Epaminonda's Blog.....: MONEDE EURO FINLANDEZE DE COLECTIE

1. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază personalitatea lui Kyosti Kallio. Pe aversul monedei este reprezentată stilizat o carte deschisă pe care sunt desenate profilurile câtorva case de locuit și inscripțiile: FINLAND și SUOMI (numele țării în limbile engleză și finlandeză), 5 EURO (valoarea monedei) și 2016 (anul emiterii monedei). Pe reversul monedei, circular pe marginea monedei, între două cercuri continue, este aplicată inscripția KYOSTI KALLIO (numele personajului) și anii între care a trăit 1873 – 1940.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – președinți finlandezi, data emiterii – 20.11.2016, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea 9,8 grame, material compoziție – aliaj cupru/nichel/aur nordic, calitate – proof și UNC, tiraje – 30000 bucăți UNC și 6000 bucăți proof, designer – Tero Lounas.

Kyösti Kallio a fost un lider proeminent al Ligii Agrare și prim ministru de patru ori. S-a născut la data de 10 aprilie 1873 și a decedat la data 19 decembrie 1940. A fost cel de-al patrulea președinte al Finlandei în perioada anilor 1937 – 1940.

2. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază personalitatea lui Risto Ryti. Pe aversul monedei este reprezentată stilizat o carte deschisă pe care sunt desenate profilurile câtorva case de locuit și inscripțiile: FINLAND și SUOMI (numele țării în limbile engleză și finlandeză), 5 EURO (valoarea monedei) și 2017 (anul emiterii monedei). Pe reversul monedei, circular pe marginea monedei, între două cercuri continue, este aplicată inscripția RISTO RYTI (numele personajului) și anii între care a trăit 1889 – 1956.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – președinți finlandezi, data emiterii – 06.03.2017, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea 9,8 grame, material compoziție – aliaj cupru/nichel/aur nordic, calitate – proof și UNC, tiraje – 30000 bucăți UNC și 6000 bucăți proof, designer – Tero Lounas.

Risto Heikki Ryti a fost un om politic și prim ministru al guvernului finlandez, care s-a născut la data de 3 februarie 1889 și a decedat la data de 25 octombrie 1956. În perioada anilor 1940 – 1944 a fost președintele statului. Perioada lui de președinție a fost marcată de continuarea războiului cu URSS.
3. Moneda euro finlandeză de colecție de mai jos omagiază personalitatea lui Carl Gustaf Emil Mannerheim. Pe aversul monedei este reprezentată stilizat o carte deschisă pe care sunt desenate profilurile câtorva case de locuit și inscripțiile: FINLAND și SUOMI (numele țării în limbile engleză și finlandeză), 5 EURO (valoarea monedei) și 2017 (anul emiterii monedei). Pe reversul monedei, circular pe marginea monedei, între două cercuri continue, este aplicată inscripția C.G.E. MANNERHEIM (numele personajului) și anii între care a trăit 1867 – 1951.

Moneda are următoarele caracteristici tehnice: seria – președinți finlandezi, data emiterii – 10.07.2017, valoarea – 5 euro, forma – rotundă, diametrul – 27,25 milimetri, greutatea 9,8 grame, material compoziție – aliaj cupru/nichel/aur nordic, calitate – proof și UNC, tiraje – 30000 bucăți UNC și 6000 bucăți proof.

Baronul Carl Gustaf Emil Mannerheim a fost un militar și politician finlandez, care s-a născut la data de 4 iunie 1867 și a decedat la data de 27 ianuarie 1951. A fost cel de al șaselea președinte al Finlandei în perioada anilor 1944 – 1946. Și-a început cariera militară în armata imperială rusă, devenind conducător al armatei în timpul războiului civil finlandez din 1918 și apoi în timpul celui de-al doilea război mondial. Este primul și singurul care a primit titlul de mareșal al Finlandei.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH

DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

____________xxx____________

CÂTEVA INSIGNE
DIN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Insigna - Al III-lea Congres internațional
de Studii Sud-Est Europene - București - sept. 1974

Institutul de Studii Sud-Est Europene (I.S.S.E.E.) al Academiei Române, reînființat în 1963, sub direcția lui Mihai Berza, este succesorul de drept al institutului omonim întemeiat de N. Iorga, în colaborare cu Gh. Murgoci și V. Pârvan, în 1914 și al Institutului de Studii și Cercetări Balcanice, întemeiat de Victor Papacostea în 1937, ambele desființate de regimul comunist în 1948. ISSEE este menit să contribuie la dezvoltarea cercetărilor științifice asupra Balcanilor și, în sens mai larg, a întregului Sud-Est european, la progresul cunoașterii popoarelor din această zonă, la relevarea elementelor comune din istoria și cultura lor. ISSEE cercetează sistematic acțiunea principalilor factori de unitate asupra lumii sud-est europene: cultura și civilizația greacă, Imperiul și civilizația romană, Imperiul și civilizația bizantină, statele, limbile și culturile sud-slave, neoelenismul, Ortodoxia creștină, Imperiul și civilizația otomană, modernismul european. Domeniile de cercetare generale ale ISSEE sunt, conform clasificării UNESCO, istoria comparată a popoarelor din Sud-Estul european, istoria comparată a artelor și literaturilor Sud-Estului european și lingvistica balcanică și antropologia generală și comparată a Sud-Estului european. Primul Institut de Studii Sud-Est Europene a fost înființat la București, în 1914, de N. Iorga (1871-1940), în colaborare cu arheologul Vasile Pârvan (1882-1927) și geograful Gheorghe Murgoci (1872-1925). De la începuturile sale, Institutul a avut un caracter interdisciplinar și a reunit preocupări diverse acoperind întreaga arie de studii a științelor sociale. Acest caracter răzbate din periodicul Institutului, Bulletin de l’Institut pour l’Étude de l’Europe Sud-Orientale (1914-1923), devenit ulterior Revue historique du Sud-Est européen (1924-1947). Cele două publicații au fost conduse până în 1940 de fondatorul Institutului, iar după moartea sa, până în 1947, de istoricii Gheorghe Brătianu (1898-1953) și Nicolae Bănescu (1878-1971). În 1937 a fost înființat, în paralel, Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, condus de Victor Papacostea (1900-1962), sub egida căruia a apărut revista Balcania (1938-1947). Obiectivul general al celor două institute a fost studiul aprofundat al vieții și culturii popoarelor din Sud-Estul Europei, din Antichitate până în epoca contemporană. Aceste cercetări au condus la definirea unui spațiu geografic, social și cultural și a unei discipline științifice de sine stătătoare. Suprimate în 1947 de regimul comunist, cele două institute s-au impus însă prin amploarea și însemnătatea cercetărilor întreprinse de fondatorii și colaboratorii lor de-a lungul a peste trei decenii de existență. Ele s-au aflat la temelia noului Institut de Studii Sud-Est Europene, reînființat în 1963, sub conducerea lui Mihai Berza. Noul institut a reunit o parte din colaboratorii institutelor fondate de N. Iorga și Victor Papacostea, păstrându-și intacte obiectivele generale și caracterul interdisciplinar. Sub această nouă înfățișare, Institutul și-a redobândit rapid renumele internațional prin calitatea cercetărilor membrilor săi și a studiilor publicate în principala sa publicație, Revue des Études sud-est européennes, înființată în 1963 și care continuă în prezent. Reorganizarea Institutului a fost însoțită de înființarea unei Asociații Internaționale de Studii Sud-Est Europene (AIESEE), al cărei sediu central se află la București, sub egida căreia au fost organizate regulat, începând din 1966, 11 Congrese internaționale de studii sud-est europene, dintre care două la București, în anii 1974 și 1999.

C.M.N. - Cercul militar național

C.N.M.E. - Clubul numismatic Mihai Eminescu

Al III-lea simpozion numismatic București - 2017

Palatul Cercul Militar Național este este o clădire din Bucureşti care găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum și de imagine, reprezentare și protocol. Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ștefănescu și E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București, organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile. Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos.

Inițial gravorii profesioniști ai Monetăriei Statului și Societății Numismatice Române, iubitori de Eminescu s-au reunit în Gruparea Colecționarilor de Medalii și Insigne Mihai Eminescu a Societății Numismatice Române (G.C.M.I. - M.E. a S.N.R.). Începând cu anul 2000 această grupare a organizat de două ori pe an, pe 15 ianuarie și 15 iunie, în Palatul Parlamentului din București, sala Constantin Brâncuși, Salonul Mihai Eminescu. Ulterior, la data de 30 ianuaire 2009, în cadrul Cercului militar național (fosta Casă centrală a Armatei) s-a constituit Clubul colecționarilor de medalii "Eminescu", care a inițiat baterea unir noi insigne și medalii în memoria poetului național român. Sus admiri logo-ul Clubului colecționarilor de medalii "Eminescu" din cadul Cercului militar național din București.

Mihai Eminescu (nume real Mihail Eminovici) (născut 15 ianuarie 1850 la Ipoteşti, judeţul Botoşani şi decedat la 15 iunie 1889 în Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literature română. Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în data de 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu – Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Insigna T - (Uzina Autobuzul)

Uzina Autobuzul București (U.A.B.), denumire veche Tudor Vladimirescu, denumire alternativă din anul 1993, ROCAR a fost o companie producătoare de autobuze deținută de statul român. Între anii 1950 – 1990 această companie a fost singurul furnizor din Romania de vehicule pentru transport persoane si vehicule usoare de marfa.

Aici s-au fabricat apreciatele utilitare din gama TV, multe dintre ele și pentru export in tari din blocul socialist, dar și America de sud si unele chiar in Vest. In anii 1970 este preluată o licenta RABA-MAN pentru fabricarea de autobuze si autocare, iar la sfarsitul anilor ‘70 si continuand in anii ‚80 produce vehicule articulate ( autobuze si troleibuze) , diverse autocare, microbuze, midibuze, dar si foarte multe prototipuri care insa nu au intrat vreodata in fabricatie de serie, fabricandu-se cel mult in numar foarte redus. Economiile socialiste din anii 80 precum si penuria de materiale si piese si-au pus intr-un mod negativ amprenta asupra produselor ROCAR ( Autobuzul), calitatea mai buna a produselor fiind a celor pentru export.

S-au efectuat in continuare exporturi, de acum si in URSS ( Ucraina) si Bulgaria ale troleibuzelor DAC 117 si 217. Odata cu caderea regimului si liberalizarea pietei multe vehicule din import au inceput să patrunda pe piata romaneasca, atat second hand cat si noi. Lipsa de comenzi, datoriile acumulate dar și presiunile făcute de urmașii familiei Brătianu, mai pecis ai generalului Constantin I. Brătianu, de restituire a terenului de 17 ha, confiscat de regimul comunist, pe care ulterior a fost construită Uzina Autobuzul, compania a intrat în procedura de insolvabilitate și indirect faliment total. În martie 2008 platforma fostei uzine Rocar a intrat în portofoliul fondului austriac de investiții Immoaest, care urmează să construiască aici un proiect comercial. Cumpărătorul a plătit achiziția abia după ce a fost somat de AVAS. Apoi a dat și Brătienilor, moștenitorii de drept ai terenului, o despăgubire de 140000 euro. Experții imobiliari considerau în 2005 că terenul Rocar valorează 24 milioane euro.

Electromagnetica București 1930 - 1980 * 15 ani vechime

Electromagnetica București este o companie producătoare de aparatură și instrumente de măsură din România. Compania desfășoară și următoarele activități; injecție a pieselor de masă plastică, fabricarea matrițelor de masă plastică, asamblarea și testarea circuitelor electronice, dar și producția și furnizarea de energie electrică.

Acționarii principali ai companiei sunt Asociația salariaților, cu 33,68%, și SIF Oltenia, cu 10,1% din totalul acțiunilor. Titlurile societății se tranzacționează la prima categorie a pieței Rasdaq, sub simbolul ELMA. În anul 2008 compania a avut o cifră de afaceri de 100,5 milioane de euro cu un profit net de 5,1 milioane de euro. Sus am postat logo-ul societății comerciale Electromagnetica - București.

Insigna - Campionatele europene de volei - București 1955 OFICIAL

A IV-a ediție a Campionatul European de Volei Feminin din 1955 a avut loc la București în perioada 15 – 26 iunie. Competiția a fost organizată de Confederația europeană de volei (fondată în anul 1949) la ea participând șase reprezentative naționale europene. Iată echipele participante și locul ocupat: Cehoslovacia (1), U.R.S.S. (2), Polonia (3), România (4), Bulgaria (5) și Ungaria (6).

Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă mingea pe deasupra acestuia, folosind doar mâinile, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt permise doar trei loviri pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe. Un punct se câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu respectă regula celor trei atingeri. O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din 5, fiecare set a câte 25 de puncte; în caz de egalitate 24 - 24 se continuă setul până în momentul în care una din cele două echipe obține o diferență de 2 puncte (29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care este nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câștigătorului, acesta se joacă până la 15 (sau până la o diferență de două puncte).

Municipiul București este capitala României, reședința județului Ilfov și, în același timp, cel mai populat oraș al țării, centru industrial și comercial al țării. Populația de 1944367 de locuitori (estimat 1 ianuarie 2009) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. Prima mențiune a localității apare în anul 1459. În anul 1862 devine capitala României. De atunci suferă schimbări continue, fiind centrul scenei artistice, culturale și mas-media. Între cele două războaie mondiale, arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus porecla „Micul Paris”. În prezent, capitala are același nivel administrativ ca și un județ și este împărțită în șase sectoare. Deasupra am postat drapelul, stemele interbelică, comunistă și actuală ale orașului precum și pozele câtorva monumente reprezentative de cultură și arhitectură ale Bucureștiului, de acum sau altădată.