1. Autoritatea națională bancară a statului african Gambia a emis pentru prima dată în istoria sa o bancotă de 200 dalasis, pe care o poți admira mai jos.
Pe aversul acesteia este reprezentat chipul lui Yahya Abdul-Aziz Jemus Junkung, iar pe revers este reprezentat Aeroportul internațional din capitala Banjul.
2. Banca centrală a statului african Republica Guineea a emis pentru prima dată în istoria sa o bancnotă de 20000 de franci guineezi, pe care o admiri mai jos.
Cea mai importantă reprezentare grafică a bancnotei apare pe reversul acesteia și este Barajul hidroenergetic de la Kaleta.
Barajul de acumulare și hidrocentrala
Kaleta sunt situate pe
râul Konkoure, la 120 kilometri depărtare de capitala statului Guineea –
Conakry.
3. Banca centrală a statului caraibian (centr-american) Republica Dominicană a procedat la schimbarea designului bancnotei de 200 pesos aur.
Deasupra este reprezentată bancnota veche iar dedesubt cea nouă.
Bancnotele au design asemănător, ele prezentând pe avers și revers aceleași detalii grafice: Surorile Mirabal și Monumentul ridicat în memoria acestora.
***
O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
O PASTILĂ DE UMOR
UN DIALOG EPIGRAMATIC
__________xxx__________
CÂTEVA INSIGNE
ȘI MEDALII ROMÂNEȘTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le
Havre - Franţa".
INSIGNA este un obiect mic, foarte
variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent
metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin
imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și
apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate
comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de
identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la
manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.
Federația română de călărie
Cupa României - 1986
Termenul generic HIPÍSM (călărie)
este denumirea generică dată întregii activități legate de folosirea calului în
întrecerea sportivă, indiferent de profilul ei. Cuprinde probe sportive de
dresaj, concursuri hipice (ex. trecerea peste obstacole), triatlon (călărie
de manej, probe de câmp, obstacole), curse de cai, curse pe terenuri
accidentate, alegări de viteză etc. Prima cursă de sărituri peste
obstacole a avut loc în Irlanda, în anul 1859. De atunci și până în
prezent, acest sport a devenit preferatul oamenilor bogaţi din întreaga lume.
Pe mapamond sunt peste un milion de practicanți, cei mai mulţi dintre ei în
SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Olanda şi Italia. Este o competiţie
a elitelor. Un armăsar campion poate să valoreze şi un milion de euro, cât un
automobil Ferrari. Odată mergea în galop, azi abia mai face câţiva paşi. Este
vorba despre hipismul românesc, altădată un sport cu care ne mândream peste tot
în lume. România nu mai are niciun călăreț în top 500, iar caii sunt
evaluați, nu după trap sau sărituri, ci după cât de bine trag la căruță. În
timp ce un antrenor de origine română, Monica Teodorescu, conduce lotul olimpic
al Germaniei, Federaţia Ecvestră Română a găsit repede scuza: nu mai sunt
bani.Timp de zeci de ani, hipiștii români au adus faimă țării la probele de
sărituri peste obstacole din străinătate. Astăzi se luptă să iasă din anonimat
și fac eforturi să revină în elita mondială. Puţină lume ştie că acest
sport plin de eleganță are o tradiție îndelungată în România. Începând cu
anii '20, călăreţii români au câștigat trei cupe pe națiuni și au cucerit
medalii de bronz si de argint la olimpiadele de la Berlin, Moscova şi
Roma. În 1936, la olimpiada de la Berlin, românul Herny Rang a pierdut
aurul olimpic din cauza unui arbitraj „nedrept”, care l-a declarat
câștigător pe concurentul neamț. Românul nu a depus constatație și din acest
motiv Adolf Hitler i-a dăruit o motocicletă. Am avut o generație de aur
din care au făcut Felix Țopescu, Vladimir Constantinescu, Henry Rang, Zahei, Tudoran
și antrenorul lor, Chirculescu.
Federația Ecvestră Română s-a
reînființat în data de 13 februarie 1947 în incinta Inspectoratul Cavaleriei,
sub egida Comitetului Federal al Federatiei Equestre Romane. În data de 2 iulie
1957 apare „Hotărârea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român și a
Consiliului de Miniștrii al Republicii Populare Române care aduce o nouă
organizare mișcării de cultură fizică și sport în țară. Conform articolului 5
din această Hotărâre, Comisiile Centrale pe ramuri de sport revin la structura
de federații sportive. Din acest moment forul național ecvestru devine Federația
Română de Călărie, titulatura sub care se va afilia și la forul internațional.
Sfânta Parascheva
I.B.O. (Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române)
Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fara stirea
parintilor si al celor de un sânge cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la
Constantinopol si apoi la Iraclia din Pont, calatorind numai pe jos. Parintii
au cautat-o, dar fara succes. La Iraclia din Pont, intr-un sfant locas, intrand
cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamânt si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a
sculat si prin ruga sa umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu
rabdare aici. Intr-un tarziu i se indeplineste ruga si ajunge la Ierusalim,
bucuroasa ca merge pe pamantul unde "si blândele picioare ale
Mântuitorului meu Hristos au calcat" . Multi ani rabdând în
mânastirea saracacioasa a calugaritelor de la Ierusalim, implinind al douazeci
si cincilea an al vârstei, a plecat la Ioppe ca mai apoi sa ajunga la Constantinopol
si apoi Calicratia, unde isi gaseste sfarsitul pamantesc. Dupa ce moastele sale
s-au depus la biserica din sat, a inceput a se produce multe minuni. Se
vindecau schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli aducatoare de
moarte. Neputinta nevindecata se indeparta doar prin atingerea raclei in care
erau depuse sfintele moaste. Sfintele moaste ale cuvioasei Parascheiva au
odihnit diferite perioade de timp in cetatea Târnovei, la Belgrad si apoi la
Constantinopol. Izvoarele istorice spun ca domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a
cumparat de la sultanul Murad al IV-lea al Constantinopolelui, pentru suma de
290 si apoi inca 300 pungi cu aur, sfintele moaste ale cuvioasei, pe care le-a
adus la Iasi. Toata povestirea aceasta a stramutarii este zugravita pe peretele
de sud al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla depuse sfintele moaste
ale cuvioasei. In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii
noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea
cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea
respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati
bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva,
generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14
octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor
reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe Rusa si Bulgara. Drept aceea, sa o
cinstim si noi si sa ne rugam asa:"Spre tine pururea
nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si
prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna
si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne
marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam din
primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia."
- În secția Metale prețioase: candele cu postament și suspendate, cădelnițe, chivote, cruci pectorale și pentru binecuvântare, seturi de Sfinte Vase, icoane și coperți cizelate pentru Sf. Evanghelie, racle. Tot în această secție se realizează engolpioane, butoni pentru cămăși, ordine și cruci comemorative, diverse distincții.
- În secția Metale comune: Seturi de Sf. Vase, coperți pentru Sfânta Evanghelie (presate, cizelate sau cu plăcuțe email), miruitoare, truse pentru botez (cizelate și gravate), căldărușe pentru aghiasma, cununii, cristelnițe și lucrări speciale cum ar fi icoane și racle pentru Sfinte Moaște și chivote solicitate de clienți. Tot în această secție se realizează medalii jubiliare, plachete commemorative, brelocuri personalizate. Obiectele din metal comun pot fi nichelate, argintate sau aurite, în acord cu solicitările clienților. În secțiile de metale obiectele se realizează prin presare, turnare, cizelură și gravură.
- În Secția de Tâmplărie-Sculptură: iconostase, troite, cruci pentru Sfântul Altar, catapetesme și mobilier bisericesc (citelnițe, sfeșnice sculptate, axionițe, sintroane, străni pentru credincioși si altele), racle pentru Sf.Moaște, rame pentru icoane.
- În Secția Filigran: Candele suspendate și cu postament, capete de baston arhieresc, seturi de sfinte vase, coperti de evanghelie – model special, cadelnițe și cruci pectorale.
- În Secția de Pictură Bisericească: icoane pe lemn și pânză, chipuri de sfinți pentru icoane împărătești și broderii, steaguri pentru procesiuni, epitafe, cruci pictate pentru procesiune și pentru Sf.Altar.
- În Secția Tămâie: tămâie sintetică și cărbune cu tămâie încorporată.
- În Secția de Croitorie: veșminte arhierești, preoțești și diaconești, seturi pentru Sfânta Masă și Proscomidie, dvere și Acoperăminte pentru Sfintele Moaște. În același atelier se realizează mantii arhierești și călugărești.
- În Secția de Cizelură: racle din argint pentru Sfintele Moaște și Icoane relicvar de asemenea din argint. În aceeași secție se realizează ornamente din email pregătit la cald.
- În Sectia de țesătorie: stofă bisericească din bumbac cu mătase și fir, reverende, rase și veste.
- În Sectia de broderie: cruci pentru veșminte, icoane brodate cu chipuri pictate sau brodate, ciucuri cu fir metalic necesare ornării veșmintelor și acoperămintelor de altar, precum și alte lucrări de broderie manuală.
- În Sectia de tricotaje: pulovere, veste, fulare și fesuri.
Hristos a înviat - România - A.D.2002
Stau împărțite hainele mele și pentru cămașa mea au tras la sorți
Învierea lui Isus Hristos (Învierea
Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină -
catolică, ortodoxă și reformată. Este practic temelia bisericii pe care o
cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de
apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în
Imperiul Roman cu excepția primilor creștini. Învierea lui Iisus Hristos
(Paștele) este cea mai mare sărbătoare a mai multor biserici ale lumii,
printre care și Biserica ortodoxă română. Învierea domnului este sărbătorită
în prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de
primăvară și diferă de la un cult la altul. Sus am postat o icoană ortodoxă ce
redă Invierea lui Isus. Prezint mai jos unele dintre
cele mai frumoase obiceiuri de Pași păstrate în anumite zone ale României;
- In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele.
- In zona Campulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine-cuvanteze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.
- La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.
- O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii mai mici de 9 ani merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor "Sarbatori fericite!". La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.
- În Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat "hotii", cat si "pagubasii". Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.
- In Moldova, in dimineata urmatoare dupa noaptea Invierii se pune un oua rosu si unul alb intr-un bol cu apa ce trebuie sa contina monezi, copii trebuie sa si clateasca fata cu apa si sa si atinga obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogatii.
130 de ani de la înființarea Intendenței Armatei române 1861 - 1991
"Armata care nu are toate elementele constitutive ale
diferitelor servicii este o trupă de oameni armați...
susceptibili de a pieri"
În fiecare an, la 1
februarie, militarii armatei române sărbătoresc Ziua Intendenței Militare. Prin
Înaltul Ordin de zi nr. 29, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-au pus bazele
intendenței militare. Necesitatea asigurării cu cele necesare pentru trai și
luptă, sarcină îndeplinită de intendența militară, de serviciile armatei și,
mai nou, de logistică, s-a născut odată cu armata. Eforturile susținute au
urmărit crearea cadrului legal de funcționare, îmbunătățirea normelor de
înzestrare cu echipament, alimente și materiale de resort, creșterea calității
acestora, descentralizarea sistemului de aprovizionare, externalizarea unor
servicii atât la pace, cât și la campanie, realizarea unor structuri flexibile,
compatibile și interoperabile cu cele ale armatelor statelor membre ale
N.A.T.O. Primul document care consfințește apariția logisticii militare
este Ordinul de Zi nr. 24 din 27 aprilie 1857 prin care se înființa o secție de
intendență militară. Alexandru I. Cuza a acordat atenția necesară armelor și
serviciilor. Deasupra am postat semnul de armă al Intendenței militare.
Insigna - 135 ani - Intendența Armatei române 1861 - 1996
Administrația, printre celelalte, a fost supusă transformărilor și
perfecționărilor în concordanță cu misiunile generale ce reveneau armatei
Principatelor Unite și, de asemenea, sarcinilor specifice acesteia. Până
la înființarea armatei române prin unirea celor două principate române,
comandanții erau obligați să se ocupe personal de problemele
administrativ-gospodărești ale unităților și subunităților lor. În aceste
condiții apare Decretul nr. 417 din 30 august 1860 prin care se unesc
cele două administrații într-una singură sub ordinele Ministerului de război de
la București. Un an mai târziu Alexandru I. Cuza semnează “Înaltul Ordin
de zi nr. 29 din februarie 1861“, care reprezintă actul de naștere al
logisticii armatei române care putea să acopere nevoile de servicii ale
personalului. Astăzi, logistica este un concept frecvent utilizat în diverse
medii și domenii de activitate, căpătând, după caz, multiple înțelesuri sau semnificații.
Cu atât mai mult la acest început de mileniu, logistica are conotații mult mai
profunde. În fiecare an, la 1 februarie, militarii armatei române sărbatoresc
Ziua Intendentei Militare. Indendența este specialitatea militară considerată a
fi indispensabilă în ceea ce privește aprovizionarea militarilor cu hrană,
uniforme și tot ceea ce înseamnă logistică, mai ales în perioade de război. În
opera de unificare şi de modernizare a oştirii române un rol deosebit l-a avut
domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi ministrul de război – generalul Ioan Emanoil
Florescu. Din inițiativa ministrului de război, generalul Ion Emanoil Florescu,
în anul 1862 a fost adoptată "Legea privind întreținerea armatei",
care ulterior a cunoscut o serie de îmbunătățiri. Legea reglementa pensiile
militarilor, rațiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viață
în corpuri, transportul și recompensele pentru merite deosebite. Evoluția
ulterioară a intendenței militare a confirmat utilitatea sa primordială pentru
bunul mers al oștirii, logistica din zilele noastre preluând multe dintre
tradițiile și atributele sale.
Insigna - Scânteia - Congresul corespondenților
muncitori și țărani - 1961
Periodic se organizau congrese naționale cu acești reporteri
și corespondenți locali, ocazie cu care aceștia erau instruiți (pregătiți,
mobilizați, încurajați) de către reporteri specializați ai ziarului dar și de
cadre de “nădejde” ale partidului care le prezentau temele de abordat în
corespondențele lor pentru ziar, pentru realizarea obiectivului central al
partidului – propășirea societății românești. Reporterii calificați ai
ziarului, prin tot ce scriau, preamăreau politica partidului la putere,
elogiind prin toate mijloacele realizările economice și direcțiile de acțiune
emanate de partid. Se înțelege că nu puteau scrie chiar orice. Nu puteau scrie
despre dragoste ca eros, erotică ci doar despre dragostea dintre mamă și copii.
Se interzicea lăudarea excesivă a unei femei pentru că năștea invidia Elenei
Ceaușescu sau folosirea neologismelor care erau privite ca împrumuturi străine
neutile. Nu era voie să se folosească în reportaje cuvintele “cruce” sau
„cimitir” deoarece îl deranjau pe Nicolae Ceaușescu. Existau tabuuri și în
munca fotoreporterilor; nu putea fotografia un mare șantier sau o centrală și
pe fundal să apară o biserică sau un țigan cu căruța lui. Înainte de înserarea
în ziar pozele erau văzute de mai multe grupuri de privitori pentru a descoperi
eventualele detalii ce ar putea deranja. Dacă se întâmpla să scape vreun
detaliu respectivul fotograf avea de tras: observat, certat, sancționat sau
chiar dat afară. Adeseori se făceau observații și de genul: “De ce șuvița aia
nu stă bine?” sau “De ce i-ați scos nasul așa?”. Dacă pe text se putea umbla,
cu pozele era îngrozitor. Se mergea până acolo se sortau doar pozele în care
“tovarășul” era imortalizat ca unicul șef, pozele în care era “sufocat” de
către alți șefi erau eliminate. Nu trebuia să i se violeze intimitatea, în poză
trebuia să se vadă că doar el era şeful.
Trezirea conştiinţelor şi
celebrarea zorilor unei lumi noi au fost misiunile pe care „Scânteia” și le-a
asumat încă de la reapariţie (septembrie 1944). Scrisorile adresate ziarului
sunt o categorie aparte de documente. Încurajaţi să scrie, oamenii obişnuiţi
cad în capcana unui joc cu măşti. Sunt inventate rubrici speciale, tipare de
scriere şi create reţele de corespondenţi voluntari, care transmit semnele
noului din toată ţara: din uzine, de pe şantiere, de la sate. Misiunea lor este
de a susţine fără rezerve măsurile economice, politice şi culturale ale
partidului, de a mobiliza prin puterea exemplului şi a de demonstra existenţa
consensului deplin între societate şi puterea politică. Recrutați pe criterii
de clasă, corespondenţii voluntari sunt perfect integraţi în marile prefaceri
revoluţionare. Publicarea acestor scrisori conturează, pe măsură ce regimul se
consolidează, tipul omului nou, stahanovist, fruntaş în producţie, colectivist,
inovator, înregimentat ideologic. În spatele acestui entuziasm atent regizat,
se regăsesc deciziile Secţiei Propagandă și Agitație care organizează,
planifică, elaborează directivele ideologice, cenzurează, dar mai ales
cosmetizează lupta partidului pentru instituirea noului. Iată câteva dintre
temele corespondențelor locale trimise pe adresa redacției ziarului Scânteia;
- întoarcerea prizonierilor de război din URSS
- întrecerile în muncă, depășirea planurilor, voluntarismul
- demascarea „bandiţilor”, a chiaburilor, „a duşmanilor de moarte ai muncitorilor”, a „elementelor exploatatoare”, a „fiilor de moşieri” responsabili pentru neîndeplinirea planurilor de producţie şi pentru sabotarea economiei naţionale
- petrecerea timpului liber în concedii și vacanțe – semn al îmbunătățirii standardelor de viață ale populației
- publicarea cererilor de adeziune în gospodăriile agricole colective (GAC) și exprimarea satisfacției despre schimbarea în bine a celor deja înscriși în GAC-uri.
- avantajele înscrierii în cooperația meșteșugărească
- realizarea de invenții, raționalizări sau economii
- promovarea sportului și a mișcării în general
- avantajele introducerii învățământului agricol de masă
- competiția pentru cantitate și calitate în toate domeniile de activitate
- elogierea familiilor cu mulți copii, etc.
__________ooOoo__________
PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Sultan Mahmud
Badaruddin II a fost un erou național indonezian implicat în lupta pentru
independență și șeful sultanatului Palembang, care s-a născut în anul 1767 și a
decedat în anul 1852.
Detaliu vignetă de pe un certificat financiar american
Două vignete de pe bancnote haitiene
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 21.06.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu