Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. În data de 28 februarie 2018 Banca Națională a Republicii Moldova a pus în circulație primii lei moldovenești în monedă. Dacă până acum banca punea în circulație ca monedă, doar bani moldovenești ca subdiviziune a leului, pe viitor și valorile monetare de 1, 5, 10 lei vor fi emise în monedă. Pentru prima dată s-a emis și moneda de 2 lei.

Noile monede sunt introduse urmare unui amplu studiu economic privitor la utilizarea banilor în numerar în Republica Moldova și pe plan internațional. Potrivit acestuia, bancnotele cu valoare mică utilizate în Republica Moldova au intrat în „zona de monetizare” – definită prin folosirea lor frecventă pentru cumpărături zilnice – ceea ce explică uzura lor rapidă. Înlocuirea treptată a bancnotelor de valoare mică cu monede de metal permite economii substanțiale ale costurilor de producție.

La cost similar per unitate, monedele au o durată de viață de cel puțin zece ori mai mare decât bancnotele cu valoare nominală mică. Monedele de 1 leu și de 2 lei sunt confecționate din oțel placat cu nichel și au o nuanță argintie. Cele de 5 și 10 lei sunt confecționate din oțel, acoperit cu nichel și alamă, ceea ce le conferă un aspect bimetalic: centru argintiu înconjurat de un inel auriu pentru moneda de 5 lei și respectiv, centru auriu înconjurat de un inel argintiu pentru moneda de 10 lei. Fiecare monedă are greutate, diametru și grosime diferite (necunoscute încă).

Fiecare monedă are muchie cu zimți diferiți, pentru a diferenția mai ușor valoarea nominală a monedelor, în particular de către persoanele cu deficiențe de vedere. Muchia monedei de 10 lei poartă suplimentar inscripția repetată a cuvântului MOLDOVA, precedat și urmat de o stea. Pe revers, în partea de sus, monedele poartă o monogramă din literele majuscule „R” și „M” - acronim al denumirii statului - „Republica Moldova”. Monograma este gravată folosind un procedeu holografic. Literele „R” și „M” devin vizibile, prin alternanță, când se rotește moneda spre stânga-dreapta. Pe suprafața cifrelor a fost aplicată microgravura cu legenda „BNM”. Alăturarea celor patru monede reconstituie, pe avers, dau imaginea stilizată a stemei Principatului Moldovei, inclusă într-un cvadrilob, cu elemente heraldice de epocă: capul de bour, privit frontal, cu: luna, în fază de crai-nou pe moneda de 1 leu; soarele - pe moneda de 2 lei; steaua sub forma unui luceafăr, coroana princiară deasupra coarnelor bourului și trandafirul heraldic - pe moneda de 5 lei scutul dinastic domnesc din epoca lui Ștefan cel Mare - pe moneda de 10 lei.

Pe revers, alăturarea monedelor reconstituie imaginea stemei de stat a Republicii Moldova. Designerul tuturor monedelor aparține lui Gheorghe Vrabie cel care a realizat și stema statului Moldova. În realizarea monedelor el a colaborat foarte bine cu specialiștii Monetăriei Naționale a Românie. Monedele noi vor circula în paralel cu bancnotele care, în timp, vor fi retrase din circulație. Redau mai jos bancnotele de 1, 5 și 10 lei care urmează a fi retrase din circulație.

Pe aversul tuturor este reprezentat chipul lui Ștefan cel Mare.

Ștefan al III - lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iarŞtefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia - după cum am spus - fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură - ca să zic aşa - Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre — şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş. (Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea)

Pe reversul bancnotei de 1 leu este reprezentată Mănăstirea Căpriana. Cel mai vechi și faimos așezământ monastic din țara de dincolo de Prut, Mănăstirea Căpriana, considerat și ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova aparținând spațiului cultural românesc, este situat la 70 km de Albița, pe drumul raional 24, desprins din E 581 (Huși – Chișinău), în ținuturile deluroase acoperite de Codrii Lăpușnei de altădată. Istoria sa este indisolubil legată de voievozii moldavi și doar o mai mică perioadă – cea a declinului – poartă amprenta vremelnicului și nedreptului stăpân de la Răsărit. Primele documente care fac referire la Căpriana datează din 1420. Ele vorbesc despre moșia unui boier aflată la graniță cu o biserică din lemn, ridicată de mai mulți răzeși din Merei, îndrumați de fratele viitorului egumen Ciprian. În 1425, Alexandru cel Bun, care se va căsători cu nepoata egumenului, Marena, zidește un lăcaș din piatră (Căpriana I), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, pe care, în 1429, îl ridică la rang de mănăstire domnească și îl înzestrează cu o prisacă, o moară și o moșie întinsă peste șase sate. În actul de donație se pomenește despre „mănăstirea de la Vâșnovăț unde este egumen Chiprian“ sau „mănăstirea lui Ciprian“ din „poiana lui Ciprian“, unde viețuiau 40-50 de călugări. Fundațiile acestei biserici au fost descoperite de arheologi în 1993. Alte surse afirmă că biserica din piatră a fost construită de fapt de Ștefan Cel Mare. În orice caz, fie că este vorba despre restaurare sau reclădire, marelui voievod îi este atribuită reconsolidarea lăcașului distrus de cutremurul din 1471, el fiind păstrat în documente ca ctitorul de seamă al bisericii. Un alt cutremur, cel din 1516, aduce mari distrugeri, astfel că Petru Rareș a rezidit, între anii 1542-1545, biserica în totalitate (Căpriana II), ctitoria sa fiind consemnată în cronicile lui Grigore Ureche. Din aceasta se mai păstrează, astăzi, doar zidurile. Născut în zona Lăpușnei, Alexandru Lăpușneanu a acordat o grijă sporită mănăstirii, efectuând noi lucrări și donații. Domnitorul Vasile Lupu a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. Din anul 1698, închinată mănăstirii Zografu, de pe Muntele Athos, Căpriana intră într-o lungă perioadă de declin.În 1812, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus, mănăstirea s-a rupt de Moldova, fiind trecută sub jurisdicția Arhiepiscopiei Chișinăului și a Bisericii Ruse. Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, forțat totuși să promoveze imaginea bisericii țariste, în detrimentul celei voievodale, asemănătoare construcțiilor din nordul Moldovei, a refăcut din nou lăcașul, adăugând sistemul de boltire în stil neoclasic. Acesta are totuși meritul de a fi salvat planul de tip moldovenesc din vremea lui Petru Rareș, biserica „Adormirea Maicii Domnului“ fiind singura din țara de dincolo de Prut care mai păstrează influențe culturale românești. Pe lângă acest monument de cult, au mai fost ridicate încă două biserici de iarnă, „Sf. Gheorghe“ (1840) și „Sf. Nicolae“ (1903). În perioada sovietică, M. Căpriana cunoaște cel mai mare declin: averile au trecut la stat; în 1949 a existat prima tentativă de închidere a mănăstirii, sub justificarea convenabilă că preoții și călugării „au o atitudine dușmănoasă față de colhoz și, prin diverse metode, caută să împiedice organizarea acestuia“; cărțile de la biblioteca mănăstirească, cea mai mare din Basarabia, au dispărut; în 1962 așezământul a fost închis; în chilii a fost deschis un sanatoriu, în biserica „Sf. Nicolae“ s-a organizat clubul sătesc, iar biserica „Sf. Gheorghe“ a devenit depozit. Abia după 1989, în contextul istoric al redeșteptării naționale a românilor din Moldova, mănăstirea și-a redeschis porțile. Dar ce păcat, Basarabia n-a reușit să scape cu totul de influențele Bisericii Ortodoxe Ruse. Căpriana a intrat într-un amplu proces de reconstrucție, numai că ctitoria lui Ștefan cel Mare - Petru Rareș n-a fost nici astăzi restaurată în interior.

Pe reversul bancnotei de 5 lei este reprezentată Biserica Sfântul Dumitru din Orhei. Biserica „Sfântul Dumitru” din Orhei a fost zidită între anii 1632-1636 şi sfinţită în 1637 cu ocazia sosirii domnitorului Vasile Lupu la Orhei. În curtea bisericii se găseşte monumentul acestuia (Vasile Lupu – domnitorul Ţării Moldovei între 1634-1653), turnat în bronz de sculptorul Oscar Han. „Binecuvântat fie numele lui Vasile Voievod carele, prin fundaţia mănăstirilor, rechemarea limbei române prin biserici, şi în politica prin urzirea academiei de învăţătură au întemeiat evlavia şi naţionalitatea şi prin darurile de averi, asigurând ajutorul acelor săraci, au meritat cununa nemuririi şi ca un părinte a patriei – recunoştinţa strănepoţilor.” (Gheorghe Asachi). Prezenţa lui Vasile Lupu se face şi în interiorul bisericii unde găsim o pictură murală cu înfăţişarea ilustrului domnitor. Înconjurat de un impunător cor bisericesc, el ţine în mâini ctitoria sa, biserica Sf. Dumitru. Uşa de la intrare ne uimeşte prin portalul său de piatră, cioplit în stilul celor mai frumoase tradiţii moldoveneşti. Este un pseudotrilob cu absidele laterale înscrise în grosimea pereţilor, întăriţi în exterior prin rezalite înguste sub formă de contraforţi. Naosul şi pronaosul, pătrate în plan sunt acoperite cu calote semisferice ridicate pe pandantivi, probabil singurele cupole autentice din piatră în bisericile din Basarabia care au rezistat timpului. Ferestrele sunt mici, cu ancadramente în acoladă, cu cornişe deasupra. Clopotniţa, cu două niveluri, alipită mai târziu în faţa intrării, a închis în spaţiul său aceste veritabile podoabe ale cioplitului în piatră. De asupra intrării principale se află stema familiei domneşti şi o pisanie ce glăsuieşte: „Cu binevoinţa Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea sfântului Duh a ctitorit acest lăcaş în numele preaslăvitului Dumnezeu – făcător de minuni – Ion Vasile Voievod din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei şi Doamna sa Teodosia şi copii voievodului.”

Pe reversul bancnotei de 10 lei este reprezentată Mănăstirea Hârjăuca. Mănăstirea Hârjăuca este situată pe malul pârâului Hârjăuca, în vecinătatea satului cu același nume, din județul Ungheni, la o distanță de aproximativ 60 de kilometri de Chișinău. Sfântul lăcaș a fost întemeiat în anul 1740 lângă un izvor din codru ce avea proprietăţi tămăduitoare. Lăcașul de cult a avut parte de o istorie dramatică din cauza năvălirilor repetate ale tătarilor și a autorităților comuniste care au împus asa-numitul "ateism științific". Data de întemeiere a mănăstirii diferă, iar, în privința ctitorilor, nu se cunoaște cu exactitate cine a fost. Circulă legende care spun că întemeietorii mănăstirii ar fi putu fi: călugării Teodosie, Inochentie Sava sau Hîrju. Cert este că pe timpul egumenului Spiridon Filipovici (anii 1818-1846), originar din Muntenegru, mănăstirea cunoaşte o periodă de înflorire. Anume în această periodă se construieşte biserica de vară „Înălţarea Domnului”, biserica de iarnă „Sf. Spiridon” și este amenajat frumosul parc, inclusive lacurile din jur. Mai târziu aici se construieşte biblioteca, trapeza, corpuri de chilii, şoproane, atelier de caramidă, toate amplasate într-un complex unic în armonie cu natura înconjurătoare, astfel încât timp de un secol a fost reşedinţa de vară a mitropolitului Moldovei. De ea este legat tristul episod din istoria bisericii: arderea în sobele mănăstirii a tuturor cărților în limba moldovenească de la locașurile de cult din Basarabia, la porunca Mitropolitului Pavel Lebedev. Între anii 1953 -1993 mănăstirea de la Hârjauca a fost închisă de către autorităţile sovietice, din anul 1954 fiind transformată în casă de odihnă, iar din anul 1958, în sanatoriu. Biserica mare, cu hramul „Înălțarea Domnului” ajunge sală de sport. Mănăstirea a fost redeschisă abia în 1993, atunci începând şi lucrările de restaurare.

2. Loteria națională a statului spaniol a emis o serie de bilete de loterie prin care promovează farurile spaniole.

Și având în vedere că Spania are multă graniță maritimă e explicabil că sunt multe faruri care prezintă interes turistic pentru vizitatori. Mai jos este prezentat Farul activ din Malaga.

Malaga este un oraș spaniol situat pe coasta de Sud-Est a Spaniei, la Marea Mediterană în provincia Andaluzia. Altitudinea planului focal al farului este de 38 de metri. Coordonatele exacte ale farului sunt: latitudine nordică – 36 grade 42 minute 84 secunde și longitudine vestică – 24 grade 88 minute 50 secunde. Farul emite serii de câte 4 blițuri de lumină albă ( de 0,2 secunde cu pauze de 2,3 secunde) la interval de 20 secunde.

3. Banca națională a Australiei procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Mai jos se prezintă bancnota nouă și cea veche de cinci dolari.

Pe aversul bancnotei vechi este reprezentat chipul lui Henry Parkes iar pe revers chipul lui Catherine Helen Spence.

Sir Henry Parkes fost un om politic australian, care s-a născut la data de 27 mai 1815 și a decedat la data de 27 aprilie 1896. El este apreciat ca "Părintele Federației", datorită promovării unor politici de unire a celor șase colonii australiene într-o puternică federație.

Catherine Helen Spence a fost un om politic reformator, scriitor, profesor și jurnalist australian care s-a născut la data de 31 octombrie 1825 și a decedat la data de 3 aprilie 1910.

Pe aversul bancnotei noi este reprezentat chipul Elisabetei a II-a iar pe revers o imagine stilizată a Clădirii Parlamentului australian.

Elisabeta a II-a, nume real și complet Elizabeth Alexandra Mary, este suverana Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a încă 15 state, membre Commonwealth, născută în anul 1926, conduce din anul 1952. Cele 15 state, membre Commonwealth sunt Canada, Australia, Noua Zeelandă, Jamaica, Barbados, Bahamas, Grenada, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Tuvalu, Sfânta Lucia, Sfântul Vincent și Grenadine, Antigua și Barbuda, Belize și Sfântul Kitts și Nevis.

Clădirea Parlamentului australian din capitala Canberra este situată chiar în centrul orașului pe Dealul Capitalei și se distinge printr-un catarg specific înalt de 81 de metri, montat pe clădire și pe care este arborat drapelul australian. Această clădire a fost ridicată în 1988, înlocuind clădirea anterioară "temporară". În fața clădirii este instalat un fel de cort specific aborigenilor care se constituie ca un obiect de valoare culturală deosebită. El a fost ridicat în 1972 în efortul de a recunoaște drepturile aborigenilor pe pământul australian. Pe platoul din fața clădirii este pavat cu pietre de pavaj reprezentând un tablou de artă aborigen. Intrarea principală numită Veranda Mare este plină cu coloane de marmură verde. Clădirea are 4,5 mii de camere. Una dintre camere - Sala Mare este decorată cu tapiseriile lui Arthur Boyd. Mergând de-a lungul coridoarelor parlamentului, se poate admira o importantă colecție de picturi.

xxx

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

__________xxx__________

O PLACHETĂ

ȘI CÂTEVA MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Poveștile copilăriei

„Copilăria este inima tuturor vârstelor” – a spus Lucian Blaga. Imaginați-vă ce ar fi fost copilăria noastră fără povești?! Bineînțeles, mai modestă și mai puțin utilă dezvoltării noastre ulterioare. Poveștile copilăriei constituie un mijloc prietenos și folositor de a transmite copiilor noștri lecții de viață, de a-i învăța să facă diferența dintre bine și rău. În era informației, cei mici nu mai citesc aşa mult cum citeam noi, cei ajunși la maturitate. Câţi dintre copii au citit sau au auzit de basmele lui Petre Ispirescu sau ale lui Hans Christian Andersen? Din păcate, tot mai puţini. Deși au acces la mai multe informații, culese de pe net, copii nu își pot forma o cultură generală solidă dacă nu citesc din cărți. Lectura îndreaptă pe drumul statornic, valabil pentru întreaga viață, fiind esențială pentru perioada copilăriei. În același timp, întărește legătura afectivă dintre părinți și copii sau bunici și nepoți. Cărțile și jucăriile trebuie să fie nelipsite din orice casă în care sunt copii, acestea având un rol benefic în dezvoltarea personalității și a intelectului copilului. Calculatorul, telefonul mobil, tableta nu vor putea substitui nicicând vocea mamei sau a bunicii care citește o poveste minunată. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție și prezintă următoarele caracterisitici tehnice: forma – rotundă, diametrul - 50 milimetri, calitatea – patinată, puritatea - 92,5%, greutatea - 93 de grame și tirajul – 50 exemplare (pentru cele din aliaj argint): tirajul – 50 exemplare (pentru cele din aliaj de cupru).

Regele Carol I al României - Monitorul - România

Prima lege monetară - 150 de ani

Medalia de mai sus marchează trecerea a 150 de ani de la adoptarea primei Legi Monetare din România, prin care Leul a fost desemnat unitatea monetară a Statului Român. Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru fabricarea monedelor naţionale din 22 aprilie / 4 mai 1867 este documentul de naştere al sistemului monetar naţional. Toţi susţinătorii instituirii sistemului monetar naţional ştiau că numai moneda de aur şi de argint era expresia independenţei politice şi economice. Astfel, într-o zi de marți, la 24 februarie/ 8 martie 1870, în timpul guvernului Al. G. Golescu, s-a inaugurat la Bucureşti – Monetăria Statului, fabricându-se din rondele importate din Franţa monede din aur (20 LEI) şi din argint (1 LEU), care aveau efigia principelui Carol I pe avers. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziție și prezintă următoarele caracterisitici tehnice: forma – rotundă, diametrul – 60 de milimetri, calitatea – patinată, greutatea – 157 ± 1 grame, tirajul – 25 de exemplare, puritatea – 92,5% și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 576 lei (pentru cele din aliaj de argint); tirajul – 75 de exemplare și prețul unitar de achiziție cu TVA inclus – 183 lei (pentru cele din tombac).

Pe aversul monedei este reprezentat chipul de profil al regelui Carol I al României. Carol I, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Placheta - Premiul ziarului Universul

pentru sprijinirea sportului român

Universul a fost unul dintre primele cotidiane de informaţie româneşti, care apărea la Bucureşti. A fost fondat la 20 august 1884 de către jurnalistul italian Luigi Cazzavillian venit în vechiul Regat al României, în anul 1877, în calitate de corespondent de război. Ziarul a apărut în două etape, cu o pauză în timpul primului război mondial, şi anume 20 august 1884 -5 noiembrie 1916 şi 31 noiembrie 1918 -20 iulie 1953. Pe prima pagină alături de titlu erau două vignete, statuia lui Mihai Viteazul şi un dorobanț în stânga, şi respectiv statuia lui Ștefan cel Mare în dreapta și două devize "Dreptate pentru toţi" în stânga şi "Toţi pentru dreptate" în dreapta. Subtitlul a fost "foaie politică ilustrată", apoi "curierul dimineţii", înlocuit cu "cele din urmă ştiri din lumea întreagă", care a rămas până în 1953. Una din cauzele succesului ziarului a fost faptul că apărea dimineaţa, în timp ce toate celelalte cotidiene apăreau după-amiaza, iar alta a fost introducerea rubricii "faptul divers" în paginile sale, lucru ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. Universul a fost unul din primele ziare româneşti care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită „Micul anunţător”. Cotidianul ,,Universul’’, fiind conectat la condiţii de imprimare şi de difuzare moderne (rotativă, servicii telegrafice directe), a fost un precursor al presei de marcă industrială. Ziarul Vestitorul din 1 noiembrie 1937 scria următoarele: Universul a ajuns ziarul cel mai popular graţie destoiniciei întemeietorului său, Luigi Cazzavillan. El l-a ieftenit, i-a înmulţit rubricile, a desvoltat reportajul, l-a pus la îndemâna celor mulţi cu o uimitoare repeziciune. A instituit şi premii de cercei, braslete, ceasornice, etc. pentru abonaţi. În acest chip ajunsese să aibă de pildă într-un orăşel ca Mizilul peste o mie de abonaţi. După moartea lui Cazavillan, în 1903, soţia sa a moştenit averea familiei şi a devenit, implicit, proprietara celui mai mare cotidian al capitalei. „Coana Tudoriţa” s-a recăsătorit în 1909 cu Nicolae Dumitrescu Câmpina, acesta preluând directoratul ziarului până la divorţul acestora, în 1914. În perioada interbelică (1918-1943) ziarul a fost condus de Stelian Popescu şi a avut o orientare de centru-dreapta. După naţionalizarea din 1948, ziarul a continuat să apară sub conducerea unui "comitet de direcţie". Ziarul fost desfiinţat la 20 iulie 1953.

Scânteia - organ al Comitetului Central al

Partidului Comunist Român - P.C.R.

Ziarul “Scînteia” a fost organul de presă al Partidului Comunist Român până în decembrie 1989. Urmașul ziarului Scînteia este ziarul Adevărul. Ziarul Scânteia (după ortografia vremii, devenit Scînteia în urma reformei ortografice din 1953) a apărut ilegal între 15 august 1931 și octombrie 1940 în condițiile regimului burghezo-moșieresc. Începând din 21 septembrie 1944 activitatea acestui tip de presă a fost acceptată, prin „Scînteia” înțelegându-se acel „factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărîrilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră”. Sus am postat antetul numărului din 21 decembrie 1989 al ziarului Scînteia.

Verde pentru biciclete - martie 2009

Ciclismul este, în sensul larg al cuvântului, deplasarea pe sol folosind mijloace de transport puse în mișcare de mușchii picioarelor omului, cu precădere bicicletele. Bicicleta este un vehicul cu două roți, pus în mișcare, cu ajutorul a două pedale, acționate cu picioarele și folosit de obicei pentru transportul unei persoane, ce poate avea și un bagaj mic.

___________ooOoo___________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII