Epaminonda's Blog.....: TABLETA CU ȘTIRI NECONVENȚIONALE

D’ALE POLITICIENILOR

sau

CULEGEM CE AM SEMĂNAT

GEORGE BECALI – P.N.G.;

“Când faci o fraudă economică,

când furi ceva, când faci evaziune,

...ai greșit, sunt păcatele tinereții.“

EUGEN TEODOROVICI – P.S.D.;

“În economie, totul conține apă.“

DUMITRU DRAGOMIR – P.R.M.;

“Nu iau niciun salariu,

nicio indemnizație, niciun ban –

a fost dorința mea și a celor care mă plătesc.“

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx_________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Mircea cel Bătrân - Domnul Țării românești ...

până la Marea cea Mare

600 de ani de la urcarea în scaunul țării 1386 - 1996

Expoziția filatelică "Marina '86" - Constanța

Mircea cel Bătrân (născut în anul 1355 şi decedat la data de 31 ianuarie 1418), voievod al Ţării Româneşti între 23 septembrie 1386 – noiembrie 1394 sau mai 1935, şi încă odată între ianuarie 1397 – 31 ianuarie 1418, a fost un domnitor al Ţării Româneşti. El a fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn....”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.

Filatelia poate fi definită ca studiul şi colecţionarea produselor filatelice, în special a timbrelor. Dar filatelia înseamnă mai mult decât o simplă preocupare pentru frumos. Provocare, informaţie, prietenie şi amuzament sunt doar câteva din caracteristicile unuia dintre cele mai populare hobby-uri din lume, filatelia. De peste 150 de ani, colecţionarea timbrelor este una din preocupările familiilor regale, vedetelor de film, celebrităţilor din lumea sportului şi a altor persoane din viaţa publică.

Filatelia este un hobby foarte personal, iar popularitatea sa este determinată de faptul că este flexibil faţă de necesităţile colecţionarului. Înainte de apariţia mărcii poştale, costurile livrării scrisorilor erau achitate de destinatar. Realizarea primelor mărci poştale a revoluţionat serviciile poştale deoarece funcţia de bază a timbrelor o reprezintă plata în avans a unui serviciu poştal. De-a lungul timpului, această funcţie s-a diversificat, dar se bazează pe acelaşi principiu. Mărcile poştale îndeplinesc trei roluri principale: chitanţă cu o anumită valoare pentru o plată în avans a unui serviciu poştal, mijloc de celebrare şi promovare a patrimoniului naţional şi piesă de colecţie. Dar mai presus de orice, marca poştală este un veritabil ambasador al istoriei, culturii şi civilizaţiei umane, deoarece, forma şi funcţia sa îi conferă libertate de mişcare şi posibilitatea de a transmite informaţii în toate colţurile lumii. Timbrul capătă valoare în ochii privitorului fiind totodată o plăcere pentru ochi, prin frumuseţea desenului, a culorii şi a tehnicii de tipărire dar şi un studiu al istoriei, culturii şi civilizaţiei întregii lumi, deoarece îţi poate dezvălui detalii despre evenimente, persoane şi locuri, dar mai ales drumul parcurs de un plic până la destinaţie. Primul timbru din lume a apărut în Marea Britanie şi s-a numit Penny Black.

Optsprezece ani mai târziu, la 15 iulie 1858 a apărut prima emisiune de mărci poştale româneşti intitulată Cap de bour. Emisiunea a fost tipărită în Moldova şi reproduce semnul heraldic de pe stema statului. Prima emisiune de mărci poştale din spaţiul românesc este formată din patru valori: 27, 54, 81 şi 108 parale. Colecţionarea mărcilor poştale a avut un puternic impact in ţara noastră. Acest hobby european a ajuns în spaţiul românesc în jurul anului 1865, în perioada de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, colecţionarii individuali sau comercianţii de tutun vindeau primele noastre mărci poştale: Cap de Bour, Principatele Unite sau Cuza. Nevoia de comunicare între colecţionarii de timbre a dus la organizarea lor în diverse societăţi şi cluburi filatelice, acestea având o activitate intensă, în special la începutul secolului al XX-lea.Astăzi, timbrul reprezintă, alături de drapel, imn, stemă şi monedă unul dintre simbolurile noastre naţionale.

Centenarul flotei maritime comerciale române 1895 - 1995

S.M.R. - (Serviciul militar român)

N.R. - (Navigația română)

Flota comercială maritimă a României este totalitatea navelor comerciale navigând pe mări și oceane sub pavilion românesc. Corăbiile medievale ale Dobrogei, Țării Românești și Moldovei dispar odată cu cucerirea litoralului românesc de către Imperiul otoman, în secolul al XV-lea . Până în anul 1878 navigația navelor comerciale românești pe mare se efectua din porturile Brăila, Galați și, între anii 1856 și 1878, Reni, Ismail și Chilia nouă. Deasupra am postat un set de mărci filatelice care marchează trecerea unui centenar de la înființarea Serviciului Maritim Român. Erau în general nave cu pânze (cele cu aburi fiind rezervate flotei militare), care în aceste porturi preluau sau predau mărfurile transportate până aici fie pe uscat, fie cu „bolozanele” (șlepuri cu pânze și vâsle) dunărene. Aceste nave aparțineau de regulă unor mari negustori din Țara Românească și Moldova,ca familiile Caragea sau Bellu. Majoritatea asigurau ruta Galați – Constantinopol. Începând cu anul 1859, Unirea principatelor dă naștere pavilionului românesc care este ridicat în locul celui al Țării Românești și Moldovei. Școala flotilei funcționa la Galați din anul 1872, înainte de a fi transferată la Constanța ca „Universitate Maritimă”.

După anul 1878 (alipirea Dobrogei la România) a fost înființat Serviciul Maritim Român (SMR), cu sediul la București, dar baza la Constanța. Deasupra am postat două afișe de promovare a unor curse maritime efectuate sub egida Serviciului Maritim Român. În anul 1909, anul înființării Școlii Navale Superioare de la Constanța, S.M.R. avea în exploatare o duzină de pacheboturi și vreo douăzeci de cargouri și alte nave, la care se adăugau nave ale unor companii private. Serviciul Maritim Român a fost desființat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, după ce URSS confiscă cele 16 vase de linie, și înlocuit printr-o întreprindere sovieto-română denumită Sovromtransport, căreia sovieticii îi atribuiră două dintre navele confiscate: pachebotul Transilvania și vaporul mixt Ardeal. La rândul său compania „Sovromtransport” a fost integrată în anul 1954 în noua companie Navrom, înființată prin Hotărârea Consilului de Miniștri Nr. 368 și intrată sub controlul exclusiv al statului român, cu sigla „NR”, litere scrise cu roșu peste două benzi orizontale albastre. Sus am postat un afiș al Serviciului Maritim Român din anul 1897 și mai jos alte efecte filatelice care marchează trecerea unui centenar de la înființarea Serviciului Maritim Român.

În august 1995, compania NAVROM, cu sprijinul companiilor Petromin si Romline, a organizat aniversarea Centenarului Flotei Maritime Române. Comisia de pregatire a acestei aniversari a fost condusă de Ion Marica, managerul tehnic al Navrom (fost șef mecanic maritim) consistent ajutată de Grupul de Filatelie Tematică Marină de pe lânga Asociația Filateliștilor din Constanța, ce-l avea în frunte pe Colonelul Virgiliu Moroianu. Evenimentul a fost precedat de expoziții, sesiuni de comunicări, filme documentare, lansări de cărți și efecte filatelice. Deasupra am postat o acțiune financiară a Primei societăți naționale de navigațiune maritimă, denumită - România.

Placheta - A XXX-a aniversare a rugbyului

în orașul Constanța - C.S. Farul - iulie 1985

Rugby Club Județean Farul Constanța este un club de rugby din Constanța, de șase ori campion al României. A fost înființat în anul 1955 sub denumirea „Șantierul Naval”. Este singurul club din România care a participat la cupa hineken, jucând întâiul meci din competiție cu clubul francez Stade Toulousain. La sfârșitul sezonului 2013 - 2014 s-a retras din Superligă, campionatul de elită din România, din cauza unei finanțări de 1,5 milioane lei, făcute echipei de către Consiliul Județean Constanța – apreciate ca ilegale de către justiție. În prezent rugbyștii constănțeni evoluează demn în Liga a III-a.

Rugby, scris și rugbi este un sport cu mingea, originar din Anglia. Numele jocului provine de la orașul englez omonim, locul unde s-au formalizat prima dată regulile acestui sport. Mingea cu care se joacă rugby-ul este de formă ovală, motiv pentru care sportul mai este uneori numit „sportul cu balonul oval”. Cele două variante principale sunt rugby în 15 sau rugby în 8 jucători. Rugby se joacă pe un teren dreptunghiular având dimensiunile de 144×70 metri maximum, de cele mai multe ori acoperit cu gazon. „Butul” (poarta), sub formă de H, este constituit din doi stâlpi paraleli de 3,4 m în înălțime, la o distanță de 5,6 m, cu o bară transversală aflată la 3 m de sol. Un meci durează 80 de minute, în două reprize de 40 de minute și o pauză de 15 minute. Obiectivul jocului este de a câștiga puncte prin: purtarea și culcarea mingii în terenul de țintă advers (eseu); trimiterea mingii cu piciorul printre buturile adverse; eseu: 5 puncte; transformarea eseului: 2 puncte drop-gol (lovitură de picior căzută): 3 puncte; lovitura de pedeapsă: 3 puncte. Mingea se poate pasa numai înapoi cu mâna, sau și înainte, dacă este lovită cu piciorul. Echipa adversă poate să recupereze mingea printr-un placaj. De obicei asta înseamnă că unul sau mai mulți jucători din echipa opusă prind pe jucătorul aflat în posesia mingii și îl blochează la pământ.

Prima atestare documentară a practicării oficiale a sportului rugby în România este menţionată de către Dumitru Manoileanu (fost jucător, antrenor, teoretician al jocului) la 8 septembrie 1913. Cum şi alte izvoare au menţionata data propusă de Manoileanu, dată recunoscută şi de Federaţia Română de Rugby, considerăm ca 8/21 septembrie 1913 este data naşterii oficiale a sportului cu balonul oval în România. La acea dată s–a întâmplat primul meci în care Tennis Clubul Român a jucat cu Sporting Club. Cum, întâlnirea s–a terminat cu un scor egal (3–3), cele două echipe s–au întâlnit din nou, în 13 octombrie. De data aceasta Tennis Clubul Român a învins cu scorul de 6 –0, din 2 încercări. Punctajul acelor vremuri acorda 4 puncte pentru un drop–gol şi 3 puncte pentru o încercare sau transformarea unei lovituri de pedeapsă. Transformarea unei încercări era 2 puncte. Meciurile s–au desfăşurat pe un teren aflat pe Şoseaua Bonaparte (astazi Iancu de Hunedoara).

Insigna - Școala "Aurel Vlaicu" Constanța

În anul 1980 a luat fiinţă în zona industrială a oraşului Şcoala nr. 40 cu un efectiv de elevi de peste 1000. În anul 1995 şcoala preia numele marelui aviator Aurel Vlaicu şi îşi schimbă numele în Şcoala cu clasele I-VIII "Aurel Vlaicu". Data de 6 noiembrie, ziua naşterii lui Aurel Vlaicu devine ziua şcolii. În anul 2000, din partea Departementului de Educaţie al Uniunii Europene, primeşte certificatul de „Şcoala my Europe”. Tot în acest an s–a înfiinţat Concursul de matematică interşcoli „Aurel Vlaicu”, iar în anul 2002 concursul „Generaţia integrării europene”.

Aurel Vlaicu (născut la data de 19 noiembrie 1882 în localitatea Binţinţi, lângă Orăştie, judeţul Hunedoara şi decedat la data de 13 septembrie 1913 în localitatea Băneşti, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator şi pionier al aviaţiei române şi mondiale. În cinstea lui, comuna Binţinţi se numeşte astăzi Aurel Vlaicu. A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care din 1919 încoace a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”, luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902. Şi-a continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi la Ludwig Maximilians Universitat din Munchen, Germania, obţinând diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel din Russelsheim. În anul 1908 se întoarce la Binţinţi unde construieşte un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în Bucureşti şi începe construcţia primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi, cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord.

Insigna - Batalionul Stat major și Deservire

În baza raportului Marelui Stat Major nr. CL 00658/1958, la 24 februarie 1958 a fost înfiinţat Serviciul Gospodărie, cu indicativul UM 02150/D, în subordinea şefului Statului Major al Comandamentului Marinei Militare, dislocat în garnizoana Constanţa. În timp, unitatea a suferit mai multe restructurări şi reorganizări succesive, funcţionând sub diferite denumiri, în garnizoanele Mangalia şi Constanţa, iar în urma procesului de restructurare a Armatei Române, la data de 1 martie 2005, a fost reorganizată în Batalionul Stat Major şi Deservire al Forţelor Navale. Deasupra am postat steagul de indentificare al acestei structuri militare.

Insigna - (Batalionul Stat major și Deservire)

La 1 iunie 2007, unitatea s-a restructurat, în cadrul actualei structuri fiind integrate Secţia Administrare şi Mentenanţă Patrimoniu, Compania 301 Poliţie Militară, Tipografia Forţelor Navale, Muzeul Marinei Române, Cercurile Militare Constanţa, Mangalia şi Tulcea, Grupul Mass-Media al Forţelor Navale şi Depozitul de Regulamente şi Hărţi al Statului Major al Forţelor Navale. La 1 noiembrie 2009 unitatea a suferit o nouă reorganizare, transformându-se în Batalionul de Sprijin al Forţelor Navale.

Municipiul Constanța este situat pe coasta Mării Negre, în partea de sud-est a României, în regiunea istorică Dobrogea, reședință a judeţului cu acelaşi nume şi cel mai mare oraș al regiunii de dezvoltare Sud-Est. Alături de oraşul Cluj Napoca, Constanța este orașul cu cel mai ridicat standard de viață din România. Conform recensământului din anul 2011, Constanța avea 254693 locuitori. Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 657 Î.E.N., când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă, numită Tomis. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, precum şi pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură constănțene, dar și câteva trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.

Palatul administrativ

Farul genovez

Moscheea Carol I

Banca Românească

Palatul prințului Strudza

Școala primară

Sfânta Episcopie

Gara maritimă

Statuia lui Ovidiu

Cercul militar

Grand Hotel

Strada Carol și Hotelul Bristol

Hotelul Palace

Portul cu silozurile

Hotelul Regal

Portul - Vaporul Dacia

Trimiteri poștale

Județul Constanța este județul cel mai urbanizat din România, populația care locuiește în orașe numărând puţin peste 500000 de locuitori din totalul de aproximativ 760000 de locuitori. Județul este situat în extremitatea SE a României, are o suprafaţă de 7071 kilometri pătrați, iar capitala judeţului este oraşul cu acelaşi nume, Constanţa. Ca subunităţi administrative judeţul are 3 municipii - Constanța, Medgidia și Mangalia, 9 oraşe - Băneasa, Eforie, Cernavodă, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Techirghiol, Ovidiu şi 58 de comune. Deasupra am postat harta, stemele interbelică, comunistă şi actuală ale judeţului, iar dedesubt pozele câtorva monumente de cultură și arhitectură, dar și unele trimiteri poștale ilustrate, din vremuri diferite, din acest județ.

Vila Fr.Dan - Mangalia

Vila Simion Constandin - Techirghiol

Farul Tuzla

Vila Horia - Mangalia

Vila Rădița - Techirghiol

Mănăstirea Peștera Sfântului Andrei

Vila Luik - Mangalia

Vila Păpușica - Techirghiol

Primăria Topraisar

Vila Manica Căpitan A.Popovici - Techirghiol

Podul de la Cernavodă

Muzeul marinei militare - Mangalia

Vila Lucia - Techirghiol

Vila Cârlova - Mangalia

Plaja - Techirghiol

Vedere - Costinești

Vedere - Eforie Nord

Vedere - Eforie Sud

Vedere - Jupiter

Vedere - Neptun

Vedere - Olimp

Vedere - Vasile Roaită

Trimiteri poștale

________ooOoo_______

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Sukarno a fost un politician indonezian care s-a născut la data de 6 iunie 1901 și a decedat la data de 21 iunie 1970. A fost primul președinte al statului Indonezia în perioada 1945 – 1967.