Epaminonda's Blog.....: HORNI BLATNA

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, câteva trimiteri poștale ilustrate și vederi

generale din vremuri diferite din localitatea cehă HORNI

BLATNA, denumire germană PLATTEN sau BERGSTADT

PLATTEN, regiunea KARLOVY VARY, dar și o insignă și

o marcă poștală locale.

Biserica Sfântul Laurențiu

Capela catolică

Capela protestantă

Hotelul Blauer

Hotelul Sport

Arhitectură locală

Trimiteri poștale

Vederi generale

Insignă locală

Marcă poștală locală

xxx

DOUĂ EPIGRAME

DE LA AUTORUL BLOGULUI

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

O PLACHETĂ, O INSIGNĂ
ȘI CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Poveștile copilăriei

Produsul medalistic ”Poveștile copilăriei” dorește să reamintească tuturor, în special celor ajunși la vârsta deplinei maturități, că cea mai frumoasă etapă din viața omului este perioada copilăriei, o perioadă pe care fiecare dintre noi – adulții – ar trebui sa o rememorăm cu plăcere. Cei mai mulți dintre oameni nu știu când începe și unde se termină copilăria. Cine poate spune, indiferent de vârstă, că nu s-a ”întâlnit” cu un balaur cu trei capete, cu un zmeu care a răpit de la palat o prințesă sau că nu ”crede” în Iepurașul de Paști sau în sacul Moșului?! Odată cu trecerea timpului, începem să avem din ce în ce mai multe griji, devenim mai serioși, nu mai avem bucuria aceea inocentă atunci când primim sau ni se oferă un zâmbet, o floare, un dar… Să lăsăm în urma noastră grijile vieții și să încercăm să ne comportăm copilărește, măcar din când în când. ”Ce n-aș da să fiu copil din nou?” Această medalie s-a realizat în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnice: formă – rotundă, diametru 50 milimetri, calitate – patinată, tiraj – 50 exemplare și preț unitar de vânzare cu TVA inclus – 290 lei (cea din aliaj de argint cu puritatea de 92,5%) respectiv tiraj – 250 exemplare și preț unitar de vânzare cu TVA inclus – 80 lei (cea din cupru).

Placheta - 100 de ani de la Marea Unire

Mihai Viteazul, Alexandru Iona Cuza, Ferdinand I al României

Placheta de mai sus este încă un omagiu adus Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi şi sprijinită de peste 100000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei pentru întregirea statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia 27 martie 1918 şi Bucovina 28 noiembrie 1918. Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa. Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională proclama: deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională, înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic, desăvârşita libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti, reforma agrară radicală precum și aceleaşi drepturi şi avantaje muncitorilor români ca şi muncitorilor din statele europene dezvoltate. Legea Unirii a fost ratificată prin decretul lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I şi votată în unanimitate de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919.

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (născut în anul 1558 la Târgu de Floci şi decedat la data de 9 august 1601 în Turda) a fost bănișor de Strehaia, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o perioadă, în anul 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări medievale care formează România de astăzi: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Alexandru Ioan Cuza (născut la 20 martie 1820 în Bârlad şi decedat la 15 mai 1873 în Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor unite şi al statului naţional România. Acesta a participat activ Revoluţia de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor două ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii, pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti, reforma agrară, reforma învăţământului, care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării. Întâmpinând rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti şi dizolvă Adunarea Legiuitoare. În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi, care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti. Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională.Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Papucul Doamnei - Cypripedium Calceolus

Fauna și flora României

Prin lansarea pe piață a produsului medalistic ”Papucul Doamnei”- s-a dorit atragerea atenției asupra acestei flori rare care simbolizează dragostea de natură a oamenilor. Caracteristicile tehnice ale medaliei sunt următoarele: material – aliaj de argint, puritate – 92,5%, formă – rotundă, diametru – 30 milimetri, greutate – 13 grame, calitate – proof, tiraj – 100 exemplare și preț unitar de achiziție cu TVA inclus – 200 lei.

Specie foarte rară de orhidee, o splendoare a lumii plantelor, floarea Papucul Doamnei este pe cale de dispariție și este pe primul loc pe lista plantelor protejate de lege. Simbol al perfecțiunii, purității și feminității, orhideea cunoscută în limbajul curent și sub denumirea de ”pantofiorul lui Venus” a dispărut din multe regiuni ale țării noastre, astăzi fiind rar întâlnită în cetățile de piatră ale Bucegilor, Ceahlăului, Făgărașului și Retezatului. Celor care vor avea bucuria de a o întâlni în drumețiile lor, le amintim recomandarea lui Emil Pop valabilă și pentru alte flori rare: “Aviz stăruitor celor care cu toată opreliștea oficială, nu-și vor birui ispita: să rupă ori să taie numai partea aeriană, să cruțe organul din care va renaște floarea; păcatul lor va fi mai mic.”Încă din 1938 prin Decret Regal floarea Papucul Doamnei a fost declarată monument al naturii și pusă sub paza și protecția legii. Chiar și așa mica orhidee a rămas să se descurce singură, pe creste, iar azi, papucul domane este o apariție cu totul excepțională. Planta este atât de rară încât se încearcă salvarea speciei prin înmulțire “in vitro” și repopularea zonelor istorice, unde specia acum nu mai există, cu plăntuțe obținute în laborator. Fragilitatea acestora, este un risc imens, iar salvarea speciei depinde doar de hazard. Papucul Doamnei are o înălţime de 30-80 centimetri, frunze late, ovale şi flori mari la care petala inferioară este transformată într-un fel de „vas” de culoare galben intens, în timp ce cele laterale şi cea superioară sunt mai înguste şi de culoare roşu închis sau brună. Papucul Doamnei apare din etajul gorunetelor până în cel al molidului, în poieni de păduri, mai ales în habitatele de fâneţe de munte şi dealuri înalte, dar populaţiile sunt foarte mici şi izolate, încât sunt puţini oameni, chiar dintre pasionaţii naturii, pot spune că au văzut-o. Papucul Doamnei crește în luminișuri de păduri, la limita acestora, în zone umede, mai mult sau mai puțin umbroase, pe coaste, pe lângă tufișuri, preferând solurile calcaroase. Planta apare în grupuri de exemplare. Colecționarii de plante rare sunt, în prezent cei mai mari dușmani ai plantei, pentru că prețurile oferite pentru un exemplar depășesc imaginația. În urma cu vreo doi ani amatori de plante rare puteau să ofere și 50000 de lire pentru un exemplar viu.În vara lui 2012 un grup de turiști au identificat un plâlc de papucul domanie în Apuseni și au dat detalii despre locul în care au fost văzute micile bijuterii. Pentru a salva planta trei echipe de paznici au păzit zi și noapte florile, până când florile au trecut. Concluzia: dacă identificați plante rare pe munte și iubiți cu adevărat comorile acestuia nu faceți niciodată public locul în care le-ați văzut, nu le rupeți, nu faceți nimci pentru a le scoate în evidență și, dacă se poate anunțați despre apariția unor flori și plante rare organismele care protejează natura. E posibil ca în felul acesta comorile acestea să aibă o șansă. Papucul Doamnei înflorește din iulie până la finele lui august.

Asociația națională a veteranilor de război

10 ani 1989 - 1999 Veteran de război

A.N.V.R. (Asociația națională a veteranilor de război) functioneaza pe baza Legii 49/1991; 44 si 68/1994; 303/2007 si 205/2008 si are personalitate juridica pe baza Hotarârii Judecatoresti nr.392/20.02.1990. Asociatia are filiale în toate judetele tarii si în sectoarele Capitalei, este membra a Federatiei Mondiale a Vechilor Combatanti (F.M.A.C.) cu sediul la Paris si participa la toate activitatile acesteia, iar la structurile sale au aderat: Asociatia Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul", Asociatia Invalizilor de Razboi, Asociatia "Traditia Cavaleriei", Liga Navala Româna, Asociatia Cavalerilor Ordinului "Virtutea Aeronautica", Uniunea Veteranilor de Razboi, Veteranii de razboi din Ministerul de Interne s.a. Active în plan local, filialele judetene ale A.N.V.R., în colaborare cu organele locale si societatea "Cultul Eroilor", au renovat si ridicat un numar semnificativ de monumente dedicate ostasilor cazuti la datorie în razboaiele purtate de tara pentru libertate si unitate nationala. A.N.V.R. prin Comisia de memorialistica, a publicat 11 volume de memorii sub titlul "Veteranii pe drumul onoarei si jertfei", care s-au bucurat de aprecierea opiniei publice. Bucurându-se de atentia si asistenta Ministerului Apararii Nationale, A.N.V.R. a avut înca de la înfiintare un reprezentant al ministerului pe lânga asociatie, apoi s-a constituit Sectia asistenta pentru veterani de razboi, pentru ca la data de astazi sa fiinteze Directia Calitatea Vietii Personalului, cu activitate distincta si în domeniul veteranilor de razboi.

În anul 1995 Guvernul a legiferat sarbatorirea în fiecare an, la Ziua Înaltarii Domnului Nostru Iisus Hristos, a "Zilei Eroilor", iar prin Hotarârea de Guvern nr. 1222 din 10 octombrie 2007, s-a instituit Ziua Veteranului de Razboi, care se sarbatoreste în fiecare an, la data de 29 aprilie. Cu aproape 20 de ani în urma A.N.V.R. însuma circa 900000 de membri: veterani, invalizi, vaduve de razboi si vaduve de veterani, iar la data prezentei nominalizari - 24 iulie 2012 - mai sunt aproximativ 45000 de veterani de razboi şi 150000 de vaduve de veterani. De la înfiintare si pâna la zi, presedintele asociatiei este generalul de armata în retragere Marin Badea Dragnea, luptator în cel de-al doilea razboi mondial, în ambele fronturi, invalid de razboi, reales în unanimitate la toate cele cinci Conferinte Nationale. De la strămoşii noştri romani am moştenit, printre altele, şi cuvântul ”veteran”, adică ostaş roman care după 25 de ani de serviciu militar era declarat cetăţean roman şi era împroprietărit. Pe teritoriul Daciei Romane aceşti veterani au avut o contribuţie determinantă în procesul etnogenezei poporului român.

În cursul întregii istorii medievale, voievozii români au cinstit vitejia ostaşilor eroi prin împroprietărire şi chiar ridicarea în ranguri boiereşti. La un sfert de veac de la mobilizarea oştirii pentru războiul de independenţă, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58700 care au constituit Armata de Operaţii, regele Carol I, la solicitarea supravieţuitorilor, a promulgat Înaltul Decret prin care s-a creat, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, titlul de ”veteran de război”. La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: ” Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”. Se instituie onorantul titlu de ”VETERAN DE RĂZBOI”. Regele Ferdinand I a mobilizat în 1916, la intrarea României în războiul sfânt de reîntregire, 11% din populaţia ţării, mai exact 883601 militari, iar biruinţa finală, care s-a încununat în România Mare, a fost plătită cu jertfa a peste 335000 morţi şi dispăruţi, a 75491 invalizi şi a 650000 morţi din rândul populaţiei civile. În vâltoarea luptelor primului război mondial, Ferdinand I cel Leal, a desenat personal şi apoi a instituit, cea mai înaltă distincţie militară de război, Ordinul ”Mihai Viteazul”, răsplătind eroismul ofiţerilor în lupte, iar ostaşilor din tranşee le-a promis pământ, iar prin reforma agrară din 1921, un milion şi jumătate de familii au primit câte patru hectare din trupul ţării. Veteranii de război îşi strâng rândurile şi se organizează, la fel ca şi cei decoraţi cu ordinul ”Mihai Viteazul”, iar pentru cinstirea şi ridicarea de monumente, sub înaltul patronaj al reginei Maria, ia fiinţă Societatea ”Cultul Eroilor”. Veteranii de război şi-au adus o contribuţie semnificativă, de-a lungul anilor, la cinstirea memoriei celor căzuţi pe câmpurile de bătălii. În cei trei ani, zece luni şi douăzeci de zile cât a însumat participarea armatei României în cel de-al doilea război mondial, ţara a pierdut 794562 militari din care 92620 morţi, 33966 răniţi şi 367966 dispăruţi pe cele două fronturi. La aceştia se adaugă miile de prizonieri care au pierit în gulagul sovietic. La 4 iunie 1945 s-a semnat Decretul – Lege nr. 440 privind acordarea calităţii de ”veteran” foştilor luptători în războaiele din anii 1913, 1916-1919 şi 1941-1945, dar de unele drepturi se bucurau doar cei ce luptaseră în vest, nominalizaţi ca ”antifascişti”, dispărând din peisajul societăţii româneşti ”veteranii de război”.

Insigna - 206 * 1952 - 1992

(Regimentul 206 Aviaţie Vânătoare Tactică Reactivă)

În anul 1952, pe aerodromul Deveselu, se înfiinţează Regimentul 206 Aviaţie Vânătoare Tactică Reactivă ca unitate componentă a Diviziei 66 Aviaţie Vânătoare Tactică din zona de operaţii de Sud-Est a României. În perioada 1953-1955, Regimentul 206 Aviaţie Vânătoare Tactică Reactivă îşi desfăşoară activitatea pe aerodromul Ianca, şi începând cu anul 1955 iese din compunerea Diviziei 66 Aviaţie Vânătoare Tactică şi trece în subordinea Diviziei 23 Aviaţie Tactică prin dislocare pe aerodromul Otopeni. După dislocarea pe acest aerodrom, regimentul a fost înzestrat cu aeronave MIG-17 PF Fresco, primele avioane de vânătoare din România care aveau radar de interceptare. La 09.08.1958 Regimentul 206 Aviaţie Vânătoare Tactică împreună cu Baza 499 Tehnică Aerodrom se dislocă pe aerodromul Cocargeaua (Borcea) şi primeşte în dotare o escadrilă de avioane MiG-19. Din anul 1959, Regimentul 206 Aviaţie Vânătoare Tactică, trece în subordinea Diviziei 15 Aviaţie Vânătoare Tactică şi primeşte o nouă denumire – Regimentul 86 Aviaţie Vânătoare. În anul 1967, în Regimentului 86 Aviaţie Vânătoare are loc o schimbare importantă, odată cu intrarea în exploatare a unui nou tip de avion de vânătoare MiG-21F-13. Astfel, Regimentul 86 Aviaţie Vânătoare este dotat integral cu avioane supersonice: două escadrile cu MiG-21F-13 şi o escadrilă cu MiG-19. Regimentul 86 Aviaţie Vânătoare se transformă, în anul 1995, în Grupul 86 Aviaţie Vânătoare şi Baza 86 Aeriană de Vânătoare şi Vânătoare Bombardament, iar Grupului 86 Aviaţie Vânătoare i se acordă denumirea onorifică „Locotenent aviator Gheorghe Mociorniţă” . În urma unor transformări în concepţia de organizare şi funcţionare a unităţilor de aviaţie, începând cu data de 15.12.2000 intră în vigoare statul de organizare al Bazei 86 Aeriene, care înglobează atât forţele luptătoare constituite până atunci în Grupul 86 Aviaţie Vânătoare cât şi cele de asigurare şi sprijin din Baza 86 Aeriană de Vânătoare şi Vânătoare Bombardament.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII