Epaminonda's Blog.....: KAZAHSTAN

20 tenghe 1993

KAZAHSTAN

Este o republică situată în centrul vestic al continentului Asia.

Principalii săi vecini sunt Rusia, China, Marea Caspică şi Lacul Aral.

Acest stat are suprafaţa de 2717300 kilometri pătraţi,

o populaţie de aproximativ 15,2 milioane de locuitori,

iar capitala funcţionează în oraşul Astana.

Deviz naţională unanim acceptată a statului este; Kazahstanul meu.

Acest stat s-a constituit în data de 26 august 1920,

urmare a destrămării imperiului ţarist.

În perioada 30 decembrie 1922 – 16 decembrie 1991

a fost înglobat în cadrul URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste)

sub numele de Republica Sovietică Socialistă Kazahă (RSSK).

Stema RSSK;

Stema statului Kazahstan:

Steagul RSSK;

Steagul adoptat la data de 4 iunie 1992;

Aversul bancnotei aplicate aici prezintă chipul lui

Abai Ibrahim Kunanbaev, poet, compozitor şi filozof kazah,

care a trăit în perioada anilor 1845 – 1904

Mai jos admiri câteva monumente arhitectonice futuriste

din capitala statului kazah - ASTANA,

precum şi o monedă naţională kazahă.

Palatul prezidenţial ORDA

Aeroportul internaţional ASTANA

Biblioteca naţională

Moscheea NUR

Palatul naţional al sporturilor

Stadionul naţional

Sala polivalentă

Complexul arhitectonic TRIUMF

Monumentul ELI

Monumentul BAYTEREK

Monedă kazahă - 2 tenghe 1993

***

VORBE DE DUH
DE LA ÎNAINTAŞI

PLUTARH (46 – 125 D.Hr.)

scriitor şi moralist grec

Pictura este poezie tăcută.
Înainte de-a dărâma ceva, trebuie să fii sigur că vei putea clădi altceva mai bun.
Nu am nevoie de un prieten care să se schimbe când eu mă schimb şi să aprobe când eu aprob; umbra o face mai bine.

__________xxx__________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI DE MERIT

Informaţii generale despre medalistică şi subiectul ei de studiu, MEDALIA, poţi citi în articolul "Le Havre - Franţa".

Al II-lea Festival bienal I.L.Caragiale - 1960

Premiul I - Laureat

Ion Luca Caragiale (născut la 1/13 februarie 1852 în localitatea Haimanale, azi Ion Luca Caragiale din judeţul Dâmboviţa şi decedat la 9 iunie 1912 la Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Al IV-lea Festival bienal de teatru I.L.Caragiale

1965 - Premiul II

Caragiale tânăr

Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas. Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luîndu-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie.

Al IV-lea Festival bienal de teatru I.L.Caragiale

1965 - Premiul III

Caragiale - caricatură de Constantin Jiquidi

L-a cunoscut pe Eminescu cînd tînărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. În august 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului Națiunea română. I.L. Caragiale a fost, printre altele, și director al Teatrului Național din București.

Al V-lea Festival bienal de teatru I.L.Caragiale

1968 - Premiul I - Laureat

Caragiale şi Alexandru Vlahuţă

De la debutul său în dramaturgie (1879) și pînă în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Se poate afirma că destule dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale se datorează și calității sale de junimist și de redactor la conservator-junimistul ziar Timpul (1878 - 1881). Prima piesă a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine primită de Junimea și publicată în Convorbiri literare (1879), unde vor apărea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile.

Al V-lea Festival bienal de teatru I.L.Caragiale

1968 - Premiul II

Caragiale şi George Coşbuc

După trei ani de colaborare, Caragiale s-a retras în iulie 1881 de la Timpul, dar Comitetul Teatrului Național de la Iași, prezidat de Iacob Negruzzi, îl numește director de scenă, post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la ședințele Junimii, iar la întîlnirea din martie 1884, în prezența lui Alecsandri, și-a mărturisit preferința pentru poeziile lui Eminescu. La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iași, O scrisoare pierdută, reprezentată la 13 noiembrie, în prezența reginei, cu un mare succes.

Al VI-lea Festival bienal de teatru I.L.Caragiale

1970 - 1971 * Premiul III

Mormântul lui Caragiale din cimitirul Şerban Vodă - Bucureşti

În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică Moftul român, subintitulată polemic “Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”. Începînd cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicînd caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialiene, Moftul român s-a dovedit și un organ literar. Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei sale pe perioada vieții sale, însă a fost și criticat și desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgia românească. După moartea sa, piesele sale au fost jucate și au devenit relevante în perioada regimului communist. În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză.

_____________ooOoo______________

PERSONALITĂŢI POLITICE

PE BANCNOTELE LUMII