Epaminonda's Blog.....: CIESZYN

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, câteva trimiteri poștale ilustrate, din vremuri

diferite din localitatea poloneză CIESZYN, denumire germană

TESCHEN, denumire cehă TESIN, voivodatul SILEZIA, dar

și insigne, jetoane, monede, medalii și plachete locale.

Biserica dominicană

Biserica protestantă

Capela Sfântul Nicolae

Fântâna și Statuia Sfantului Florian

Gara

Gimnaziul

Hotelul Central

Sinagoga

Strada Gării

Cimitirul

Mănăstirea, Biserica și Spitalul Surorile Sfintei Elisabeta

Memorialul

Palatul de vânătoare

Palatul de justiție

Palatul Larischow

Piața mare

Teatrul Adam Mickiewicz

Trimiteri poștale

Insigne locale

Jetoane locale

Medalie locală

Monedă locală

Plachetă locală

xxx

UN DIALOG EPIGRAMTIC

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII
ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ursul brun carpatin (Ursus arctos)
Fauna și flora României

Produsul medalistic de mai sus celebrează „Ursul brun carpatin” și face parte din seria Flora și Fauna României. Produsul se evidențiază prin calitatea premium a medaliei şi pliantului său de prezentare, cât şi prin faptul că întregul ansamblu se adresează în egală măsură simţului vizual şi celui tactil. Pe lângă reprezentarea foarte detaliată a subiectului, pentru realizarea medaliei de argint s-a utilizat tehnica acoperirii selective de cupru pe o suprafaţă neregulată în premieră pentru Monetăria Statului. Efectul obținut prin combinația dintre relief şi suprafaţa cuprată oferă privitorului o senzație unică de realitate – ursul vrea sa „iasă” din medalie să miroasă pădurea…Medalia este fixată în pliantul de prezentare într-o alveolă deschisă, care urmărește relieful medaliei, oferind posibilitatea atingerii acesteia. A treia componentă a asamblului – mapa care îmbracă pliantul – nu trebuie doar privită cu atenție, este necesar sa fie atinsă: peste imaginea ursului veți simți textura blănii. Este o tehnologie nouă, introdusă în premieră în România de către Monetăria Statului. Mapa prezintă și alte elemente ce pot fi simțite prin atingere datorită utilizării celor mai noi tehnici de finisare tipografică. Finisajele ireproșabile, calitatea deosebită a materialelor precum și tehnologiile utilizate, ne îndreptățesc să afirmăm că medalia reprezintă unul din cele mai bune produse, din punct de vedere calitativ și estetic, realizate de Monetăria Statului. Medalia s-a realizat în două variante de material compoziție și are următoarele carcateristici tehnice: seria – Flora și fauna României, forma – rotundă, diametrul – 6 centimetri (puritatea – 92,5%, tirajul – 25 de exemplare, finisaj – patinat și cuprat selectiv și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 500 lei – pentru cele de argint): tirajul – 50 75 de exemplare, finisaj – argintat patinat și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 220 lei – pentru cele de cupru).

Ursul brun, denumire științifică Ursus arctos, este o specie de ur;i din genul Ursus, cu largă răspândire planetară. Este un animal deosebit de puternic, aparținând familiei Urside, are un corp de până la 2,5 metri lungime, o înălțime la greabăn de până spre 1,5 metri și o greutate maximă de 600 kg (aceleași subspecii). Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în natură și până la 50 de ani în captivitate. Ursul calcă pe toata laba piciorului (este plantigrad) iar ghearele sale nu sunt retractile, imprimându-se în mers odată cu talpa și degetele. Ursul brun are o blană deasă, mult apreciată, cu două rânduri de peri, spicul și puful. Deși culoarea de bază este cea brun-cafenie, variațiile sunt deosebit de mari, de la urși roșcați la cei aproape negri. Unele exemplare prezintă pete albe la baza gâtului, formând uneori un adevărat guler, asemănător cu cel al ursului gulerat de Himalaya. Dentiția este tipică de omnivor, cu canini puternici și molari rotunjiți.

Doamna Elena 1527 - 1546 Soția lui Petru Rareș

Transilvania, Țara Românească, Moldova Moldovița

(Mănăstirea Moldovița)

Elena Ecaterina Rareș a fost soția domnitorului Moldovei – Petru Rareș (1527–1538, 1541–1546). A fost o principesă sârbă care s-a născut cam pe la anul 1490 în Serbia și a decedat la Suceava în anul 1553. Această căsătorie a intervenit în vreme ce prima soție - Maria - a lui Petru Rareș murise în anul 1529 și fusese înmormântată la Mănăstirea Putna. Petru Rareș și Doamna Elena au avut împreună patru copii: trei băieți; Iliaș, Ștefan și Constantin și o fată – Ruxandra. Domnul Petru Rareş și Doamna Elena îşi dorm somnul de veci la Mănăstirea Probota.După moartea lui Petru Rareș, Doamna Elena a domnit ca regentă, împreună cu primul fiu, Iliaș (1546-1551), nevârstnic și apoi împreună cu al doilea fiu, Ștefan (1551-1552), până la asasinarea acestuia la 1 septembrie 1552. În acel an s-a amestecat în problemele succesiunii la tron, sprijinind pe boierul Joldea, fost mare comis, căruia i-a oferit mâna tinerei sale fiice de 17 ani, domnița Ruxandra, pentru a fi îndreptățit să ocupe tronul țării. Alexandru Lăpușneanu a sosit cu ajutor polonez în Moldova și l-a alungat pe Joldea, devenind domnul Moldovei. El s-a căsătorit cu domnița Ruxandra, devenind ginerele Doamnei Elena Rareș. Organizând un complot ce viza urcarea pe tron a lui Constantin, cel de-al treilea fiu, Doamna Elena a murit sugrumată din porunca ginerelui său, Alexandru Lăpușneanu.

Mănăstirea Moldovița este situată pe teritoriul comunei Vatra Moldoviței din județul Suceava, este ctitoria domnitorului Petru Rareș fiind ridicată în anul 1532. Cea mai importantă caracteristică a Bisericii „Buna Vestire” este exonartexul cu cele trei bolţi în faţada vestică. Dintre toate bisericile bucovinene, picturile exterioare de aici s-au pastrat cel mai bine. Foarte aproape de locul de dispunere a acestei mănăstiri și Alexandru cel Bun a ridicat o mănăstire care se pare că s-a năruit în urma unui cutremur pe la începutul secolului al XVI-lea. E cert însă că actuala mănăstirea a fost ridicată de Petru Rareș. O confirmă o inscripţia comemorativă aflată pe faţada sudică a bisericii, în partea stângă a intrării. Biserica este construită pe un obişnuit plan triconc cu trei bolţi, plan folosit la toate construcţiile monahale. Planul este dezvoltat longitudinal şi prezintă, în afara altarului, naosului şi pronaosului, camera mormintelor şi un exonartex. Un graţios turn octagonal cu patru ferestre acoperă naosul şi o mică vistierie a fost construită deasupra camerei mormintelor. Trăsătura distinctivă este exonartexul cu largi deschideri, construit după modelul Bisericii din Humor. Faţadele mari sunt netede, cu excepţia unui şir de mici firide, care înconjoară întreaga biserică. Cele trei bolţi sunt decorate cu nişe înalte, care aproape ajung până la streaşină. Cele patru ferestre mari din pronaos au făcut bolţile gotice şi motivele decorative mai ascuţite în partea superioară. Celelalte cinci ferestre sunt mult mai mici, cu arcuri mai puţin ascuţite şi un cadru pătrat cu mire în cruce. Biserica a fost pictată în 1537, atât în interior, cât şi în exterior. Diferenţele de stil semnificative între scene variate indică faptul că trebuie să fi muncit mai mulţi pictori la Moldoviţa. În 1607 Episcopul de Rădăuţi Efrem a decis construirea solidă a incintei cu trei turnuri. Cel de la intrare şi cel din colţul sud-estic sunt pătrate, dar cel din colţul nord-estic este rotund. O poartă arcuită conduce către turnul de la poartă şi mai apoi către aşezământul monahal. Bolta porţii este decorată cu rozete sculptate în piatră. În partea nord-vestică a bisericii se află o clădire de două etaje, fosta clisiarniţă sau vistierie. Actualmente clădirea este muzeul mănăstirii. Colecţia include broderii, cărţi liturgice, descoperiri arheologice şi scaunul lui Petru Rareş. Pictura exterioară a Bisericii „Buna Vestire” s-a păstrat cel mai bine, dintre toate bisericile bucovinene. Mai ales în faţadele sudică şi estică există picturi care nu au fost şterse de trecerea timpului şi care sunt capabile să arate cât de luminoase erau faţadele decorate în timpul domniei lui Petru Rareş.Chiar sub streşini, sunt 105 nişe, fiecare cu un înger pictat. Pe pilonul vestic, în partea stângă a intrării şi pe înalta deschizătură a faţadei sudice, sunt trei Sfinţi militari pe cai care stau în picioarele dinapoi şi cu o sabie sau o suliţă în mâini. Cel mai sus se află Sf. Gheorghe, apoi Sf. Dumitru şi Sf. Mercurius. Ca de obicei, pe faţada sudică, se află cântecul religios Acatistul. Cele 24 de strofe ale imnului acoperă patru catastifuri. Primele sunt cele 12 strofe istorice care relatează naşterea lui Hristos: Buna Vestire, Zămislirea, Fecioara Maria o cunoaşte pe Sfânta Elizabeta, Îndoiala lui Iosif, Naşterea lui Iisus, Calea celor trei magi la Bethleem, Adorarea Magilor, Întoarcerea Magilor, Fuga în Egipt şi Aducerea lui Iisus la templu. Pictura interioara nu se abate de la traditie, însa Rastignirea (naos) e socotita cea mai valoroasa realizare pe aceasta tema din bisericile Bucovinei. În apsida altarului scena Cina cea de Taina Îl are pe Iisus în centru. Bogatia elementelor figurative si decorative sunt impresionante la Fecioara Oranta din bolta pronaosului, ca si la Maica Domnului Înduratoare din timpanul portalului. Culoarea specifica Manastirii Moldovita este galbenul. Muzeul manastirii pastreaza manuscrise din secolul al XV-lea în care se fac referiri pretioase la modul de organizare a scolii manastiresti, la activitatea culturala în general. Cele mai valoroase manuscrise sunt cele din secolul al XV-lea – adevarate comori de cultura si arta feudala, astazi pastrate în biblioteca Mănăstirii Dragomirna. Aici au fost caligrafiate, printre altele, Tetraevangheliarul (1613) si o Psaltire (1614). Manastirea Moldovita este unul dintre putinele monumente care mai detine ansambluri originale de mobilier sculptat. Jilțul domnesc, din vremea lui Petru Rares (secolul al XVI-lea) este cea mai valoroasa opera de acest gen din Moldova, în buna vecinatate cu broderiile daruite de Voievodul Stefan cel Mare (secolul al XV-lea).

Insigna - A.S.I.C. IIRUC Calculatorul

(Asociația Sportivă Întreprinderea de Calculatoare IIRUC)

Asociația sportivă Calculatorul - I.I.R.U.C. este o asociație sportivă (probabil club sportiv) ce funcționează pe lângă compania I.I.R.U.C..

I.I.R.U.C.Service este o companie de IT (programe calculator) din România. Compania a fost achizionață în februarie 2008 de către grupul Raiffeisen Informatik din Austria. Compania oferă servicii de IT&C, outsourcing, Field Service Support, Client Management, precum și retail cu case de marcat, cântare, echipamente IT. În anul 2009 compania avea 320 de angajați și o cifră de afaceri de circa 11,5 milioane de euro. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al I.I.R.U.C. Service - București.

Insigna - A.S.M.S.

Asociația Salvatorilor Minieri de Suprafață

Activitatea extractivă, atât de suprafaţă dar mai ales cea din subteran, este însoţită întotdeauna de diferite pericole. Schimbarea bruscă a condiţiilor de lucru şi apariţia unor factori de neprevăzut sunt doar câteva dintre elementele ce pot produce acci-dente de muncă cu urmări dintre cele mai grave. Cu toate că sunt luate tot mai multe măsuri de prevenire a acestor evenimente nedorite, totuşi, ele au loc uneori. În aceste situaţii trebuie să se intervină în timpul cel mai scurt pentru a limita pe cât este posibil urmările produse de avarie. Aici este vorba în primul rând de salvarea vieţilor omeneşti şi mai apoi de readucerea locului de muncă la starea de normalitate. Datorită condiţiilor speciale create la locul de muncă avariat, pentru remedierea situaţiei nu se poate interveni cu mineri obişnuiţi, pentru astfel de lucrări se intervine cu grupe speciale de muncitori. Aceşti muncitori specializaţi denumiţi generic „salvatori mineri”, sunt recrutaţi dintre cei mai buni profesionişti ce îşi desfăşoară activitatea în subteran. Începuturile activităţii de salvare minieră sunt strâns legate de inventarea în anul 1860 a primului aparat de salvare care să poată permite intervenţiile în mediu toxic ( în urma unor explozii su focuri de mină se produc degajari masive de monoxid de carbon, gaz deosebit de toxic). Invenţia inginerul minier, francez Benoit Rouqyayrol denumită „Aerophère”, consta într-un recipient cu aer comprimat, un furtun şi un muştiuc pentru respirat. O clemă nazală împiedica aerul contaminat să intre prin nas în sistemul respirator. În anul 1889, germanul Robert Dräeger (un nume rostit şi astăzi cu mult respect de toţi cei care au legătură cu activitatea din subteran), brevetează primul aparat de salvare rudimentar care are în componenţă majoritatea pieselor folosite şi acum la acest tip de aparate, punând astfel bazele unei noi meserii – cea de salvator minier. Paralel cu dezvoltarea mineritului a luat amploare şi activitatea de salvare minieră.

Insigna - Cooperația meșteșugărească - Al VI-lea congres - 1981

Cooperaţia meşteşugărească reprezintă astăzi o alternativă socio-economică, realizată prin intermediul şi în folosul oamenilor, având ca scop amplificarea solidarităţii sociale şi întrajutorarea membrilor cooperatori, participând în acelaş timp activ la dezvoltarea comunităţilor locale din care aceştia fac parte. Sunt astfel integrate principalele trăsături specifice ale sectorului: libertatea de acţiune economică, responsabilitatea individuală şi securitatea socială. Sectorul cooperatist meşteşugăresc, bazat pe proprietatea privată a meşteşugarilor asociaţi, şi-a demonstrat de peste 130 de ani viabilitatea şi implicarea în dezvoltarea economiei şi societăţii româneşti. Începuturile cooperaţiei meşteşugăreşti din România datează din anul 1879 când a fost înfiinţată prima organizaţie de acest fel – „Societatea meseriaşilor de încălţăminte” (Bucureşti).

Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM a luat fiinţă în anul 1951, fiind reorganizată în anul 2006 (în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei), având permanent, de la înfiinţare până în prezent, rolul de organizaţie de reprezentare a cooperaţiei meşteşugăreşti, la nivel naţional şi internaţional. Potrivit actualului său statut, UCECOM este constituită ”cu scopul de a asigura reprezentarea şi promovarea intereselor economice, sociale şi culturale ale cooperatorilor şi ale membrilor asociaţi în relaţiile cu administraţia publică, cu autoritatea de stat, cu alte persoane fizice şi/sau juridice, publice sau private,cu organismele internaţionale similare, precum şi pentru susţinerea şi promovarea principiilor cooperatiste”. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central al UCECOM din București.

Insigna - Aurora

Insigna de mai jos a fost bătută la comanda Societății de Gimnastică, Scrimă și Lectură din București, care a fost fondată la data de 1 octombrie 1897. Mai sus admiri Statutul societății din anul 1900. Gimnastica este un sport care implică o serie de mișcări ce necesită forță fizică, flexibilitate, echilibru, rezistență, grație și conștientizare chinestezică. Scrima este arta de a mânui armele albe (spada, sabia și floreta). Lectura sau cititul este un proces cognitiv complex de decodare a simbolurilor cu scopul de a construi sau de a deriva sens și înțelegere. Lectura dezvoltă limbajul, este folosită pentru comunicare, în schimbul de informații și idei. Interacțiunea dintre text și cititor este modelată de cunoștințele, experiențele, atitudinile și limba comunității de unde provine cititorul, de poziționarea lui din punct de vedere cultural și social.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII