Epaminonda's Blog.....: NAMPCELLES AU COUR

Mai jos am postat şi alte fotografii din

localitatea franceză NAMPCELLES LA COUR,

departamentul AISNE, regiunea PICARDIA, din epoci diferite.

Biserica

Vedere generală

Monumentul eroilor locali

Primăria

Piaţa publică

Piaţa

Şcoala de fete

Fântâna şi iazul

Vedere generală

***

SFATURILE COPACULUI

ADREDSATE OMULUI

Alege să savurezi clipa aceasta, căci ea nu va mai veni înapoi! Tot ce ai e clipa prezentă, nu contează cât de frumoasă sau de dureroasă este aceasta.

Încetează să consideri că lucrurile sunt grele! Un copac nu spune; “Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros şi inconfortabil!” Pur şi simplu o facem, cu încredere şi uşurinţă.

Nu aştepta fericirea, ea este prezentă aici şi acum, trăieşte-o! Ai auzit vreun copac să spună „Dacă aş fi cu 5 metri mai la dreapta şi mai înalt cu 20 cm aş fi mai fericit? “ Noi nu spunem asta, pentru că am înţeles că putem alege fericirea în momentul prezent, din locul în care suntem, cu resursele pe care le avem.

_________xxx_________

CÂTEVA INSIGNE

DIN ROMÂNIA COMUNISTĂ

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

5 ani (vechieme în) F.P.C.I.

(Formaţiunea de Prevenire şi Combatere a Incendiilor)

Despre stingerea organizată a incendiilor pe teritoriul de astăzi al României există dovezi încă din timpul Daciei romane, însă instituţia pompierilor este atestată la mijlocul secolului al XVIII-lea prin „steagurile de foc” din Bucureşti şi Iaşi, organizări bazate pe solidaritatea comunităţii în faţa primejdiei focului. Condiţiile concrete de la începutul veacului următor au determinat apariţia, la Bucureşti şi Iaşi, în 1845 şi, respectiv, în 1835, a primelor unităţi de pompieri militari, încadrate în armata permanentă, soldaţii urmând instrucţia de infanterie în paralel cu cea pompieristică. Istoria începuturilor a consemnat participarea efectivelor de pompieri din Bucureşti la stingerea „Focului cel mare” din data de 23 martie 1847, sinistru care a distrus atunci peste 1800 de case şi prăvălii, precum şi la Bătălia din Dealul Spirii, care a avut loc la data de 13 septembrie 1848, moment de seama al revoluţiei democratice din acel an. În memoria celor aproape o sută de ostaşi pompieri care au căzut în luptă, în Bucureşti a fost înălţat „Monumentul Pompierilor”. Ulterior, după modelul primelor două unităţi, în principalele oraşe ale României, s-au înfiinţat servicii de pompieri profesionişti cu accentuat caracter militar, subordonate primăriilor. În anul 1874 s-au pus bazele Corpului Pompierilor Militari care cuprindea 15 unităţi care aveau în dotare şi baterii de artilerie. La războiul din 1877 – 1878, pompierii - artilerişti au participat cu forţa a şase baterii în compunerea armatei române, atât pentru apărarea teritoriului, cât şi la luptele din sudul Dunării, în Bulgaria de astăzi, împotriva armatei otomane. Contactele europene, mai ales cu Regimentul de pompieri din Paris, aderarea la primul organism internaţional de profil, constituit în anul 1900, „Comitetul Tehnic Internaţional al Focului”, la care România este membru fondator, au impus începerea reorganizării pompierilor români, proces întrerupt de primul război mondial. Separarea de artilerie s-a produs la 2 august 1929, prin înfiinţarea Comandamentului Pompierilor, care făcea parte din structurile armatei române, iar, sub aspect administrativ, depindea de Ministerul de Interne. Această organizare a fost legiferată în anul 1936 când, pentru prima oară, se defineau misiunile pompierilor militari: „prevenirea şi combaterea sinistrelor pe tot cuprinsul tării”. Tot din acea perioadă datează şi investirea acestora cu atribuţii concrete în domeniul protecţiei civile, cel de-al doilea război găsindu-i organizaţi, până la nivelul subunităţilor, ca formaţiuni militare de pompieri - apărare pasivă. Anii postbelici au conservat forma de organizare tradiţional militară a instituţiei pompierilor, procesul de modernizare cuprinzând, deopotrivă, planul conceptual şi cel material, la nivelul realităţilor tehnico – economice.

10 ani (vechieme în) F.P.C.I.

(Formaţiunea de Prevenire şi Combatere a Incendiilor)

Pe toate aceste insigne abundă simbolurile comuniste; steaua de inspiraţie sovietică, laurii victoriei şi făcliile succesului.

Astăzi pompierii îşi desfăşoară activitatea în cadrul ISU (Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă), cu structuri la nivel naţional dar şi la nivelul fiecărui judeţ.

15 ani (vechieme în) F.P.C.I.

(Formaţiunea de Prevenire şi Combatere a Incendiilor)

20 ani (vechieme în) F.P.C.I.

(Formaţiunea de Prevenire şi Combatere a Incendiilor)

Arbitru categoria a I-a

Arbitru categoria a II-a

Arbitru categoria a III-a

Desfăşurarea competiţiilor sporive de orice fel, în spiritul regulamentelor oficiale şi a legislaţiei sportive internaţionale, fără participarea arbitrilor, este imposibilă. Pe lângă dezvoltarea sporturilor, jucători şi bază materială, mare importanţă se acordă formării şi creşterii de arbitri competenţi în toate disciplinele sportive. În funcţie de nivelul de pregătire aceştia sunt împărţiţi în diferite categorii. Sus am prezentat trei insigne de arbitru, categorii diferite, de la începutul instaurării regimului comunist în ţara noastră. Şi aici se disting simbolurile comuniste; steaua, lauriiri şi cele trei culori ale steagului naţional românesc.

____________ooOoo_____________

PERSONALITĂŢI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII