Epaminonda's Blog.....: KENYA

50 şilingi 1987

KENYA

Este o republică situată în estul Africii.

Şi-a câştigat independenţa la data de 12 decembrie 1963

faţă de Regatul Unit al Marii Britanii.

Statul se întinde pe o suprafaţă de 582550 km.p.,

la o populaţie de aproximativ 34,25 milioane de locuitori,

iar capitala funcţionează în oraşul Nairobi.

Deviză naţională unanim acceptată este:

Să muncim împreună!

Stema:

Steagul:

Aversul bancnotei prezintă chipul lui Mzee Jomo Kenyatta.

Mzee Jomo Kenyatta a trăit în perioada anilor 1894 – 1978 şi a condus,

ca preşedinte, statul kenyan în perioada anilor 1964 – 1978 (poza de jos)

Reversul bancnotei prezintă Aeroportul internaţional Jomo Kenyatta din Nairobi (poza de jos)

Mai jos prezint şi alte monumente arhitectonice din capitala Nairobi precum şi o monedă naţională kenyană.

Turnul Băncii I & M

Centrul internaţional de conferinţe

Universitatea naţională

Monumentul NYAYO

Monedă - 250 şilingi 1966

***

VORBE DE DUH

DE LA ÎNAINTAŞI

NAPOLEON BONAPARTE (1769 – 1821)

împărat al Franţei între anii

1804 – 1814 şi câteva luni în anul 1815

Cel mai mare orator este succesul.
Mulţi oameni, ca şi cifrele, capătă valoare numai prin poziţia lor.
Cele dintâi calităţi ale soldatului sunt rezistenţa şi disciplina, vitejia vine numai în al doilea rând.

___________xxx___________

CÂTEVA

INSIGNE ROMÂNEŞTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderant metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani si apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificare asociaţii, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

A zecea aniversare a mişcării mondiale pentru pace

R.P.R. - (Republica Populară Română)

Mişcarea mondială pentru pace a constat într-un set de acţiuni ale statelor lumii pentru promovarea şi menţinerea păcii mondiale. Regimul comunist din România a acordat mare importanţă acestei acţiuni, liderul comunist român Nicolae Ceauşescu, considerându-se un fel de părinte al acesteia. Menţionez, în continuare, două din principalele luări de poziţie ale României ceauşiste în conflictele vremii. Încă de la începutul conflictului arabo-israelian în anul 1967, Ceauşescu şi-a autoasumat rolul de mediator între blocul constituit de ţările arabe şi Israel. Râvnind statutul de laureat al premiului Nobel pentru Pace, dictatorul român a fost singurul şef de stat comunist care a păstrat relaţiile diplomatice cu Israelul în timpul şi după încheierea războiului. Ce se afla însă în spatele acestei neobişnuite atitudini pacifiste a conducătorului român.? Să fi fost oare vorba de considerente sincere, bazate pe un profund simt umanitar? Din păcate, o analiză mai atentă asupra evenimentelor indică faptul că Ceauşescu a fost motivat să se implice în procesul de pace din Orientul Mijlociu de o serie de interese politice şi economice, fapt lesne de înţeles, dacă luăm în considerare potenţialul economic datorat, în primul rând, bogatelor resurse de petrol – al acestei regiuni asiatice. În privinţa atitudinii avute de Ceauşescu faţă de conflictul arabo-israelian, deducem faptul că acesta a dus o politică duplicitară. În cei 24 de ani cât a condus România, liderul comunist a întreţinut relaţii diplomatice cu ambele părţi, fiind primul preşedinte de stat care a recunoscut oficial existenţa Organizaţiei de Eliberare a Palestinei, fapt petrecut în 1974. Mai mult decât atât, România a fost primul stat membru al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia care a acceptat prezenţa unei ambasade a OEP pe teritoriul său. Toate aceste fapte au făcut ca Nicolae Ceauşescu să fie un personaj agreat şi simpatizat de ambele tabere, precum şi de ţările importante din Occident, în frunte cu Statele Unite ale Americii. Se iviseră zorii gloriei politicii internaţionale ceauşiste. Momentul de apogeu al politicii duse de Ceauşescu în ceea ce priveşte pacea mondială a avut loc în anul 1968. În faţa a 10 000 de persoane adunate în fata sediului CC al PCR, Ceauşescu a făcut totul pentru a exalta patriotismul românilor şi pentru a intensifica sentimentul rusofob al acestora, rostind celebra să cuvântare, din care redăm următorul pasaj: “Intrarea trupelor a cinci ţări socialiste în Cehoslovacia reprezintă o greşeală şi un grav pericol pentru pacea din Europa. Este un moment ruşinos pentru istoria mişcării socialiste”. România a refuzat să participe cu trupe la invazia statului cehoslovac. Opoziţia faţă de atacarea Cehoslovaciei i-a adus lui Ceauşescu un enorm capital de simpatie, atât extern, cât şi intern. Mai mult decât atât, dintre toate celelalte ţări comuniste europene, România a beneficiat de clauza naţiunii celei mai favorizate, în special din partea SUA. De asemenea, au fost întărite şi relaţiile culturale cu Occidentul. Survenită la momentul potrivit, această intervenţie publică a liderului român a ajutat România să beneficieze, pentru câţiva ani, de un important ajutor extern din partea ţărilor vestice. Ambiţia personală a lui Nicoale Ceauşescu de a se erija într-unul dintre cei mai mari promotori ai păcii mondiale nu s-a oprit după succesul răsunător din 1968. Liderul român a dezvoltat o adevărată obsesie pentru ideea de pace mondială, implicând România în toate proiectele internaţionale referitoare la acest aspect.

1949 - 1969

A XX-a Aniversare (Oragnizaţia de pionieri)

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8 - 14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Şoimilor Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist. La sfârșitul celui de al doilea război mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea Asociațiilor de Elevi din România. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giuleşti (pe-atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier. În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. CC al PCR va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”. În 1984, la aniversarea a 35 de la crearea organizației, aceasta avea 2.695.000 membri. În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului." Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.” Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sînt pionier". În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astazi Palatul Naţional al Copiilor). Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Domaşnea - Reuniune 5 iulie 1972

Domașnea este o comună din judeţul Caraş-Severin, Banat, România. Domașnea se intinde pe o vatra formata din 64 ha avand ca vecini: Teregova la Nord, Rusca la Nord-Est, Cornereva la Est, Cornea la Sud, Mehadica la Sud-Vest si Luncavita la Vest. Fata de municipiul resedinta de judet, Resita, Domasnea e situata la o distanta de aproximativ 90 km, iar fata de cele mai apropiate orase, 45 km de Caransebes si respectiv 25 km de statiunea Baile Herculane. Numele de Domasnea vine din limba slava, cuvantul "Domasch" insemnand casa, casnic, bland, locuinta, domiciliu dar atribuindu-se insa sufixul [(n)ia] de origine latina, acesta din urma ii stabileste paternitatea romana, latinescul "Domus", avand acelasi inteles cu "domasch"-ul slav pe care l-au îmbrăţişat sătenii din considerente de ordin fonetic. In 1962 localitatea a fost colectivizata fiind singura din zona care a trecut in mod forţat la acest sistem (un aport la aceasta situaţie aducând si o parte din săteni) si care a avut urmări dezastruoase care au dus la ruinarea agriculturii şi a locuitorilor. Aceasta comuna a reprezentat un focar de rezistenta anticomunista din Banat. Despre Domaşnea se poate spune ca este comuna cu cei mai multi "titrați" pe cap de locuitor din tara, peste 300 de persoane cu studii superioare la cele 500 de case cât are comuna. Sus am postat stema comunei şi clădirea Primăriei Domaşnea.

A.F.R. - (Asociaţia Filateliştilor din România)

Asociaţia Filateliştilor din România este forul românesc conducător al pasionaţilor de filatelie din întreaga ţară. Filatelia se ocupă cu studiul mărcilor poştale şi al timbrelor fiscale. Aceasta include modelul, producția și utilizarea timbrelor după ce le-a fost autorizată producerea de către autorități guvernamentale, cele mai comune fiind autoritățile poștale. Cu toate că mulți o confundă cu activitatea de a colecționa timbre, este o activitate distinctă. De exemplu, filateliștii vor studia mărci poștale extrem de rare nedeținându-le, ori din cauza costului, ori din cauza numărului foarte redus, pe când colecționarul poate alege să obțină și aranjeze timbrele fără a fi prea mult deranjat de origine sau uzură.