Epaminonda's Blog.....: INFO NUMIS MONDO

1. Banca națională a statului asiatic Thailanda, procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se intenționează astfel emiterea unor bancnote cu un design mai frumos și cu mai multe și mai sigure elemente de protecție împotriva contrafacerilor clandestine. Un alt motiv de înlocuire a bancnotelor l-a constituit urcarea unui alt rege - Rama X - pe tronul țării. Aici se prezintă bancnotele de 20 baht din anii 2017 și 2018.

Pe bancnota veche reprezentat chipul lui Rama IX, adult – pe avers și copil – pe revers.

Rama IX, zis „Cel Mare”, nume real Bhumibol Adulyadej, a fost regele Thailandei în perioada 1946 - 2016. El s-a născut la data de 5 decembrie 1927 și a decedat la data de 13 octombrie 2016.

Pe aversul bancnotei noi este reprezentat chipul noului rege al Thailandei – Rama X, iar pe revers portretele primilor doi regi thailandezi din dinastia Chakri – Rama I și Rama II.

Maha Vajiralongkorn Bodindradebayavarangkun este regele în exercițiu al Thailandei. Este cel de-al zecelea monarh al dinastiei Chakri, fiind cunoscut și sub numele Rama X. El s-a născut la data de 28 iulie 1952 și a fost întronat în data de 13 octombrie 2016. Este singurul fiu al fostului rege al Thailandei, Bhumibol Adulyadej și al reginei Sirikit.

Rama I, nume real Phra Bat Somdet Phra Paramoruracha Mahachakkriborommanat Phra Phutthayotfa Chulalok, este fondatorul Regatului Rattanakosin și primul monarh al dinastiei Chakri domnitoare din Thailanda (Siam). El s-a născut la data de 20 martie 1737, a decedat la data de 7 septembrie 1809 și a condus între anii 1782 – 1809.

Rama II, nume real Phra Phutthaloetla Naphalai a fost cel de-al doilea monarh al Thailandei (Siam) din dinastia Chakri, care a condus regatul între anii 1809 – 1824. El s-a născut la data de de 24 februarie 1767 și a decedat la data de 21 iulie 1824.

2. Banca națională a statului nord american, Canada, procedează la înlocuirea bancnotelor aflate în circulație. Se intenționează astfel emiterea unor bancnote cu un design mai frumos și cu mai multe și mai sigure elemente de protecție împotriva contrafacerilor clandestine. Aici se prezintă bancnotele de 10 pound din anii 2017 și 2018.

Pe aversul bancnotei vechi se prezintă chipurile următoarelor personalități canadiene: Sir John Alexander Macdonald, sir George-Etienne Cartier, Agnes Campbell Macphail și James Gladstone Akay-na muka.

Sir John Alexander Macdonald a fost un om politic și primul premier al guvernului Canadei. El s-a născut în Scoția la data 11 ianuarie 1815 și a decedat la Ottawa, Canda în data de 6 iunie 1891.

Sir George-Étienne Cartier, a fost un om de stat canadian și părintele Confederației, care s-a născut la data de 6 septembrie 1814 și a decedat la data de 20 mai 1873.

Agnes Campbell Macphail a fost un politician canadian, prima femeie parlamentar, care s-a născut la data de 24 martie 1890 și a decedat al data de 13 februarie 1954.

James Gladstone (Siksika: Akay-na-muka) a fost un politician canadian, primul băștinaș indian care a făcut parte din Parlament. El s-a născut la data de 21 mai 1887 și a decedat la data de 4 septembrie 1971.

Pe aversul bancnotei noi este reprezentat chipul Violei Desmond iar pe revers silueta Muzeului canadian pentru drepturile omului.

Viola Irene Desmond a fost o activistă canadiană pentru drepturile civile și femeie de afaceri de origine neo-scoțiană neagră, care s-a născut în data de 6 iulie 1914 și a decedat la data de 7 februarie 1965. În anul 1946, a contestat segregarea rasială la un cinematograf, refuzând să părăsească o zonă rezervată doar albilor. Pentru aceasta, a fost condamnată pentru o încălcare fiscală minoră pentru diferența de preț pentru scaunul pe care l-a plătit și scaunul pe care l-a folosit, mai scump. Cazul lui Desmond este unul dintre cele mai mediatizate incidente de discriminare din istoria canadiană și a ajutat la demararea mișcării moderne pentru drepturile civile din Canada. În anul 2010, Desmond a primit o grațiere postumă, prima care a fost acordată în Canada. Guvernul provinciei Nova Scotia și-a cerut scuze pentru urmărirea ei pentru evaziune fiscală și a recunoscut că ea a acționat pentru o cauză dreaptă.

Muzeul canadian pentru drepturile omului este un muzeu național situat în orașul Winnipeg, provincia Manitoba. Scopul muzeului este „să exploreze subiectul drepturilor omului cu referire specială, dar nu doar la Canada, să sporească înțelegerea publică a drepturilor omului, să promoveze respectul față de ceilalți și să încurajeze reflecția și dialogul”. Muzeul a fost inaugurat în anul 2014. În anul 2003 s-a lansat un concurs internațional de arhitectură pentru proiectarea muzeului. S-au primit 100 de proiecte din 21 de țări din întreaga lume. Comitetul de judecată a ales proiectul prezentat de Antoine Predock și Chris Beccone, arhitecți din Albuquerque, statul american New Mexico. Muzeul canadian pentru drepturile omului își are rădăcinile în umanitate, făcând vizibilă în arhitectură comunitatea fundamentală a omenirii - o apariție simbolică de gheață, nori și piatră așezată într-un câmp de iarbă dulce. Sculptată în pământ și dizolvată în cer, pe orizontul din Winnipeg, aripile efemere abstracte ale unui porumbel alb îmbrățișează un munte mitic de piatră de calcar Tyndall vechi de 450 de milioane de ani, în crearea unui reper unificator și atemporal pentru toate națiunile și culturile din lume. Doar pentru construcția Sălii Speranței, plină de rampe de alabastru iluminate, s-au folosit peste 3500 metri pătrați de alabastru, ceea ce înseamnă cel mai mare proiect realizat vreodată cu alabastru.

3. Banca națională a statului asiatic Bangladeș a emis pentru prima dată în istorie o bancnotă cu valoarea de 70 taka.

Pe avers este reprezentat chipul Șeicului Mujibur Rahman și Memorialul Martirilor, iar pe revers chipul Șeicei Hasina Wazed, Satelitul Bangabandhu-1 și Podul Padma.

Şeicul Mujibur Rahman a fost preşedinte al statului Bangladesh, care a trăit între anii 1920 - 1975 şi a condus între anii 1971 - 1972.

Memorialul Martirilor s-a inaugurat în anul 1982 în memoria celor căzuţi în războiul de liberare naţională din anul 1971. Monumentul se află în oraşul Savar, la aproximativ 35 km nord-vest de capitala Dhaka. El a fost proiectat de către Syed Mainul Hossain, fiind compus 7 structuri piramidale isoscele de formă triunghiulară, înălţimea sa maximă fiind de 150 de metri. Monumentul este dispus într-un parc cu flori, copaci, gazon, lac artificial fiind înconjurat de mai multe morminte ale eroilor.

Șeica Hasina Wazed este o femeie politiciană din statul Bangladeș, care pentru a deținut și funcția de Prim Ministru între anii 1996 – 2001.

Bangabandhu-1 este primul satelit de comunicații geostaționare din Bangladeș și de radiodifuziune prin satelit. Acesta a fost fabricat de Thales Alenia Space și lansat în spațiu la data de 11 mai 2018, ora 20.14 cu ajutorul unei rachete Falcon 9 block 5 a Space X, în cooperare cu specialiști americani. Satelitul, având greutatea de peste 3,7 tone, s-a lansat de la centul spațial american Kennedy, de pe insula Merritt, statul Florida și s-a înălțat la altitudinea maximă de 35798 kilometri, zburând cu viteza de 3,07 km/secundă.

Podul Padma este un pod polivalent (rutier și feroviar) peste râul Padma, în construcție în Bangladeș. Acest pod este cel mai îndrăzneț proiect de construcție din istoria Bangladeșului. Podul este confecționat din oțel, are două niveluri, o autostradă pe patru benzi pe nivelul superior și o cale ferată simplă pe nivelul inferior. Podul se construiește de o companie chinezească, are lungimea totală de 6150 kilometri și o lățime de 18,1 metri, având 42 de stâlpi. Lucrările podului au început în anul 2014 și se preconizează a se termina în anul 2020, costul său total fiind estimat la 3,6 miliarde dolari americani.

4. Loteria națională a statului Spania a emis o serie de bilete de loterie prin care promovează farurile maritime ale statului.

Biletul de loterie prezentat aici este din data de 11 februarie 2006 și ne prezintă Farul Oropesa, de la Marea Mediterană.

Farul Oropesa este situat pe malul Mării Mediterana, în orașul Oropesa del Mar, în provincia Castellon, comunitatea autonomă Valencia, Spania. Semnalele luminoase emise de acest far sunt vizibile de la distanța de 39 kilometri (21 mile marine). Înălțimea clădirii farului este de 13 metri iar înălțimea focală este de 24 de metri. Farul a fost inaugurat în anul 1857 folosind pentru început ulei de măsline, parafină și apoi ulei drept combustibil. În anul 1924 farul a fost electrificat dar pe timpul războiului civil iluminarea electrică a fost întreruptă deoarece farul a suferit stricăciuni. Recent autoritățile provinciale și orășenești și-au exprimat intenția de a folosi farul în interes cultural, turistic și social.

xxx

O EPIGRAMĂ PROPRIE

O VORBĂ DE DUH
DE LA UN ÎNAINTAȘ

O PASTILĂ DE UMOR

_________xxx_________

O PLACHETĂ ȘI
CÂTEVA INSIGNE ROMÂNEȘTI

INSIGNA este un obiect mic, foarte variat ca formă şi culoare, confecţionat din materiale diferite, preponderent metalice, purtat la piept, la şapcă, pălărie sau bască şi care indică, prin imagini reprezentative sau simboluri grafice, apartenenţa unei persoane la o organizaţie, la un club, etc. Există insigne sportive pentru fani și apartenenţa la un club, de identificare localitate, de identificare societate comercială, de identificare grup, organizaţie politică, civică, religioasă, de identificarea asociaţii, de nivel de pregătire-calificare, de participant la manifestări sportive, culturale, artistice şi de altă natură, etc.

Conform DEX (Dicţionarului explicativ al limbii române), PLACHETA este o medalie pătrată sau dreptunghiulară, care, de obicei, are o singură faţă modelată cu desene, basoreliefuri sau inscripţii şi se oferă ca recompensă la concursuri, alte întreceri de orice fel sau în semn de recunoştinţă faţă de meritele unor personalităţi. Placheta face parte din categoria generală a medaliilor. Medalia îşi are originea în monedele comemorative. Este confecţionată cel mai adesea din metal (aur, argint, bronz, etc). Numele "medalie" derivă din latinescul metallum, fiind preluat de toate popoarele romanice - de italieni (medaglia), francezi (medaille) şi spanioli (edala).

Placheta - Col. r. Ioan Dogaru - 85 ani - 2007

Placheta de bronz prezentată mai sus, a fost realizată de cunoscutul artist gravor Constantin Dumitrescu de la Monetăria Statului şi are dimensiunile 56/45 milimetri. Placheta redă bustul în profil spre stânga al colonelului Ioan Dogaru.

Născut în noiembrie 1922, în satul Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu, județul Bacău, Ioan Dogaru a ales cariera militară. A avansat până la gradul de colonel, dar hobby-ul său a fost dintotdeauna medalistica, domeniu în care a activat ca un fin și pasionat colecționar, dar și în calitate de creator de medalii. Membru al Societății Numismatice Române (din anul 1965) și, apoi, în comitetul de conducere al Societății mai sus-menționate (1980), pune bazele Secției de Numismatică a Cercului Militar Național, fiind ales președinte al acesteia între anii 1976 - 1998. Organizarea numeroaselor expoziții, susținerea de comunicări științifice, publicarea a peste 20 de cataloage și lucrări de specialitate, a zecilor de articole privind istoria și cultura româneascã oglindite în medalisticã, dar și impresionanta și valoroasa colecție donată Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău în anul 1996 – toate au dus la conferirea titlului de cetățean de onoare al municipiului de pe malurile Bistriței, în același an. Începând cu anul 1997, colecția donată de Ioan Dogaru a fost etalată în cadrul unei expoziții permanente pentru publicul vizitator, într-o salã specialã, care a luat numele donatorului. Inițial, expoziția cuprindea un număr de 205 medalii și plachete (cu teme din domeniile istoriei, literaturii, culturii, învățământului, religiei și sănătății), lucrări de artă (tablouri personale sau semnate de V. Atanasiu și graficã de Marcel Olinescu) sau lucrãri de specialitate al căror autor era însuși Ioan Dogaru. Completările succesive ale colecției au dus la expunerea a peste 400 de obiecte, dintre care peste 330 sunt piese medalistice și numismatice contemporane (medalii, plachete, aplice, insigne, medalioane, distincții, ordine, decorații sau monede), alături de alte lucrări de artă, machete, ceramică, miniaturi, echipament militar, piese de orfevrărie, fotografii sau documente personale. Mai bine de jumătate dintre medalii și plachete sunt dedicate comemorării poetului național Mihai Eminescu. Dintre cele mai importante lucrări ale fostului colonel Ioan Dogaru, enumăr câteva: Emisiuni de monede și bancnote românești din perioada 1853 - 1984, Ștefan cel Mare în medalistica româneascã, Eminescu în documente de metal, Mihai Eminescu în medalistica universalã, Mărturii de botez ortodox la români, Mihai Eminescu (1889-2000), 111 ani în medalisticã, Ștefan cel Mare și Sfânt în medalistica româneascã (1871 - 2004). Întrebat acum câțiva ani de ce a donat Muzeului din Bacãu toate piesele componente ale colecției sale, piese adunate într-o viață de om, colonelul Dogaru a dat urmãtorul răspuns: „În primul rând, pentru că am copilãrit chiar în casa de peste drum de Muzeu, în stânga Bisericii Precista. În al doilea rând, pentru că Bacăul a rămas și va rămâne mereu orașul meu de suflet, iar în al treilea rând, pentru că nepoții mei nu au veleități de colecționar [...] și am considerat că e mult mai bine ca toate colecțiile mele să rămână într-un muzeu, să bucure ochiul și sufletul a sute, poate chiar mii de oameni, peste anii care vor să vină. Și m-a bucurat foarte mult să aflu că aici, în aceastã sală care mi-a fost pusă cu generozitate la dispoziție de conducerea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, profesorii de istorie și cei de limba românã vor veni cu elevii lor pentru adevărate lecții practice. Pentru copii, pentru tineri sunt gata de orice...”. Un gest pe care puțini îl pot face și înțelege în vremurile actuale, dar ar putea fi un exemplu de urmat pentru oricare semen al nostru... În prezent sunt puțini colecționari doritori să-și doneze integral sau parțial din propriile colecții instituțiilor statului.

Set 2 medalii - Ariciul (Crinaceus Romanicus) - Faună 2019

Piesele medalistice de mai sus se dedică unui personaj, celebru în basmele și poveștile cu care suntem familiarizați încă din copilărie - Ariciul - unul din cele mai simpatice și îndrăgite animale. Prezent în numeroase mituri și legende, conciliator între zi și noapte, ordine și haos, custode al comorilor pământului, ariciul are totodată un rol însemnat în habitatele din care face parte. Medalia face parte din seria Flora și fauna României și s-a realizat în două variante de metal compoziție:

Material argint, cu puritatea 92,5%, forma – rotundă, diametrul – 6 centimetri, greutatea – 203 grame, calitatea – patinată, tiraj – 40 bucăți și preț unitar de achiziție cu TVA inclus – 775,29 lei.
Material aliaj de cupru, forma - rotundă, diametrul – 6 centimetri, calitatea – patinată, tiraj – 60 bucăți și preț unitar de achiziție cu TVA inclus – 224, 86 lei.

Ariciul este un animal mamifer mic, nocturn și omnivor. El aparține ordinului insectivorelor, având o lungime a corpului de până la 33 de cm. Greutatea variază de la 800-1200 grame, în funcție de specie. Are membre mici și puternice, membrele posterioare fiind puțin mai mari și musculoase ca cele anterioare. Membrele au câte 5 degete, unde primul și ultimul deget sunt mai mici în comparație cu celelalte degete și nu au gheare. Au niște ochi mici și o ureche externă slab dezvoltată. Au un bot mic și ascuțit, cu o acuitate olfactivă foarte dezvoltată. Partea dorsală și laterală a corpului este acoperită cu niște ace lungi și ascuțite, alcătuite din cheratină și având o lungime de 10-20 de mm. Pe corpul unui arici pot fi până la 15000 de astfel de ace. Aricii se reproduc în sezonul cald, adică din mai până în august. Perioada de gestație durează 35-55 zile. De obicei se nasc 2-9 pui.

Insigna - A.R.L.U.S. - U.R.S.S. - R.P.R.

(Asociaţia Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică

- Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - Republica Populară Română)

A.R.L.U.S. este prescurtarea de la Asociaţia Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică, o asociaţie al cărei scop declarat era cunoaşterea reciprocă şi promovarea legăturilor de prietenie dintre România şi URSS. Iniţiativa de înfiinţare a acestei asociaţii a aparţinut unui grup de intelectuali "de stânga", care se aflau în vizită în casa profesorului Constantin I Parhon, în seara zilei de 20 octombrie 1944, devenită apoi "Ziua Prieteniei româno-sovietice". Din această asociaţie au făcut parte Traian Săvulescu, Dina Cocea şi multi alti intelectuali. Mihail Sadoveanu a fost chiar preşedinte iar Lascăr Catargiu, vicepresedinte al ARLUS. Deasupra am postat o fotografie cu sediul ARLUS din București, strada Batiște, nr.14, astăzi sediul ARCUB.

În pozele de deasupra îţi prezint un carnet de membru al ARLUS precum şi câteva timbre ale epocii care promovau Asociaţia ARLUS.

Jeton - 100 unități - F.Czell & Sohne

Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.

În fiecare jeton stă ascunsă o întreagă istorie a unei persoane, a unei familii , a unui monument ori clădire sau a unei unități economice care a influiențat destinele unor persoane sau comunități locale într-o anume perioadă de timp. Trebuie doar să descoperi ce se află în spatele acestor mici bucăți de metal și atunci cu siguranță vei rămâne fascinat de aceste autentice izvoare istorice. Jetoanele pe care le prezint aici amintesc de concernul Friedrich Czell & Sohne, înființat la mijlocul secolului al XIX-lea, de unul dintre cei mai întreprinzători și mai bogați brașoveni, foarte cunoscut în epocă și datorită produselor sale alcoolice (bere, vin, lichior) apreciate de populație dar și pentru rolul jucat de familia acestuia în viața socială și economică a regiunii din jurul Brașovului și nu numai, timp de aproape 100 de ani. Firma Friedrich Czell & Sohne ajunsese să dețină la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea monopolul băuturilor alcoolice și în special al Berii în Țara Bârsei. Jetoanele au aversul identic. Într-un cerc perlat la exterior este aplicată inscripția circulară începând din dreptul orei 7 și terminată în dreptul orei 5 – “F.CZELL & SOHNE”. În dreptul orei 6 este aplicată o stea cu șase raze. În centrul reversului perlat este aplicată valoarea nominală a jetonului. Până în prezent se cunosc 5 valori nominale: 2, 10, 20, 100 și 200, toate jetoanele fiind rotunde cu diametrul de 22 milimetri. Jetonul cu valoarea de 2 este confecționat din cupru, cel de 10 – din zinc și celelalte – din alamă.

În România berea a devenit populară pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În anul 1908 existau în vechiul regat 18 fabrici de bere care produceau aproximativ 180000 hectolitri de bere. Tot cam în acest timp în Transilvania funcționau 31 fabrici de bere. Istoria firmei Czell începe în Transilvania. Friedrich Thomas Czell, un comerciant sas brașovean, născut la data 19 septembrie 1816, ca fiu al unui producător de țesături de lână, a început să facă avere din comerțul cu vinuri, ulterior exportând produse textile aduse din Cehia. În anul 1855 ia ființă concernul “Friedrich Czell & Sohne” (Friedrich Czell și fii) care avea ca obiect de activitate exportul de lână în Anglia. Mai târziu fondatorul firmei s-a orientat spre producerea și comercializarea spirtului, în acest sens construind o fabrică în localitatea Cristian. Pentru a obține materia primă pentru distileria sa F. Czell a depus eforturi pentru introducerea culturii cartofului în zona Brașovului. Pe lângă spirt fabrica furniza și borhot pentru creșterea porcilor. Afacerea mergea bine astfel că afaceristul s-a extins înființând ferme de vite, o rafinărie de alcool și o fabrică de chibrituri. În anul 1874 cumpără și o mină de cărbuni necesară pentru producerea de combustibil necesar întreprinderilor sale.

În anul 1889 Czell construiește Fabrica de zahăr de la Bod iar în anul 1892 achiziționează Fabrica de spirt Dârste și construiește tot aici o nouă fabrică de bere (capacitate de producție – 14000 hectolitri și 40 de angajați).Familia Czell a schimbat fața Brașovului, construind palate, vile și amenajând lacul Noua. Iarna tăiau blocuri de gheață depozitându-le în grote brașovene pentru păstrarea la rece a berii. În anul 1905 frații Czell achiziționează Fabrica de bere Luther din București ducând o politică agresivă de acaparare a tuturor clienților bucureșteni. În anul 1908 concernul Czell deținea fabrici de bere la Brașov, Miercurea Ciuc, Timiușoara, Sighișoara, Cluj și București, fabrici de spirt la Cristian, Dârste și Sibiu, fabrici de postav precum și întinse suprafețe de vii.

Pe bună dreptate frații Czell erau considerați stăpânii industriei românești de bere. La începuturi berea era livrată în butoaie de stejar cu capacități de 50, 100 și 200 de litri prin depozitul fabricii din Dârste sau cel de pe Strada Lungă. Pentru clienții îndepărtați livrarea se făcea pe calea ferata, la Dârste existând linie CF. Jetoanele cu valoarea 50, 100 sau 200 fac trimitere la capacitățile butoaielor de bere. Jetoanele erau folosite ca modalitate de evidență a numărului de butoaie livrate. Clienții plăteau o garanție diferențiată pentru butoaiele livrate. Butoaiele trebuiau returnate ulterior, goale și în bune condițiuni împreună cu jetoanele, în schimbul lor clienții își primeau înapoi garanția financiară. În privința jetoanelor cu valorile 2, 10 și 20 se pare că au avut rol similar dar se referă la volumul ambalajelor în care se livra lichiorul produs la Cristian.

La schimbarea regimului politici de la noi concernul mai deținea doar 2 fabrici de bere la Brașov și Timișoara și câteva terenuri agricole. A urmat naționalizarea prin care statul a luat tot, fabrica din Brașov denumindu-se astăzi Aurora, iar cea din Timișoara – Timișoreana (Extras dintr-un document semnat – Dorel Bălăiță).

Capac de canalizare - municipiul Constanța

Trecem zilnic și cu nepăsare, călcând cu picioarele sau cu roțile vehiculelor ori autovehiculelor mari capace metalice, foarte adesea mai joase sau mai înalte decât nivelul covorului asfaltic, înjurând printre dinți că ne distrug suspensia mașinilor. Acestea sunt capace din fontă montate de către municipalități pentru acoperirea canalelor subterane de apă, canalizare sau telecomunicații. Pe multe dintre aceste capace este gravată stema orașului sau a municipiului și având în vedere că aceste capace sunt foarte durabile, ele având deci o vechime, prezintă interes pentru colecționarii numismați de medaliști din lume desigur nu pentru a le fura și colecționa ci măcar pentru a le fotografia.

Mai sus admiri un astfel de capac montat de Primăria municipiului Constanța, pe care este redată stema municipiului Tomis (Constanța de azi).

Insigna - A.S. (?)

Despre mica insignă postată deasupra lipsesc complet informațiile. Încerc să presupun că prescurtarea AS ar putea veni de la Asociația științifică sau Asociația studențească dar cel mai mult înclin să cred că este vorba despre o asociație studențească deoarece cunosc că există și alte asemenea care prezintă doar inscripția AS și un singur desen explicativ. Cu privire la această insignă presupun că ea a fost bătută de o asociație studențească din domeniul științelor chimiei, aici fiind reprezentată stilizat o moleculă cu atomul și electronii săi învârtindu-se pe orbite.

__________ooOoo__________

O OBLIGAȚIUNE ROMÂNEASCĂ