Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO DE COLECŢIE

Moneda austriacă de colecție din imagine a fost emisă pentru a celebra trecerea a 700 de ani de existenţă a Primăriei oraşelului Hall. Aversul monedei prezintă guldenul, moneda emisă de către Primăria Hall în anul 1486, iar pe revers un satelit deasupra oraşelului Hall, realizând hărţi de precizie. Se ştie că un metal folosit cu succes în construcţia echipamentelor satelitare este noibiul, unul dintre metalele din care este confecţionată şi această monedă. Moneda are următoarele caracteristici tehnice; valoarea – 25 euro, data emiterii – 29 ianuarie 2003, designeri – Mag. Helmuth Adexlinger şi Herbert Wahner, diametrul – 34 mm, aliaj – argint/niobium, inel – 9 grame argint cu puritatea de 90 %, pilula – 6,5 grame niobium cu puritatea de 99,8%, prețul oficial unitar de vânzare – 51,7 euro, calitatea special necirculată şi tirajul de 50000 de exemplare.

Orăşelul Hall este situat în landul Tirol şi are o populaţie de aproximativ 13000 de locuitori. Deasupra admiri stema orăşelului Hall şi două fotografii cu Primăria şi Turnul Munz din localitatea Hall.

Moneda austriacă de colecție din imagine a fost emisă pentru a celebra Biserica „Sfântul Leopold” din localitatea Steinhof. Aversul monedei prezintă o vedere de ansamblu a bisercii, iar aversul prezintă doi îngeri, din cei patru, care echipează coloanele de desupra intrării principale în biserică.

Recent restaurată, Biserica „Sfântul Leopold” constituie unul dintre monumentele remarcabile ale arhitecturii „Secession” din capitala austriacă. Pe înălţimile oraşului, mai puţin vizitată decât edificiile din cartierele centrale, ea ilustrează geniul arhitectului Otto Wagner, făuritorul Vienei moderne, şi îmbină rafinat decorul, funcţionalitatea şi armonia proporţiilor. Dominând ansamblul, biserica concepută integral de Otto Wagner este considerată astăzi capodopera de arhitectură religioasă a „Secessionului” vienez şi a stilului „Art Nouveau” internaţional. Ea a făcut la vremea respectivă obiectul unor polemici între partizanii istoricismului şi cei ai modernităţii. În 1903 a fost o adevărată ceartă între parlamentari, dar proiectul lui Otto Wagner a fost acceptat. La origine, sanctuarul trebuia să fie plasat pe coasta colinei înalte de 310 metri, pe un platou, dar, pentru a evita lucrările prea vaste de terasament, a fost construit în vârf. Înălţată pe un soclu de gresie înalt de trei metri, biserica are pereţii din cărămidă acoperiţi în întregime de plăci de marmură albă de Carrara, fixate cu şuruburi de aluminiu cu capetele aurite aparente. Acest principiu decorativ este reluat şi la „Casa de Economii”, ridicată în acelaşi timp de Wagner. În spatele unui aspect utilitar, cuiele de aluminiu nu sunt decât elemente decorative moderne, înlocuind ornamentele neobaroce din stuc de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Biserica este dominată de o cupolă aşezată pe un tambur octogonal, acoperită cu plăci de aramă aurite. În vârful cupolei se înalţă o lanternă surmontată de o semicupolă pe care este fixată crucea. Arhitectul acordă o atenţie specială proporţiilor edificiului după principii ce amintesc de Andrea Palladio. Înălţimea faţadei principale echivalează înălţimea cupolei, în timp ce înălţimea lanternei cu crucea reia raza cupolei, iar crucea este egală cu diamentrul lanternei. În faţa faţadei principale se ridică patru coloane, ce poartă fiecare un înger din bronz, cu aripile aurite, în poziţie de rugăciune, operă a sculptorului Othmar Schimkowitz (1864-1947). Cupola este flancată de cele două turnuri dreptunghiulare ale clopotelor, încoronate de figurile gigantice ale sfinţilor Leopold, patronul Vienei şi Severin, protectorul oraşului Linz, de asemenea din bronz, cu ornamente aurite, semnate de Richard Luksch (1872-1936). În interior, claritatea concepţiei este şi mai vizibilă, înălţimea fiind egală cu lungimea navei. Wagner a reluat aici, mai mult sau mai puţin, aceleaşi elemente ale faţadei. Pereţii sunt acoperiţi cu plăci de marmură gri deschis până la înălţimea de trei metri, iar cupola este formată din plăci de ghips şi ciment, fixate cu suporţi auriţi în formă de T. Şi aici, tehnica de construcţie este vizibilă şi face parte integrantă din decoraţie. Biserica era prevăzută să primească 800 de persoane. Wagner a ţinut cont de specificitatea unui ansamblu de credincioşi format din bolnavi. Băncile sunt gândite numai pentru patru persoane, cu scopul de a permite o intervenţie rapidă a personalului medical. Ele au o armătură de aramă ce permite curăţarea şi nu au laterale pentru a evita accidentele. Podeaua este tot din marmură, înclinată pentru a permite spălarea şi evacuarea apei. Pentru a evita contaminarea bolnavilor, apa nu rămânea în agheasmatar. Trebuie apăsat cu degetul un robinet aflat pe perete pentru a primi apă sfinţită. Pentru coronamentul altarului principal, Wagner a conceput o bijuterie de artă decorative; un baldachin aurit în întregime, în formă de dom ajurat, de inspiraţie bizantină, al cărui singur decor este un cerc de capete de heruvimi încadrate de aripi ornamentale.

Moneda austriacă de colecție din imagine a fost emisă pentru a celebra Clădirea Asociaţiei vieneze de muzică (Wiener Musikverein) şi, în mod special, Sala de concerte a Filarmonicii din Viena. Aversul monedei prezintă interiorul Sălii de concerte iar reversul câteva instrumnete muzicale de orchestră.

Clădirea Asociaţiei vieneze de muzică (Wiener Musikverein) adăposteşte printre altele şi Sala de concerte a Filarmonicii din Viena. Datorită acusticii sale apreciate Sala mare este considerată una dintre cele mai bune săli de concerte din lume. Clădirea, în stil neoclasic, este situată pe Dumbastrasse. Ridicarea construcţiei a început în anul 1863 iar inaugurarea a avut loc în data de 6 ianuarie 1870, arhitectul clădirii fiind danezul Teophil Hansen.

Principala sală de concerte are lungimea de 49 metri, lăţimea de 19 metri şi înălţimea de 18 metri, sala fiind prevăzută cu 1744 locuri pe scaune şi 300 locuri în picioare. Sus am postat două fotografii cu Clădirea Asociaţiei vieneze de muzică şi Sala de concerte a Filarmonicii din Viena.

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

DE LA AUTORUL ACESTUI BLOG

DE LA BINE LA “MAI BINE”

Şi-acest an e unul bun,

Viaţa nu îmi pare tristă,

Azi tai porcul de Crăciun,

Îl tai, însă ...de pe listă!

NEBUNIA PROMOŢIILOR LA ROMÂNI

Cinci maşini de tăiţei

Şi-ncă trei de ras parchet

A luat baba din market,

Economisind ...doi lei!

___________xxx____________

CÂTEVA

INSIGNE MILITARE ROMÂNEŞTI

ARMA TRANSMISIUNI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

50 ani (arma Transmisiuni)

120 ani (arma Transmisiuni)

R 42 Trs * 1972 - 1992

(Regimentul 42 Transmisiuni)

Această unitate a fost înfiinaţată în anul anul 1972 şi este dislocată în garnizoana Râşnov din judeţul Braşov.

65 de ani de la înfiinţarea R 47 Trs - Buzău 1997

(Regimentul 47 Transmisiuni)

R 47 Trs * 1932 - 2002

(Regimentul 47 Transmisiuni)

Această unitate a fost înfiinaţată în anul anul 1932 şi este dislocată în garnizoana Buzău. În urma restructurărilor care au avut loc în armată României a devenit Batalionul 47 Transmisiuni - Buzău.