Epaminonda's Blog.....: MIRANDELA

Mai jos am postat și alte fotografii reprezentând monumente de

cultură și arhitectură, câteva vederi generale, o medalie și un

basorelief stemă din localitatea portugheză MIRANDELA.

Fântâna de apă

Gara

Podul roman Europa

Poliția locală

Vederi generale

Medalie locală

Stemă basorelief

xxx

DOUĂ EPIGRAME DE LA

AUTORUL BLOGULUI

O PASTILĂ DE UMOR

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

_________xxx_________

CÂTEVA MEDALII

ȘI INSIGNE ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Ștefan cel Mare 1434 - 1504

Cele mai mari personalități ale poporului - România

Cu ocazia aniversării a 25 de ani de la canonizarea celei mai mari personalităţi a poporului nostru, domnitorul Ştefan cel Mare şi sfânt, Casa de Monede a emis în mod exclusiv o medalie comemorativă înnobilată cu aur pur. Domnitor al Moldovei, Ştefan cel Mare a fost un voievod chibzuit, cucernic şi viteaz. O personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calităţi de om de stat, diplomat şi conducător militar, ce i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate de intervenţiile militare ale statelor vecine. În timpul lui Stefan cel Mare, Moldova a atins apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, care s-a născut în anul 1433 la Borzeşti şi a decedat la 2 iulie 1504 la Suceava. Alexandru cel Bun a avut mai mulţi fii şi nepoţi, iarŞtefan cel Mare este nepot de fiu al lui Alexandru cel Bun. Însă, după obiceiul ca marii boieri să aleagă succesorul la tron între fiii şi nepoţii fostului voievod, a fost uns Ştefan domn, punându-se capăt unei perioade de lupte interne. Iar Ştefan cel Mare nu era nici măcar fiu legitim, ci, cum se spunea, fiu din flori, fiu nelegitim, şi prin urmare i-afost mai greu să acceadă la tron. Totuşi avea calităţi excepţionale, nu numai de vitejie, dar şi de chibzuinţă şi de organizare, şi, spre fericirea Moldovei, în general a românimii, a avut o domnie lungă de 47 de ani. Este cea mai lungă domnie înainte de cea a regelui Carol I în veacurile noastre. Se urcă pe tron în 1457, deci la un an după Vlad Ţepeş în Muntenia, şi domneşte până în 1504. Moşteneşte o ţară în plină organizare, dar care din punct de vedere economic începea să se dezvolte mai cu seamă datorită împrejurării că reprezenta o regiune de tranzit între Europa centrală, Polonia şi porturile de la Marea Neagră. Iar faptul că Moldova avea două porturi importante, Chilia şi Cetatea Albă, îi aducea o substanţială sursă de venituri, prin vămi. Chilia - după cum am spus - fusese a domnilor munteni, în înţelegere cu regii unguri. Ştefan cel Mare e cel care o cucereşte de la munteni, atrăgându-şi prin aceasta duşmănia lui Matei Corvin. Ştefan cel Mare este, pentru mica lui ţară, un voievod bogat prin vămile pe care le ia de pe urma comerţului internaţional. Vom vedea şi tragedia care va decurge din pierderea, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, a acestor două cetăţi, Chilia şi Cetatea Albă. Se tot spune că Ştefan cel Mare s-a bătut mereu cu turcii. Nu e chiar adevărat. S-a bătut împotriva tuturor celor care voiau să-i ştirbească relativa independenţă. Astfel s-a bătut şi cu Matei Corvin care, supărat că Ştefan luase Chilia de la munteni şi unguri, a venit să-l silească să redevină vasal al regelui Ungariei, îl bate pe Matei Corvin la Baia, şi-l sileşte să treacă îndărăt Carpaţii. Mai târziu va avea să lupte şi împotriva polonezilor. Dar, bineînţeles, ce a rămas mai viu în memoria populară au fost luptele sale cu turcii, în special în 1475, când Moldova este invadată de o mare armată otomană condusă de Soliman paşa, cel mai mare general al turcilor. Nu uitaţi că suntem sub domnia lui Mahomed (sau, în turcă, Mehmet) al II-lea care a cucerit Constantinopolul, deci momentul de maximă putere pe care o atinge Imperiul Otoman. Iar mica armată a lui Ştefan cel Mare învinge armata turcă la Vaslui. Faima lui Ştefan trece peste graniţe; cronicarul polonez Dlugosz spune că este cel mai mare domnitor din toată Europa, iar Papa îl proclamă „Athleta Christi”, adică „Atletul lui Cristos”. Din păcate, turcii, furioşi din pricina acestei înfrângeri, revin după un an cu însuşi Mehmet al II-lea în fruntea lor. În plus, îi îndeamnă pe tătarii din Crimeea şi din actuala Ucraină să atace Moldova de la răsărit. De data asta, pentru a se putea apăra împotriva năvalei tătarilor, mai toţi răzeşii din actuala Basarabie părăsesc armata lui Ştefan cel Mare pentru a se duce să-şi apere vetrele. Ştefan cel Mare rămâne cu mica lui armată formată aproape numai din boieri, slujitorii lui, şi din câteva cete din oraşe. Este învins la Războieni, în 1476. Totuşi, se retrage mai la nord, iar Mehmet al II-lea nu reuşeşte să cucerească cele două puternice cetăţi, din care mai puteţi vedea şi astăzi ruine, la Suceava şi la Cetatea Neamţului. După ce a pârjolit ţara, pentru ca turcii să nu se mai poată aproviziona, Ştefan cel Mare rămâne voievod al Moldovei, iar Mehmet al II-lea se retrage. După această aventură — ca să zic aşa —, Ştefan cel Mare îşi dă seama că trebuie să se înţeleagă cu turcii, dar, din păcate, lucrurile se înrăutăţesc, căci câţiva ani mai târziu, în 1484, o nouă campanie a lui Baiazid al II-lea are drept scop, de data aceasta, cucerirea celor două porturi despre care am vorbit, Chilia şi Cetatea Albă. Şi cele două cetăţi cad, probabil printr-o trădare a genovezilor care erau înăuntru şi care şi-au dat seama că nu se mai putea lupta împotriva Imperiului Otoman, nefiind suficient de bine ocrotiţi de un mic voievod creştin. Pierderea, prin trădare, a Chiliei şi a Cetăţii Albe a reprezentat o catastrofă pentru dezvoltarea ulterioară a Moldovei. Au început să sărăcească oraşele mari, şi Moldova nu s-a mai putut dezvolta cum s-a dezvoltat Transilvania, cu cetăţi, cu târgoveţi bogaţi, cu comerţ de tranzit etc. Anul 1484 reprezintă un moment, economic şi politic, crucial pentru dezvoltarea ţărilor române. Ştefan cel Mare rămâne pe tron până la bătrâneţe. Se mai bate cu regele Poloniei, iar legenda Dumbrăvii Roşii povesteşte că, în urma luptelor, au murit atâţia polonezi din şleahtă, încât se făcuse câmpia roşie, şi prizonierii au fost puşi să are trăgând ei înşişi plugurile. Aceste întâmplări se pare că sunt adevărate. Deci chiar pe vremea lui Ştefan cel Mare, domnul şi dregătorii din sfatul lui îşi spun că nu sunt ajutaţi cu adevărat de regii creştini, turcul e departe, promite ocrotire împotriva altor duşmani, nu vine să construiască moschei la noi în ţară, ne lasă să fim autonomi, adică să avem regimul nostru, cu boierimea noastră, cu bisericile noastre, şi-atunci ne înţelegem cu turcul, plătindu-i doar un tribut pe an. La început acest tribut a fost uşor, şi în Muntenia şi în Moldova, dar foarte curând tributul a crescut, pe măsură ce turcii, opriţi în fructuoasele lor cuceriri, au avut mai mare nevoie de bani. Aici începe nenorocirea celor două principate. Prima jumătate a veacului al XVI-lea este într-adevăr perioada când Imperiul Otoman îşi atinge, cu o repeziciune uimitoare, întinderea maximă: în anii 1516-l517 otomanii au cucerit Siria şi Egiptul, apoi Arabia, iar sub Soliman zis Magnificul (1520-l566) turcii cuceriseră Ungaria, şi în Africa ajung până la graniţa Marocului. Cu vremea însă, aceste cuceriri, exploatate cu nemiluita, nu mai sunt „rentabile”, ci se transformă într-o povară. De aceea ţările române, cu pământul lor rodnic, cu mari turme de oi şi cirezi de bovine, au devenit indispensabile vistieriei împărăţiei, şi mai cu seamă aprovizionării capitalei Constantinopol. Ştefan cel Mare se zice că a clădit o biserică în fiecare an sau după fiecare izbândă, astfel încât s-au numărat 47 de biserici clădite de el. Între frumoasele mânăstiri din Bucovina câteva sunt ctitoria lui, însă majoritatea zugrăvelilor, picturilor exterioare aparţin unei epoci imediat următoare, când pe tronul Moldovei se află un fiu al său, Petru Rareş. (Sursa - Net - Horia Dumitru Oprea)

Insigna - CEC (Casa de Economii și Consemnațiuni)

Ca instituție, C.E.C.-ul a fost înființat în anul 1864 printr-o lege semnată de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Primul sediu a fost modest, în trei camere mai mici din sediul Ministerului de Finanțe al vremii În anul 1875 s-a început construirea unei clădiri proprii. Pe terenul respectiv, existase biserica Sf. Ioan cel Mare, înzestrată și cu un han care degradându-se în timp, au fost demolate în anul 1875, iar între anii 1897 - 1900 s-a ridicat sediul actual, Palatul CEC.- poza de mai sus.

Insignă CEC - (Casa de Economii și Consemnațiuni)

În regimul comunist exista o singură instituție de economisire a banilor, aceasta fiind Casa de Economii și Consemnațiuni, prescurtat C.E.C.. Încă de pe băncile școlii copii erau îndrumați să economisească, din puținul lor, pe formularul Foaie de economii CEC. CEC-ul a promovat mai multe instrumente de economisire pe formularul Libret de economii CEC.Uneori se acordau dobânzi un pic mai avantajoase și câștiguri în bani sau alte bunuri (apartamente, mașini etc) ori se organizau tombole cu câștiguri pentru a atrage populația spre activitatea de economisire. În programele de radio, televiziune ori jurnalele cinematografelor deseori se prezentau reclame publicitare pentru economisire la CEC. Pe coperțile caietelor, pe cutiile cu chibrituri ori pe alt suport material se prezentau interesante reclame grafice pentru activitatea de economisire a banilor prin CEC.

Sus am postat un exemplar Foaie de economie CEC, mai multe instrumente de economisire pe Librete de economii CEC și câteva reclame grafice pentru activitatea de economisire la CEC.

Insigna - Uniunea sârbilor din România

Această insignă s-a bătut în anul 1999 la comanda Uniunii Democrate a Sârbilor din România în următoarele tiraje; 50 bucăți din cupru, 50 bucăți din aluminiu și 80 bucăți din alamă, are forma rotundă cu diametrul de 22 milimetri. Uniunea Sârbilor din România (U.S.R.) este un partid politic care reprezintă minoritatea sârbă din România. Acest partid are sediul central în Timișoara, strada Mangalia, nr. 29 și este înființat în data de 29 martie 1992. Partidul are aproximativ 30 de filiale locale și aproximativ 5500 de membri activi. La recensământul din anul 2002 minoritatea sârbă din România număra 20411 membri, cei mai mulți fiind în județele Timiș, Caraș-Severin, Arad și Mehedinți.

Partidul U.S.R. organizează anual un maraton al dansului și cântecului sârbesc (în luna aprilie), un festival coral (în luna mai), editează săptămânalul Nasa reci (Cuvântul nostru) și revista literară trimestrială Knjizeveni Zivot (Viața literară). Sus am postat semnul electoral al acestei formațiuni politice.

Insigna - ACR 5 ani (Automobil Clubul Român)

A.C.R. oferă următoarele servicii:

La data de 5 aprilie 1904, în salonul de onoare al Hotelului Bulevard din Bucuresti, un grup de automobilisti, constituiti in Adunarea Generala, a hotarat si a semnat actul de infiintare a primei asociatii a automobilistilor din tara noastra: Automobil Clubul Roman (A.C.R.). utomobil Clubul Roman se inscrie, astfel, in primele 10 cluburi centenare din Europa si in primele 14 cluburi centenare din intreaga lume. Sus am postat logo-ul ACR.

Academia de înalte studii comerciale și industriale

Cluj-Brașov 60 ani 1920 - 1980

La 14 noiembrie 1920, s-au inaugurat la Cluj cursurile in limba romana ale Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale. Dupa doua decenii de functionare in Cluj, in toamna anului 1940, dupa Dictatul de la Viena (30 august 1940), prin care Transilvania a fost arbitrar scindata, Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale s-a stabilit la Brasov, vechi si important centru industrial si comercial, cultural, de unitate nationala si limba romaneasca. In primii ani de functionare a institutiei la Brasov, conditiile erau destul de vitrege: arhiva si rectoratul Academiei erau adapostite in doua camarute de la Camera de Comert, cursurile se tineau in clase de la liceul romano-catolic si dimineata chiar in sala cinematografului „Astra”.

Universitatea „Babeș-Bolyai” (UBB) este una din cele mai prestigioase instituții de învățământ superior de stat din România, continuatoarea tradiției Universității clujene, înființată în anul 1919. Din punctul de vedere al numărului de studenți (peste 53000), precum și al diversității specialităților oferite (105), este una dintre cele mai importante universități din țară. Universitatea poartă din anul 1959 numele a doi renumiți oameni de știință: bacteriologul român Victor Babeș și matematicianul maghiar Janos Bolyai.După căderea regimului comunist, Universitatea „Babeș-Bolyai” a început să-și consolideze caracterul său multicultural, prin dezvoltarea puternică a linilor de studiu în limbile maghiară și germană. Sus am postat logo-ul și o poză cu sediul central actual al UBB Cluj Napoca.

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII