Ro - M - oN 56

CELE MAI RECENTE

MONEDE COMEMORATIVE 

EMISE DE CĂTRE

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

În conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic, începând cu data de 25 noiembrie 2013, un set de două monede din argint dedicat aniversării a 150 de ani de la naşterea doctorilor Gheorghe Marinescu şi Ioan Cantacuzino. Caracteristicile monedelor sunt următoarele: valoare nominală: 10 lei, metal: argint, titlu: 999‰, formă: rotunda, diametru: 37 mm, greutate: 31,103 grame, calitate: proof, cant: zimţat. Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 500 seturi. Monedele au putere circulatorie pe teritoriul României. Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru setul de două monede din argint, inclusiv broşura de prezentare, este de 590,00 lei/set.

Aversul, comun monedelor, redă imaginea parţială a clădirii Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, o compoziţie care sugerează cercetarea medicală în domeniile neurologiei şi microbiologiei, valoarea nominală „10 LEI”, stema României, anul de emisiune „2013” şi inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”. Reversul primei monede prezintă portretul şi numele doctorului Gheorghe Marinescu şi inscripţia în arc de cerc „150 DE ANI DE LA NASTERE”.

Reversul celei de-a doua monede prezintă portretul şi numele doctorului Ioan Cantacuzino şi inscripţia în arc de cerc „150 DE ANI DE LA NASTERE”.

Invatamantul superior medical si farmaceutic din Bucuresti dateaza de mai bine de un secol. Carol Davila, medic roman de orgine franceza, in colaborare cu Nicolae Kretzulescu a pus bazele invatamantului medical din tara noastra, infiintand, in 1857 Scoala nationala de medicina si farmacie. Datorita activitatii sale au luat fiinta in tara noastra o serie de societati stiintifice: "Societatea medicala" (1857), "Societatea de cruce rosie" (1876), "Societatea stiintelor naturale" (1876), precum si doua reviste medicale: "Monitorul medial" (1862) si "Gazeta medicala" (1865). In razboiul pentru independenta (1877-1878) a condus serviciul militar al armatei.Constructia Facultatii de medicina a fost complet terminata si inaugurata in ziua de 12 octombrie 1903 cand s-a facut si inaugurarea statuii lui Carol Davila, asezata in fata facultatii. Initiativa ridicarii unui monument al lui Davila a fost luata la primul congres medical national care a avut loc la Bucuresti in octombrie 1884. Statuia, opera valoroasa a lui Carol Storck, a fost turnata in bronz in atelierele Scolii de arte si meserii din Bucuresti. Inaugurarea edificiului facultatii inseamna o data importanta in evolutia invatamantului medical din Bucuresti. Noul local a adus mari imbunatatiri in functionarea laboratoarelor si organizarea lucrarilor practice, precum si in intreaga activitate didactica. El a adapostit pentru o vreme si o parte a sectiei de farmacie. Cu toate greutatile intampinate, Scoala nationala de medicina si farmacie s-a dezvoltat treptat, si la 12 noiembrie 1869, a devenit posibila infiintarea Facultatii de medicina din Bucuresti, care si-a deschis cursurile in ziua de 22 noiembrie 1869. A fost prima facultate de medicina in cadrul Universitatii din Bucuresti, si, totodata, pe terotoriul tarii noastre; prin ea stiinta medicala a reusit sa se impuna, atat in tara cat si peste granite. In 1898, Scoala de farmacie devine sectie a Facultatii de medicina, recunoscandu-i-se caracterul de institutie de invatamant superior. Ea functioneaza in aceasta situatie pe langa Facultatea de medicina pana in 1923, cand se infiinteaza Facultatea de farmacie, ca institutie separata, in cadrul Universitatii din Bucuresti. Un rol insemnat la crearea Facultatii de farmacie si la stimularea cercetarii stiintifice farmaceutice l-a avut profesorul Stefan Minovici (1867-1935). Sus am postat logo-ul si o fotografie cu sediul central al Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" din Bucuresti - fost IMF (Institutul de Medicina si Farmacie).

Gheorghe Marinescu (născut la data de 28 februarie 1863 în Bucureşti şi decedat la data de 15 mai 1938 tot la Bucureşti) a fost un cunoscut medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, membru al Academiei Române, fondatorul Şcolii Româneşti de Neurologie.

Ion Cantacuzino, cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, (născut la data de 25 noiembrie 1863 în Bucureşti şi decedat la data de 14 ianuarie 1934 tot la Bucureşti ) a fost un academician, medic, microbilog, profesor universitar român, fondatorul școlii românești de imunololgie şi patologie experimentală.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Banca Naţională a României a  lansat în circuitul numismatic, începând cu data de 16 decembrie 2013, o monedă din aur cu tema Istoria aurului - Tetraevangheliarul de la Hurezi. Caracteristicile monedei sunt următoarele: valoare nominală: 10 lei, metal: aur, titlu: 999‰, formă: rotunda, diametru: 13,92 mm, greutate: 1,224 g, calitate: proof, cant: zimţat. Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 500 monede. Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din aur, inclusiv broşura de prezentare, este de 310,00 lei/buc. Moneda are putere circulatorie pe teritoriul României.

Aversul monedei prezintă un fragment din Icoana Învierii Domnului redată prin scena Pogorârii la iad, aşa cum este reprezentată pe ferecătura Tetraevangheliarului de la Hurezi, valoarea nominală „10 LEI”, inscripţia în arc de cerc „ROMANIA”, stema României şi anul de emisiune „2013”. Reversul monedei redă portretul şi numele domnitorului Constantin Brâncoveanu, biserica mare, foişorul şi paraclisul mănăstirii Hurezi, tetraevangheliarul dăruit mănăstirii de către domnitor şi inscripţia în arc de cerc „TETRAEVANGHELIARUL DE LA HUREZI”.

Icoana Învierii Domnului, acest "praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor", este, de fapt, icoana Pogorârii la iad, ultima treaptă a scării smereniei Mântuitorului, a drumului Crucii, atingere a adâncului în care zăceau drepţii Vechiului Testament, împreună cu Adam şi Eva. Este icoana în care Dumnezeu-iubire se pogoară la nivelul omului pentru ca pe om să-l ridice la înălţimea Sa.

Constantin Brâncoveanu (născut la 165 şi decedat la data de 15 august 1714) a fost un mare boier, Domnitor al Ţării Româneşti între anii 1688 - 1714 și nepot al domnitorului Şerban Canatacuzino. În perioada în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale. În anul, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu. Cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni.

Manastirea Hurezi, ctitorie a familiei Brancoveanu, se afla asezata la poalele line ale Muntelui Capatanii, la marginea satului Romanii de Sus, localitate aflata la o distanta de aproximativ 50 de kilometri inspre vest de Ramnicu-Valcea, pe Drumul National DN 67, in judetul Valcea. Fiind considerata cea mai reprezentativa constructie in stil brancovenesc din intreaga tara, Manastirea Hurezi este poate si cel mai mare ansamblu monahal din Romania. Singuratatea si linistea de odinioara a locului era tulburata doar de cantecele huhurezilor, pasari de noapte, care au si dat denumirea locului. Ansamblul monahal de la Hurezi se intinde pe mai mult de trei hectare, cuprinzand manastirea propriu-zisa, Biserica Bolnita, Schitul Sfintilor Apostoli si Schitul Sfantul Stefan. Acestora li se poate adauga, in mod firesc, si Biserica Sfintii Ingeri, ctitorita tot de unul dintre staretii manastirii celei mari, aflata putin mai la sud de incinta manastirii. Incepand cu anul 1993, manastirea de la Hurezi se afla pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Manastirea Hurezi prezinta doua incinte: prima incinta este delimitata de ziduri din caramida, nu foarte inalte, care cuprind atat manastirea, cat si schiturile acesteia, in vreme ce a doua incinta este fortificata si deosebit de inalta, avand cladiri pe trei laterale, iar spre rasarit un zid inalt. In centrul incintei principale se afla biserica cea mare de la Hurezi. Intrarea principala este asezata pe latura de miazazi, sub o bolta larga care, la vreme de necazuri, se inchidea cu o poarta masiva de lemn, ferecata cu fier, existenta si astazi, in forma ei originala. Intrarea este asezata sub turnul-clopotnita, in care se afla, pana astazi, patru clopote mari, avand intre 300 si 1.000 de kilograme. Pe trei clopote sta scris, pana astazi, numele Sfantului Constantin Brancoveanu, credincios domnitor. Biserica cea mare a Manastirii Hurezi, inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena, a fost ctitorita, intre anii 1693-1697, de catre Sfantul Constantin Brancoveanu. Biserica cea mare are o lungime de 32 de metri si o inaltime de 14 metri, fiind zidita in forma de cruce si impartita in pridvor, pronaos, naos si Altar. Adesea s-a spus ca arhitectura acesteia a avut drept model biserica din Manastirea Curtea de Arges. Dintre mesterii renumiti de la Hurezi, ii mentionam pe: Manea, vataful zidarilor, pe Istrate lemnarul si pe Vucasin Caragea, pietrarul, toti trei fiind zugraviti pe perete, in pridvorul bisericii celei mari. In dreapta si stanga clopotnitei, pe cele trei laturi sunt chiliile randuite pe doua nivele, suprapuse, in fata carora se gaseste cate o galerie cu arcade in semicerc, sustinuta de stalpi de piatra. Tot in latura de miaza-zi, la etaj, unde au fost casele domnesti compuse din sali mai frumos boltite, cu calote sferice pe arcade lungi, sprijinite pe monumentale coloane de piatra, la capiteluri si baze, acum este expusa interesanta si valoroasa colectie de obiecte si icoane bisericesti ale manastirii, un pretios tezaur cultural-national. Paraclisul de la Hurezi, situat la mijlocul laturii de apus a incintei, drept in fata bisericii, ridicat in anul 1697, este unul dintre cele mai reusite monumente din aceasta epoca. Planul lui consta dintr-un naos patrat, dominat de turla octogonala, admirabil proportionata, cu opt ferestre, acum singurul izvor de lumina al zilei, dintr-un altar semicircular. Pictura din paraclis este lucrata in fresca, de catre zugravii Preda si Marin, mesteri din aceeasi scoala brancoveneasca, fiind pastrata in conditii optime. Din tema iconografica nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena si bogata familie a Brancoveanului. Tampla din lemn e fin sculptata si decorata cu aur si culori, aproape tot asa de vii, cum a fost initial. Sub paraclis, la parter, se afla trapeza, sala de mese a manastirii, frumos boltita printr-o calota sferica, sprijinita pe arcuri joase si puternice. Pictura in fresca a acesteia, executata intre anii 1705-1706, este o desfatare spirituala si se pastreaza in conditii excelente. Una dintre podoabele arhitecturale, care da Manastirii Hurezi un aer de sarbatoare, este Foisorul vrednicului egumen si iubitor de arta, Dionisie Balacescu, fiind ridicat intre anii 1725-1753, ca opera a pietrarului Iosif. Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena (biserica mare) este construita in plan triconic, cu cate o turla poligonala pe naos si pronaos; are un pridvor deschis, sustinut de coloane din piatra sculptate, constructia lui fiind specifica stilului brancovenesc. Usa de la intrare are ancadramente in marmura, deasupra ei fiind asezata pisania cu stema tarii Romanesti si a Cantacuzinilor. Biserica cea mare de la Hurezi a fost zugravita in fresca de catre zugravii Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim. Pe peretii acesteia, incepand inca din pridvor, se afla asezati nenumarati sfinti, cat si scene biblice si istorice, precum Sinoadele Ecumenice. Manastirea Hurezi, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. Langa manastire au fost zidite mai multe locasuri de rugaciune, deosebit de frumoase, fiecare imbinand armonios stilul bizantin cu cel romanesc

*** 

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

LA ROCHEFOUCAULD (1613 - 1680)

scriitor şi nobil francez 

1. Simplitatea e pecetea adevărului.
2. Elocinața constă în a spune tot ce trebuie și a nu spune decât ce trebuie.
3. Spiritele mediocre condamnă de obicei tot ce depăşeşte inteligenţa lor.
4. Prudenţa şi dragostea nu sunt făcute una pentru cealaltă; când dragostea creşte, prudenţa slăbeşte. 

___________xxx__________

CÂTEVA INSIGNE 

ŞI PLACHETE ROMÂNEŞTI

DIN MUNICIPIUL BUZĂU

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române),  PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).   

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini  reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de  identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.  

Insignă - 25 de ani * 1974 - 1999

Dispensarul policlinic militar - Buzău

Centrul militar de sănătate Buzău (Policlinica militară) a fost înfiinţat în anul 1974 şi este situat pe bulevardul Unirii, la numărul 138. Clădirea veche, din stânga fotografiei aplicate, este Biblioteca judeţeană "Vasile Voiculescu", iar cea din dreapta, mai nouă, este Comenduirea Garnizoanei Buzău. Printre cele două clădiri se distinge o poartă de acces care conduce spre Dispensarul policlinic militar Buzău, situat în spatele Bibliotecii jedeţene.

Insignă - C.T.A.(Centrul de Transmisiuni al Armatei)

La nivelul fiecărei mari unităţi a armatei române este organizat şi funcţionează câte un Centru de Transmisiuni. Acesta are misiunea de a coordona toate legăturile de transmisuni între unităţile subordonate şi între acestea şi marea unitate. Precizez că la Buzău a existat cu ani în urmă o mare unitate de arme întrunite - Armata a II-a. 

Insignă - 125 de ani * 1873 - 14 iulie - 1998
(Arma Transmisiuni)

Prin Decretul 1303/14 iulie 1873 s-a înfiinţat prima subunitate de telegrafie din armata română – secţia de telegrafie din cadrul companiei de minari a batalionului de geniu (1 şef secţie, 15 manipulatori, şefi de ateliere şi 30 de lucrători telegrafişti.Această dată marchează ziua de naştere a trupelor de transmisiuni şi se sărbătoreşte în fiecare an ca "Ziua transmisioniştilor militari” Primul ofiţer telegrafist din armată a fost cpt. Grigore Giosan , comandantul companiei de minari; el este şi întemeietorul primei şcoli de telegrafie militară. În anul 1874, în  înzestrarea secţiei de telegrafie au intrat primele trăsuri de specialitate , dotate cu aparate telegrafice morse, sârmă şi cablu pentru realizarea circuitelor telegrafice de campanie. 

La data de 28 mai 1874 se înfiinţează 4 secţii de telegrafie , câte una pentru fiecare companie de geniu compuse identic (un şef secţie, 2 sergenţi manipulatori şi şefi de ateliere, patru caporali manipulatori şi şefi de ateliere şi 26 lucrători telegrafişti). Cele 4 secţii de telegrafie au fost destinate pentru Diviziile 1,2,3 şi 4 concentrate în toamna anului 1876 în vederea pregătirii pentru un eventual război în Balcani. 

La data de 1 aprilie 1884 s-a înfiinţat Regimentul 1 Geniu (Înaltul Decret nr. 1070 din 27.03.1884) care avea în organică 4 batalioane de geniu, fiecare cu câte o companie de telegrafie şi C.F., fiecare companie dotată cu: 4 trăsuri de staţiune, 4 trăsuri de bobine cu sârmă, cablu, 2 trăsuri cu pari şi 2 furgoane model 1884.

În anul 1884 s-a introdus în dotarea armatei telefonul , fiecare companie de telegrafie şi C.F. având în dotare câte 10 aparate telefonice Siemens. În anul 1887 s-a înfiinţat "Şcoala săpătorilor şi telegrafiştilor cavaleriei” în cadrul Regimentului 1 Geniu, sub conducerea cpt. C.N. Hîrjeu.

Plachetă - 120 de ani * 1873 - 14 iulie - 1993

(Arma Transmisiuni)

În anul 1888 s-au introdus în armată porumbeii călători şi telegrafia optică cu aparate Mongin (de producţie franceză care foloseau oglinzile concave şi un bec electric pentru proiectorul de semnalizare şi codul Morse pentru transmiterea semnalelor). 

Subunităţile de telegrafie au fost folosite pentru realizarea liniilor telefonice şi telegrafice la fortificaţiile cetăţii Bucureşti, Capul de Pod de la Cernavodă şi liniile Focşani –Nămoloasa– Galaţi. Prin Decizia Ministerială nr. 134 din anul 1903 s-a creat "Reţeaua de corespondenţă prin porumbei călători” având la Bucureşti staţiunea centrală columbofilă şi staţiuni columbofile ( cu ştampilă proprie) în Bucureşti (Regimentul 1 Geniu), Râmnicu-Vâlcea (Regimentul nr. 2 Vâlcea), Craiova (Batalionul de Vânători), Slatina (Regimentul 3 Olt), Focşani (Regimentul 2 Geniu), Galaţi (Regimentul 11 Siret), Tecuci (Regimentul 24 Tecuci). În anul 1908 au intrat în dotarea armatei primele trei staţii radio TFF tip "Telefunken” cu scântei, model K.p.s. În anul 1925 s-au cumpărat din Franţa primele staţii radio cu tuburi electronice (de 1 şi 2 kW) şi 1 post gonio (tip "Levy”). În anul 1925 fabricile româneşti "Energia” de la Cluj şi Timişoara au început să producă telefoane şi centrale telefonice de campanie, după licenţă suedeză, model Ericsson; 

Plachetă * 1873 - 14 iulie - 2008

135 de ani de la înfiinţarea primei subunităţi 

de telegrafie militară din armata României - 14 iulie 1873 

La data de 1 august 1923 Regimentul de Specialităţi şi-a schimbat denumirea în Regiment de Transmisiuni organizat astfel: Batalionul transmisiuni cu 2 companii t.f.f., 1 companie telegraf "Hughes” şi 1 secţie columbofilă; Batalionul tehnic cu 2 companii proiectare, 1 companie tehnică, o secţie fotocinema şi 1 companie depozit.

În anul 1930 Fabrica "Standard” din Bucureşti a început să construiască telefoane şi centrale telefonice de campanie de 6 şi 30 numere;

Prin Înaltul Decret 497/1 aprilie 1932 s-au înfiinţat Brigada de Transmisiuni şi Regimentele 2 şi 3 Transmisiuni la Bucureşti, Câmpina şi respectiv Braşov. Înfiinţarea celor două regimente s-a făcut prin scoaterea din organica celor 7 regimente de pionieri a batalionului de transmisiuni şi gruparea lor în regimente cu organizare similară pe 3 batalioane. Se poate aprecia că această reorganizare este primul pas semnificativ în separarea armei transmisiuni de arma geniu; este prima dată când cele trei regimente de transmisiuni sunt subordonate unei mari unităţi de aceeaşi armă, cu toate că ele vor rămâne în subordinea Direcţiei Superioare şi Comandamentului Geniului încă o perioadă mare de timp.

Municipiul Buzău este reședința și cel mai mare oraș al judeţului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. Având 115494 locuitori la recensământul din anul 2011, este al optsprezecelea oraş ca populaţie din România. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată. Buzău, al cărui nume este atestat documentar din anul 376 E.N, a fost un important   târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu. Activitățile economice principale din oraș în epoca medievală au fost comerțul și agricultura. După încheierea unei perioade de distrugeri succesive în secolele XVII - XVIII, economia Buzăului a căpătat și o importantă componentă industrială, în paralel cu dezvoltarea unui sistem de învățământ. În această perioadă a fost construit și Palatul Comunal, clădirea emblematică a orașului, a fost amenajat Parcul Crâng, principala zonă verde și, tot atunci, Buzău a devenit un important nod feroviar. În perioada comunistă, orașul s-a extins mult, triplându-și populația, și au fost construite numeroase fabrici, din care mare parte funcționează și astăzi. Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Ţării Româneşti, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelniţa și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii. Sus am postat stema veche, comunistă şi actuală, precum şi o poză recentă sediului Primăriei Buzău - Palatul Comunal.

_____________ooOoo_____________

PERSONALITĂŢI POLITICE 

PE BANCOTELE LUMII

500 franci 1997 - Burundi

Melchior Ndadaye a trait în perioada anilor 1953 - 1993 şi a condus pentru puţin timp statul burundez, ca preşedinte, fiind asasinat în anul 1993. 

Câteva vignete de pe  notgelduri

(bancnote locale, de necesitate) germane

con_dorul@yahoo.com

MOUSAIOS - 22.12.2013