima marcă poștală cu stema ambelor principate române

„Prima marcă poștală cu stemele ambelor Principate române”, ce face parte din programul medalistic al R.A. Monetăria Statului, aniversează 155 de ani de la apariția primului timbru poştal unitar, a treia marcă, „Principatele Unite“, cu trei valori, în care se regăseau stemele reunite ale celor două ţări române, bourul şi vulturul. Emisiunea primelor mărci poştale „Principatele Unite” mai este cunoscută şi sub denumirea de „tipar de mână” iar cele trei valori au purtat cele trei culori ale drapelului national. Pentru marca de 3 parale s-a stabilit culoarea galben; pentru marca de 6 parale s-a stabilit culoarea roşu; pentru marca de 30 de parale s-a stabilit culoarea albastru.Datele asupra tirajelor totale aferente primei emisiuni de mărci poștale “Principatele Unite” sunt: pentru valoarea de 3 parale, 569000 de exemplare; pentru cea de 6 parale, 264000 de exemplare și pentru cea de 30 de parale, 706000 de exemplare. Produsul „Prima marcă poștală cu stemele ambelor Principate române”, format din medalie, brosura și caseta de prezentare, prezintă următoarele caracteristici tehnice: dimensiuni: 40 mm x 28 mm, material – argint, puritate – 99,9%, greutate – 28,28 grame, calitate – proof, tiraj – 100 exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 200 lei.

Alexandru Ioan Cuza (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor unite şi al statului naţional România. Acesta a participat activ Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti, reforma agrară, reforma învăţământului, care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării. Întâmpinând rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi dizolvă Adunarea Legiuitoare. În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

Insigna pionierească - Start spre viitor

Start spre viitor a fost și o revistă tehnico-științifică a pionierilor și școlarilor, editată de Consiliul Național al Organizaței Pionierilor din România, ce a apărut în vremea comunismului.

Revista lansa diferite subiecte și concursuri tehnico-științifice care favorizau dezvoltarea imaginației și creației în rândul copiilor. Copii merituoși erau distinși cu diplome dar și cu insigna de mai sus.

Insigna pionierească - Sînt gata întotdeauna

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimilor Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea Asociațiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej) angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. CC al PCR va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2.695.000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.” Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sînt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La Bucureşti, la Palatul Cotroceni a fost primul Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Deasupra poţi vedea ecuson, şnur, trese, cravată, centură, uniformă şi steaguri pioniereşti.

Insigna - Mihai Eminescu

S.N.R. Secția Botoșani 1850 - 1501 - 2010

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Era la începutul veacului al XX-lea. Cultura şi ştiinţa în România prinseseră aripi de zbor stabile şi de perspectivă, precizându-se domeniile şi principiile de activitate. Se trecea acum la culegerea primelor roade ale frământatului şi cu rol de pionierat secol al XIX-lea, când reprezentanţi de frunte ai renaşterii româneşti se dăruiau, cu întreaga lor fiinţă, intereselor naţionale. Unirea Principatelor şi marile reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza au deschis larg porţile afirmării învăţământului, ştiinţei şi culturii în România. Publicaţii şi societăţi de tot felul luau fiinţă, croindu-şi drum spre mintea şi inima românilor. În acest context de efervescenţă spirituală, o nouă ştiinţă specială se înfiripa în peisajul intelectual românesc. Informaţiile lui C. Bolliac din „Trompeta Carpaţilor”, referitoare la unele descoperiri monetare, dar mai ales lucrările lui D.A. Sturdza şi primele studii de specialitate ale lui M.C. Sutzu, precum şi alcătuirea unor colecţii monetare, aveau să se constituie ca temelie a ştiinţei numismatice din România. Începutul sec. XX va marca pentru numismatica din ţara noastră un moment de o reală însemnătate. Pe data de 28 decembrie 1903, la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline, lua fiinţă Societatea Numismatică Română (SNR). Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare; M.C. Sutzu, preşedinte activ; Gr. Tocilescu, vicepreşedinte; Al. Cantacuzino, secretar; lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil; dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. O dată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România." În prezent SNR are filiale în aproape toate județele țării. Sus am postat logo-ul Societății Numismatice Române.

Atena era o zeiţă, una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei greceşti, identificată de către romani cu zeița Minerva.

Era zeița înțelepciunii, pe care grecii o mai numeau și Pallas Athena sau, pur și simplu, Pallas. Deasupra am postat o poză cu statuia zeiţei Atena care se găseşte la Muzeul Luvru din Paris.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, - monedă, ban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate și raporturile dintre diferitele categorii de monedă. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor. Monedele au apărut din timpuri străvechi, ca obiecte din materiale nemetalice folosite pe rol bani. Neștiutorii includ și studiul bancnotelor lumii în numismatică, ceea ce este greșit. Pentru lămuriri citește mai jos!

Notafilia este denumirea pasiunii de a colecționa, cerceta și studia bancnotele lumii. Moneda de hârtie a fost, fără îndoială, introdusă de negustorii de ceai chinezesc, la începutul secolului al X-lea, pentru încheierea marilor tranzacții folosind bilete la ordin. Administrația chineză adoptă, în mod oficial, bancnotele în anul 1024. Prima mențiune occidentală a unei forme de bancotă a fost făcută de către Marco Polo, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Prima bancă din Europa care a emis bancnote a fost Riksbank din Stockholm, în anul 1658.

Insigna - Alegeți C.D.R. - Schimbarea în bine

Convenția Democrată Română (C.D.R) a fost o alianță politică și electorală formată la data de 26 noiembrie 1991 de partidele care reprezentau opoziția față de guvernarea Frontului Salvării Naționale. CDR a câștigat alegerile parlamentare din anul 1996 și, împreună cu Partidul Democrat a format o coaliție politică de guvernare a României până în noiembrie 2000. Începând cu data de 13 august 1996, denumirea a fost ușor modificată în Convenția Democratică din România. CDR a fost desființată în anul 2000.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII