Provenind din grecescul philos = iubitor şi latinescul
lumen = lumină, FILUMENIA reprezintă arta de a colecţiona cutii de chibrituri. Putem azi descoperi istoria României relatată altfel, prin
intermediul unui banal dreptunghi din carton, datorită pasiunii şi
entuziasmului unor colecţionari, care prin miile de cutii pe care le posedă ne
oferă posibilitatea de a redescoperi pitorescul unor perioade de mult apuse.
Stema marea a Regatului României
Deasupra îţi prezint cele 3 steme ale Regatului României, în care a treia, cea mică, este consistent modificată.
Regele Carol I al României
Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
Regele Ferdinand al României
Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române , iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.
Regele Carol al II-lea al României
Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina
Regele Mihai al României
Mihai I, Rege al României, Principe al Romaniei, fost Principe de Hohenzolern (născut 25 octombrie 1921 Sinaia), în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea, cu titlul Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. Este stră-strănepotul reginei Victoria a Marii Britanii şi văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a. Mihai este una dintre ultimele personalităţi publice în viaţă din perioada celui de al II-lea război mondial.
Regina Elisabeta
Elisabeta de Neuwied (cunoscută ca Regina Elisabeta sau Elisaveta a României, nume complet: Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, născută în data de 29 decembrie 1843 în Neuwied, Germania şi decedată la 18 februarie 1916 la Curtea de Argeş) a fost întâia regină a României, soţia lui Carol I, primul rege român din renumita dinastie germană Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poetă, eseistă şi scriitoare. Mai este deasemenea cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, iar ca patroană a artelor Carmen Sylva, şi ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.
Regina Maria
Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, născută Marie Alexandra Victoria, din Casa de Saxa – Coburg ;I Gotha (născută la data de 29 octombrie 1875 în localitatea Eastwell Park, ducatul Kent din Anglia şi decedată la data de 18 iulie 1938 în Sinaia), a fost mare prinesă a Marii Britanii şi Irlandei, consoarta regelui Ferdinand şi regină a României. A fost nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.Este mama regelui Carol al II-lea al României. Viitoarea regină Maria a României s-a născut pe 3 octombrie 1875, fiind fiica ducelui de Edinburgh, Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria Bulgaria
Regina Elena
Majestatea Sa Elena, Regina-mamă a României, Principesă a României, Principesă de Grecia şi Danemarca (născută la data de 2 mai 1896 la Atena, Grecia şi decedată la 28 noiembrie 1982 la Lausanne, Elveţia), a fost soția lui Carol al II-lea al României şi mama regelui Mihai I al României. Elena și Carol s-au căsătorit la Atena, pe 10 martie 1921. Ei erau veri de gradul al II-lea, străbunica lor fiind celebra regină Victoria a Marii Britanii. Țăranii superstițioși din Grecia au prezis că mariajele se vor destrăma, nefiind făcute, după datină, dovedindu-se că au avut dreptate. Căsătoria n-a durat decât până în anul 1928, când cei doi soți s-au despărțit, după cea dintâi abdicare a lui Carol, în anul 1925. Soția oficială, recunoscută, a lui Carol al II-lea este cea mai puțin cunoscută dintre reginele României.
Ion Ghermănescu
Ion Ghermănescu a fost Ministru al Comerţului în guvernul Regatului România, în anul 1930.
Insula Ada-Kaleh
Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale,
însemnând Insula Fortăreață) a fost o insulă pe Dunăre, acoperită
în 1970 de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porţile de Fier
I. Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de
circa 1,7 km lungime și circa 500 m lățime. Era populată de circa 600 de
turci. Insula Ada Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct
turistic îndrăgit datorită preturilor (fiind scutită de impozit) mai
scăzute, pentru cumpărarea delicateselor turcesti, bijuterii si tutun. Insula a
fost renumită și pentru creșterea trandafirilor din care localnicii
obtineau uleiul si parfumul de trandafir. Insula a fost locuită încă din
antichitate. Herodot amintea de Cyraunis, despre care scrie
că lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și
de viță sălbatică. Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor
Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește
despre insula Saan cu 216 oameni. De la 1430
devine cunoscută ca Ada Kaleh. Din cauza poziției strategice a
insulei, în conflictul imperiului habsburgic cu
cel otoman insula Ada Kaleh a avut o importanță deosebită. În anul
1689 armata austriacă a construit o fortăreață împotriva Imperiului
Otoman. În următoarele decenii, ocupația insulei Ada Kaleh s-a schimbat de mai
multe ori între Austria și Imperiul Otoman. În urma Tratatului de pace de la
Belgrad din anul 1739, insula a rămas permanent turcilor, cu scurte întreruperi
temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 - 1791. Uitată
la congresul de pace de la Berlin - 1878 - insula Ada-Kaleh a rămas
posesiune turcă aflată sub ocupație austro-ungara până în anul 1918/1920,
când a devenit teritoriu românesc. Majoritatea populației insulei era de
origine turca. (Sursa - Net). Mai jos iti prezint
alte informatii interesante despre acest tinut intrat in uitare; (Sursa -Jurnalul.ro)
A fost odata, in mijlocul Dunarii, o insula in forma de stea, Ada-Kaleh -
"Insula Cetatii". Pentru ea s-au batut secole de-a randul Imperiul
Austro-Ungar si cel Otoman. Caci cine stapanea Ada-Kaleh, "un mic
Gibraltar", cum l-au botezat istoricii, controla circulatia pe fluviu si
pe uscat, in zona. Legendele despre Ada-Kaleh pornesc din vremurile
argonautilor. Pana si Hercule ar fi incercat, candva, sa cucereasca cetatea din
mijlocul Dunarii. Grecii au botezat-o Cotinusa - adica pamantul maslinilor
salbatici. In descrierile lui Herodot, insula apare cu numele Cyraunis.
Cornelius Nepos o numea Cerne. Pe timpul cat a fost sub dominatia
austro-ungara, insula s-a numit Carolina. Dupa primul razboi mondial, in urma
unui referendum, insula cu populatie musulmana a trecut la Romania, conform
dorintei celor care o locuiau. Si a urmat jumatate de secol de fericire pentru
locuitorii de pe insula. S-au bucurat de protectia lui Carol I, care se spune
ca avea legaturi stranse cu mai-marele "mafiotilor" de atunci de pe
insula. Prin bunavointa regelui, locuitorii de pe Ada-Kaleh au fost scutiti de
taxe pentru comertul pe care il faceau. Esentele tari ale tutunului din
tigaretele facute pe Ada-Kaleh au ajuns celebre. La fel si locum-ul (rahat
turcesc) care se facea pe insula. "Toate lucurile pe care le faceau -
locum, dulceturi de smochine, bijuterii - erau minunate. Turcii de pe insula
erau migalosi si intotdeauna produceau in cantitati mici. Ca sa faca un pic de
locum, invarteau doua ore, fara sa se opreasca, la cazanul in care pusesera
zahar si petale de trandafiri", isi aminteste Ana Vlad, o invatatoare care
a predat pe Ada-Kaleh. "Aveam 19 ani cand am pasit, ca invatatoare,
pe Ada-Kaleh. Avea o vegetatie de credeai ca esti in paradis. Struguri de care
nu mai vazusem niciodata, smochine, mosmoale... Iar cand intrai in geamia lor,
ramaneai zile in sir dupa aceea cu mirosul de smirna care iti intra in
haine", adauga invatatoarea. Ana Vlad este romanca si ortodoxa, dar nu i-a
trebuit mult sa se ataseze de turcii musulmani de pe insula cu climat
mediteranean. "Pentru ei nu conta ca eram romanca si ca aveam alta
religie. Erau foarte primitori si respectuosi. Copiii lor erau respectuosi.
Invatau in romana si in turca. Oamenii de pe insula nu-si inchideau casele.
Puteai sa intri la cine vrei. Pe insula nu se fura", isi mai aminteste
invatatoarea. Acest paradis, cu smochini, turci cu salvari si turcoaice cu
ferigea, a inceput sa se clatine la inceputul anilor 60."Ne-am trezit la
un moment dat ca fac masuratori pe insula. Am simtit ca vor sa ne mute. Era
prin anii 64 - 65. Mai apoi ne-au spus ca se face barajul", spune Musref
Durgut, un turc nascut pe Ada-Kaleh, din parinti care se nascusera, la randul
lor, pe Ada-Kaleh. Ca sa impiedice un mare scandal, autoritatile i-au momit pe
cei 600 de locuitori ai insulei cu pasapoarte care le permiteau sa plece in
Turcia, lucru nu tocmai de ici de colo in acea vreme. Apoi le-au mai promis un
nou paradis - un proiect care prevedea ca Ada-Kaleh, de la cel mai tanar
copac pana la marea cetate, va fi mutata pe Simian, o insula de langa Drobeta
Turnu-Severin. O parte din locuitorii de pe Ada-Kaleh au luat drumul Turciei.
Altii s-au dus spre Dobrogea, pe unde isi aveau neamurile. Nimeni nu s-a mutat
pe Simian. Promisiunile autoritatilor fusesera vorbe in vant. Nu au mutat decat
o parte din cetatea de pe Ada-Kaleh si cateva morminte musulmane. Totul aruncat
la intamplare.Printre cladirile care au fost lasate pe Ada-Kaleh s-a numarat si
geamia, cunoscuta pentru covorul ei rosu care pe atunci trecea drept cel mai
mare din Europa. Fusese primit cadou de la un sultan. Covorul a luat drumul
unei moschei din Turcia, geamia de la Ada-Kaleh a fost dinamitata. Cei care au
supravietuit dupa ce insula draga lor a fost inghitita de ape isi aduc aminte
ca Ada-Kaleh mirosea a iasomie si a fructe coapte. Ca din fiecare curte te
chema aroma de zahar pus la topit intr-un cazan, in care mesteca un turc,
aruncand petale de trandafir si descantand pana avea sa se inchege deliciosul
locum. Pe Ezarzia, strada principala, unde erau adunate mai toate pravaliile,
te ademeneau arome puternice de tutun, fugite din narghilelele la care pufaiau
turcii. Peste aromele de tutun juca mirosul ceaiului tare si al cafelei la
nisip. Calatorul, imbatat de cafea si de rahatul tavalit in susan, pe care i le
oferea negustorul turc, se aseza pe divanul scund, impodobit cu perne. Pleca
incarcat de cutii cu tigarete, podoabe minunate si stofe grele. Dar numai dupa
ce afla povestea sultanului Kaleh si a sotiei sale, Ada. Se spune ca femeia era
atat de frumoasa, incat i-a sucit cu totul mintile sultanului, care le-a
parasit pe celelalte neveste din harem. S-a izolat, impreuna cu Ada, pe insula
din mijlocul Dunarii, ca sa aiba parte doar el de frumusetea ei. Nefericita,
sultana s-a aruncat in Dunare in timpul unei calatorii. Allah ekber..." -
imamul din minaret chema la rugaciune. Pe Ezarzia se lasa liniste. Geamia care
mirosea a smirna se umplea de turci imbracati in salvari si de turcoaice cu
fata acoperita de ferigea. Pe marginile insulei, cetatea ridicata de austrieci
din caramida trainica veghea la apus intoarcerea barcilor. Lotcile, incarcate
in zori cu locum si tigarete de vanzare, pentru cei de pe mal, se intorceau
goale. Cand au vazut, in 1971, cum insula pe
care au trait a disparut in Dunare, multi batrani care locuisera pe Ada-Kaleh
s-au imbolnavit si au murit, fara sa apuce sa mai profite de pasapoartele
oferite. "Majoritatea au plecat la Constanta sau in Turcia, acolo
unde aveau rude. Eu am plecat in Turcia, dar m-am intors la Drobeta
Turnu-Severin dupa doi ani. Un aer si o atmosfera ca pe insula aceea nu mai gaseai nicăieri" - - expică Musref Durgut, locuitor de pe
Ada-Kaleh. Simian, insula pe care ar trebui sa renasca Ada-Kaleh, e la o
distanta de 10 minute de mers cu salupa, din portul de la Drobeta
Turnu-Severin. Simian nu se bucura nici de pozitia privilegiata, de "mic
Gibraltar", pe care o avea "Insula cetate", si nici de un climat
mediteranean. In anii, cand au sacrificat Ada-Kaleh pentru Portile de
Fier, autoritatile s-au laudat ca vor reface pe Simian paradisul oriental
inghitit de apele lacului de acumulare. Au adus bucati din cetatea de pe
Ada-Kaleh si le-au lipit grosolan pe una din marginile Insulei Simian. Au adus
si cazematele si o parte din cimitirul musulman. Dar cand au vazut ca
locuitorii de pe Ada-Kaleh nu au de gand sa se mute pe Simian, au lasat insula
in grija granicerilor. Frumoasele cazemate au ajuns grajduri pentru cai,
inconjurate de gradinile de zarzavat pe care si le-au incropit satenii dintr-un
sat de pe malul Dunarii. In acest moment, autoritatile de la Severin
lucreaza impreuna cu o firma din Turcia la un proiect care sa invie, pe Simian,
Ada-Kaleh. Proiectul are sprijinul Ambasadei Turciei in Romania. Vor fi
ridicate replici fidele ale cladirilor de pe Ada-Kaleh. In afara de
acestea, pe Simian ar mai urma sa apara un minihotel, restaurante, magazine.
Cetatea ar urma sa adaposteasca o serie de galerii de artă.
***
DOUĂ EPIGRAME
DE LA AUTORUL ACESTUI BLOG
RECUNOŞTINŢĂ TIPIC ROMÂNEASCĂ
TINERILOR CĂZUŢI ÎN DECEMBRIE ’89
Într-un
Decembrie sfânt,
Mulţi tineri
viaţa şi-au dat,
Acum ei dorm
în pământ,
Noi, cu totul,
...i-am uitat!
LUI ION ROMANESCU
LA VENERABILA
VÂRSTĂ DE 83 DE ANI
Spirit vioi şi
tenace,
De-l cunoşti,
sigur îţi place,
Te vrăjeşte,
ca bonom,
Când vorbeşte
de-avion.
_________xxx___________
CÂTEVA INSIGNE
ŞI MEDALII ROMÂNEŞTI
Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei
de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul
"Le Havre - Franţa".
INSIGNA
este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din
materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie
sau bască şi care indică, prin imagini
reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o
organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si
apartenenţa la un club, de identificare
localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup,
organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de
participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură,
etc.
Insignă - 1 Iunie
Insignă - 1 Iunie - Ziua internaţională a copilului
Ziua copilului (numită și Ziua internațională a copilului) este în multe țări o sărbătoare pentru copii. Ea se sărbătorește la date diferite în țări diferite. În România, ziua se sărbătorește în fiecare an pe data de 1 iunie. Ziua copilului a fost menționată prima dată la Geneva la Conferinţa mondială pentru protejarea şi bunăstarea copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din ţări diferite, au adoptat Declaraţia pentru protecţia copilului. După această conferință, multe guverne au introdus sărbătoarea „Ziua copilului”
13 Septembrie 1848 - 1978 - Dealul Spirii
Insignă - 13 Septembrie 1848 - 1988
13 Septembrie 1848 - 1988
Bătălia din Dealul Spirii (13 septembrie 1848, pe atunci lângă Bucureşti) a fost ultima confruntare armată disputată pe teritoriul românesc dintre structuri militare ale Ţării Româneşti (Batalionul 2 Infanterie din Regimentul 2 Linie Infanterie, Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie Infanterie şi Compania de pompieri condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu şi un corp de armată otoman.
Revoluţia dela 1848 din Ţara Românească a avut iniţial succes. La începutul verii, principele Bibescu a abdicat după ce guvernul revoluţionar a preluat puterea. Revoluţionarii munteni îşi propuneau printre altele emanciparea clăcaşilor şi a evreilor, eliberarea robilor ţigani, guvernarea în acord cu principiul separării puterilor în stat, limitarea puterii domneşti şi crearea unei gărzi naţionale. Guvernul a încercat să implementeze aceste reforme democratice, dar adversarii revoluţiilor de la 1848, şi anume marile imperii europene au intervenit. Astfel, la 13 septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în Bucureşti, după arestarea fruntaşilor revoluţionari şi zdrobirea rezistenţei poporului neînarmat. În faţa celei de-a treia coloane otomane, comandată de Kerim-paşa, au stat trupele aflate sub comanda colonelului Radu Golescu, comandantul garnizoanei Bucureşti. Colonelul Radu Golescu concentrase în Dealul Spirii batalionul 2 din Regimentul 2 Linie Infanterie şi compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda maiorului Nicolae Greceanu. Spre aceste trupe se îndrepta şi compania de pompieri de sub comanda căpitanului Pvel Zăgănescu. Căutând să prevină rezistenţa unităţilor militare, Locotenenţa domnească instaurată de trupele intervenţioniste a dat ordin de predare a cazărmii Alexandria. Ostaşii români au dat dovadă de un puternic spirit antiotoman, reliefat iniţial în atitudinea colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Paşa de a-şi dezarma ostaşii, a răspuns cu mândrie că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână şi că mai mulţumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”.Surprins plăcut de acest răspuns, comandantul turcilor, Kerim–Paţa, ordonă retragerea trupelor otomane spre oraş până la reglementarea pe cale diplomatică a situaţiei tensionate create. Pe drumul de întoarcere, acestea s-au întâlnit cu compania de pompieri comandată de căpitanul Zăgănescu. La apropierea acesteia de cazarmă s-a produs un incident care avea să ducă la începerea unei adevărate bătălii. Infanteria şi artileria otomană erau masate în apropierea cazărmii, în preajma unui podeţ care îngusta mult calea companiei de pompieri. La trecerea acesteia, sublocotenentul Bălăşan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanţă, ura crâncenă dintre români şi turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofiţerul român a tras două focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc (pe care l-a ucis), apoi asupra lui Kerim-Paşa (căruia i-a ucis calul). În evenimente au intervenit ostaşii români pentru a-şi apăra comandantul. Trupele otomane atacă cu violenţă compania de pompieri care opune o puternică rezistenţă şi străpunge liniile inamice reuşind să continue lupta alături de ostaşii aflaţi în cazarma Alexandria din Dealul Spirii.
După o luptă crâncenă ce a durat aproximativ două ore şi jumătate trupele române au fost împrăştiate iar militarii turci au pus stăpânire pe Bucureşti iar Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească a fost înăbuşită. Deşi raportul de forţe a fost de aproximativ 1/6 în favoarea otomanilor, pierderile umane s-au ridicat la următoarele cote: 48 la romani şi158 la otomani.
__________xxx_________
PERSONALITĂŢI POLITICE
PE BANCNOTELE LUMII
5000 franci 1983- Burundi
Michel Micombero a trăit în perioada anilor 1940 - 1983 şi a condus, ca preşedinte, statul burundez, în perioada anilor 1966 - 1976.
Câteva ornamente decorative marginale de pe
bancnote locale, de necesitate, belgiene
con_dorul@yahoo.com
MOUSAIOS - 22.12.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu