joi, 22 iunie 2017

MONEDE COROANE CEHE DE COLECȚIE - 1


1.  Moneda coroană cehă de colecţie de mai jos celebrează Podul de piatră din Pisek. Moneda prezintă pe avers o compoziție de animale heraldice din stema mare a Cehiei: leul ceh- deasupra, cu vulturul Moraviei și vulturul silezian - dedesubt, iar în stânga se află statuia Sf. Ioan de Nepomuk de pe podul Písek. Pe monedă este inscripionat circular pe marginea monedei numele statului în limba cehă "ČESKÁ REPUBLIKA", denumirea și unitatea monetară abreviată "5000 Kč" și numele seriei de monede "MOSTY", adică “poduri”. Reversul monedei redă o imagine a podului. Pe marginea monedei este aplicată circular inscripția; "GOTICKÝ MOST V PÍSKU" – “Podul gotic din Pisek”, 2011 – anul baterii și ZF – inițialele designerului monedei - sculptorul Zbyněk Fojtů. 
Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5000 coroane, data emiterii – 25 mai 2011, seria – poduri, forma - rotundă, diametrul – 22 milimetri, greutatea – 7,78 grame, metalul – aur, pritatea – 99,9%, calitatea – BU (2600 exemplare și proof (6900 exemplare) și designer – sculptorul Zbyněk Fojtů. 
Podul de piatră (gotic) din Písek este cel mai vechi pod din Cehia și unul dintre cele două cele mai vechi poduri din Europa Centrală, situat în orașul Pisek, sudul Boemiei, fiind construit în secolul al XIII-lea. El este situat pe râul Otav, afluent al râului Vltava, este construit pe 6 stâlpi și are 7 arcuri, cu lungimea totală de 109,75 metri și lățimea de 6, 25 metri. Podul a supraviețuit marilor inundații din anul 2002, când unele statui și lateralele podului au fost luate de ape. Acum podul este protejat de o armătură fier-beton

2.  Moneda coroană cehă de colecţie de mai jos celebrează Podul de piatră, cu turn, în stil renascentist, de la Stříbro. Moneda prezintă pe avers o compoziție grafică de animale heraldice din stema mare a Cehiei și stema renascentistă a orașului Stříbro. În centru este inscripionat liniar numele statului în limba cehă "ČESKÁ REPUBLIKA", denumirea și unitatea monetară abreviată "5000 Kč" și numele seriei de monede "MOSTY", adică “poduri”. Reversul monedei redă o imagine a podului cu turnul său dominant și statuia Sf. Ioan de Nepomuk. Circular este aplicat inscripția cu numele podului, anul baterii monedei – 2011 și ZF – inițialele designerului monedei - sculptorul Zbyněk Fojtů. 
Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5000 coroane, data emiterii – 11 octombrie 2011, seria – poduri, forma - rotundă, diametrul – 22 milimetri, greutatea – 7,78 grame, metalul – aur, pritatea – 99,9%, calitatea – BU (2700 exemplare și proof (7300 exemplare) și designer – sculptorul Zbyněk Fojtů. 
Podul de piatră, cu turn, în stil renascentist, de la Stříbro, a fost construit în anul 1560 de către arhitectul spaniol de El Ferrol. Podul traverseză râul Mze având lungimea de 60 de metri și lățimea de 5,8 metri. La unul din capetele podului există un turn dominant, denumit Branská, denumire alternativă Koubkova.

3.  Moneda coroană cehă de colecţie de mai jos celebrează Podul de piatră, baroc, de la Náměšť nad Oslavou. Moneda prezintă pe avers în cadrul unui dreptunghi o compoziție grafică de animale heraldice din stema națională a Republicii Cehe; leul ceh în mijloc, vulturul silesian pe dreapta și vulturul moravian pe stânga, o vedere din lateral a podului și liniar înscrisurile; numele statului "ČESKÁ REPUBLIKA", "MOSTY" care înseamnă “poduri” și valoarea mondei - "5000 Kč". Reversul monedei redă o imagine a podului pe lungime și liniar înscrisul: "BAROKNÍ MOST V NÁMĚŠTI", "NAD OSLAVOU", „2012" și inițialele designerului monedei - Martin Dašek. 
Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 5000 coroane, data emiterii – 15 mai 2012, seria – poduri, forma - rotundă, diametrul – 22 milimetri, greutatea – 7,78 grame, metalul – aur, pritatea – 99,9%, calitatea – BU (3200 exemplare și proof (9000 exemplare) și designer – Martin Dašek. 
Podul de piatră, baroc, de la Náměšť nad Oslavou a fost construit în anul 1737 din ordinul lui Adrian Graf von Enkevoirt, iar în anul 1744 a fost împodobit cu 20 de statui. Podul este susținut de șapte arcuri cu lățimi diferite și are o lungime de 75 de metri. Important de știu că astăzi pe pod pot fi admirate copii ale statuilor, originalele fiind depuse în lapidarium-ul castelului Luteránce. Mai jos admiri cele 20 de statui care împodobesc podul. 

***

O VORBĂ DE DUH
DE LA ÎNAINTAȘI
UN DIALOG EPIGRAMATIC
O PASTILĂ DE UMOR

__________xxx__________

CÂTEVA PLACHETE ȘI
MEDALII DIN JUDEȚUL DOLJ

Informaţii generale despre medalistică  şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul  "Le Havre - Franţa".

Conform  DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi  se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).  

Matricea sigilară reprezintă obiectul confecţionat din material dur care, care are gravată o reprezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor și care servește pentru realizarea amprentei sigilare. Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur, tuş sau fum) în urma aplicării unei matrici sigilare. Sigiliul este principalul mijloc de garantare a unor secrete şi de asigurare a autenticităţii unor acte. Sigilile rotunde reprezintă autoritatea unei instituții. Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă, ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum. Sigilografia (nume alternativ - sfragistica) a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiției moderne și dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhivist și istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea  Collection des sceaux des Archives de l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa, pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigiliu. Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează reprezentarea grafică și textul unui sigiliu. Exerga este spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul matricei sigilare. Este important de reținut a nu se confunda sigilografia cu heraldica. Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele, etc. 
Matricea sigilară de mai sus a fost turnată de Temnița din Craiova, ea fiind confecționată din alamă și gravată în incizie, de formă rotundă, cu diametrul de 36 milimetri. În centrul câmpului sigilar al matricii este reprezentată o acvilă cruciată, cu capul spre aripa stângă, încoronată, cu aripile deschise, stând pe două chei, aşezate în săritoare şi peste care broşează o pereche de catuşe cu lanţuri. În exergă, pe marginea circulară a matricii în interiorul unui cerc continuu este aplicată cu majuscule inscripția: * PRINCIPATELE UNITE * TEMNIŢA DIN CRAIOVA. 
Penitenciarul Craiova este o unitate de detenție cu regim de maximă siguranță din România. Penitenciarul Craiova a fost înființat în anul 1887, în anul 1900 număra 300 deținuți, atât bărbați cât și femei, condamnați și arestați preventiv de drept comun. În anul 1907, după răscoala țărănească numărul celor închiși a crescut progresiv, ajungându-se până la 856 la data de 1 iulie 1907. În anul 1908 s-a înființat, în cadrul închisorii, o școală care avea menirea să învețe carte pe cei fără știință, precum și pe cei care aveau foarte puțin, iar în anul 1943 s-au pus în funcțiune 14 războaie mecanice de țesut pânză de cânepă, la secția Femei. 
Asociația chinologică română
Județul Dolj - EXCELENT
Chinologie (din greacă: kyn, -"câine"; și logos, -"știință") este știința care se ocupă cu studiul și creșterea câinilor. Arăt încontinuare câteva dintre momentele dezvoltării chinologiei românești prin activitatatea chinologilor arădeni. In anul 1921 au luat fiinta Clubul Foxterrieri din Arad si Clubul Amatorilor de Caini de Politie din Arad. Aceste doua cluburi au organizat activitatea chinologica din Arad si din judetele invecinate, stimuland dezvoltarea miscarii chinologice. Dintre manifestarile chinologice organizate in acea perioada de chinologii aradeni amintim expozitia clubului de Fox Terrier din anul 1929 la care au participat peste 200 de exemplare, aproximativ 100 fiind din Arad. Activitatea chinologica a fost intrerupta de cel de al doilea razboi mondial.  Anul 1969 este un an important pentru chinologia romana, este anul infiintarii asociatiei chinologice. 
La data de 17 noiembrie 1969 s-a infiintat la Arad Asociatia de Crescut si Dresat Caini din Romania, prima asociatie chinologica din Romania si care a fost aprobata de Consiliul de Ministri din R.S.R. In anul 1972, cu ajutorul chinologilor maghiari Asociatia Chinologica Romana este admisa ca membra al Federatiei Chinologice Internationale. Chinologii aradeni au avut in acea perioada o intensa activitate pentru popularizarea cainilor de rasa in randul oamenilor. De asemenea sau tiparit mai multe publicatii de specialitate: revista „Ciinele”, colectia „Totul despre ciini” care cuprinde patru carti: „Micul ghid canin”, Reproductia speciei canine”, „Eredopatologie canina” si „Zoopsihologie canina”. Din anul 1972 pana in anul 1976 Asociatia Chinologica Romana a functionat in cadrul AVIROM, care a avut sediul central la Arad, organism care includea alaturi de crescatorii de caini, crescatorii de pasari de curte si porumbei si era sub controlul direct al Ministerului Agriculturii. Prima expozitie s-a organizat in anul 1971 pe stadionul fabricii arădene de zahar. Expozitiile incepeau intotdeauna cu parada raselor, demonstratii de dresaj, curse de ogari. In anul 1976 s-a organizat, pe stadionul Gloria, una dintre cele mai mari expozitii chinologice din Romania, fiind prezenti peste 800 de caini. În anul 1978, la Arad, s-a infiintat prima scoala nationala de dresaj si s-a organizat prima tabara de dresaj. De la infiintare anual s-au organizat la Arad expozitii chinologice. Asociatia chinologica din Arad a organizat in anul 2002 si anul 2005 Campionatul Europei Centrale si de Est considerat cel mai important eveniment continental organizat sub egida F.C.I..  
Placheta - TC IND AG - Craiova 1949 - 1984
(Trustul de construcții industriale - Antrepriza generală)
Trusturile de Construcții Industriale au fost companii de construcții deținute de către statul român. Acestei trusturi erau organizate la nivelul fiecărui județ și ele erau împărțite pe antreprize. Antreprizele sunt niște întreprinderi specializate care execută lucrări industriale, comerciale, de construcții etc. 

Placheta - Amintire din Maglavit - 1935 
(Maica Domnului cu fiul Isus)
În vara anului 1935, o Românie întreagă n-avea ochi decât pentru Maglavit-localitatea din Oltenia în care ciobanul Petrache Lupu pretindea că l-a văzut şi a vorbit cu Dumnezeu. Foarte repede, societatea s-a împărţit în tabere: unii i-au zis ciobanului „nebun“, alţii „sfânt“, unii au bănuit că-i vorba de o escrocherie. Cert e însă că puhoaie de oameni au pornit-o înspre Maglavit, convinşi de virtuţile tămăduitoare ale locului. Maglavit este o comună din județul  Dolj, formată din satele Hunia și Maglavit. Comuna este situată la 10 kilometri nord de Calafat, denumirea provenind de la; “moglo vite” care înseamnă „multe vite” sau „magla vit”, ce semnifică „ceață groasă”. Conform recensământului din anul 2011, populația comunei Maglavit se ridică la 4875 de locuitori, dintre care: români – 88,96%, romi – 7,02% și restul - altă etnie sau necunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși - 95,82%) iar restul – altă religie sau nedeclarată. La acea vreme în zonă existau oameni cu pregătire sumară, ușor naivi și foarte influiențabili. Dacă Averescu și Zelea Codreanu se impun, din punct de vedere politic, pe fondul unei crize morale profunde a societăţii româneşti, cazul Petrache Lupu apare în contextul unei calamităţi naturale de proporţii, care declanşează la rândul său o profundă criză religioasă. 
Ciobanu Petrache Lupu - 1935
Talismanu de la Maglavit
Petrache Gh. Lupu născut la data de 14 octombrie 1907 apare ca un individ, cioban de meserie, sărac la minte şi ca stare materială, care le apare ţăranilor drept Alesul Tatălui ce poate comunica mulţimilor însetate de dreptate voinţa Creatorului. Astfel, între 1930-1935, o secetă puternică reduce dramatic şeptelul locuitorilor din comuna Maglavit şi le pârjoleşte păşunile. În aceste condiţii de secetă teribilă, unul dintre ciobanii comunali, Petrache Gh. Lupu, om de 27 de ani, mut și aproape surd, ar fi fost martor la o apariţie divină, trei vineri consecutiv, în zilele de 31 mai, 7 şi 14 iunie 1935. Apariţia ar fi fost de forma unui moş care plutea pe deasupra pământului; moşul nu putea fi văzut decât de cioban, era impozant, iar părul său îl acoperea în întregime, ca un veşmânt – încât nu i se vedeau decât degetele picioarelor şi chipul. El i-ar fi poruncit lui Petrache să le spună oamenilor că dacă nu se pocăiesc, nu merg la biserică, nu respectă repaosul din zilele de sărbătoare şi de duminică şi nu postesc miercurea şi vinerea, „are să le rupă muncile”. Prima reacţie a ciobanului a fost frica, urmată de neîncredere; moşul, însă, a insistat pe lângă păstor să le vorbească oamenilor despre el şi ameninţările sale, astfel că, în prima duminică, Petrache Lupu a relatat faptul în faţa oamenilor prezenţi în biserică la slujbă, în prezenţa preotului paroh Nicolae Bobin; receptivitatea lor a fost de bun-augur pentru intenţiile reformatoare ale ciobanului insuflate de Tatăl Ceresc. Șocati de faptul că acum ciobanul gângav și neputincios putea să vorbească clar și răspicat, deși fusese respins în armată, ca inapt pe caz de boală, preoții și autoritățile îl încurajează să-și spună povestea, toata întâmplarea devenind în scurt timp fenomen național. La punctul numit „La Buturugi” din afara satului, unde a avut loc prima apariţie, ciobanul a săpat o fântână alături de care a ridicat o cruce din lemn, pe care a notat numele său şi amintirea viziunii sale şi îndemnul ca oamenii „să închine, să pupe”. Ulterior, apa fântânii a fost considerată a fi făcătoare de minuni. În scurtă vreme, vestea minunii de la Maglavit depăşeşte hotarele judeţului Dolj. Fenomenul Maglavit poate fi periodizat după cum urmează: anii 1935-1938, în care acesta cunoaşte limita sa maximă de expansiune, până la proiectul de ridicare a unei biserici pe locul unde Petrache Lupu l-ar fi văzut pe Dumnezeu, din fondurile strânse de credincioşi, sub directa îndrumare a regelui Carol al II-lea; şi anii 1938-1942, în care interesul publicului, sub influenţa factorilor politici externi, se deplasează dinspre Maglavit spre faptele cu posibile urmări grave pentru noi din arena politică internaţională, iar astfel cazul cade de la o zi la alta în desuetudine. Cazul Maglavit, ca orice fenomen de masă, are două nivele: cel vizibil, închinat, în exclusivitate, exacerbării liturgicului, pentru atragerea maselor; şi cel invizibil, de care, inevitabil, profită numai câţiva aleşi. Ca şi în alte cazuri potenţialul său comercial trezeşte dorinţe de înavuţire; în mod direct sunt comercializate icoane, broşuri, cruciuliţe, cutiuţe cu tămâie, lumânări etc. de către diverşi comercianţi ambulanţi, în cantităţi industriale, dar nimeni nu ştie cuantumul sumelor astfel acumulate. Sumedenie de troiţe se alătură crucii puse de către cioban la locul minunii, sunt ridicate numeroase altare, iar în faţa unuia dintre ele Lupu imită în parte gestul sacramental al preotului din timpul programului liturgic, dar nu e preot să se formalizeze, fiindcă el e Alesul; atinge oamenii veniţi să se vindece trupeşte, sufleteşte, sau numai să se roage, şi aceştia se simt vindecaţi. Raportul întocmit în 18 septembrie 1935 de către comisarul de Brigadă Mobilă, pe numele său Asterian, e reprezentativ în această privinţă. Astfel, la Maglavit „a fost destul câteva vindecări de bolnavi pentru ca tot acest lucru să ia aspectul unei opere Dumnezeieşti şi pentru care numele Sfântului de la Maglavit să se răspândească cu iuţeala fulgerului, atrăgând pe aceste meleaguri mii de credincioşi. Dacă lucrul ar fi rămas în domeniul pur al credinţei, valoarea lui ar fi fost nemăsurat de mare, dar la adăpostul lui s’au ridicat o mulţime de profitori, care în numele bisericii şi pentru preamărirea acestei minuni, s’au dedat la cele mai înjositoare negustorii. La un moment dat intră pe fir însuși patriarhul Elie Miron Cristea, ca agent personal al regelui Carol al II-lea. El trece afacerea de pe numele episcopului pe cel al regelui, care botează un copil al ciobanului prin generalul Sichitiu din Statul Major şi oferă păstorului 15000 de lei spre a câştiga încrederea lui şi a credincioşilor. Episcopul e recompensat moral pentru pierderea afacerii prin botezul micuţului, care primeşte numele de Mihai, după moştenitorul tronului, Marele Voievod de Alba Iulia. Regele îşi arogă titulatura de ctitor al aşezământului, dar problemele de politică externă se acutizează şi această jucărie nouă a sa nu va mai prezenta interes. Se face totuşi un deviz şi un proiect, în valoare de 5800000 de lei pentru ridicarea unei biserici de 2500 metri pătrați la Maglavit.Deja în toamna lui 1938, la Maglavit, totul e în părăsire, şi un jurnalist scrie că frunzele uscate, în mari cantităţi, au năpădit locul de închinăciune şi fundaţiile viitoarei biserici. Pelerinii, perindaţi pe la Maglavit între 1935 şi 1938 în număr de circa 2000000 nu au văzut nimic palpabil în urma donaţiilor masive. Calcule bazate pe o serie de sume menţionate în documente indică delapidarea sumei de 10000000 de lei între anii, de maximă expansiune, ai minunii, respectiv 1935-1938. N-a fost efectuată nicio anchetă, oalele sparte le-au plătit credincioşii păcăliţi şi primii profitori. În cazul Maglavit, credinţa, stimulată de persuasiune, a servit formării şi alimentării unor averi dubioase, şi câştigării, necesare, de capital politic, necesar în viitoarele alegeri, cruciale pentru ţară. În timpul războiului, Petrache Lupu a fost dus cu avionul până la cotul Donului pentru a sfinți trupele romane, din ordinul personal al lui Antonescu, se spune. Acolo ciobanașul a prorocit spre spaima celor care l-au ascultat sfârșitul: “Războiul ăsta va fi pierdut!“. Venirea comuniștilor a însemnat și izolarea ciobănașului de la Maglavit. Oamenii mai veneau la Maglavit doar pe ascuns, iar omul îi primea în casa lui și le dadea binecuvântare. Petrache Lupu a fost închis o perioadă în beciurile Securității, dar și-a trăit până la urma o bătrânete demnă la Maglavit.“Omul care l-a vazut pe Dumnezeu” s-a stins din viata pe 14 decembrie 1994, la 87 de ani.
Placheta - Municipiul Craiova  
Municipiul Craiova (în germană Krajowa 1718-1739) este reședința județului Dolj, denumită și „capitala Olteniei”. Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, în anul 2009 orașul avea o populație de 298643 de locuitori. Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 metri. Craiova face parte din Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de Valea Jiului. Prima atestare documentară a orașului provine din anul 225, pe documentul istoric Tabula Peutingeriană. Sus este reprezentată stema municipiului Craiova şi jos câteva monumente de cultură și arhitectură ale orașului, dar și trimiteri poștale ilustrate din vremuri diferite.  
Prefectura
Biserica Sfântul Dumitru
Casa Băniei
Banca națională
Banca Comerțului
Biserica Mântuleasa
Biserica Sfântul Ilie
Biserica Sfânta Treime 
Casa Elisei Alexandrescu
Casa Iancu Pleșa
Casa Vorvoreanu
Gara veche
Gimnaziul fiilor de militari
Liceul militar
Hotelul Minerva și Strada Unirii
Hotelurile Minerva și Geblescu
Institutul Arnold
Institutul Sfânta Maria
Institutul Zaharia Mărăcinescu
Monumentul Independenței
Monumentul lui Ion Maiorescu
Muzeul Aman
Palatul Dina Mihail
Școala Madona Dudu
Școala normală
Strada Lipscani
Teatrul Național și Strada Justiției
Turnul din Parcul Bibescu
Trimiteri poștale

Dolj este un județ în provincia istorică Oltenia din partea sudică a României, aflat în regiunea cea mai mănoasă și roditoare a Câmpiei Dunării și a Olteniei, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol, dintre cele mai prielnice. Județul se întinde pe 7414 kilometri pătrați, numără aproximativ 734000 de locuitori având capitala în municipiul Craiova. Din punct de vedere administrativ județul se compune din; 3 municipii - Craiova, Băilești și Calafat, 4 orașe - Bechet, Dăbuleni, Filiași și Segarcea precum și 103 comune.  Sus am postat harta, stemele comunistă și actuală ale județului Dolj precum și câteva monumente de cultură și arhitectură din acest județ, din vremuri diferite.
Vedere Băilești
Mănăstirea Sadova
Bulevardul - Calafat
Gara - Calafat
Mănăstirea Jianu - Braniște
Monumentul I.C.Brătianu și Liceul Independența - Calafat

__________ooOoo__________

PERSONALITĂȚI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
Tjut Njak Dhien a fost o eroină națională implicată în lupta pentru independență națională, care s-a născută în anul 1848 și a decedat în anul 1908.

Detaliu vignetă de pe o bancnotă haitină

Două detalii vignetă de pe bilete spaniole de loterie

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 22.06.2017

Niciun comentariu: