Epaminonda's Blog.....: AALBEKE (AELBEKE)

Mai jos am postat şi alte fotografii din localitatea belgiană (în prezent cartier al oraşului Coutrai) AALBEKE (dialect flamand), AELBEKE (dialect valon), districtul COURTRAI (KORTRIJK), provincia FLANDRA DE VEST.

Capela

Troiţa

Monumentul SJOUWER

Moara de vânt

Arhitectură locală

Vedere generală

***

DOUĂ EPIGRAME

DIN VIAŢĂ

DE LA AUTORUL ACESTUI BLOG

MINUNEA DE MAGLAVIT

Cu vorba “Să trăiţi bine!”,

X a ajuns preşedinte,

Însă, ca printr-o minune,

Chiar de-a doua zi ...ne minte.

SĂ MAI ŞI RÂDEM!

De ani buni ţara-nfloreşte,

Beau whisky şi-ascult manele,

Portofelul îmi plesneşte;

Ah, ...ce-mi plac glumele mele!

____________xxx_____________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEŞTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

B.T.T. - (Biroul de Turism pentru Tineret)

Biroul de turism pentru tineret - BTT - este un organism naţional, cu filiale în fiecare judeţ care se vrea a fi un mijlocitor între operatorii şi consumatorii de turism din Romania. Se spune că BTT pune la dispoziţia consumatorului de turism pachete turistice dintre cel mai atractive. Sus am postat logo-ul BTT.

B.T.T. România - Raduta sport - Angelreisen

Donau Delta - (Delta Dunării)

Delta Dunării este unica deltă din lume, declarată rezervaţie a biosferei, în anul 1990. Are o suprafaţă de 580000 ha - 2,5 % din suprafaţa României ( Locul 22 între deltele lumii şi locul 3 în Europa, după Volga şi Kuban), fiind una dintre cele mai mari zone umede din lume - ca habitat al păsărilor de apă. Este cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă, un muzeu viu al biodiversităţii, 30 tipuri de ecosisteme, o bancă de gene naturală, de valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal. Unul din motivele pentru care Delta Dunării a devenit rezervaţie a biosferei este acela că, în comparaţie cu alte delte ale Europei şi chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată, prin aceasta întelegându-se un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unităţi sistematice.

Mai mult decât atât, Delta Dunării frapează prin densitatea ridicată la multe specii, care sunt rare sau lipsesc din alte zone ale continentului, cu toate că din cauza efectelor activităţilor antropice din ultimile decenii şi efectivele acestor specii ca şi habitatele lor au fost grav afectate. Începând cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul RBDD, acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare. Mozaicul de habitate dezvoltate în RBDD este cel mai variat din România şi găzduieşte o mare varietate de comunităţi de plante şi animale al căror număr a fost apreciat la 5.429 de tipuri.

•30 tipuri de ecosisteme,
•5 429 specii, din care
•1 839 specii de floră
•alge planctonice (678 specii)
•licheni (107 specii)
•macromicete (38 specii)
•plante vasculare (1016 specii)
•3 590 specii de faună
•moluşte (91 specii)
•insecte (2 244 specii)
•peşti (135 specii)
•amfibieni (10 specii)
•reptile (11 specii)
•păsări (331 specii)
•mamifere (42 specii)

La capătul unui drum ce depăşeste 2840 km colectând apele unui impresionant bazin hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai mult de 8% din suprafaţa Europei, Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieşte la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 16000 de ani, una dintre cele mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume, cunoscută şi ca una dintre marile zone umede ale planetei. Actuala configuraţie morfohidrografică a Deltei Dunării este rezultatul interacţiunii dintre fluviu şi mare în perioada Holocenului. La începutul Holocenului, când nivelul mării a crescut până aproximativ la nivelul actual, exista aşa-numitul golf al Dunării. La gura acestui golf, între promontoriul Jibrieni, la nord şi promontoriul Murighiol-Dunavăţ la sud, s-a format cordonul iniţial Letea-Caraorman. Materialul aluvionar a fost transportat de curenţii marini de-a lungul ţărmului dintr-o zonă situată la nord, la gurile Nistrului, Bugului şi Niprului. Cel mai vechi braţ al Dunării, braţul Sf. Gheorghe, curgea în mare printr-un pasaj situat în capătul sudic al grindului Letea-Caraorman dezvoltând prima deltă a Dunării: Delta Sf. Gheorghe I. Cel de-al doilea braţ al Dunării, Sulina s-a dezvoltat odată cu blocarea prin aluvionare a braţului Sf. Gheorghe. Braţul Sulina a preluat un flux din ce in ce mai mare de sedimente şi a început să-şi formeze propriul edificiu deltaic: Delta Sulina. În acelaşi timp, în partea sudică a zonei s-a format o mică deltă secundară Delta Cosnei datorită braţului secundar Dunavăţ. Delta Sulina a fost treptat erodată, în timp ce braţul Chilia, la nord şi Sf. Gheorghe, la sud şi-au construit propriile lor delte: Delta Chilia şi Delta Sf. Gheorghe II. Aceste două delte sunt formate din material sedimentar dunărean în timp ce materialul transportat de curentul litoral se acumulează la nord de braţul Chilia şi constituie formaţiunea Jibrieni. Aspectul morfologic actual al Deltei Dunării se datorează ultimei ridicări a nivelului Mării Negre, care a creat condiţiile unei puternice aluvionări având drept consecinţe meandrări şi ramificaţii ale braţelor principale.

Deltei Dunării se încadrează în climatul temperat-continental cu influenţe pontice. Regimul termic (temperatura aerului) are valori moderate cu o uşoară creştere de la vest spre est. Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie anuală de strălucire a soarelui care este de cca. 2.300-2.500 ore, iar radiaţia solară globală însumează anual 125- 135 kcal/cm2, fiind printre cele mai mari din ţară. Prin bogăţiile sale naturale şi poziţia sa geografică, Delta Dunării cu relieful său variat şi roditor, cu clima sa văratică şi cu diversitatea de bogăţii naturale, a atras prezenţa omului.

Pentru timpurile preistorice, vestigiile arheologice sunt singurele izvoare care ne vorbesc de vechimea şi formele de cultură şi civilizaţie ale omului care a trăit aici. Tot litoralul de la Sinoie şi până la insula Popina din nordul lacului Razim a fost vatra de formare şi evoluţie a civilizaţiei neolitice de tip Hamangia (azi Baia) – 5000- 3000 a.Chr. Figurinele de lut ce aparţin acestei culturi sunt exprimări ale unei vieţi spirituale cotidiene, iar cele două statui de lut, cunoscute cu numele de “Gânditorul” şi “Femeia şezând”, reprezintă familia pereche şi sunt considerate capodopere ale artei neolitice universale. Fortificaţiile cu şanturi şi valuri de pământ de pe promontoriile de la Sinoie, Enisala, Babadag, Tulcea şi Somova, etc. şi movilele răzleţe de-a lungul fluviului sau pe creasta colinelor de la Dunăre la Razim, sunt vestigiile rămase din organizarea comunităţilor din epoca civilizaţiei fierului (1200- 500 a.Chr.). Tezaurul princiar descoperit într-un astfel de mormânt tumular la Agighiol, la care se alătură bogatele necropole de la Murighiol şi Enisala, ca şi marea cetate de refugiu de la Beştepe, sunt documente şi afirmări ale unei civilizaţii sedentare creată de autohtoni geţi, după cum i-am cunoscut din izvoarele greceşti, sau daci, după cele romane. Urcând spre nord descoperim un mare centru economic în perioada romană, oraşul Halmyris (azi Murighiol). După Dinogeţia (de pe insula Bisericuţa din satul Garvăn), Halmyris este cel mai cunoscut din punct de vedere arheologic dintre toate cetăţile: Salsovia (Mahmudia), Talamonium (Nufăru), Aegyssus (Tulcea), Noviodunum (Isaccea), sau altele al căror nume s-a pierdut în timp, cum sunt cetăţile romane de la Enisala, cea de pe dealul Parcheşului, etc.Portulanele şi hărţile genoveze, ca şi izvoarele bizantine, vorbesc foarte mult de pescuitul şi de comerţul cu tot felul de produse în sec. X- XV în porturile dunărene la Solina (Sulina de azi), Licostoma (Periprava), Vicina (ipoteze incerte asupra vetrei sale). Războaiele ruso-turceşti din sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea, ca şi administraţia rusească în Delta Dunării de până la 1856 au distrus tot ce-a putut exista aici din perioada existenţei Dobrogei la Ţara Românească şi la Moldova şi mai ales din perioada stăpânirii turceşti. Cele două mari centre comerciale din inima Deltei Dunării: Chilia şi Sulina, au renăscut după războiul Crimeei. În perioada de la 1856 şi până la 1940, Sulina a cunoscut o dezvoltare economică, urbanistică şi spirituală, nu atât prin amploare, cît mai ales printr-un specific care a reuşit să o individualizeze între toate oraşele dunărene din ţara noastră. Din toată zestrea sa spirituală şi urbană, astăzi mai dăinuie câteva clădiri, în frunte cu Palatul Comisiei Europene a Dunării, farurile ei vechi şi noi, iar bisericile şi cimitirul său îi dau cu prisosinţă imaginea oraşului cosmopolit de altădată.

Braşov - Alpinism

Brașov (în germnaă Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile vechi trecut Cronstadt sau Brassov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen) este reședința și cel mai mare municipiu al judeţului Braşov, România precum şi mare centru turistic, industrial, cultural. Potrivit recensământului din anul 2002, a avut o populație de 284596 locuitori, fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară. Tradiția și cronicile calendarelor brașovene consideră anul 1203 ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”, deși documente și izvoare sigure nu confirmă această dată. Primul act păstrat care a fost emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, a fost emis de regele Ladislau al IV-lea în anul 1288. Deasupra am postat stemele vechi, interbelică, comunistă şi actuală ale oraşului, drapelele de la anul 1600 şi actual al oraşului precum şi pozele câtorva clădiri frumoase din oraș.

Cooperator fruntaş în întrecerea socialistă

Pentru merite deosebite în muncă - UCECOM

(Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti)

Cooperaţia meşteşugărească reprezintă astăzi o alternativă socio-economică, realizată prin intermediul şi în folosul oamenilor, având ca scop amplificarea solidarităţii sociale şi întrajutorarea membrilor cooperatori,participând în acelaşi timp activ la dezvoltarea comunităţilor locale din care aceştia fac parte. Sunt astfel integrate principalele trăsături specifice ale sectorului: libertatea de acţiune economică, responsabilitatea individuală şi securitatea socială. Sectorul cooperatist meşteşugăresc, bazat pe proprietatea privată a meşteşugarilor asociaţi, şi-a demonstrat de peste 130 de ani viabilitatea şi implicarea în dezvoltarea economiei şi societăţii româneşti. Începuturile cooperaţiei meşteşugăreşti din România datează din anul 1879 când a fost înfiinţată prima organizaţie de acest fel – „Societatea meseriaşilor de încălţăminte” (Bucureşti). Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM a luat fiinţă în anul 1951, fiind reorganizată în anul 2006 (în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei), având permanent, de la înfiinţare până în prezent, rolul de organizaţie de reprezentare a cooperaţiei meşteşugăreşti, la nivel naţional şi internaţional. Potrivit actualului său statut, UCECOM este constituită ”cu scopul de a asigura reprezentarea şi promovarea intereselor economice, sociale şi culturale ale cooperatorilor şi ale membrilor asociaţi în relaţiile cu administraţia publică, cu autoritatea de stat, cu alte persoane fizice şi/sau juridice, publice sau private,cu organismele internaţionale similare, precum şi pentru susţinerea şi promovarea principiilor cooperatiste”. Sus am postat logo-ul UCECOM.