Epaminonda's Blog.....: MONUMENTE ALE EROILOR BUZOIENI

Blăjani este o comună din județul Buzău, formată din satele Blăjani (reședința) și Sorești. Comuna este situată în zona de dealuri a Subcarpaților Curburii, între văile râurilor Slănic și Câlnău. Ea este traversată de șoseaua județeană DJ215A, care o leagă de comunele vecine; Poșta Câlnău și Beceni. La recensământul din anul 2011 comuna număra 1132 locuitori dintre care: români – 97,75 și restul – altă etnie sau necunoscută. Structura confesională a populației se prezintă astfel: ortodocși – 97,7% și restul – altă religie sau necunoscută. Conform unei legende, satele comunei au fost înființate de ardeleni din zona orașului Blaj, stabiliți în Muntenia, care au înființat ceata de moșneni blăjani. Unul din aceștia, pe nume Soare, ar fi fost fondatorul satului Sorești, aflat inițial în jurul schitului Flămânda, o mănăstire demult dispărută, a cărei biserică a devenit biserica de mir a satului. Comuna este renumită pentru vinul roșu produs aici.

Sortimentul de vin “Roșu de Blăjani” este marcă înregistrată.

În cimitirul satului Blăjani, din comuna buzoiană cu același nume, lângă biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, se înalță un monument în formă de obelisc, cu o cruce la partea superioară, dedicat “Eroilor care au căzut în războiul pentru întregirea neamului, Campania 1916 - 1919”. Inscripția de pe partea din spate a monumentului ne precizează că, “Părinții, soțiile, fii și frații au ridicat această sfântă cruce iubiților lor”, după care urmează numele eroilor, ilizibile. La începutul listei de eroi sunt înscrise următoarele cuvinte, “Fericiți pe care i-ai ales și i-ai primit, Doamne, și pomenirea lor din neam în neam, sufletele lor întru bunătate se vor sălășlui.” În primul război mondial localitatea Blăjani a pierdut 74 de cetățeni.

În grădina locuitorului Fumea Ene, din localitatea Corneanca, comuna buzoiană Blăjani, se înalță un monument în formă de obelisc, cu cruce în vârf, așezat pe un postament în trepte, fără vreo inscripție, construit probabil după anul 1945.

În centru localității Sorești, comuna buzoian Blăjani, la o intersecție de drumuri, se găsesc două monumente gemene, sub formă de obelisc, construite la date diferite. Unul a fost construit în anul 1936, acesta fiind dedicat “Eroilor căzuți pe câmpul de luptă în războiul pentru întregirea neamului”, în număr de 24, ale căror nume sunt inscripționate pe monument. Despre cel de-al doilea monument, identic cu primul inscripția spune “Acest monument s-a ridicat de Neculai P. Lefter, cu soția Astița, fiului lor Ion N. Lefter și camarazilor lui din Regimentul 6 Cavalerie, morți la datorie în războiul sfânt”, adică războiul antisovietic pentru eliberarea teritoriilor pierdute de România, în vara anului 1940. Pe monument sunt înscrise numele a 23 de fii ai satului care au căzut pe front.

Tot în această localitate, pentru caporalul Rânciog, căzut la datorie în data de 25 aprilie 1945 pe frontal de vest, familia a ridicat un monument tip obelisc, în trepte, având o cruce în vârf, susținut de un postament de formă pătrată.

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

UN DIALOG EPIGRAMATIC

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Federația română de modelism (karting)

Federaţia Română de Modelism s-a înfiinţat în 1968 în cadrul fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport şi a funcţionat fără întrerupere sub această denumire, ca federaţie sportivă naţională subordonată Ministerului Tineretului şi Sportului. Scopul principal al F.R.Md. este organizarea şi controlul practicării modelismului în România, extinderea modelismului pe întreg teritoriul ţării, precum şi aplicarea unui sistem organizat de selecţie, pregătire şi participare în competiţii în vederea dezvoltării activităţii de performanţă şi obţinerea de rezultate de prestigiu pe plan naţional şi internaţional. Modelismul este activitatea de construcție a unor modele (machete) de mașini și aparate (în special la demonstrațiile din cadrul unor discipline școlare).

În cadrul modelismului sunt mai multe secții; navomodelism, aeromodelism, rachetomodelism, etc., vezi pozele de mai sus.

Viteză, adrenalină și senzații tari, pe un traseu tehnic imprevizibil cu mai multe curbe strânse și numeroase posibilități de depășire, toate într-o deplină siguranță, într-un cuvânt karting. Un sport nou pentru copii, în același timp o modalitate de petrecere a timpului liber pentru adulți, care în ultimul timp atrage tot mai multă lume. Vârsta minimă este 5 ani, în rest, nu există niciun alt criteriu de selecție pentru cei care vor să-și consume adrenalina în acest mod. Înainte de intrarea pe pistă, toată lumea trebuie să completeze și să iscălească un formular, prin care își asumă propria responsabilitate pentru comportamentul pe pista și își ia angajamentul că va respecta regulile, astfel încât să evite un potențial accident. Fiecare persoană va primi o cască, aceasta fiind obligatorie, iar echipamentul este opțional. Riscurile sunt minime, aproape inexistente. Karturile sunt prevăzute numai cu accelerație și frâna, iar viteza maximă pe care o ating este de 60 kilometri pe oră. O problemă mai delicată ar fi costurile destul de ridicate. Un antrenament de o oră pentru un copil între 5 și 8 ani costă 60 lei, iar pentru un copil între 8 și 18 ani costa 80 lei. Un echipament costă începând de la 150 euro, iar prețul unui kart variază între 1300 și 3000 de euro.

Sacrificiul impune respect - România

Ziua veteranilor de război - 29 aprilie 2015

A.N.V.R. (Asociația națională a veteranilor de război) functioneaza pe baza Legii 49/1991; 44 si 68/1994; 303/2007 si 205/2008 si are personalitate juridica pe baza Hotarârii Judecatoresti nr.392/20.02.1990. Asociatia are filiale în toate judetele tarii si în sectoarele Capitalei, este membra a Federatiei Mondiale a Vechilor Combatanti (F.M.A.C.) cu sediul la Paris si participa la toate activitatile acesteia, iar la structurile sale au aderat: Asociatia Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul", Asociatia Invalizilor de Razboi, Asociatia "Traditia Cavaleriei", Liga Navala Româna, Asociatia Cavalerilor Ordinului "Virtutea Aeronautica", Uniunea Veteranilor de Razboi, Veteranii de razboi din Ministerul de Interne s.a. Active în plan local, filialele judetene ale A.N.V.R., în colaborare cu organele locale si societatea "Cultul Eroilor", au renovat si ridicat un numar semnificativ de monumente dedicate ostasilor cazuti la datorie în razboaiele purtate de tara pentru libertate si unitate nationala. A.N.V.R. prin Comisia de memorialistica, a publicat 11 volume de memorii sub titlul "Veteranii pe drumul onoarei si jertfei", care s-au bucurat de aprecierea opiniei publice. Bucurându-se de atentia si asistenta Ministerului Apararii Nationale, A.N.V.R. a avut înca de la înfiintare un reprezentant al ministerului pe lânga asociatie, apoi s-a constituit Sectia asistenta pentru veterani de razboi, pentru ca la data de astazi sa fiinteze Directia Calitatea Vietii Personalului, cu activitate distincta si în domeniul veteranilor de razboi.

În anul 1995 Guvernul a legiferat sarbatorirea în fiecare an, la Ziua Înaltarii Domnului Nostru Iisus Hristos, a "Zilei Eroilor", iar prin Hotarârea de Guvern nr. 1222 din 10 octombrie 2007, s-a instituit Ziua Veteranului de Razboi, care se sarbatoreste în fiecare an, la data de 29 aprilie. Cu aproape 20 de ani în urma A.N.V.R. însuma circa 900000 de membri: veterani, invalizi, vaduve de razboi si vaduve de veterani, iar la data prezentei nominalizari - 24 iulie 2012 - mai sunt aproximativ 45000 de veterani de razboi şi 150000 de vaduve de veterani. De la înfiintare si pâna la zi, presedintele asociatiei este generalul de armata în retragere Marin Badea Dragnea, luptator în cel de-al doilea razboi mondial, în ambele fronturi, invalid de razboi, reales în unanimitate la toate cele cinci Conferinte Nationale. De la strămoşii noştri romani am moştenit, printre altele, şi cuvântul ”veteran”, adică ostaş roman care după 25 de ani de serviciu militar era declarat cetăţean roman şi era împroprietărit. Pe teritoriul Daciei Romane aceşti veterani au avut o contribuţie determinantă în procesul etnogenezei poporului român. În cursul întregii istorii medievale, voievozii români au cinstit vitejia ostaşilor eroi prin împroprietărire şi chiar ridicarea în ranguri boiereşti. La un sfert de veac de la mobilizarea oştirii pentru războiul de independenţă, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58700 care au constituit Armata de Operaţii, regele Carol I, la solicitarea supravieţuitorilor, a promulgat Înaltul Decret prin care s-a creat, în conformitate cu Convenţia Statelor Europene de la Geneva, titlul de ”veteran de război”. La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902, prevedea: ” Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se va pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”. Se instituie onorantul titlu de ”VETERAN DE RĂZBOI”. Regele Ferdinand I a mobilizat în 1916, la intrarea României în războiul sfânt de reîntregire, 11% din populaţia ţării, mai exact 883601 militari, iar biruinţa finală, care s-a încununat în România Mare, a fost plătită cu jertfa a peste 335000 morţi şi dispăruţi, a 75491 invalizi şi a 650000 morţi din rândul populaţiei civile. În vâltoarea luptelor primului război mondial, Ferdinand I cel Leal, a desenat personal şi apoi a instituit, cea mai înaltă distincţie militară de război, Ordinul ”Mihai Viteazul”, răsplătind eroismul ofiţerilor în lupte, iar ostaşilor din tranşee le-a promis pământ, iar prin reforma agrară din 1921, un milion şi jumătate de familii au primit câte patru hectare din trupul ţării. Veteranii de război îşi strâng rândurile şi se organizează, la fel ca şi cei decoraţi cu ordinul ”Mihai Viteazul”, iar pentru cinstirea şi ridicarea de monumente, sub înaltul patronaj al reginei Maria, ia fiinţă Societatea ”Cultul Eroilor”. Veteranii de război şi-au adus o contribuţie semnificativă, de-a lungul anilor, la cinstirea memoriei celor căzuţi pe câmpurile de bătălii. În cei trei ani, zece luni şi douăzeci de zile cât a însumat participarea armatei României în cel de-al doilea război mondial, ţara a pierdut 794562 militari din care 92620 morţi, 33966 răniţi şi 367966 dispăruţi pe cele două fronturi. La aceştia se adaugă miile de prizonieri care au pierit în gulagul sovietic. La 4 iunie 1945 s-a semnat Decretul – Lege nr. 440 privind acordarea calităţii de ”veteran” foştilor luptători în războaiele din anii 1913, 1916-1919 şi 1941-1945, dar de unele drepturi se bucurau doar cei ce luptaseră în vest, nominalizaţi ca ”antifascişti”, dispărând din peisajul societăţii româneşti ”veteranii de război”. Reforma agrară prin care participanţii la cel de-al doilea război mondial au fost împroprietăriţi cu 1,1 hectare este anulată prin cooperativizarea agriculturii româneşti.

Patriarhul Nicodim Munteanu 1939 - 1948

Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române - 2007

Nicodim Munteanu, pe numele său de botez Nicolae, a fost al doilea patriarh al României, care s-a născut la data de 6 decembrie 1864 în localitatea Pipirig din județul Neamț și a decedat la data de 27 februarie 1948 la București. Se trage din familie de țărani înstăriți care și ei la bătrânețe vor îmbrăţişa viaţa monahală. Nicolae a absolvit şcoala primară în anul 1882, an în care a intrat la Seminarul de la Socola pentru a-şi continua studiile. A absolvit Seminarul ca şef de promoţie, după care a plecat la Kiev, Ucraina, în anul 1890, pentru a urma cursurile Academiei teologice din acel oraş. În vacanţa de vară a anului universitar 1894, aflându-se în Moldova natală, a fost hirotonisit ierodiacon şi a primit numele de monahal de Nicodim. În anul 1895 a obţinut licenţa în teologie şi a fost invitat să rămână la Kiev, dar s-a întors totuşi în România. În ţară a fost hirotonisit ieromonah (preot călugăr), numit mare ecleziarh şi predicator al catedralei mitropolitane din Iaşi, în anul 1896. În anul 1898 a fost ridicat la rangul de arhimandrit şi a preluat funcţia de vicar administrativ. A fost chemat la Galați de episcopul Pimen Georgescu al Dunării de Jos, care l-a numit arhimandrit de scaun, tot un fel de vicar administrativ. Între anii 1903 – 1909 Nicodim a funcţionat la Galaţi ca director al Seminarului "Sf. Andrei" şi tot în acelaşi interval de timp a publicat primele sale predici, în volumele intitulate "Cuvântări liturghice" şi "Călăuza creştinului în Biserică". În anul 1909 a revenit în Moldova alături de protectorul său, Pimen, devenit acum mitropolit al Moldovei. Mitropolitul Pimen îl hirotoniseşte pe Nicodim arhiereu şi îi acordă titlul "Băcăuanul", numidu-l vicar al Mitropoliei. În anul 1912 arhiereul Nicodim este solicitat ca mitropolit primat la București, dar refuză această ofertă, acceptând însă scaunul eparhiei Huți, care i s-a părut mai potrivită pentru sine. Ca episcop de Huşi, pe lângă alte activităţi, a publicat împreună cu colaboratorii săi "Mica Biblie". După Unirea Basarabiei cu patria-mamă, a primit în iunie 1918 funcţia de locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, cu sarcina de a reorganiza Biserica din această provincie românească. Ulterior, Nicodim a revenit la Huşi, unde şi-a continuat activitatea până în anul 1923, când s-a retras la Neamţ, ca stareţ, funcţie ce o va ocupa timp de unsprezece ani. Datorită operei sale cărturăreşti, a fost ales membru de onoare al Academiei Române la data de 15 octombrie 1918. Universitatea din Cernăuţi l-a proclamat "doctor honoris causa". Pe data de 23 ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei, cu sediul al Iaşi, ca urmare a morţii mitropolitului Pimen. Aici va tipări în anul 1936 "Biblia ilustrată" şi va traduce 24 cărţi din Vechiul Testament, pentru ediţia sinodală a Bibliei din anul 1936. Textul acestei Biblii va sta la baza ediţiilor Bibliei din anii 1968, 1975 și 1982. În urma morţii patriarhului Miron Cristea, în anul 1939, a fost chemat ca patriarh al României, dar a refuzat să candideze la această funcţie. Pentru că până la urmă Nicodim a fost nevoit să îşi depună candidatura la patriarhie, Marele Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales patriarh al României la data de 30 iunie 1939. În condiţiile grele datorate izbucnirii celui de-al doilea război mondial şi a situaţiei politice instabile din România, patriarhul Nicodim şi-a anunţat hotărârea de a se retrage de pe scaunul patriarhal, invocând vârsta sa înaintată, precum şi o boală a inimii, care îi provoca dificultăţi serioase. Cererea i-a fost însă respinsă, astfel încât va mai solicita în două rânduri să i se aprobe retragerea din funcţie. Nici aceste cereri nu i se vor aproba, astfel încât Nicodim nu va avea de ales şi va rămâne patriarh al României. Pe când se afla la mănăstirea Neamţ, pentru odihnă, în august 1947, patriarhul Nicodim a făcut congestie pulmonară, astfel încât în noiembrie acelaşi an a fost dus la Bucureşti cu un tren special, pentru acordarea de îngrijiri medicale. Cu tot efortul medicilor de a-l salva, patriarhul Nicodim a murit la vârsta de 83 ani. A fost înmormântat în partea dreaptă a pronaosului Catedralei Patriarhale, alături de primul patriarh al României, Miron Cristea.

Biserica Ortodoxă Română este o biserică de origine apostolică, întemeiată prin lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei care a predicat cuvântul Evangheliei şi în fosta provincie romană Scythia Minor, teritoriul dintre Dunăre şi vestul Mării Negre, Dobrogea de astăzi (Sud-Estul României). La 25 aprilie 1885, Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală (de sine stătătoare), iar la 25 februarie 1925 a fost ridicată la rangul de Patriarhie, fiind în comuniune dogmatică, liturgică şi canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe Surori.

La recensământul din anul 2002 ponderea ortodocșilor în rândul populației României era de 86,7%. Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie şi cuprinde: în ţară: 6 Mitropolii, împărţite în Arhiepiscopii şi Episcopii, cu un total de 13527 parohii şi filii, deservite de 14513 preoţi şi diaconi, ce slujesc în 15218 lăcaşuri de cult; pentru românii ortodocşi din diaspora există 3 Mitropolii (constituite din 3 Arhiepiscopii şi 6 Episcopii) în Europa; o Arhiepiscopie pe continentul american şi o Episcopie a Australiei şi Noii Zeelande. Biserica Ortodoxă Română are 637 de mănăstiri şi schituri, cu peste 8 000 de monahi şi monahii. Ea dispune de: 33 de Seminarii Teologice liceale; 11 Facultăţi de Teologie şi 4 departamente de teologie, incluse în cadrul altor facultăţi, care fac parte din învăţământul superior de stat, având înscrişi peste 9000 de studenţi, la mai multe specializări. Peste 10000 de cadre didactice predau religia în şcolile publice. Pe lângă activitatea curentă din parohii, asistenţa religioasă este asigurată şi în: armată, jandarmerie şi penitenciare, de către 143 de preoţi; spitale, centre sociale şi unităţi de învăţământ, de către 364 de preoţi. Instituţii sociale aflate sub directa îndrumare a Bisericii Ortodoxe Române:

121 de centre pentru copii;
35 de centre pentru vârstnici;
106 cantine sociale şi brutării;
52 de centre de diagnostic şi tratament, cabinete medicale şi farmacii sociale;
23 de centre de consiliere şi asistenţă a familiilor în dificultate;
2 centre pentru victimele traficului de fiinţe umane.

Biserica Ortodoxă Română este implicată în derularea unor programe naţionale privind:

combaterea violenţei domestice;
prevenirea traficului de persoane;
prevenirea consumului de droguri;
prevenirea răspândirii HIV-SIDA;
integrarea şi incluziunea socială a categoriilor defavorizate (persoane cu disabilităţi, şomeri ş.a.)

Unităţile componente ale Bisericii Ortodoxe Române sunt: parohia, mănăstirea, protopiatul, vicariatul, eparhia (arhiepiscopia si episcopia), mitropolia.

Maica Domnului

Maica Domnului sau Fecioara Maria a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret (Hristos), fiica lui Ioachim și Ana. În momentul conceperii lui Iisus Hristos, fapt ce i-a fost revelat de către Arhanghelul Gabriel, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiția creștină ortodoxă, catolică, anglicană și luterană, precum și în cea musulmană, a rămas prin minune fecioară în timpul conceperii și nașterii lui Iisus.

Insigna - (Voluntar - din timpul domniei regelui Mihai)

Insigna de mai sus era purtată din militarii voluntari din Armata Regatului România pe timpul domniei regelui Mihai I. Voluntarii sunt cetățeni care acceptă să meargă de bună voie la oaste pentru apărarea gliei străbune, deci fără a fi obligați de către stat (fără a fi chemați prin ordine de mobilizare). Pe această insignă este reprezentată la partea superioară nomograma regelui Mihai (piesa medalistică de mai jos)

Insignă - (Nomograma regelui Mihai)

La partea inferioară a insignei este reprezentată o parte din stema mică a Regatului România (poza de mai jos).

Pentru documentarea completă am prezentat mai jos și stemele mijlocie și mare ale Regatului România.

_________ooOoo_________

PERSONALITĂȚI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII

Raden Oto Iskandar di Nata, cunoscut și cu apelativele Iskandardinata sau Otista a fost un erou național indonezian implicat în lupta pentru independență, care s-a născut la data de 31 martie 1897 și a decedat la data de 20 decembrie 1945.