SOKOLOV - CEHIA

       

Mai jos admiri și alte fotografii reprezentând monumente de 

cultură și arhitectură din localitatea cehă SOKOLOV, denumire 

germană FALKENAU a.d.EGER, provincia BOEMIA, regiunea

KARLOVY VARY, din vremuri diferite, dar și câteva 

trimiteri poștale ilustrate.

Biserica Sfântul Iacob

Clădirea poștei

Podul peste râul Eger

Palatul sporturilor

Casa de cultură

Castelul

Gara

Mănăstirea Capucinilor

Monumentul eroilor

Trimiteri poștale      

***

O VORBĂ DE DUH

DE LA ÎNAINTAȘI

O PASTILĂ DE UMOR

UN DIALOG EPIGRAMATIC

_____________xxx_____________

O PLACHETĂ,

CÂTEVA MEDALII ȘI INSIGNE

ROMÂNEȘTI RELIGIOASE

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc. 

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).  

Societatea ortodoxă națională a femeilor române - 1910

Pe fondul curentului feminist din ce în ce mai puternic în ultimul sfert al secolului al XIX-lea în Statele Unite ale Americii și în mare parte din statele din Europa, în România prinde contur o mișcare feministă, cu priorități sociale și culturale, urmate de preocupări politice după realizarea Marii Uniri, Societatea Ortodoxă Naționala a Femeilor Române (S.O.N.F.R.) a luat ființă în data de 21 mai 1910, în localul societății “Ajutorul Clerului Român”, - bulevardul Carol, nr.77, București - la inițiativa unui comitet de strălucite femei din elita societății acelor vremuri, în fruntea cărora s-a aflat Alexandrina Cantacuzino, "Principesa", nora celebrului latifundiar și om politic Gheorghe Grigore Cantacuzino "Nababul". 

Societatea ortodoxă națională a femeilor române
Prin ea vei învinge

Dintre fruntașele comitetului de inițiativă pentru crearea Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române se mai disting Elena Odobescu, Zoe Râmniceanu și Anastasia Filipescu. Nașterea acestei societăți are aerul romantic al acelor ani, anunțul fiind făcut de Alexandrina Cantacuzino în fața Catedralei Mitropolitane din București, într-una din duminicile lunii mai 1910, la sfârșitul liturghiei. Asistența, formată din protipendada Bucureștiului, dar și din oameni simpli, precum și diverse personalități politice și bisericești, a salutat inițiativa. 

Societatea ortodoxă națională a femeilor române 

Concursul "Cultul mamei"

Societatea a căpătat personalitate juridică prin Decretul Regal nr. 4062 / 28 Decembrie 1910, publicat în Monitorul Oficial nr. 255 / 1911 și a avut ca scop declarat "unirea sufletelor şi mobilizarea energiilor pentru educaţia religioasă a tinerilor, pentru ajutorarea familiilor aflate în dificultate, pentru susţinerea Bisericii”. Societatea își propunea apărarea credinței ortodoxe și a bisericii strămoșești, dezvoltarea culturală, educarea copiilor din punct de vedere religios și național, acte de caritate, creșterea și sprijinirea integr[rii sociale a orfanilor. 

Societatea ortodoxă națională a femeilor române 

Lăsați pruncii să vie la mine

Societatea s-a aflat sub patronajul Mitropolitului Primat Atanasie Mironescu și sub protecția Majestatii Sale Regele Carol I și a Reginei Elisabeta. Ca simbol al societăți a fost aleasă "crucea de oțel împodobită cu panglică tricoloră". 

Societatea ortodoxă națională a femeilor române 

In hoc signo vinges (cu acest semn vei învinge)

Prima președintă a societății a fost decana de vârstă a comitetului de inițiativă, doamna Anastasia Filipescu, urmată - după moartea acesteia- de doamna Alexandrina Cantacuzino. Aderarea pe scară largă a femeilor din toate categoriile sociale a dus la crearea de filiale în toate orașele mari ale Vechiului Regat. Resursele societății au devenit din ce în ce mai consistente, putându-se crea mici așezăminte filantropice pentru cei aflați în nevoie. 

Împăratul Constantin

Societatea ortodoxă națională a femeilor române 

In hoc signo vinges (cu acest semn vei învinge)

În timpul primului razboi mondial, sediile societății au fost transformate în spitale ad-hoc pentru tratarea răniților și a bolnavilor. Alături de Crucea Roșie, societatea a avut o mare contribuție în vindecarea celor suferinzi, membrele participand activ ca sore de caritate la efortul uriaș implicat de război și de răspândirea maladiilor. În contextul războiului, mentorul societății și îngerul său păzitor a devenit noua suverana, Regina Maria. S.O.N.F.R. a organizat serbări (Duminica Ortodoxiei, Ziua Mamei – pentru prima dată s-a sărbătorit în anul 1928), conferinţe cu scop moral, religios şi naţional, susţinute de personalităţi din viaţa ştiinţifică, politică sau artistică a epocii, concursuri, expoziţii (de exemplu, târgul de industrie casnică rurală din 1940, expoziţia de scoarţe, ţesături şi cusături româneşti din iunie 1941), bazare şi loterii (anual), colecte şi chete publice cu scop educativ, concerte religioase, de muzică simfonică. 

Ștefan cel Mare și Sfânt

Societatea ortodoxă națională a femeilor române 

In hoc signo vinges (cu acest semn vei învinge)

Membrele S.O.N.F.R. au fost femei active, cu idealuri profund umane, manifestate constant, ceea ce a adus desigur și Biserica ortodoxă printre susținători. Feministele, ca și clericii, au militat continuu pentru: creşterea prestigiului bisericii ortodoxe, întărirea ideii naţionale, dezvoltarea educaţiei culturale, morale şi religioase a tinerei generaţii. Aceste obiective au fost nu doar afirmate teoretic în numeroasele şedinţe, adunări sau congrese ale societăţii, ci au fost urmărite practic, printr-o gamă variată de activităţi. Comitetele parohiale, din București și din alte orașe, au avut deseori inițiative și realizări educative, culturale, religioase cu scopul sprijinirii copiilor, a bolnavilor, a femeilor, construirea de biserici, culturalizarea populației. 

Ștefan cel Mare și Sfânt

Societatea ortodoxă națională a femeilor române 

In hoc signo vinges (cu acest semn vei învinge)

Activitatea parohiilor S.O.N.F.R. este demonstrată mai ales în Bucureşti, unde documentele păstrate prezintă realizările remarcabile ale parohiilor Lucaci, Oţetari, Sf. Apostoli, Biserica Albă, Cuibul cu Barză, Sf. Voievozi, Ghencea, Sf. Nicolae Șelari, Popa Chițu, Cărămidarii de Jos și multe altele. Aceste parohii au patronat şcoli, bibilioteci, au organizat concerte religioase, bazare, festivaluri şi conferinţe. 

Societatea ortodoxă națională a femeilor române 

Pe aici nu se trece!

Influenţa şi activitatea S.O.N.F.R. s-a extins treptat în toată ţara, fiind mai reprezentativă în Muntenia şi Moldova (aici s-au desfăşurat majoritatea adunărilor generale şi congreselor) şi mai limitată în Banat şi Transilvania, probabil şi din cauza propagandei catolice. S.O.N.F.R. s-a manifestat şi în Basarabia, înfiinţând filiale, şcoli ortodoxe la Chișinău, Odesa. Prin ideologia sa profund umană şi creştină-ortodoxă, prin componența sa diversă social și profesional, prin inițiativele de colaborare cu Biserica Ortodoxă și realizările multilaterale pe timp de pace şi de război, S.O.N.F.R. rămâne un model de societate feministă în România interbelică. Perioada interbelică a avut, ca întreaga societate românească, suișuri și coborâșuri, pe fondul lipsurilor după marele război, cu revenire spre mijlocul anilor '20, apoi al crizei de la sfârșitul acelei decade, urmată de înflorirea de la mijlocul anilor '30, până la declanșarea celui de-al doilea măcel al secolului al XX-lea. 

Placheta - (Sfântul Gheorghe)

Societatea ortodoxă națională a femeilor române 

După intrarea la 22 iunie 1941 a României în cel de-al doilea război mondial, pe măsură ce frontul se îndepărta, Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române și-a asumat rolul misionar în Basarabia eliberată de sub sovietici, atât în sprijinirea redării bisericilor scopului religios - transformate de bolșevici în magazii (în cel mai fericit caz  !), precum și de ajutorare a orfanilor și răniților, dar și a bolnavilor. O acțiune memorabilă a societății este organizarea Crăciunului 1941 pentru trupele române, la Odesa. Mai jos admiri o poză reprezentând clădirea Institutului de fete al "Societății ortodoxe române" din strada Principatele Unite, nr.63.

Sfârsitul războiului a adus o perioadă extrem de dificilă, atât în context politic, cât și economic - marea secetă, lipsurile imense după război și - mai ales ! – prezența ocupantului sovietic ce și-a impus un guvern marionetă la București, și-au pus amprenta asupra anvergurii activității societății. Mai jos admiri o fotografie reprezentând Institutul Ortodox al Femeilor Române din municipiul Galați. 

În cele din urmă, după proclamarea abuzivă a Republicii Populare Române, noua putere a desființat toate organizațiile din societatea civila, Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române trecând în istorie, la fel ca și alte mari societăți sau asociații care au reprezentat piloni ai evoluției statului în diverse domenii - Cultul Eroilor, Liga Navală, Asociația Româna pentru Propaganda Aviatiei și altele. Imediat după revoluţia din decembrie ’89, a apărut şi dorinţa de a se readuce la viaţă vechea Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Creştine din România. Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Teoctist şi prin aprobarea Sfântului Sinod, S.O.N.F.R. şi-a redobândit personalitatea juridică în data de 5 martie 1991. Reînfinţarea a însemnat: „gruparea tuturor femeilor de credinţă ortodoxă din România, indiferent de naţionalitate şi convingeri politice pentru întărirea activităţii misionare creştin-ortodoxe”. Mai jos admiri un meniu masă de prânz organizat de către S.O.N.F.R. în data de 1 ianuarie 1916

Mai jos admiri un bilet de loterie emis de către S.O.N.F.R..

În prezent S.O.N.F.R. activează în 17 oraşi ale ţării (Bucureşti, Craiova, Timişoara, Galaţi, Cluj-Napoca, Iaşi, Arad, Oradea, Buzău, Botoşani, Braşov, Ploieşti, Reghin, Vaslui, Bacău, Râmnicu Vâlcea, Fălticeni), membrele ei militând pentru propovăduirea adevărurilor creştine şi pentru promovarea valorilor naţionale. 

___________ooOoo___________

O ACȚIUNE ROMÂNEASCĂ

ÎN LIMBA MAGHIARĂ

Acțiunea 5 cote participare 1922 - Societatea pe acțiuni

Terenul de sport Haggibbor - Cluj 

Detaliu vignetă de pe o bancnotă americană

de dinaintea proclamării independenței SUA

Câteva ornamente decorative de pe

bancnote slovace fantezie

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 11.06.2017